Profesorul TIBERIU POSTELNICU (15 iunie 1930, Câmpina – 12 ianuarie 2026, București) trecut acum în eternitate a fost și va rămâne pentru cei ce l-au cunoscut, l-au apreciat și iubit un model uman și un exemplu. Iar pentru mine, odată cu trecerea sa în eternitate va deveni o lecție de viață pe care o voi aprofunda ori de câte ori voi retrăi momentele extraordinare ale unei prietenii de-a lungul a trei decenii. Personalitatea să se definește și se aprofundează în trei mari ... domenii existențiale ... Matematicianul, Melomanul, Prietenul ... toate trei determinate de ... Omul cu o personalitate complexă și un suflet robust marcat de bunătate și generozitate.
MATEMATICIANUL
A desfășurat o foarte bogată activitate profesională. Profesor Dr., Șef al Departamentului „Inferență Statistică”, Centrul de Statistică Matematică al Academiei (actual Institutul de Statistică Matematică și Matematică Aplicată „Gheorghe Mihoc - Caius Iacob”); Șef al Departamentului de Biostatistică și Informatică Medicală, Universitatea de Medicină „Carol Davila”, București, în perioada 1991 – 2000.
A obținut un Master, 1952 și un Doctorat, 1957 la Facultatea de Matematică, Universitatea din București. Pentru merite profesionale a obținut Bursa a Fundației Humboldt, Universitatea din Bonn, Institutul de Matematică Aplicată, 1969-1970, Bursa IREX pentru un proiect de cercetare în cadrul Departamentului de Biostatistică al Universității din Carolina de Sud, Columbia, SUA, 1994 (2 luni).
Prof. Dr. TIBERIU POSTELNICU felicitat de Președintele Academiei IOAN AUREL POP
I-au fost conferite valoroase Distincții: Premiul „Gheorghe Lazăr” al Academiei Române, 1972, pentru monografia „Metode matematice în medicină și biologie”; statut distins și numire onorifică în Consiliul Consultativ de Cercetare al Institutului Biografic American; Includere în „2000 de intelectuali remarcabili ai secolului XX” de către Centrul Biografic Internațional Cambridge, Anglia.
A fost Profesor invitat la prestigioase universități: Universitățile din Düsseldorf, Bonn și Regensburg, Germania (1970, 1979, 1985, 1989); Universitatea din Bari, Italia, 1993; Universitatea din Bologna, Departamentul de Statistică „Paolo Fortunati” (1993 și 1995).
Pentru meritele sale a fost Membru al: Institutului Internațional de Statistică (ISI), Societății Internaționale de Biometrie (IBS), Societății Americane de Matematică (AMS), Societății Bernoulli pentru Statistică Matematică și Probabilități, Societății Italiene de Statistică (SIS), Societății pentru Matematică Aplicată și Mecanică (GAMM), Asociației Statisticienilor Balcanici (ABS), Asociației Europene pentru Studiul Științei și Tehnologiei (EASST), Academiei de Științe din New York, Societății Internaționale pentru Biostatistică Clinică (ISCB), Societății Matematicienilor Germani (DMV), Societății Române pentru Probabilități și Statistică (SPSR).
Cu generozitate a oferit propria competență și în calitate de Îndrumător de doctorat: pentru Statistică, Probabilități și Biometrie la Centrul de Statistică Matematică între 1965 și 2010. Sub îndrumarea sa au fost susținute 46 de teze de doctorat.
A avut o vastă activitate de participant invitat la întâlniri științifice internaționale precum: Sesiunea ISI de la Florența, 1993; Școala de vară de la Erice, Italia, „Instrumente statistice în biologia umană”, 1994; Conferințele internaționale de biometrie de la Amsterdam, 1996 și Cape Town, 1998; Sesiunea ISI de la Istanbul, 1997; Congresul Internațional al Matematicienilor, Berlin, 1998; Conferința internațională „Stocastica de la Praga '98”; Seminarul internațional „Noi tendințe și tehnici în statistică” (NTTS), organizat de EUROSTAT la Sorrento, Italia, 1998 și la Hersonisos, Creta, 2001; Sesiunea ISI de la Helsinki, 1999; Congresul „Instrumente pentru modelare matematică” de la Sankt Petersburg, 1999; Conferința internațională privind știința sistemelor în asistența medicală, Budapesta, 2000; Congresul mondial privind analiza neliniară, Catania, Italia, 2000; Întâlnirea Europeană a Statisticienilor, Funchal, Portugalia, 2001; Seminarul Internațional „Statistică și Practică Clinică” Varșovia, 2002.
