Se afișează postările cu eticheta Andrei Pleșca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Andrei Pleșca. Afișați toate postările

2024/12/06

LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT ... de la operetă la singspiel ...


Recent, la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian, a avut loc premiera unuia dintre titlurile cele mai prestigioase ale școlii naționale de operetă ... LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT de Gherase Dendrino ... libretul fiind realizat de Liliana Delescu, Erastia Sever, Viorel Cosma. Au fost două spectacole de gală: premiera din ziua de sâmbătă 30 noiembrie și al doilea spectacol de duminică 1 decembrie dedicat Zilei Naționale.


RADU PETROVICI Manager General

În programul de sală, Radu Petrovici, Manager al Teatrului, ne spune că: Lăsați-mă să cânt reprezintă o celebrare a valorilor culturale românești, îmbinând muzica și povestea într-o operetă ce reînvie farmecul autentic al identității noastre artistice. Evenimentul acestei premiere face parte din Proiectul Cultural Lăsați-mă să cânt în Era Modernă – Renașterea Operetei Românești, finanțat de Ministerul Culturii și implementat de Asociația Start Creativ, în parteneriat cu Teatrul Național de Operetă și Muzical Ion Dacian.


DANA ROTARU regizor

Pentru această realizare, a fost invitată regizoarea Dana Rotaru, conferențiar universitar la UNATC, Departamentul Arta Actorului, care, în programul de sală, ilustrează publicului principiul artistic regizoral prin care a abordat acest proiect: Pornind de la celebra operetă românească compusă de Gherase Dendrino, am adaptat libretul triadei Delescu – Sever – Cosma, într-un spectacol – concert – eveniment care onorează viața și opera lui Ciprian Porumbescu. Scena devine, astfel, un mare album de fotografii prin care Ciprian însuși ne ghideaă, luându-ne martori la evenimentele ce au marcat profund existența marelui muzician român: premiera primei operete românești Crai nou, iubirea pentru Bertha Gorgon, perioada de încarcerare și boală. ”Lăsați-mă să cânt” celebrează talentul și spiritul acestui mare muzician și, în egală măsură, mare român, care ne-a lăsat o zestre culturală pe care avem datoria să nu o dăm uitării. Adaptarea realizată de către Dana Rotaru a făcut ca această operetă să devină un veritabil singspiel.


CONSTANTIN GRIGORE dirijor

Dana Rotaru care a asigurat regia și adaptarea scenică a beneficiat de o echipă foarte eficientă de colaboratori: Andreea Toma (coregrafia – foarte antrenantă, sugestivă, complementar integrată muzicii și dramturgiei din libret), Sergiu Ardelean (Lighting designer – cu multe efecte bine orientate spre evoluția emotivă a acțiunii), Vladimir Turturică (scenografie, costume, decor, video design – o scenografie elegantă, frumoasă dar sobră, adaptată metaforei albumului de poze dorită de regizoare iar costumele perfect adecvate personajelor, elegante și comode exigențelor de mișcare și postură ale interpreților).


ALEXANDRU ILIE dirijor

Dirijorii Constantin Grigore (în spectacolul din 30 noiembrie) și Alexandru Ilie (în spectacolul din 1 decembrie), muzicieni de înaltă pregătire și artiști cu un robust talent, au condus cele două garnituri de soliști oferind fiecărei voci cea mai eficientă lectură dirijorală a agregatului armonic orchestral în funcție de sonoritățile și timbralitățile vocilor urmărind inflexiunile lor expresive dar și o cadențarea personalizată a tempilor ceea ce este de un imens ajutor artiștilor. De asemenea bagheta lor a stimulat însuflețitor ansamblul coral care a fost foarte bine pregătit de Dirijorul de Cor Aurel Muraru.


