SILVIA VOINEA - spectacol omagial la Opera Națională București, 27.10.2022

 

Omagierea marilor artiști este o Datorie de Onoare prin care se realizează o firească legătură între trecut și viitor într-un prezent încărcat de bucuria marilor bilanțuri. În stagiunea precedentă am sărbătorit Centenarul Operei Naționale din București și contemplând festiv și emotiv un bilanț foarte bogat în evenimente și mari succese.

Afișul premierei din 3 decembrie 1968

De foarte curând a fost inaugurat al doilea centenar cu o nouă producție a operei LES CONTES D'HOFFMANN (POVESTIRILE LUI HOFFMANN) de Jacques Offenbach a cărei premieră a deschis stagiunea cu un foarte mare succes la cele două reprezentații de gală de la 1 și 2 octombrie. 

Cea de a treia reprezentație din ziua de joi 27 octombrie 2022 va fi un spectacol omagial SILVIA VOINEA prilejuit de faptul că marea noastră artistă își va sărbători ziua de naștere la 1 noiembrie stropind cu șampania festivă un ... tort jubiliar ... Opera Națională din București admirabil condusă de Managerul General DANIEL JINGA, pe lângă foarte multe alte obiective artistice, are în vedere omagierea marilor personalități artistice care au conbribuit prin arta lor la Gloria Centenarului recent sărbătorit.

 

SILVIA VOINEA, ION STOIAN

POVESTIRILE LUI HOFFMANN de Offenbach, 3 decembrie 1968

Una dintre aceste foarte mari personalități este soprana SILVIA VOINEA, artistă care, prin exemplara carieră națională și internațională, se află la loc de frunte în Patrimoniul Cultural Românesc. I-am dedicat un amplu studiu istoric, artistic și muzicologic alegând titlul

SILVIA VOINEA ... Lakmé, Madame, c'est vous ...

https://poenmuzicologie.blogspot.com/2017/10/silvia-voinea-lakme-madame-cest-vous.html

Alegerea capodoperei lui Offenbach se datorează faptului că, rolul Olympia din această operă a marcat debutul absolut al sopranei Silvia Voinea și angajarea sa la Opera Română din București chiar în seara zilei de 3 decembrie 1968 cu prilejul premierei unei noi producții în regia lui HERO LUPESCU și în decorurile lui IOSIF IPSER; coregrafia fusese realizată de VASILE MARCU. 

 

SILVIA VOINEA, ION STOIAN, VALENTIN TEODORIAN

POVESTIRILE LUI HOFFMANN de Offenbach, 3 decembrie 1968

Sub bagheta marelui dirijor PAUL POPESCU, soprana SILVIA VOINEA interpreta rolul Olympia la debutul absolut al carierei sale alături de ... profesoara sa, marea soprană MAGDA IANCULESCU care interpreta rolul Giulietta ... 

MAGDA IANCULESCU ... lectio magistralis în vocalitate ...

https://poenmuzicologie.blogspot.com/2019/03/magda-ianculescu-lectio-magistralis-in.html

Din distribuție mai făceau parte VALENTIN TEODORIAN (Hoffmann), MARIA ȘINDILARU (Antonia), IULIA BUCIUCEANU (Niklaus), MARIA SĂNDULESCU (O Voce), TRAIAN POPESCU (Lindorf, Copelius, Dapertutto, Doctor Miracol), ION STOIAN (Andreas, Cochénille, Pitichinaccio, Franz), GEORGE MIRCEA (Spalanzani), VIOREL BAN (Crespel), VASILE MOLDOVEANU (Nathanael), NICOLAE RAFAEL (Luther), DIONISIE KONYA (Hermann), MIHAI PANGHE (Schlemil), JANETTA PRUSS (Stella); iar soliștii baletului erau nume de prestigiu precum LUMINIȚA DUMITRESCU, RODICA SIMION, MIHAELA CRĂCIUNESCU, ANATOL DUMITRESCU, BOJIDAR PETROV, SERGIU ȘTEFANSKI, IOAN SABĂU, ADRIAN GHEORGHIU.

 

SILVIA VOINEA, CRISTIAN MIHĂILESCU, GEORGE MIRCEA

POVESTIRILE LUI HOFFMANN de Offenbach, 3 decembrie 1968

Această operă se montează foarte rar în teatrele lumii tocmai datorită vocalităților extrem de complexe atât în ceea ce privește virtuozismul tehnic cât și consistența teatrală a interpretării.

La Opera Română din București s-a prezentat pentru prima dată la 3 februarie 1909 iar următoare producție a fost la 25 februarie 1926; după aproape o jumătate de veac, o nouă premieră a avut loc la 3 decembrie 1968 și reluată la 28 februarie 1986.

Rolul Olympia este unul dintre cele mai dificile roluri ale sopranei de coloratură sub toate aspectele. SILVIA VOINEA și-a inaugurat cariera debutând absolut în acest rol extrem de dificil și pe care l-a menținut activ în repertoriul său atât în țară cât și în străinătate timp de un sfert de veac într-o carieră artistică de peste patru decenii de mari succese și triumfuri personale.

 

ELENA DRĂGULINESCU-STINGHE și SILVIA VOINEA

În acea seară a premierei de la 3 decembrie 1968, în loja artiștilor se afla soprana ELENA DRĂGULINESCU-STINGHE, legendară interpretă a rolului Olympia în țară și în străinătate și membru fondator al Operei Române instituționalizate la București. La finele reprezentației de premieră a avut loc o emoționantă întâlnire între ... Olympia de altă dată înainte cu aproape o jumătate de secol ... și ... tânăra debutantă care își începea glorios cariera.

VIORICA TEIȘANU, soprană, pianistă și profesoară

În acea seară se mai afla în sală profesoara VIORICA TEIȘANU, experimentată pianistă și soprană, cu o solidă pregătire însușită în urma studiilor cu ELENA TEODORINI și HARICLEA DARCLÉE de la care a preluat tradiția stilistică și care a fost Maestra sopranei SILVIA VOINEA atât înainte cât și după absolvirea Conservatorului, devenindu-i o adevărată mamă spirituală.

SILVIA VOINEA și VIORICA TEIȘANU

 

SILVIA VOINEA a fost prim solista Operei Române din București timp de trei decenii continuând să cânte și după aceea și totalizând patru decenii admirabile în cariera sa.

Deja din timpul carierei a devenit profesor de canto la Universitatea Națională de Muzică din București unde, în anul 2001, a obținut titlul de Doctor în Muzică susținând teza intitulată Incursiune în Istoria Artei Cântului și a Esteticii Vocale care a fost apreciată cu calificativul Magna cum Laude. Această lucrare a însemnat imediat un eveniment editorial cu prilejul publicării sub același titlu. Șase mari capitole oferă studioșilor și exegeților date teoretice și practice, bibliografice dar și originale din cadrul experienței acumulate referitoare la Exprimare și comunicare prin cânt, Conceptul de metodă cu aplicare la canto, Coordonatele istorice generale ale educării vocii, Marile etape metodologice, Peren și perisabil în metodele de canto, Școala românească de cânt.