A desfășurat importante activități editoriale: Membru al comitetelor editoriale ale „Journal for Statistical Planning and Inference” și ale „Biometrical Journal”; Membru al revistelor „Biostatistica” și „Romanian Statistical Review”.
A realizat programe de cercetare de colaborare: cu Departamentul de Matematică, Universitatea din Regensburg, Germania, Prof. D. Bierlein, 1985-1990; cu Departamentul de Biostatistică, Universitatea din Carolina de Sud, Columbia, SUA, Prof. J.W. Drane, 1990-1995; cu Institutul de Statistică Medicală, Universitatea din Viena, Prof. V. Scheiber, 1987-1992.
A fost selecționat pentru programele de schimb de oameni de știință între Academia Română și: Societatea Regală din Londra, Colegiul Imperial de Știință și Tehnologie, Universitățile din Cambridge și Oxford (1973, 1981, 1986); CNRS din Franța, Institutul de Statistică din Paris (ISUP, 1970, 1980, 1988, 1998, 1999); Academia Austriacă de Științe, Institutul de Statistică al Universității din Viena (1981, 1983, 1987, 1990, 1992) și Institutul de Matematică Discretă (2001, 2002); Societatea Germană pentru Cercetare (DFG) pentru Universitățile din Bonn, Frankfurt a.M., Berlin, Heidelberg, München (1972, 1979, 1984, 1989, 1990, 1991, 1993); Academia Regală Suedeză de Științe, pentru Universitățile din Stockholm, Uppsala și Goeteborg (1979, 1985, 1989, 1996, 1998); Academia Sinica, pentru Departamentul de Statistică din Beijing (1983); Academia Națională de Științe din SUA pentru Universitățile din SC, Columbia, Rockefeller Univ. New York, U.C.L.A. (1984,1987,1990,1992).
MELOMANUL
A fost un matematician de forță dar și un meloman profund, sensibil, subtil, pasionat de muzică și devotat muzicienilor și artiștilor din toate genurile artistice și stilistice cu precădere Opera și Opereta.
Educat de mic copil într-o familie elevată, a iubit muzica de la vârstă fragedă ca să devină, încă din anii de liceu, un spectator devotat sălilor de Operă și Operetă mai ales. Iubea vocile și cântăreții și cunoștea întreg repertoriul; ajunsese la această vastă cunoaștere la început vizionând spectacolele și ascultând programele radiofonice; ulterior și-a însușit bucuria audițiilor și vizionărilor parcurgând în viața sa toate stadiile și etapele tehnologice al înregistrărilor audio și video de la vechile discuri LP până la dvd-uri și file-uri mp3 și wma. Cu timpul își făcuse o adevărată ... viață telematică ... vizitând site-uri, frecventând portaluri cu ofertele live sau înregistrate ale teatrelor lirice de pe întreg mapamondul. Iar voiajurile sale profesionale în aproape toate țările din Europa și America de Nord îl purtau prin universități și săli de congrese și conferințe dar și prin librării de muzică și săli de operă și de concert.
Asimila cu plăcere tot ceea ce vedea și era un fascinant interlocutor în comentarii și considerații de autoritară pertinență expuse cu distincția unei eleganțe impecabile generos menținută chiar și în circumstanțele unor critici negative; și în aceste contexte rămânea aureolat de autoritatea catedratică emblematic integrată în portamentul personalității sale. A acumulat o imensă colecție de discuri, videocasete, cd-uri, dvd-uri minuțios notate cu toate datele și informațiile și riguros ordonate în multele rafturi de unde identifica imediat orice reper.
Tiberiu Postelnicu a cunoscut pe toți artiștii de operă și operetă din anul 1945, devenind un meloman într-o parabolă existențială de o jumătate de secol iar pe mulți i-a cunoscut personal cultivând o frumoasă prietenie în deplină reciprocitate de stimă, considerație, admirație și afecțiune. Sunt nume precum Emil Marinescu, Maria Moreanu, Petre Ștefănescu-Goangă, Valentina Crețoiu, Șerban Tassian, Dora Massini, Egizio Massini, Cornelia Gavrilescu, Arta Florescu, Zenaida Pally, Elena Cernei, Magda Ianculescu, Mihail Arnăutu, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Octav Enigărescu, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Ion Buzea, Valentin Teodorian, Dan Iordăchescu, Magdalena Cononovici, Elena Simionescu, Maria Slătinaru-Nistor, Ludovic Spiess, Silvia Voinea, Eugenia Moldoveanu și încă foarte mulți alții continuând interesul uman și artistic și față de generațiile următoare.
