Marile personalități ale societății din toate domeniile devin modele de contemplare admirativă dar și de studiu stimulant pentru contemporani și mai ales pentru generațiile viitoare. Societatea are nevoie de modele nu pentru a fi imitate ci pentru a extrage din acestea esența lor fundamentală care să stimuleze evoluția viitoare sub semnul progresului și al continuității în numele marilor valori. Prin continuitate înțeleg cultivarea activă a principiilor fundamentale care stau la baza unei modernități de bun simț și eficiență.
De mic copil m-am apropiat de personalitățile trecutului dar și de cele contemporane grație monografiilor; treptat, acest gen devenise lectura mea preferată deoarece mă ajuta să înțeleg mecanismul intim al marilor personalități din diferitele domenii. Unele monografii erau evocări de studiu istoric și social, altele erau memoriile protagoniștilor formulate chiar de ei înșiși, în timp ce altele aveau un caracter mixt în care se împleteau analizele și evocările unui autor urmate apoi de dialoguri foarte interesante cu protagoniștii respectivi.
În evoluția socială și editorială, începând de la jumătatea anilor '80, s-a produs un hiatus care s-a accentuat din ce în ce mai mult odată cu primii ani '90 în întreaga lume; cel puțin în Italia, unde sunt naturalizat de aproape trei decenii, monografiile marilor personalități și îndeosebi ale marilor artiști de operă, muzicieni de diverse categorii ori balerini, au încetat practic să mai existe în sensul că celor vechi nu li se repropun noi tiraje iar altele noi nu mai apar ori apar extrem de rar. Profunzimile analitice și caracterizările personalităților ori analiza fenomenului social în interrelație cu cel artistic sunt aspecte aproape complet străine acelor foarte puțini autori de monografii apărute. Muzicologi și ... ne-muzicologi, catedratici și ... ne-catedratici, în majoritatea monografiilor lor pe care le-am cercetat, au dovedit, inexactități penibile, confuzii grave și un stil foarte greoi mai ales în zonele artificializării forțate cu funcții proclamator laudative; între timp, filfizonismul pseudojurnalistic de cea mai incultă factură întărită prin reaua credință și reaua voință, a lansat un teribilism editorial care frizează agresivitatea, provocarea și chiar vulgaritatea. Monografiile pe care le-am citit cu plăcere în România și în străinătate, cel puțin în ultimul sfert de secol, sunt extrem de puține și acestea cu destule lacune documentare și nu numai. Cu toate acestea, nu au lipsit recenziile, prezentările, emfatizările și inflaționările triumfalistice intens propagandate cu ... catering și ... caterincă ...
În acest context sumbru și trist accentuat în ultimii trei ani, o supriză extraordinar de plăcută mi-a produs un eveniment editorial de dată foarte recentă: SERGIU ȘTEFANSCHI - un artist, un destin, o stea de Mihai Alexandru Canciovici - Editura Semne, București, 2016.
Încă de la primul impact, simți bucuria unui volum care te atrage prin consistența celor aproape trei sute de pagini cu o tipăritură foarte confortabilă, o grafică elegantă accesibilă comod și cu un bogat material fotografic prezentat în final în condiții grafice foarte bune. Atât pe prima cât și pe a doua copertă, se impun două portrete foarte expresive și inspirat alese ale protagonistului. Pe coperta a doua, se află cuvintele eroului monografiei prin care se definește cu o elegantă sobrietate dar, în același timp, cu o semnificativă bogăție care ilustrează personalitatea sa de balerin, coregraf și profesor. Subtitlul atașat numelui protagonistului - SERGIU ȘTEFANSCHI - atestă într-o majestuoasă sinteză faptul că ... un artist ... a trăit ... un destin ... care l-a confirmat în final ... o stea ... Titlul și subtitlul ne invită să parcurgem o parabolă de viață și artă în fascinantul univers al Dansului ...
Reverele celor două coperți elegant organizate ne introduc în profilul intelectual al autorului, Mihai Alexandru Canciovici, personalitate elevată de aleasă cultură, Doctor în Filologie, Cercetător Științific în Folcloristică la Institutul de Etnografie și Folclor ”Constantin Brăiloiu” al Academiei Române. Faptul că a lucrat îndelung și neîntrerupt în domeniul cercetării etnologice și cu precădere în proza populară românească, se confirmă prin organizarea metodologică exemplară a materialului editorial al acestei monografii, în timp ce bogata experiență acumulată în studiul fenomenului povestitului snoavelor și legendelor, se implică fericit în stilul redactorial în care alternează cu rafinată măiestrie evocarea istorică, socială, artistică, analitică, emotivă, sentimentală ori spirituală într-un mod admirabil de captivant. Această monografie urmează unui lung șir de publicații științifice și editoriale fapt care îi conferă un anumit prestigiu prin care Canciovici onorează din plin pe marele artist Sergiu Ștefanschi. Se cuvine să subliniez și faptul că Mihai Alexandru Canciovici este și un pasionat meloman, profund iubitor al muzicii simfonice și de operă, devenind, în timp, un fin cunoscător al vocilor și al balerinilor, grație faptului că frecventează sălile de spectacol și concert și mediile artistice de la o vârstă foarte fragedă. În sala Operei Române din București, l-am cunoscut în urmă cu peste patru decenii legând cu el o frumoasă legătură marcată de marile personalități artistice a căror artă și prietenie am cultivat-o împreună. Pe Sergiu Ștefanschi îl cunoscusem pe la finele anilor '70, înaintea plecării sale definitive din România. Aveam să ne reîntâlnim după mai bine de patru decenii, în urmă cu câteva luni la Iași, la Gala Operelor Naționale, unde amândoi fusesem invitați de către destoinica organizatoare, Beatrice Rancea, astăzi director interimar la Opera Națională din București. În acele zile petrecute împreună de dimineața și până noaptea târziu, am avut prilejul să recuperez foarte multe informații despre marele artist dar și să mă pregătesc sufletește pentru lectura acestui minunat volum care avea să umple splendid ceasurile mele de vacanță, sub cerul înstelat al grădinii de la Periș unde revin în fiecare an pe timp de vară. Așadar, cu bucurie și plăcere, în câteva seri de pasionantă lectură, am integrat în sufletul meu această minunată carte asupra căreia voi reveni periodic ori de câte ori voi simți nevoia sufletească a unor puternice retrăiri de viață și artă.
SERGIU ȘTEFANSCHI
Cuvânt înainte este primul capitol în care autorul ilustrează prin ce anume a fost atras de personalitatea balerinului Sergiu Ștefanschi dar ne și dezvăluie drumul parcurs în aprofundarea tainelor baletului și mijloacele de cercetare, elaborare și redactare pe care le-a implicat în realizarea volumului aplicând chiar o anumită tehnică pe care ne-o înfățișează și prin care ne ușurează chiar lectura și asimilarea simbolurilor și semnificațiilor numeroaselor repere prezentate. Canciovici îmbină rigoarea aspectelor tehnice de elaborare și redactare cu evocări personale încărcate de afectivitate și bucurie de viață artistică inaugurând foarte fericit volumul prin acest capitol introductiv.
Copilăria este un capitol în care autorul stimulează pe distinsul său interlocutor în evocări înduioșătoare ale vieții și ale caracteristicilor sociale și istorice din acea epocă; într-o atmosferă cu un puternic parfum al epocii, înțelegem cristalizarea destinului viitoarei personalități artistice care avea să devină ... micuțul Sergiu din acei ani ...
Studiile la Academia de dans Vaganova din St. Petersburg, capitolul următor, ne introduce în aspectele sociale și artistice care au determinat declanșarea acestei etape de viață în formarea viitorului mare balerin. Cu lux de amănunt bine venite aflăm despre această academie, despre originile sale și marea sa tradiție, despre atmosfera de viață și de lucru, despre micul Sergiu și colegii săi, viitori mari balerini români, despre întâlnirea cu colegul său mai mare cu trei ani, viitorul mare balerin Rudolf Nureyev. Dialogurile dintre Ștefanschi și Canciovici ne oferă captivante informații și profunde emoții legate de prietenia lor, de evoluția talentului lor și a profilului formativ tehnic cu referiri specifice și confruntări paralele. Firul narativ și evocator ne dezvăluie aspecte prin care se îmbogățește cunoașterea noastră asupra a ceea ce este profilul și traiectoria unor mari personalități coregrafice care aveau să se afirme în anii următori.
Prim solist la Opera Română (1960 - 1971) este un foarte amplu capitol în care sunt evocate, analizate, contemplate și integrate efectiv și afectiv, toate etapele devenirii balerinului vedetă Sergiu Ștefanschi și evenimentele artistice la care a participat. Simțim din plin pulsația evolutivă a profilului său artistic în devenirea sa treptată și afirmată la cel mai înalt nivel. Captivante dialoguri între autor și protagonist ne introduc în atmosfera Baletului Operei Române, ne apropie de personalitatea tuturor marilor maeștri coregrafi și a marilor balerini din acea generație; aflăm foarte multe lucruri despre relațiile dintre artiști și despre elaborările diferențiate ale cuplurilor specifice de protagoniști ale unor producții de balet care au asumat în timp o condiție artistică și istorică legendară.
Relația de prietenie cu Irinel Liciu este un fascinant capitol care completează admirabil pe cel precedent. Aspecte deosebit de puternice de viață afectivă, privată și artistică, ne oferă un mod inedit de cunoașterea personalității extraordinare a marii balerine Irinel Liciu cu amănunte care sunt prezentate publicului în premieră absolută.
Prim balerin la Compania baletului național canadian reprezintă desprinderea lui Sergiu Ștefanschi de țara natală și lansarea sa definitivă într-o carieră artistică extrem de prestigioasă care l-a proiectat pe cele mai mari scene ale lumii culminând cu New York Metropolitan Opera unde devine primul balerin român pe această scenă ca și pe alte importante scene internaționale. În acest capitol intrăm în amănunte pasionante legate de frământările interioare ale marelui artist care au determinat discernământul deciziilor capitale pentru viața și cariera sa. Rând pe rând ne sunt ilustrate personalitățile coregrafice cu care a colaborat și evenimentele artistice la care a participat. Ne sunt oferite repere foarte valoroase prin care să înțelegem momentul epocal de inflexiune tranzitorie de la clasicismul academic la modernismul evolutiv al baletului mondial din acei ani. De asemenea, în acest capitol luăm cunoștiință despre modul evolutiv și maniera expresivă de la baza desăvârșirii personalității marelui artist Sergiu Ștefanschi. Capitolul este completat de următoarele alte capitole: Prietenia cu Rudolf Nureyev, Întâlnirea cu Mihail Barâșnikov, Natalia Makarova, personalitate a lumii dansului, Colaborarea cu John Neumeier. Aflăm cum s-a consolidat prietenia fraternă dintre Ștefanschi și Nureyev dar și aspecte inedite ale personalității marelui balerin rus al cărui profil ne este întregit. Barâșnikov, Makarova, Neumeier dar și foarte mulți alții sunt personalități pe care le putem cunoaște foarte bine atât din relația umană și artistică avută cu balerinul român cât și din caracterizările și aprofundările lui Ștefanschi făcute cu delicatețe, admirație, dragoste și respect chiar și în anumite momente în care spritul obiectiv era inevitabil în nuanțarea făcută totdeauna sub semnul unei etici impecabile umane și artistice.
În fiecare capitol au fost ilustrate, analizate, aprofundate aspecte tehnice coregrafice, crâmpeie virtuozistice ale lui Sergiu Ștefanschi care, progresiv, ne-au introdus în intimitatea de gândire, elaborare, trăire și expresie a fenomenului mișcării integrate estetic în complexa dinamică a stilisticii coregrafice. Toate aceste date și detalii ne-au condus către capitolul Sergiu Ștefanschi - profesor de balet unde ni s-a ilustrat de către minuțiosul autor în dialog cu încântătorul său interlocutor, profilul tehnic, didactic și pedagogic al marelui balerin devenit profesor de balet la apogeul carierei sale. Generozitatea detaliilor oferite de Sergiu Ștefanschi s-a conjugat admirabil cu profunzimea competenței autorului Mihai Alexandru Canciovici la un nivel cultural și profesional demn de admirație.
”Am trăit, am iubit, dar marea mea dragoste rămâne dansul” este un emoționant capitol concluziv al lungului dialog dintre cei doi prieteni - Sergiu și Mihai - în care ne sunt dezvăluite într-o impresionantă profunzime confesivă momente de viață și moarte, de artă și de carieră, din care reiese definitiv profilul uman impresionant al marelui artist. Am admirat delicatețea fină cu care Mihai întreabă și echilibrul dintre mărturisire și pudoare pe care Sergiu îl etalează cu o rară noblețe accentuând stările de suflet și de spirit cu mare generozitate față de viața, întâmplările și oamenii care au făcut parte din lumea lui ... cu bune și ... cu mai puțin bune ...
Opinii despre ... este o secțiune în care autorul a antrenat o serie de personalități care și-au exprimat gândurile, sentimentele, amintirile și au evocat momente de artă ale căror succese le-au împărțit cu marele artist. Astfel, după unele documente purtând semnăturile unor nume precum Natalia Makarova și Julia Day Larquez dar și ale Președintelui României, Ion Iliescu, din anul 2002, cu prilejul conferirii Ordinului Național Steaua României, cu gradul de cavaler credincios, putem citi mărturiile unor personalități precum Gelu Barbu, Ileana Iliescu, Ioan Tugearu, Octavian Lazăr Cosma, Leni Dacian, Liliana Pavlovski, Ileana Fendt, Constantin Marinescu, Doina Moga.
IRINEL LICIU și SERGIU ȘTEFANSCHI - Adam GISELLE
Secțiunea finală a volumului, Glosar cu termeni tehnici de balet, reprezintă o elegantă intenție de rafinament profesional al autorului care a dorit ca publicul să poată înțelege terminologia de specialitate coregrafică foarte frecvent abordată în capitolele precedente.
Volumul se încheie cu o admirabilă suită fotografică referitoare la viața și cariera marelui artist și prezentată în ordinea cronologică.
Am citit cu mare pătrundere sufletească și cu o imensă plăcere rar prilejuită în ultimii ani, această monografie prin care mi-am îmbogățit enorm cunoștiințele legate de viața artistică a baletului românesc și internațional în cea de a doua jumătate a secolului trecut. Grație acestei lecturi am reușit să îmi completez profilul de impresionantă vastitate și complexitate al omului și balerinului Sergiu Ștefanschi care, pentru mesajul său editorial adresat posterității, a găsit în autorul Mihai Alexandru Canciovici interlocutorul ideal.
REVISTA MUZICALĂ RADIO, 20.08.2016