În cadrul acestei noi producții cu opera LES CONTES D'HOFFMANN (POVESTIRILE LUI HOFFMANN) de Jacques Offenbach profesoara SILVIA VOINEA are trei discipoli: soprana MIHAELA STANCIU în rolul Antonia, mezzosoprana CLAUDIA CAIA în rolul O Voce și contratenorul MATEI TUDOSE în rolul Niklaus, o premieră absolută cu un contratenor în acest rol interpretat de mezzosoprane en travestì.

Pentru meritele sale artistice și pedagogice, a fost onorată cu importante distincții dintre care menționăm: Premiul Performanță în Arta Lirică (1997), Premiul de Excelență al Fundației Oedipe (1997, 1998, 1999), Premiul Criticii Muzicale ”Glorie în Arta Lirică” (1999), Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor (2004). Iar această reprezentație extraordinară a spectacolului omagial oferă marii artiste SILVIA VOINEA un nou moment de solemnă festivitate care premiază Arta sa scenică și pedagogică.

Joi 27 octombrie 2022, la Opera Națională din București va fi o seară memorabilă.

MAGDA IANCULESCU ... Lectio Magistralis în Vocalitate ...

 

MAGDA IANCULESCU

În cel de al treilea sfert al veacului al XX-lea, și-a desfășurat cariera soprana MAGDA IANCULESCU (30 martie 1929, Iași – 16 martie 1995, București), una dintre cele mai mari personalități artistice ale teatrului liric românesc, de la a cărei fulgerătoare și neașteptată dispariție s-au comemorat 24 de ani în acest an în care ar fi putut împlini 90 de ani de viață. Figura personalității sale continuă să îmi fie mereu vie în suflet deoarece am avut bucuria și o onoarea de a o cunoaște personal și de a consolida o relație de prietenie foarte solidă de-a lungul a aproape un deceniu și jumătate până la plecarea mea în lumea mare; întâlniri foarte dese în teatru la spectacolele sale dar și la cele ale altor artiști cât și întâlnirile în privat, au constituit prilejuri de a aprofunda în timp mecanismele interioare ale acestei fascinante personalități artistice și sociale.

MAGDA IANCULESCU - Rossini IL BARBIERE DI SIVIGLIA (Rosina)

Magda Ianculescu s-a născut la Iași într-o familie de intelectuali, tatăl inginer și mama profesoară, de la care a primit o educație aleasă stimulată către studiu. Încă din ani de liceu, avea să se confrunte cu suferințe care au călit-o și înrobustit-o pentru a lupta din ce în ce mai energic cu viața spre afirmarea sa artistică și socială; tatăl său, om cult, rafinat, sensibil, cu siguranță neadaptat noului regim comunist de după abolirea monarhiei, în urma unor informații ale unui sistem aplicat atunci pe scară largă, a suferit un proces prin care a fost condamnat la o lungă detenție fiind considerat un ”dușman” al poporului ... Tânăra fată a urmat cursurile Liceului ”Oltea Doamna” din orașul natal. A manifestat aptitudini muzicale deosebite pentru studiul pianului și apoi al vocii ceea ce a determinat orientarea către cariera artistică. Primele studii artistice, muzicale dar și teatrale, le-a început la un conservator din Iași unde a studiat cu marea actriță și profesoară Gina Sandri Bulandra la clasa de teatru iar canto la clasa profesorului Grigore Maggiari. În anul 1947 s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București la clasa eminentei profesoare Lidia Vrăbiescu Vațianu care i-a confirmat adevăratul său profil vocal și i-a stabilit strategia optimală a unui parcurs evolutiv ce a îndreptat-o spre o totală desăvârșire în propria vocalitate. Rămânând fidelă statului de discipol al profesoarei Lidia Vrăbiescu Vațianu, tânăra studentă Magda Ianculescu a mai frecventat clasele unor profesori precum Elena Saghin, Dora Massini sau Constantin Stroescu în contextele în care profesoara Lidia Vrăbiescu Vațianu a avut discontinuități de activitate până la pensionarea sa impusă de regimul politic de atunci care o trata cu neîncredere ca și pe alți artiști și profesori suspectați de lipsă de ”devotament” față de regim.

LIDIA VRĂBIESCU VAȚIANU

Lidia Vrăbiescu Vațianu (Arad, 1895 – 1982, București) fusese o soprană cu studii la Academiile de Muzică din Budapesta și Viena; fusese căsătorită cu marele tenor Romulus Vrăbiescu (1884 – 1951), artist care s-a impus mai ales în repertoriul wagnerian, cu carieră prestigioasă națională și internațională, afirmat și la Teatro alla Scala din Milano. De foarte tânără, Doamna Vrăbiescu, așa cum au numit-o elevele sale toată viața, paralel cu activitatea artistică a început activitatea pedagogică; în 1929 devine profesor suplinitor la Conservatorul de Muzică din București pentru ca în 1933 să fie titularizată la catedră. Pe lângă Magda Ianculescu, elevele acestei profesoare au devenit personalități artistice de mare importanță precum Ioana Nicola Știrbei, Arax Savagian, Elisabeta Neculece Carțiș, Lucia Roic, Valeria Rădulescu, Marina Krilovici, Rodica Mitrică și multe altele; interesant este faptul că a studiat cu această profesoară și baritonul Eduard Tumagian (Tumageanian).

În anul 1952, în ultimul an de conservator, în urma unui parcurs de probe artistice și spectacole desfășurate în arcul de timp al unui an, Magda Ianculescu este angajată solistă la Opera Română din București. Rolul de debut a fost Rosina din IL BARBIERE DI SIVIGLIA de Rossini pentru care a devenit în scurt timp interpreta ideală constituind împreună cu partenerii Nicolae Herlea (Figaro) și Valentin Teodorian (Almaviva) un triunghi artistic de aur afirmat ani de zile atât în teatrele din țară cât și în multe țări europene.

MAGDA IANCULESCU (Rosina), NICOLAE HERLEA (Figaro) - Rossini IL BARBIERE DI SIVIGLIA

 

După ce s-a făcut cunoscută publicului din toate teatrele lirice din țară, a început cariera internațională desfășurată mai ales în foarte multe țări europene atât în turnee individuale cât și împreună cu Opera Română din București bucurându-se de colaborarea cu artiști, dirijori și regizori străini.