Tiberiu Postelnicu a iubit Opera și artiștii cu toată forța afectivă și intelectuală a personalității sale.
PRIETENUL
La prima impresie apărea foarte interesant iar după ce îl cunoșteai înțelegeai de ce acest matematician avea un farmec aparte conferit de condiția sa de meloman elevat și pasionat.
L-am cunoscut în ... iunie 1975 ... când venise la Liceul Matei Basarab din București în calitate de Președinte al Comisiei de Bacalaureat ... iar eu eram printre elevii care susțineau examenul în acea sesiune ... Acest președinte de comisie impunea prin ținuta elegantă dar sobră, gesturi sumare, priviri pătrunzătoare, replici energice, totul sub semnul unei severități constituționale prin natura sa umană și înrobustită de educația ți experiența sa de viață.
L-am reîntâlnit după ... două decenii ... cu prilejul un voiaj al său la Roma unde eram stabilit de șapte ani împreună cu soția mea, marea mezzosoprană Elena Cernei, pe care el o admira încă de la debuturile sale la Filarmonică și la Operă. Postelnicu venise în Italia pentru un congres la Universitatea din Bologna și, înainte să vină la Roma, am vorbit la telefon având un mesaj de la un prieten comun, Prof. Dr. Sorin Bottez. Îmi scrisese o scrisoare de la Bologna; când am examinat fața plicului și am citit numele meu ... ”Poen” ... i-am recunoscut slova deosebită ... după două decenii ... memorizată de mine după semnătura pe Diploma de Bacalaureat ... ”Postelnicu” ... era același stil de ... ”P” ... Citind expeditorul mi s-a confirmat că era el. L-am sunat și avea aceiași voce ... după două decenii ... A venit la Roma, l-am invitat la prânz, a revăzut-o cu emoție pe soția mea, Elena Cernei și a evocat toate etapele și momentele carieei sale la București și la care asistase. Am abordat și niște chestiuni de Analiză matematică aferente unor demonstrații interdisciplinare la care lucram și a rămas încântat că, după atâția ani, conservasem cultura generală în Analiza matematică de care aveam nevoie. Din acea zi s-a inaugurat o prietenie extraordinară și am păstrat o legătură permanentă la început telefonic și epistolar și apoi prin mail-uri și sisteme audio video de comunicare telematică.
În luna mai 1999, revenind în țară cu soția mea după aproape un deceniu și jumătate, prima cină cu prietenii a fost la Tiberiu – Bubi acasă unde am cunoscut pe adorata lui soție Viorica Postelnicu, profesor universitar de matematică, în deplină rezonanță umană, intelectuală și culturală cu el. Cu acel prilej ne-am reîntâlnit cu prieteni dragi comuni: Ildiko și Radu Prof. Agent (personalitate a Institutului de Construcții din București), Monica și Sorin Prof. Bottez (doi melomani de prestigiu și profesori universitari de valoare, el diplomat pensionar), Ioana și Cornel Stavru (marele artist al Operei Române),Mihaela Naum și Costin Ing. Popa (meloman pasionat devenit în timp un jurnalist de critica evenimentelor în teatrul liric, autor editorial cu bogată activitate).
Ulterior ne-am întâlnit cu alți buni prieteni: Dr. Anastasie Cavaliotti (medic de medicină legală și meloman foarte cultivat), Dr. Petre Blaier (medic ORL, meloman și om de mare cultură), Viorel Cosma (renumit muzicolog și profesor universitar), Doru Popovici (compozitor și profesor, eminentă personalitate de cultură), Prof. Dr. Mircea Penescu (reputat medic nefrolog și profesor), Constantin Erbiceanu și mulți alții.
De atunci la fiecare venire la București, de două sau de trei ori pe an, primul telefon după sosire îl dădeam lui Bubi și ultimul înainte de plecare era tot cu el; dincolo de afecțiunea prietenească mai era din partea mea și acea condiție prioritară acordată unui decan de vârstă al prietenilor noștri; în mesaje și în saluturile personale, pentru a onora poziție lui superioară, foloseam mereu apelativul ... Generalissimo ...
