IULIA BUCIUCEANU (n. 25 iunie 1931, Tighina, Basarabia – d. 18 iunie 2022, București) a fost o mezzosoprană, prim solistă a Operei Române din București timp de trei decenii (1952 – 1983). Primele îndrumări de canto le-a luat în casă, cu mama ei, iar studiile de Conservator le-a făcut la Iași cu Grigore Magiari și Mansi Barberis după care le-a continuat la București cu profesorul Petre Ștefănescu-Goangă dar și cu soprana Victoria Costescu-Duca.
A cultivat, la început, vocea în repertoriul de soprană studiind cu mama sa dar și cu profesoara Mansi Barberis personaje precum Floria Tosca, Madama Butterfly, Aida, Santuzza, etc. În urma unei intervenții chirurgicale de amigalectomie și adenoidectomie (asportarea chirurgicală a amigdalelor și vegetațiilor adenoidiene) care se impunea imperios, a sesizat că pierduse abilitatea emisiei în registrul înalt, în aceste condiții, a încercat o adaptare a vocii pentru repertoriul de mezzosoprană și a reușit considerabil dată fiind culoarea închisă a timbrului și robustitatea coloanei sonore într-o configurație foarte largă. Toate aceste detalii au fost publicate în volumul ”Iulia Buciuceanu” portrete în dialog cu Grigore Constantinescu, editat și îngrijit de Fundația George Constantin, București, 2011, la paginile 48-49. Aceste clarificări peste ani, au explicat foarte multe caracteristici și aspecte ale vocalității de tip Soprană Falcon (intermediară între mezzosoprană și soprană) ale acestei artiste.
Această muncă foarte intensă de a adapta calibrul său vocal la registrul repertorial de mezzosoprană a fost animată de o forță de caracter extraordinară dedicată studiului în arta cântului și o arzătoare dorință de a întreprinde o carieră artistică ceea ce a reușit din plin cu ... pasiune și respect față de artă și de public ...
Încă din anii de studenție a fost angajată solistă a Operei Române din București unde a desfășurat o importantă carieră artistică națională și internațională. A abordat rolurile de mezzosoprană ale unui vast repertoriu universal: AIDA, TRUBADURUL, FALSTAFF, BAL MASCAT, RIGOLETTO, DON CARLO de Verdi, CARMEN de Bizet, RUSALKA, DAMA DE PICĂ, EVGHENI ONEGHIN de Ceaikovski, BORIS GODUNOV de Mussorgski, CNEAZUL IGOR de Borodin, ORFEU de Gluck, NUNTA LUI FIGARO de Mozart, POVESTIRILE LUI HOFFMANN de Offenbach, LAKMÉ de Delibes, ORFEU de Gluck, CAVALLERIA RUSTICANA de Mascagni, MAEȘTRI CÂNTĂREȚI DIN NÜRNBERG, TANNHÄUSER, WALKIRIA, OLANDEZUL ZBURĂTOR de Wagner. A fost foarte activă și devotată repertoriului românesc interpretând multe opere dintre care unele chiar în ăremieră absolută: APUS DE SOARE de Mansi Barberis, RĂSCOALA, DECEBAL, ION VODĂ, VLAD ȚEPEȘ, ORFEU de Gheorghe Dumitrescu, BĂLCESCU, DRAGOSTE ȘI JERTFĂ de Cornel Trăilescu, HAMLET de Pascal Bentoiu, DREPTUL LA DRAGOSTE de Teodor Bratu, HORIA de Nicolae Bretan, CONU LEONIDA FAȚĂ CU REACȚIUNEA de Matei Socor, OEDIPE de George Enescu.
IULIA BUCIUCEANU - Verdi AIDA (Amneris)
Muzicalitatea,
talentul și temperamentul artistic i-au permis să repurteze mari
succese atât în rolurile dramatice cât și în cele comice. Iulia Buciuceanu este artista cu un repertoriu foarte extins în totalitatea genurilor de personaje ale operei lirice de la prima donna sau femeia fatală până la rolurle de compoziție ori en trvaesti atât în reerptoriul unievrsal cât și în cel românesc. Cu seriozitatea unui grandios profesionalism a slujit arta în numeroase premiere absolute ale repertoriului românesc interpretând rolurile la cel mai înalt nivel de pregătire vocală și teatrală prin care dovedea plenar ... pasiune și respect față de artă și de public ...
A abordat și repertoriul vocal simfonic, lied și operetă.
A colaborat
cu toți artiștii și dirijorii timpului său la Opera Română din București, în teatrele din țară, cu artiștii străini oaspeți și în cariera internațională întreprinsă.
A întreprins cu succes turnee în Rusia, Bulgaria, Jugoslavia, Grecia, Turcia, Ungaria, Germania, Franța, Belgia, Italia, Austria.
Iulia Buciuceanu a fost laureata Concursului Internațional de Canto de la Viena (1959), a Festivalului ”Primăvara de la Praga” (1960) a Concursului Internațional de Canto de la Sofia (1962) și Festivalului de Operă de la Helsinki (1962). A fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural. În anul 2002 i s-a conferit Diploma de Onoare și Medalia Darclée de către marea soprană Mariana Nicolesco la Brăila.
Sora ei a fost marea actriță Tamara Buciuceanu (1929 – 2019).
Soțul său a fost marele actor George Constantin iar fiul lor este actorul Mihai Constantin ai cărui copii, Maria și Matei Constantin continuă prin studiile lor la UNATC o tradiție de familie inițiată de părinții marii artiste.
Faptul de a fi trecut prin niște episoade de suferință fizică a gaslului său, au determinat-o pe Iulia Buciuceanu să aprofundeze cunoașterea față de propria vocalitate și să își instituie un regim de întreținere vocală grație căruia a realizat o performanță vocală discografică deosebită. În discul său LP editat de Casa de Discuri Electrecord în anul 1982, se află înregistrări efectuate în anul 1951 dar și în anul 1981 demonstrând echilibrul vocal păstrat într-un arc de trei decenii de carieră artistică tocmai datorită principiului său uman și profesional ... pasiune și respect față de artă și de public ...
Personal am urmărit cariera acestei artiste timp de 25 de ani din cele trei decenii ale activității sale de prim solistă pe scena Operei Române din București până la ... brusca ... încheiere a carierei sale artistice ... marți 21 iunie 1981 ... La Operă se prezenta spectacolul BAL MASCAT de Verdi, operă în care de foarte mulți ani, Iulia Buciuceanu interpreta rolul Ulrica. În pauza de după prima parte a actului I al operei deci înainte de tabloul în care mezzosoprana interpretează invocația Re dell'abisso affrettati și cavatina E' lui, urmate de un lung duet cu soprana și o dificilă scenă de ansamblu cu toate personajele operei, Iulia Buciuceanu primește un plic din partea șefului Studiilor Muzicale al teatrului; deschide plicul și citește o adresă semnată de direcție din care afla că de la 1 iulie 1981 este pensionată ... Avea 52 de ani, era așa numită vârstă maximă pentru soliste și deci driecția putea decide pensionarea artiștilor pentru crearea de locuri de muncă pentru absolvenții conservatoarelor. Dar să i se prezinte unui artist, în pauză, înainte de dificila scenă în care are de cântat și de trăit intens personajul său, o simplă adresă birocratică asemenea unui duș rece ... este un act uman ... mai bine spus ... inuman ... uluitor ... S-ar fi putut vorbi cu artista mai înainte și s-ar fi organizat o reprezentație extraordinară cu omagii floreale și discursuri laudative de recunoștință pentru munca plină de dăruire prin care a slujit arta, teatrul și publicul ... Iulia Buciuceanu și-a încordat forțele caracterului său robust și a interpretat impecabil personajul său onorând spectacolul cu ... pasiune și respect față de artă și de public ...
Și s-a retras cu demnitate continuând să onoreze invitațiile teatrelor din țară și din stăinătate și dedicându-se familiei și tinerilor artiști care doreau să o consulte pentru perfecționarea lor. În ziua de luni 9 aprilie 1984, a acceptat invitația de a participa la o seară de gală intitulată GLORIILE OPEREI și prezentată de marea artistă și profesoară Arta Florescu. Pe scenă, în fața orchestrei se aflau fotolii în care erau onorați personalități artistice din generația veteranilor nume precum Emil Marinescu, Maria Moreanu, Elena Guțianu, Dora Massini, Mihail Arnăutu, Ioana Nicola, Cornelia Gavrilescu cărora li s-a difuzat câte o arie din discografia personală; dar mai erau și marii artiști din așa numita generație matură încă în activitate și care au interpretat sub bagheta dirijorului Cornel Trăilescu câte o arie; erau personalități precum: Elena Cernei, Elena Dima, Magda Ianculescu, Valentin Teodorian și ... Iulia Buciceanu ... care a interpretat recitativul și aria Dalilei de la începutul actului al doilea al operei SAMSON ȘI DALILA de Saint-Saëns, în limba română repurtând un mare succes în fața unui public care îi simțea lipsa în spectacolele teatrului în care artista iradia ... pasiune și respect față de artă și de public ...
Marți 20 mai 1986, Opera din București a organizat totuși GALA FESTIVĂ IULIA BUCIUCEANU. În prima parte, artista a interpretat împreună cu Corul și Orchestra dirijate de Constantin Petrovici, Habanera din Carmen de Bizet și o arie din Samson et Dalila de Saint-Saëns. Au fost invitați artiști ai generației sale să onoreze această seară festivă cu interpretarea unei arii, nume precum Elena Dima, Lucia Becar, Constantin Ene dar și sora ei ... Tamara Buciuceanu ... care a interpretat un moment din opereta Se mărită fetele de George Grigoriu în care repurtase un mare succes pe scena Teatrului de Operetă din București în anul 1971. În partea a doua și a treia a galei s-a rerpezentat cu decoruri și costume scena judecății din Aida de Verdi și finalul actului al patrulea din Carmen de Bizet în amândouă scenele avându-l partener pe excelentul tenor Constantin Ene. A fost și ultima dată când am văzut-o artistic pe Iulia Buciuceanu deoarece peste câteva luni aveam să ple și eu în lumea largă ...
Amintirea marii artiste IULIA BUCICUEANU va dăinui prin înregistrările audio și video și prin documentele arhivelor despre cariera și personalitatea sa artistică din care a emanat totdeauna ... pasiune și respect față de artă și de public ...