MAGDA IANCULESCU (Rosina), VALENTIN TEODORIAN (Almaviva) - Rossini IL BARBIERE DI SIVIGLIA

 

Așa cum a mărturisit atât în privat cât și în interviurile acordate, Rosina devenise rolul central al repertoriului său nu doar pentru succesul artistic la public ci și pentru studiul său individual de creștere și evoluție a propriei vocalități. Rolul acesta este interpretat în două variante: una pentru mezzosoprană de coloratură conform partiturii originale a compozitorului și o a doua pentru sopranele de coloratură care au fost foarte tentate de acest magnific personaj vocal și artistic. Varianta pentru soprană s-a integrat rapid în tradiție și a cunoscut o multitudine de modele și maniere între care s-au impus două de-a lungul timpului două versiuni exemplare cu cadențe și formule metroritmice specifice: versiunea Amelita Galli Curci a cărei voce, așa cum ne-o oferă discurile foate vechi, avea o rezonanță foarte diafană perfect pliabilă pe niște agilități extraordinare și versiunea Mercedes Capsir al cărui spectru vocal manifestă nuanțe de o mai mare consistență metalică; și tocmai această consistență metalică era în deplină afinitate cu specificul vocalității Magdei Ianculescu cultivată la școala germană a Doamnei Vrăbiescu; din acest motiv, în pregătirea rolului pentru debut a fost aleasă versiunea Mercedes Capsir cu cavatina din actul I interpretată în tonalitatea Fa major, cu un semiton mai sus față de tonalitatea originală Mi major în care Rossini realizase rolul pentru o mezzosoprană de coloratură. Succesul încă de la debut este extraordinar atât pentru public cât și pentru critica entuziastă și astfel tânăra soprană Magda Ianculescu se lansează într-o formidabilă parabolă artistică timp de un sfert de secol evoluând alături de toți artiștii teatrului atât din generația veterană cât și din generația sa ajungând peste ani să fie parteneră cu noile generații de artiști; să-i numesc în aceste pagini ar însemna să trec în revistă absolut toți artiștii teatrului, efectiv zeci și zeci de nume într-o listă imensă.

MAGDA IANCULESCU - Delibes LAKME (rolul titular)

 

Magda Ianculescu a interpretat un vast repertoriu de o impresionantă dievrsitate grație spiritului său analitic, tehnic și estetic, perfect format la școala Maestrei sale renumite. Doamna Vrăbiescu avea o tehnică vocală germană perfecționată la Budapesta și mai ales la Viena aplicând fundamental acel principiu funcțional al rezonanței pe care școala germană îl definește prin termenul kopfstimme; astfel se cultivă abilitatea unei rezonanțe numite de cap prin poziția deosebit de înaltă a sunetului atât în vocea vorbită cât și în cea cântată în contextul unui virtuozism vocal ideal. Metoda germană a Doamnei Vrăbiescu era ideală pentru repertoriul mozartian pe care îl lucra cu toate elevele înaintea abordării altor compozitori. Vocalitatea sopranei Magda Ianculescu s-a dezvoltat la început ca soprană lirică lejeră și de coloratură foarte adecvată terenului stilistic clasic mozartian care a reprezentat zona de pornire spre toate celelalte curente stilistice: baroc, preclasic, belcanto, romantism, verism, impresionism, realism în opera lirică, muzica vocal simfonică, muzica vocală de cameră, lied, operetă, cântec, romanță. Cu timpul, vocalitatea de soprană lirică lejeră și de coloratură acestei extraordinare artiste avea să evolueze devenind treptat o soprană lirică de linie dar și de agilitate și apoi o soprană lirico – spinto cu ample disponibilități în zona expresivităților dramatice acoperind un număr de ... treizeci și cinci de roluri ... magnific interpretate vocal, estetic, stilistic și scenic ... Păstrez în amintirile mele bogatul conținut al multor colocvii în care Magda Ianculescu îmi explica mecanismul gândirii sale în materie de tehnică și stilistică vocală și strategia formidabilă grație căreia reușise această performanță unică în generația sa de soprane. Ea avea o înclinație către studiul atent al propriei voci și ale vocilor celorlalți iar raționamentele sale erau ancorate într-o cutlură enciclopedică în cadrul căreia cultura profundă muzicală domina impunător. Avea o bibliotecă vastă în care se aflau atât metodele de canto editate ale unor mari personalități vocale și didactice din trecut cât și memoriile marilor artiști români și străini; asimilarea acestei enorme bibliografii conjugată cu acumularea intensă a propriei experiențe i-a dat prilejul de a-și constitui un anumit mod de gândire și de aplicație în canto recunoscut drept Mentalitatea Didactică Magda Ianculescu aplicată pedagogic atât la Conservatorul din București cât și în studioul său privat sub auspiciile unui artizanat rafinat și eficient bazat pe progresive tatonări care să conducă treptat la revelațile vocale începând cu propria sa voce și continuând cu numărul foarte mare de elevi și discipoli, deveniți în timp artiști precum Silvia Voinea, Cornelia Angelescu, Cleopatra Ciurka, Mariana Cioromila, Ruxandra Vlad, Eleonora Enăchescu, Elena Gaja și multe alte altele dar și ... Mircea Mihalache, primul contratenor al școlii române de canto descoperit și cultivat de marea noastră artistă ... 

MAGDA IANCULESCU - Donizetti LUCIA DI LAMMERMOOR (rolul titular)

Magda Ianculescu avea o strategie a studiului cu mare răbdare și cu maximă receptivitate în a sesiza reperele și direcțiile evolutive ale vocii. Aplica vocalize personalizate, unele chiar elaborate de ea însăși. Cultiva cu răbdare evoluția coloanei sonore ca dimensiune și simțea punctele din ambitus unde această coloană avea nevoie de acel proces de ”adunare” sau ”concentrare” aplicând un dozaj al sonorității foarte bine rezonate și cu modulații de ale vibratolui până la un fascinant non vibrato încărcat de o densitate timbrală cu inflexiuni subtile de la cele mai strălucitoare până la cele mai închise uneori virate într-o nuanță intermediară de rezonanță mixtă între cea de cap și ce de piept la nivelul cvintei perfecte centro – joase (sol1 – do1); avea un autocontrol perfect al deschiderii gurii la o anumită configurație legată de specificul sonor al frazării și conștientiza stabilitatea în poziție joasă a laringelui pentru care recomanda anumite exerciții de urmat progresiv pentru a obține cu multă răbdare rezultatele necesare în timp. Lucra cu vocile absolut tot ceea ce experimentase pe propria sa voce și stabilea o legătură foarte funcțională cu elevii și studenții; fac această precizare pentru că veneau la ea pentru audiții, evaluări, sfaturi și studiu pregătitor chiar și voci aflate la vârsta studiilor liceale. Magda Ianculescu era soprana care, pentru cei dotați cu o sensibilitate mai mare, de la o stagiunea la alta avea un spectru vocal și formule expresive diferite ceea ce conferea interpretărilorle un farmec foarte interesant. Iar publicul își dădea seama până la urmă nu doar de faptul că se schimba profilul interpretativ al rolurilor din repertoriu dar oferea debuturi în roluri în care punea în valoare noi valențe virtuozistice și expresive. Din aceste motive, am dorit să ilustrez repertoriul interpretat de Magda Ianculescu în baza unor criterii analitice progresive marcând evoluția sa artistică de la o etapă la alta parcurgând câteva stadii ale vocalității de soprană.

MAGDA IANCULESCU - Verdi RIGOLETTO (Gilda)

 

Magda Ianculescu a interpretat 35 de roluri începând cu cele de soprană lirică lejeră și de coloratură și ajungând la rolurile de soprană lirico – spinto cu accente dramatice, după cum urmează.

11 roluri de soprană lirică lejeră și de coloratură: Rossini IL BARBIERE DI SIVIGLIA (Rosina), Ceaikovsky DAMA DE PICĂ (Prilepa), Verdi RIGOLETTO (Gilda), Delibes LAKME (Lakmé), Bizet CARMEN (Frasquita), Mozart DIE ENTFÜHRUNG AUS DEM SERAIL (Blonda) la premiera din 11 martie 1958, Gluck ORFEU (Amor) 31 ianuarie 1961 la Filarmonica George Enescu în formă de concert, Donizetti LUCIA DI LAMMERMOOR (Lucia) la premiera din 9 iunie 1961, Massenet MANON (Manon) la premiera din 11 noiembrie 1962, Cornel Trăilescu MOTANUL ÎNCĂLȚAT (Motanul) la premiera absolută din 22 martie 1964, Donizetti DON PASQUALE (Norina).

MAGDA IANCULESCU - Strauss DER ROSENKAVALIER (Sophie)

11 roluri de soprană lirică: Mozart LE NOZZE DI FIGARO (Susanna), Verdi FALSTAFF (Nannetta) la premiera din 20 iunie 1959, Strauss DER ROSENKAVALIER (Sophie la premiera din 30 iunie 1962 și Marschallin ulterior în străinătate) Debussy PELLEAS ET MELISANDE (Mélisande), Purcell DIDO AND AENEAS (Belinda) 3 februarie 1966 în formă de concert la Radiodifuziunbea Română, Paul Constantinescu O NOAPTE FURTUNOASĂ (Zița) la 23 decembrie 1966 reluare, Puccini LA BOHÈME (Mimì și Musetta), Offenbach LES CONTES D'HOFFMANN (Giulietta) 3 decembrie 1968, Cornel Trăilescu BĂLCESCU (Maria) la premiera absolută din 20 august 1974.

MAGDA IANCULESCU - Verdi AIDA (rolul titular)

2 roluri de soprană de agilitate dramatică: Mozart COSI' FAN TUTTE (Fiordiligi) la premiera din 3 noiembrie 1965 și la reluarea din 15 ianuarie 1971, Mozart DON GIOVANNI (Donna Elvira) la premiera din 17 noiembrie 1967.

MAGDA IANCULESCU - Strauss DIE FLEDERMAUS (Rosalinde)

 

8 roluri de soprană lirico spinto cu accente dramatice: Verdi AIDA (Aida), Verdi IL TROVATORE (Leonora), Verdi OTELLO (Desdemona), Ravel L'HEURE ESPAGNOLE – ORA SPANIOLĂ (Conception) la premiera din 21 aprilie 1967, Strauss DIE FLEDERMAUS – LILIACUL (Rosalinde) la premiera din 11 martie 1968, Puccini TOSCA (Floria Tosca în care a realizat o impresionantă creație având ca partener în rolul Scarpia pe marele bariton Tito Gobbi atât la București cât și în Franța), Puccini MANON LESCAUT (Manon Lescaut) la Opera din Cluj, Borodin KNIAZ IGOR (Jaroslavna) 17 decembrie 1971.

MAGDA IANCULESCU - Verdi LA TRAVIATA (rolul titular)

 

Am lăsat separat rolul Violetta Valery din LA TRAVIATA de Verdi fiind un rol de o factură mai deosebit prin faptul că poate fi abordat de toate aceste categorii de vocalitate într-un context virtuozistic și estetic caracteristic fiecăreia în parte. Magda Ianculescu a abordat acest rol încă din prima etapă a carierei sale de soprană lirică lejeră și de coloratură continuându-l în etapa de soprană lirică și soprană de agilitate dramatică pentru a-l interpreta din ce în ce mai rar atunci când a început să abordeze roluri de soprană lirico spinto cu accente dramatice. Așa cum relata în privat sau în inetrviuri, la un moment dat, simțând o anumită evoluție a propriului calibru vocal, a abandonat interpretarea rolului Rosina în varianta Mercedes Capsir abordând varianta de mezzosoprană interpretată de Maria Malibran și care i-a servit ca antrenament pentru trecerea la rolurile spinto – dramatice.

MAGDA IANCULESCU - Verdi OTELLO (Desdemona)

Deși este un rol pentru mezzosoprană, Magda Ianculescu și-a dorit până la ... visare ... să interpreteze personajul Charlotte din opera WERTHER de Jules Massenet ... dar această lucrare nu s-a aflat în repertoriul Operei din București și nici al unui alt teatru din țară. Încheiase cariera oficial în anul 1977 cu TOSCA de Puccini și continua să apară în concerte și seri de gală interpretând arii alături de alți mari artiști dim generații diferite. De câte ori ne întâlneam îmi spunea cu un surâs încântător ... Să știi că nu am renunțat la Charlotte! ... Și ... în ziua de ... luni 23 aprilie 1984 ... în cadrul unei serate festive a Operei din București intitulată MAGDA IANCULESCU și invitații săi, și-a realizat parțial acest vis întrucât în partea a doua serii, într-un decor adecvat improvizat, Magda Ianculescu împreună cu tenorul Valentin Teodorian au interpretat integral actul al doilea din această operă punând în valoare la cota maximă bogata experiență vocală și artistică acumulată. A fost în acea seară ultima apariție a marii artiste pe scena Operei Române din București după ce cu doar două săptămâni înainte, luni 9 aprilie 1984, în cadrul unei seri de gală intitulată GLORIILE OPEREI, Magda Ianculescu interpretase aria Ritorna vincitor di AIDA de Verdi.

MAGDA IANCULESCU - Debussy PELLEAS ET MELISANDE (Mélisande)

 

Pe lângă LILIACUL de Strauss a mai interpretat încă trei operete: Strauss DER ZIGEUNERBARON (Arsena) în formă de concert sala Radiodifuziunii și Kalman SILVIA, Kalman CONTESA MARITZA pe scena teatrului Muzical din Galați.