Revenirile mele la București mi-au prilejuit întâlnirea cu copii lor: fiica Anca (medic oftalmolog excelent) căsătorită cu George Tomi (chirurg ortoped de mare valoare) și fiul Victor (inginer) căsătorit cu Liliana; ulterior am cunoscut nepoții și am fost impresionat de dragostea lor față de ... Bubi ... apelativ care substituia amuzant titlul de bunic.
Prietenia cu ... Bubi ... il Generalissimo ... era efectiv ritualizată în momente petrecute la el acasă, la mine la Periș, vara, unde era nelipsit împreună cu Mica. La el acasă, prânz sau la cină, avea mereu pregătite înregistrări video cu noutățile momentului dar și cu ... antichitățile ... la care rezonam prin profunzimea experiențelor acumulate și pe care ni le schimbam permanent. La Periș veneau cu toții și, cu timpul, s-au adăugat Mihai Prof. Cancoivici (Doctor în Filologie, publicist pasionat de critică ale evenimentelor artistice), Mircea Mihalache (primul contratenor român, stabilit de mulți ani la Viena), Daniel Magdal (marele artist contemporan, tenor cu vast repertoriu foarte iubit și prețuit de Bubi și Mica). Printre diversele feluri de mâncare, le ofeream înregistrări de epocă alese foarte semnificativ alese desfășurând amuzante sesiuni de ... Ascultați și recunoașteți ...
Îmi amintesc de numeroasele vizite făcute împreună cu el la Spitalul Budimex la Profesorul Dr. Alexandru Pesamosca, eminentul chirurg, prieten cu Bubi din anii de liceu și care îmi fusese profesor de Chrirugie pediatrică în facultate și ulterior șef de clinică la Budimex unde am fost medic stagiar. Am fost împreună la Profesorul Pesamosca chiar cu câteva luni înainte de a lăsa această lume.
Tot cu Mica și Bubi, însoțiți și de marea artistă soprana Silvia Voinea am fost la ... ultimul prânz cu prietenii ... acasă la baitonul David Ohanesian cu șase luni înainte ca marele artist să părăsească această lume.
În vara anului 2009, un alt mare prieten comun Academicianul Profesor Dr. Radu Voinea, fost președinte al Academiei Române, și-a exprimat dorința de a mai veni odată la Periș unde retrăiam arta sublimă a soției mele, Elena Cernei, grație imprimărilor de studio și live. Am satisfăcut imediat această onorantă dorință; Radu Voinea a venit însoțit de Viorica și Sergiu Tamaș (prieteni și intelectuali de mare valoare) și am invitat pe Bubi care a venit singur fiindcă soția era ocupată cui nepoții. După câteva luni, Radu Voinea avea să lase această lume. Și astfel de exemple ar mai putea continua, întâlniri semnificative unde am luat parte împreună cu Bubi. Revenirea mea stabilă la București l-a bucurat mult și a fost reciproc. Mergeam săptămânal la spectacole, la evenimente, la el acasă, la mine la Periș vara, în societate la diverși prieteni comuni.
La 14 octombrie 2021 aveam să primesc cel mai trist telefon al lui Bubi care cu glas stins mi-a spus ... am rămas singur! ... Mica plecase de pe această lume ... El a continuat să trăiască, schimbând treptat bioritmul dar nici-odată spiritul. Inflexiuni și modulații inevitabile vieții după nouă decenii de existență intensă și bogată au rărit întâlnirile noastre și chiar și durata și frecvența comunicărilor noastre dar fără să se diminueze potențialul emotiv și spiritual al prieteniei noastre de ... trei decenii ... Anca și Victor au avut o exemplară grijă devotată și asiduă grație căreia viața lui Bubi a continuat beneficiind de tot confortul și asistența în mediul extraordinar al casei sale. Și pentru asta îi respect și admir cu toată considerația și voi continua să perpetuez cu ei afecțiunea care m-a legat de părinții lor.
Azi dimineață, luni 12 ianuarie, în timp ce mă reculegeam la o lumină dedicată memoriei mamei mele la împlinirea a douăzeci și șase de ani de la plecarea sa de pe această lume ... primesc vestea trecerii în eternitate a lui Bubi în urmă cu câteva ore ... Și la 12 ianuarie 1939... fusese ziua înmormântării marii soprane ... Hariclea Darclée ... al cărei loc de veci la Cimitirul Bellu se află ... la câțiva metri de Cavoul Familiei Postelnicu ... și unde, de acum înainte, voi împlini periodic un dublu pelerinaj de aducere aminte și reculegere ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu