Tehnologia web a marcat un salt enorm în viața noastră intensificând comunicarea și relațiile dintre oameni la toate nivelurile și categoriile sociale printr-o amplă integrare informațională de la simpla socializare până la cele mai complexe contexte profesionale. Personal sunt un asiduu beneficiar al vieții online dedicând o serie de mici ședințe în fața computerului totalizând două ore zilnic iar în weekend sau în vacanțe chiar mai mult. În câteva secunde, o informație poate străbate toate meridianele globului. Este adevărat că unele informații pot fi insuficient argumentate ori formulate deficitar și, uneori, chiar tendențios. Fenomenul este oprit la timp deoarece apar imediat alte replici ale celor ce sunt mai informați, mai cunoscători și mai credibili la domeniul respectiv. De asemenea autoritatea web tutelează etica și morala mesajelor prevenind tendințele la defăimări ori calomnieri iar atunci când astfel de situații se mai strecoară, constatăm că nu sunt durabile în urma măsurilor energice.
În ultimii ani, m-am bucurat să constat dezvoltarea și evoluția rapidă a spiritului de opinie care a declanșat un bine venit fenomen social al asociativismului petiționar. Aspecte de viață, contexte dintre cele mai diverse, au devenit temă de reflectare și de acțiune. Personal ader de foarte multe ori la aceste inițiative în cadrul cărora semnez cu propria mea identitate și, dacă este cazul, formulând și un comentariu spre a servi celor ce doresc niște clarificări suplimentare. Nu ader la toate inițiativele; există o mică parte care sunt formulate cu argumente insuficiente ori eronat impostate în ceea ce privește conținutul dar și maniera. În astfel de cazuri, refuz să ader. De data aceasta nu m-am limitat doar la a nu adera ci am simțit și o datorie de onoare să comentez chiar prin acest mesaj public mai amplu. În urma comunicărilor pe Facebook și prin poșta electronică, am primit solicitarea de a semna o petiție intitulată Să mergem cu Radio România Muzical în secolul XXI. După ce am citit informațiile site-ului legate de text, semnături (extrem de puține!), comentarii și statistici, nu am aderat la semnarea acestei petiții și chiar am încercat un sentiment de mâhnire. Cu atât mai mult cu cât sunt implicat în viața Radiodifuziunii noastre de două decenii în calitate de colaborator permanent și am avut prilejul să cunosc îndeaproape toate echipele de redactori atât veterani cât și pe cei mai tineri.
Ascult de la Roma online, ori de câte ori pot, programele de la Radio România Muzical ca și pe cele de la Radio România Cultural și consult și programele difuzate online pe site-ul SRR; astfel, dacă anumite emisiuni au fost difuzate la ore inaccesibile mie prin programele desfășurărilor mele, le pot asculta în timpul liber în arhiva online. Nu pot să ader la conținutul următoarei afirmații din text și anume cea referitoare la o uniformizare îngrijorătoare a muzicilor difuzate, cunoscute și repetate. Oricine consultă aceste programe de grilă online poate constata diversitatea care acoperă toate epocile istorice ale compoziției. Este foarte adevărat că proporțiile nu sunt egale iar acest fapt este determinat de o evaluare statistică a afinităților publicului care umple sau nu umple, într-un mod total diferit, sălile de concert în funcție de conținutul programelor. A satisface afinitățile publicului în materie de muzică simfonică, de cameră, de operă, de operetă și alte genuri nu poate fi o chestiune imputabilă din contră! Personal am ascultat în aceste programe atât Monteverdi și Gesualdo, ca și Debussy, Bartok, Prokofiev, Stravinsky, Șostakovici, ca să citez numele compozitorilor menționați în textul petiției. Este foarte adevărat că acești autori ca și alții ai secolului XXI nu au fost și nu pot fi prezenți în aceiași proporție cu marea serie Bach - Mozart - Beethoven și Brahms - Mahler - Bruckner ca să evoc acel simpatic și devenit clasic ”dublu W” - BMB BMB - al muzicii universale. Motivația acestui fapt are câteva aspecte: Radiodifuziunea transmite multe concerte în direct sau înregistrate atât din România cât și din străinătate în ale căror programe respectivele nume sunt mai puțin abordate de cât ale altor compozitori dacă nu chiar deloc; Radiodifuziunea prezintă noutățile editoriale discografice unde acești compozitori sunt foarte rar prezenți iar românii aproape deloc; Radiodifuziunea are și niște date statistice ale vânzării biletelor și, implicit, afluenței de public la concerte unde sunt în exclusivitate compozitori contemporani români și străini; Radiodifuziunea este un serviciu public care urmărește toate categoriile de melomani, iar muzica ajunge la Radio după ce a declanșat un amplu fenomen de masă în rândurile melomanilor; suntem încă în așteptarea acestui fenomen în materie de autori contemporani. Totdeauna și pretutindeni, va rămâne o parte de public nemulțumit; trebuie examinată proporția acestei părți prin raportarea ei numerică la totalitatea ascultătorilor la nivel național și internațional; în două zile, respectiva petiție a fost semnată de 104 persoane dintre care peste un sfert anonime refuzând dezvăluirea identității. Într-unul din mesajele postate la rubrica de comentarii, cineva a definit drept un public fragil acea parte de melomani care iubește muzica din anumite secole; este o afirmație care lezează demnitatea culturală și estetică a acelei părți din public care umple masiv sălile de concert cu programe clasice, săli care, în alte circumstanțe de conținut repertorial sunt penibil de goale ...
Referitor la aceiași petiție, pe Facebook, cineva a postat un mesaj în care afirmă că ar trebui insă schimbată redacția de acolo. În imensa lor majoritate sunt incapabili, promovați tocmai pe acest criteriu al incompetenței. Este o afirmație care poate risca niște consecințe judiciare grave. Incapabilitate și incompetență sunt verdicte care nu pot face obiectul unui opinionism aruncat în rețeaua online la întâmplare. Este o insultă gratuită, nedreaptă, la adresa unei redacții formată din oameni foarte capabili, foarte competenți, foarte devotați muzicii și publicului meloman. Sunt oameni pe care îi cunosc bine; cu mulți am colaborat, le urmăresc activitatea și pot garanta că sunt capabili, competenți și de bună credință; aduc această garanție etică, morală și profesională pentru a preveni nedreptatea în caz că un anumit public online, mai puțin informat, ar risca să judece atât de negativ pe redactorii Radiodifuziunii noastre. Pe de altă parte înțeleg amărăciunea anumitor compozitori contemporani care se simt insuficient difuzați și, implicit, necunoscuți de marele public. Chestiunea nu se poate rezolva ofensând cu nedreaptă vehemență pe redactorii Radiodifuziunii. Trebuie analizat fenomenul la nivelul masei de melomani prin chestionare, teste, organizarea de seri de conferințe prin care să se ofere publicului un parcurs inițiatic menit să faciliteze impactul favorabil emotiv și muzical cu compozitorii contemporani. Iar aceste petiții trebuie să le îndrepte către autoritățile de stat și guvernamentale pentru menținerea Muzicii și a Culturii în programele de învățământ de toate categoriile și pentru alocarea de fonduri menite să stimuleze fenomenul muzical al compoziției contemporane. Treptat, în urma unor benefice mutații culturale în societate, chiar și sponsorii privați vor manifesta o atenție mai mare asupra muzicii noi. Când se vor atinge aceste performanțe sociale și publicul va lua cu asalt sălile de concerte cu astfel de programe, atunci și Radiodifuziunea Română va lua în considerație la modul adecvat; dar chiar și atunci, vă asigur că marea serie Bach - Mozart - Beethoven și Brahms - Mahler - Bruckner, ca să evoc doar aceste repere fundamentale istorice, va rămâne la locul pe care îl merită în conștiința melomanilor pentru simplul motiv că geniile autentice sunt irepetabile și imbatabile.
Stimați redactori ai Canalului Radio România Muzical! Primiți, vă rog, expresia solidară a stimei și considerației mele cu permanenta bucurie de a vă urmări emisiunile și prețuindu-vă eforturile!
REVISTA MUZICALĂ RADIO 15.04.2016