 MAGDA IANCULESCU - Puccini TOSCA (rolul titular)

Un număr impresionant de lieduri din absolut toate școlile și interpretate în respectivele limbi originale pe care le poseda la nivel academic a completat repertoriul său alături de romanțe și cântece de muzică ușoară oferite publicului în programe televizate cu o noblețe plină de charme.

MAGDA IANCULESCU

 

Magda Ianculescu a realizat numeroase înregistrări la Casa de Discuri „Electrecord”, Supraphon din Praga, la Radio şi Televiziune. În perioada 1962 – 1977 a fost profesoară la Conservatorul de Muzică din Bucureşti. Între 1953 şi 1955 a obținut prime premii la concursuri internaţionale de la Bucureşti, Praga şi Varşovia, iar în 1962 i s-a conferit titlul de Artistă Emerită. În memoria sa au fost înfiinţate două concursuri naționale de canto ce-i poartă numele: Concursul naţional pentru voci feminine de operă (1997) şi Concursul Internaţional de Canto – Maeştrii Artei Lirice la ediția anului 2009 de la Opera Naţională din Bucureşti.

Personalitatea excepțională a sopranei Magda Ianculescu manifestă o palpitație vie în sufletul meu iar în universul meu profesional, grație extrarodinarei sale parabole artistice sub semnul diversităților virtuozistice și stilistice, rămâne simbolul unei ... Lectio Magistralis în Vocalitate ...

SILVIA VOINEA … Lakmé, Madame, c'est vous! …

 

Prof. Dr. SILVIA VOINEA

Marea artistă lirică și profesoară, SILVIA VOINEA sărbătorește la 1 noiembrie ziua de naștere, prilej de omagiu și admirație pentru o viață intens dăruită artei lirice vocale.

Născută la Bacău, la 1 noiembrie 1942, a studiat la Liceul Gheorghe Lazăr secția Matematică – Fizică (1949 - 1960) după absolvirea căruia a urmat cursurile Conservatorului din București (1961 - 1966) la clasa sopranei Magda Ianculescu. 

Soprana și Profesoara MAGDA IANCULESCU

Atât înainte cât și după absolvirea conservatorului, s-a aflat sub permanenta îndrumare a profesoarei Viorica Teișanu, experimentată pianistă și soprană, cu o solidă pregătire însușită în urma studiilor cu Elena Teodorini și Hariclea Darclée de la care a preluat tradiția stilistică. Ulterior, sub îndrumarea profesorului Walter Ludwig de la Weimar (1968), s-a perfecționat în interpretarea repertoriului mozartian.

 Tenorul și Profesorul WALTER LUDWIG

Timp de trei decenii (1968 – 1998) a fost prim solistă la Opera Română din București; după anul 1998 a continuat cariera fiind solista și membru fondator al Operei Comice din București. Din 1990 până în prezent este profesor de canto la Universitatea Națională de Muzică din București unde, în anul 2001, a obținut titlul de Doctor în Muzică susținând teza intitulată Incursiune în Istoria Artei Cântului și a Esteticii Vocale care a fost apreciată cu calificativul Magna cum Laude. Această lucrare a însemnat imediat un eveniment editorial cu prilejul publicării sub același titlu la Editura Pro Transilvania, București, 2002. Șase mari capitole oferă studioșilor și exegeților date teoretice și practice, bibliografice dar și originale din cadrul experienței acumulate referitoare la Exprimare și comunicare prin cânt, Conceptul de metodă cu aplicare la canto, Coordonatele istorice generale ale educării vocii, Marile etape metodologice, Peren și perisabil în metodele de canto, Școala românească de cânt.

 SILVIA VOINEA Incursiune în istoria artei cântului și a esteticii vocale - coperta volumului

A abordat un vast repertoriu de operă interpretând 37 de roluri: Regina Nopții din Die Zauberflötte, Blonde și Konstanze din Die Entführung aus dem Serail, Susanna din Le nozze di Figaro, Despina din Così fan tutte, Zerlina din Don Giovanni, Bastienne din Bastienne und Bastien, Madame Herz din Der Schauspieldirektor de Mozart, Carolina din Il matrimonio segreto de Cimarosa, Rosina din Il Barbiere di Siviglia și Clorinda din La Cenerentola de Rossini, rolul titular din Lucia di Lammermoor și Norina din Don Pasquale de Donizetti, rolul titular din Lakmé de Delibes, Gilda din Rigoletto și Violetta Valery din La Traviata de Verdi, Juliette în Roméo et Juliette de Gounod, Olympia din Les contes d'Hoffmann de Offenbach, Musetta în La Bohème de Puccini, Nedda din I Pagliacci de Leoncavallo, Zerbinette din Ariadne auf Naxos de Richard Strauss, Țarina Shemaka din Cocoșul de aur de Rimski-Korsakov, Yniold, la începutul carierei, și Mélisande în Pelléas et Mélisande de Debussy, Adele și Rosalinde din Die Fledermaus de Strauss, Ofelia în Hamlet de Pascal Bentoiu (prima reprezentare scenică la Opera Română din București), Zița din O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu. și încă multe alte roluri, dintre care, unele, interpretate doar în străinătate.

SILVIA VOINEA (Rosina) - Rossini IL BARBIERE DI SIVIGLIA

Din repertoriul vocal simfonic și oratorial, a abordat Stabat Mater de Pergolesi, Cecillien Messe de Gounod, Carmina Burana de Carl Orff, Oratoriul de Paști de Paul Constantinescu. În recitaluri a abordat și un amplu repertoriu de lied din școlile română, germană, franceză, italiană, spaniolă, rusă, engleză. Cu farmec și succes a abordat arii din multe operete, canzonette, romanțe sau piese populare elegant stilizate de importanți muzicieni chiar pentru vocea ei, piese cum ar fi Ciocârlia sau Hora staccato de Dinicu – Bobescu și altele.

SILVIA VOINEA (Regina Nopții) – Mozart DIE ZAUBERFLÖTTE – Berliner Komischer Oper

Paralel cu activitatea la Opera Română din București a desfășurat colaborări de lungă durată cu Komische Oper Berlin și Berliner Staatsoper (15 ani), Semper Oper Dresda (5 ani), Teatrul Regal din Liège (3 ani), Opera din Klagenfurt (4 ani); turneele personale au purtat-o prin orașe din Anglia, Austria, Belgia, Cehoslovacia, Danemarca, Elveția, Franța, Finlanda, Grecia, Germania, Italia, Jugoslavia, Bulgaria, Rusia, Polonia, Lituania, Spania.

SILVIA VOINEA (Olympia), CRISTIAN MIHĂILESCU, CORNELIU FÂNĂȚEANU

Offenbach LES CONTES D'HOFFMANN

De-a lungul celor peste trei decenii de activitate artistică pe scena Operei Române din București a cântat alături de toți artiști teatrului, cu veteranii din generațiile precedente, cu colegi de generație și cu următoarele generații de artiști care au debutat alături de ea. Personal am admirat-o în spectacole sau în concerte de arii și scene din opere alături de: sopranele Zoe Dragotescu, Elisabeta Neculce-Carțiș, Teodora Lucaciu, Elena Dima Toroiman, Maria Şindilaru, Lucia Becar, Mariana Stoica, Magda Ianculescu, Matilda Onofrei, Elena Simionescu, Victoria Bezetti, Marina Mirea, Magdalena Cononovici, Maria Slătinaru-Nistor, Eugenia Moldoveanu, Elvira Cârje, Cornelia Angelescu, Elena Grigorescu, Liliana Dumitrache, Bianca Manoleanu, în operele unde erau mai multe roluri de sprană; mezzosopranele Zenaida Pally, Elena Cernei, Iulia Buciuceanu, Mihaela Botez, Dorothea Palade, Mihaela Mărăcineanu, Iulia Marpozan, Rodica Mitrică, Veronica Gârbu, Monica Ranetescu, Adina Iurașcu, Ruxandra Vlad, Adriana Alexandru, Lucia Cicoară; tenori: Cornel Stavru, Valentin Teodorian, Constantin Iliescu, Corneliu Fânăţeanu, Ion Stoian, Octavian Naghiu, Ion Buzea, Ion Piso, Vasile Moldoveanu, Ludovic Spiess, Florin Diaconescu, Ionel Voineag, Florin Georgescu, Ștefăniță Lascu; baritonii Octav Enigărescu, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Vasile Cătană (de la Opera Română din Cluj), Vasile Martinoiu, Eduard Tumagian, Lucian Marinescu, Nicolae Constantinescu, Nicolae Urziceanu, Emil Iurașcu, Nicolae Urdăreanu; başii Viorel Ban, Nicolae Florei, Ioan Hvorov, Constantin Gabor, Valentin Loghin, Pompei Hărăşteanu, Gheorghe Crăsnaru. Mari dirijori ai Operei Române precum Constantin Bugeanu, Anatol Kisadji, Cornel Trăilescu, Paul Popescu, Constantin Petrovici, Carol Litvin, Lucian Anca şi regizorii Jean Rânzescu, George Teodorescu, Hero Lupescu, i-au influenţat mult evoluţia şi devenirea artistică. Acestor personalități se adaugă artiștii generațiilor care au urmat după anul 1985 și pe care nu i-am putut urmări deoarece plecasem din țară.

SILVIA VOINEA (Gilda), NICOLAE HERLEA (Rigoletto) - Verdi RIGOLETTO

Mari artiști i-au fost parteneri de scenă în foarte importante teatre europene, nume precum, Peter Schreier, Theo Adam, Alain Vanzo, Albert Voli, Kari Nurmela, Giuseppe Todaro, Kurt Moll, Bruno Sebastian, Günther Neumann, sub baghete prestigioase ale dirijorilor Kurt Mazur, H.Zimmerman, H.Kegel în regia unor personalități cum ar fi Jean Claude Riber, Giancarlo Del Monaco, Spyros Evanghelatos, Günther Lose, Harry Kupfer, Raymond Rossius, Pierre Fleta.

 SILVIA VOINEA, dirijorul CRISTIAN BRÂNCUȘI, tenorul OCTAVIAN NAGHIU, basul ȘTEFAN TEODORESCU împreună cu ansamblul Operei Române din București după un spectacol cu RIGOLETTO de Verdi

După premiera unei producții cu Lakmé la Opera din Liège, un articol foarte elogios apărut în La Wallonie - Liège, era intitulat … Lakmé, Madame, c'est vous! … Silvia Voinea rămâne ultima mare intepretă a rolului Lakmé de pe scenele europene din secolul al XX-lea. Și astăzi, această operă continuă să fie extrem de rar reprezentată; la Metropolitan lipsește din 1943 de când a interpretat-o Lily Pons, la Wiener Staatsoper lipsește din 1917 când a interpretat-o Selma Kurz iar la Teatro alla Scala din Milano ca și la Opera din Roma, nu a fost reprezentată nici-odată … 

SILVIA VOINEA în rolul titular din LUCIA DI LAMMERMOOR de Donizetti

Pentru meritele sale artistice și pedagogice, a fost onorată cu importante distincții dintre care menționăm: Nominalizarea în Anul Bicentenarului Donizetti cu rolul Luciei di Lammermoor printre cele 24 de interprete ale secolului al XX-lea cu cele mai bune înregistrări ale acestui rol începând din anul 1938 (Sergio Segalini – Opéra Internațional – Paris, 1997), Premiul Performanță în Arta Lirică (1997), Premiul de Excelență al Fundației Oedipe (1997, 1998, 1999), Premiul Criticii Muzicale ”Glorie în Arta Lirică” (1999), nominalizată Femeia anului 2000 de A.B.I. - USA (2000), nominalizare ”2000 de intelectuali ai secolului al XX-lea (I.B.C. - Anglia – 2000), nominalizare Great Minds ai secolului al XX-lea (A.B.I. - USA – 2001), Diploma George Stephanescu la 80 de ani de la instituționalizarea Operei Române din București (2002), Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004). Este membră a unor importante organisme culturale precum UNITER și Uniunea Criticilor Muzicali Mihail Jora.

SILVIA VOINEA (Zița) - Paul Constantinescu O NOAPTE FURTUNOASĂ

Vocalitatea categoriei de soprană de coloratură este foarte greu de individualizat, de format sub aspect didactic și de menținut într-o carieră artistică de o anumită anvergură; din acest motiv, vocile autentice de soprană de coloratură sunt foarte prețioase iar dintre acestea sunt foarte rare acele voci care reușesc să atingă onorabil stadiile progresive de personalitate vocală și, ulterior, de personalitate artistică în deplina confirmare a statutului de vedetă. Silvia Voinea este o excepțională personalitate artistică a acestei rare și prețioase categorii vocale.

SILVIA VOINEA (Ofelia) - Pascal Bentoiu HAMLET

I-am urmărit cariera pe scena Operei Române din București încă de la debutul său și, pe parcursul a unui deceniu și jumătate, până la plecarea mea din țară, am fost martorul unei splendide evoluții către o deplină maturitate artistică sub aspect tenic și estetic vocal. Faptul de a fi fost ani de-a rândul unica artistă distribuită în roluri de mare responsabilitate, mi-a dat prilejul să o urmăresc cu o anumită frecvență în respectivele roluri. 

SILVIA VOINEA (Ofelia), FLORIN DIACONESCU (Hamlet) - Pascal Bentoiu HAMLET

Am remarcat o evoluție ascendentă în ceea ce privește luciditatea tehnică echilibrată conjugată cu profunzimea interpretativă sobră dar foarte consistentă în inflexiuni emoționale; această eficientă stabilitate tehnică a propriilor mijloace artistice asigurau nivelul impecabil constant al performanțelor sale artistice oferind o binevenită garanție a succesului.

SILVIA VOINEA (Nedda) - Leoncavallo PAGLIACCI - Semper Oper, Dresda

Un aspect deosebit de semnificativ al personalității sale artistice este faptul, foarte rar întâlnit în istoria artei lirice, ca o soprană de coloratură să mențină simultan și pe o lungă durată de timp, trei roluri extrem de dificile și interpretate în respectivele limbi originale: Regina Nopții din Die Zauberflötte de Mozart și rolurile titulare din Lucia di Lammermoor de Donizetti și Lakmé de Delibes. Se cuvine precizarea că, atât aceste trei roluri cât și multe altele interpretate în România, le-a cântat atât în limba originală pentru turnee cât și în limba română pentru spectacolele din țară. Menținerea simultană a funcționalității eficiente a acestor roluri în două limbi, a fost o probă trainică a impostației sale vocale și a strategiei de întreținere vocală pe parcursul unei cariere foarte lungi de peste trei decenii. Cele trei roluri – Regina Nopții, Lucia di Lammermoor și Lakmé – constituie trei coloane fundamentale ale universului său repertorial cu ramificații derivate în multiple zone estetice și stilistice. Astfel, din Regina Nopții derivă întreaga zonă repertorială germană mozartiană și extra – mozartiană, operistică și oratorială – simfonică; din Lakmé derivă întreaga zonă repertorială a romantismului francez dar și a celui rus prin afinitățile manifestate cu primul; zona repertorială antică și barocă evoluează către belcanto-ul italian reprezentat de Rossini, Bellini și Donizetti a cărui Lucia di Lammermoor reprezintă o piatră fundamentală din care derivă zona repertorială romantica verdiană și post – verdiană mergând până la verism și curentele stilistice ulterioare ale secolului al XX-lea. Astfel, triada acestor roluri definește vastitatea estetică și stilistică a eprsonalității artistice a sopranei Silvia Voinea.

SILVIA VOINEA (Violetta Valery), MATEUSZ MOLEDA (Alfredo) - Verdi LA TRAVIATA - Semper Oper, Dresda

Memoria artistică dar și afectivă întărite de înregistrările discografice Electrecord și de colecție privată, mi-au prilejuit în timp aprofundarea analitică a profilului vocalității marii noastre artiste pe care l-am integrat într-un amplu studiu în care m-am ocupat de toți artiștii români, intitulat Paralelisme tehnice și stilistice în vocalitatea românească operistică și simfonică din 1837 și până în prezent. Din acel profil analitic, am selectat unele apecte fundamentale ale vocalității sopranei Silvia Voinea.

Sonoritatea, calitate primordială a unei voci și de care depinde funcționalitatea sa în spațiul acustic teatral, prezintă o intensitate foarte penetrantă, cu adevărat incisivă, dominând amploarea orchestrală. Contrastele de la fortissimo la pianissimo sunt estetizate cu o fină măiestrie individualizând foarte bine nuanțele intermediare în funcție de momentele psihologice ale evoluției dramaturgice a rolurilor. Amploarea vocală este modulată minuțios cu un foarte bun simț al proporțiilor prin care artista adaptează intensitatea sonoră la calibrul coloanei de sunet la variate dimensiuni până la cea mai concentrată a coloraturilor și cadențelor. Culoarea vocală se caracterizează printr-o densitate timbrică extraordinar de consistentă și perfect proporționată sonorității grație unei tehnici impecabile aplicate prin studiu intens, rafinat și îndelungat, unei naturi vocale deosebit de bogat dotate în cadrul categoriei de soprană de coloratură. Limpezimea timbrală relevă o puritate imrpesionantă în toate nuanțele de la cea mai închisă la cea mai deschisă ca rezultat al unei fonații echilibrate dozând foarte bine resursele vocale. Întinderea vocală este spectaculară conservând eficiența sonoră și timbrică pe întregul ambitus; acest echilibru tehnic bine conștientizat îi permite sonoritatea și amploarea centro-gravă fără a-i periclita zona centro-înaltă și supra-acută. Notele acute sunt emise cu extraordinară precizie și naturalețe. Acest echilibru tehnic al impostației vocale i-a consimțit realizarea unei performanțe uimitoare în fraza vocală concluzivă a primei vocalize din aria lui Lakmé supranumită de tradiția operistică ”aria clopoțeilor”; inițial Delibes solicita vocii de soprană nota acută maximă do#3; oferă însă o variantă alternativă a cadenței solicitând mi3 natural interpretelor a căror natură și tehnică vocală le permit emisia acestei note; Silvia Voinea execută respectiva cadență mergând o terță majoră mai sus până la sol#3; în contextul tonal al lui Mi major, artista noastră emite perfect fa#3 și sol#3, depășind generos fa3 natural considerat limita maximă a ambitusului respectivei categorii vocale. O astfel de performanță, conform discografiei universale, a mai realizat-o marea soprană franceză Mado Robin. Atacul sunetului, probă virtuozistică importantă pentru soprana de coloratură, este foatre puternic dar nu violent, în contextul dramatic al Reginei Nopții, delicat în contextul lirismului mistic sentimental al lui Lakmé și energic moderat în contextul belcantistic pasional al sentimentului și suferinței Luciei di Lammermoor. Vibrato este un parametru tehnic de foarte mare dificultate întrucât calitatea și cantitatea sa se pot altera rapid în condițiile în care sunt depășite limitele extreme fiziologice ale efortului fonator rațional. Sunt foarte puține soprane de coloratură la nivel mondial care au reușit să conserve puritatea vibrato-ului în deplina integritate a limpezimii timbrice și a sonorității. Silvia Voinea ne oferă un vibrato de mare frumusețe și de o impresionantă funcționalitate prin care personalizează virtuozistic execuția în funcție de specificul contextului estetic: maxima densitate până la non-vibrato în regina Nopții; morbid, delicat și profund, adaptat lirismului din cantilena selenară romantică a lui Lakmé; energic dar elastic cu elegante modulații ale dimensiunilor de coloană sonoră în belcanto-ul din Lucia di Lammermoor. Frazarea este concepută în secvențe lungi bine calibrate pe coerența sintactică a liniei literare admirabil conjugată cu fraza muzicală. Am selectat pentru acest omagiu câteva aspecte fundamentale dintr-un studiu mult mai amplu pe care l-am publicat atât în postafața volumului Incursiune în Istoria Artei Cântului și a Esteticii Vocale publicat de Slvia Voinea în 2002 (lucrare pe care am tradus-o în limba italiană) cât și în booklet-ul CD-ului cu arii și scene din opere editat de Electrecord în anul 2007. Acestor repere analitice de tehnică vocală și estetică i se adaugă figura frumoasă și elegantă cu un portament dinamic eficient în mișcarea scenică, întregind personalitatea artistică a unei artiste care a conferit eroinelor sale și o binevenită credibilitate teatrală.

SILVIA VOINEA în rolul titular din opera LAKME' de Delibes

Un deceniu și jumătate am admirat toate interpretările marii artiste Silvia Voinea pe scena Operei Române din București; toate aparițiile sale m-au impresionat și le-am adâncit în repetate spectacole pe care le urmăream cu imensă bucurie. Cele mai puternice emoții le-am trăit la numeroasele spectacole cu rolul titular din opera Lakmé de Leo Delibes. În același timp acesta este rolul cel mai lung, mai intens, mai complet și mai dificil sub aspectul virtuozităților tehnice vocale dar și al numeroaselor accente dramatice ale unor frazări pe parcursul cărora lirismul trebuie să fie suplu dar robust pentru o perfectă relaționare cu grandioasa orchestrație a compozitorului. Povestea libretului este sublimă. Atmosfera scenică a montării era feerică iar publicul aplauda entuziast la fiecare ridicare de cortină a celor trei acte. Montarea avusese premiera la 20 noiembrie 1955 și se menținuse perfect vreme de două decenii și a continuat să se mențină în stagiunile următoare după ceam plecat din România. Regizorul acelei premiere fusese Panait Victor Cotescu; costumele fuseseră create de Ofelia Tutoveanu și Paula Brâncoveanu iar decorurile de către Gheorghe Moroianu; sub bagheta lui Robert Rosensteck, evluaseră artiștii Iolanda Mărculescu (Lakmé), Iulia Buciuceanu (Mallika), Nicolae Secăreanu (Nilakantha), Mihail Știrbei (Gérald). De-a lungul anilor, mulți artiști au interpretat respectivele roluri. După Iolanda Mărculescu, în acest rol au apărut Magda Ianculescu și Matilda Onofrei; când aceste trei soprane au abordat alte roluri de mai mare consistență dramatică renunțând la Lakmé, această magistrală producție risca să nu mai poată fi perpetuată în repertoriu; salvarea a venit în anul 1968 când Silvia Voinea a fost angajată în teatru. Vreme de două decenii, Silvia Voinea a fost efectiv unica interpretă a rolului care, sporadic a mai fost abordat de soprana Marina Mirea în anii '70 și de soprana Eleonora Enăchescu spre finele anilor '80. Dar cele mai multe spectacole au fost interpretate de Silvia Voinea.

SILVIA VOINEA (Lakmé), FLORIN DIACONESCU (Gérald) - Delibes LAKME'

Încă de la prima invocație din culise (Blanche Dourga … ) artista impresiona prin căldura emotivă a liniei vocale în care reunea misticismul cu patosul interior într-o admirabilă expansiune pe un sib2 îndelung ținut și cu care, la finele celei de a doua strofe, intra în scenă fiind salutată de un ropot de aplauze entuziaste. Duetul Viens Mallika, după o scurtă scenă cu Nilakantha și celelalte personaje, oferea o fascinantă împletire unduitoae a vocii de soprană de coloratură cu cea de mezzosoprană. Iar în duetul final din actul întâi (D'où viens tu ? … ) impresiona prin accentele dramatice culminând în motivul Oublie et pour jamais ce qui frappe tes yeux. Va-t'en, va-t'en! … Je suis fille de Dieux! Cu accente expresive maestoase pline de acea mândrie demnă a personajului. Treptat, Silvia Voinea, oferea cu o artă rafinată, vocal și estetic, transformarea tinerei fete care se îndrăgostește de misteriosul străin rătăcit prin pădure iar finalul apoteotic al duetului (C'est le Dieu de la jeunesse … ) încheia în mare succes primul act.

SILVIA VOINEA (Lakmé), ALBERT VOLI (Gérald) - Delibes LAKME' - Liège

În al doilea act, aria Où va la jeune Hindoue … marca momentul culminant al spectacolului iar măiestria sopranei Silvia Voinea era îndelung aplaudată. Urma splendidul duet cu Gérald în care trăirea emotivă a personajului plutește pe motivele unor linii melodice de mare frumusețe și de pătrunzător efect dramatic. În cursul acestui duet, Lakmé interpretează un monolog (arioso) în două strofe – Dans la forêt près de nous … - în care romantismul atinge o încântătoare culminație. Silvia Voinea modulează impostația într-un sunet dens, energic și, în același timp, de mare suplețe integrată în diminuendo-uri și pianissime pe note înalte timbralizând o expresivitate extrem de convingătoare. În cursul acestui duet există o frază – Je ne veux pas que tu meure! - care este solicitată de compozitor în trei repetitive contexte la momente tonale diferite pe care artista le nuanțează foarte sugestiv.

SILVIA VOINEA (Lakmé), NICOLAE FLOREI (Nilakantha) - Delibes LAKME'

În actul al treilea, în scena finală a operei, Silvia Voinea atingea paroxismul dramaturgic în cel mai perfect context estetic liric, un lirism dureros, demn, maestos, reunind forța caracterului cu delicatețea temperamentului în monologul Tu m'as donné le plus doux rêve … Iar în motivul Reste encore, pour qu'il s'achève … linia vocală se manifesta cu o expansiune pe un la2 natural emis de Silvia Voinea într-un pianissimo de un farmec paradoxal fiind puternic și extrem de delicat în același timp; în scena morții, motivul Reste encore, pour qu'il s'achève … se reia în context tonal modulant iar expansiunea în pianissimo are loc pe un uimitor la#2 rafinat diferențiat de momentul precedent atât în planul impostației cât și al expresivității.

 

 SILVIA VOINEA (Lakmé), IONEL VOINEAG (Gérald) - Delibes LAKME'

Lakmé în interpretarea acestei mari artiste continuă și astăzi să fie una dinte marile mele bucurii artistice la o emoție estetică de înalt potențial. Din păcate au rămas puține momente înregistrate ale interpretării sale: aria Où va la jeune Hindoue … cu care s-a realizat și un film de televiziune, duetul din actul al doilea realizat la Electrecord cu tenorul Ionel Voineag și un film realizat pe o videocasetă cu aparatul personal la ultima reprezentație cu această operă la București.

SILVIA VOINEA și STEPHAN POEN - Universitatea Națională de Muzică din București, 2019

Lakmé, Madame, c'est vous! … titlul cronicarului belgian continuă să fie în timp o efigie artistică a marii artiste Silvia Voinea căreia îi exprim prețuirea și admirația împreună cu cele mai bune urări pentru viitor!

REVISTA MUZICALĂ RADIO, 31.10.2017