AUREL MURARU dirijor de cor

Istoria universală a teatrului muzical localizează momentul apariției genului de operetă odată cu premiera absolută lucrării La Rose de Saint Flour de Offenbach în anul 1856. Evoluția și progresul mijloacelor componistice, scenografice, regizorale, a făcut ca opereta să se dezvolte și să devină o amplă formă de cultură artistică în toate țările europene în mod deosebit unde a devenit o școală și o formă de existență culturală socială de prestigiu. Această evoluție a făcut ca unii dintre compozitori în anumite lucrări să adopte o complexitate muzicală prin care au oferit artiștilor vocalități cu o autentică virtuozitate operistică. În același timp, în istoria teatrului muzical s-a mai dezvoltat și genul de singspiel a cărei semnificație germană preluată în Italia ca recita cantata, se referă la reprezentația teatrală cântată ale cărei părți muzicale vocale (arii, duete, terțete, ansambluri) se intercalează cu părți declamate. Genul de singspiel, inaugurat în Germania, s-a extins treptat în toată Europa, a stimulat dezvoltarea operei lirice continuând să existe și să fie dorit de public; dezvoltarea acestui gen a devenit foarte importantă muzical, vocal, teatral și este suficient să evoc trei compozitori cu unele capodopere ale lor: Mozart (Flautul fermecat, Răpirea din Serai), Beethoven (Fidelio), Von Weber (Freischütz).

Am dorit această premiză istorică pentru a sublinia cu claritate extraordinara performanță artistică realizată prin evenimentul Lăsați-mă să cânt de către regizoarea Dana Rotaru care a conferit minunatei operete clasice o nouă formă artistică transformând-o într-un singspiel. Dana Rotaru a aplicat operetei un proces selectiv în ceea ce privește conținutul muzical și teatral al libretului reordonând parțial desfășurarea și chiar succesiunea unor scene. Conservând unitatea muzicală și literară a capodoperei lui Dendrino, a completat-o cu profunzimi umane existențiale ale unor momente și evenimente reale din viața lui Ciprian Porumbescu și al iubitei sale Bertha Gorgon. A rezultat o integrare mai completă și complexă a relațiilor dintre personaje cărora le-a păstrat profilul identitar și dramaturgic de acțiune și, în același timp, le-a amplificat introducând și trei personaje reale dar care nu apăreau în opereta lui Dendrino: sora lui Ciprian, afectuoasă, plină de grijă față de el și cei doi tați, al Berthei și al lui Ciprian, doi slujitori ai lui Dumnezeu în două biserici de cult și cultură diferită cu consecințe inevitabile asupra deznodământului final.

Lied-ul Vis de iubire, care în opereta lui Dendrino are loc într-un moment nocturn de creație al compozitorului, asumă acum valența teatrală și umană a unei serenade dedicată de Porumbescu direct iubitei sale într-un cadru scenic care îi aduce aproape pe cei doi protagoniști.


ADINA COCĂRGEANU pianistă

Impresionantă a fost inspirația prin care Dana Rotaru a dorit aducerea în desfășurarea muzicală a lucrării Resemnare de Porumbescu cu acompaniament de pian, un cânt afectiv de deznădejde care marchează fatal finalul vieții personajului. Artiștii au beneficiat de acompaniamentul impecabil al pianiștilor teatrului Adina Cocărgeanu (sâmbătă 30 noiembrie) și Alexandru Mihai Burcă (duminică 1 decembrie).


ALEXANDRU MIHAI BURCĂ pianist

Dana Rotaru a mai dorit ca să integreze în desfășurare Balada pentru vioară și pian de Porumbescu și trebuie să relev că, după îmbogățirea umană, muzicală și teatrală a personajului Ciprian, am ascultat această baladă cu totul altfel, fiecare motiv conducându-mă la viața, la sufletul și la forța de caracter al lui Porumbescu; și ca mine întreg publicul; violonistul Mihai Predescu a interpretat cu o puternică emoție și cu o măiestrie prin care a conferit lecturii sale interpretative modulațiile și inflexiunile unui impresionant plânset de vioară.

Prin selectivitatea elegantă aplicată partiturii, prin îmbogățirea anumitor zone ale libretului, prin introducerea acelor pagini ale compozitorului, dar și prin modul în care a lucrat cu artiștii foarte minuțios în planul cantabilității frazei muzicale solistice sau corale și în cel declamatoriu al scenelor de autentic teatru de proză Dana Rotaru a transformat opereta inițială într-un ... singspiel ... de foarte mare valoare artistică și, implicit, de succes. Am remarcat în concepția regizorală insuflată cu maximă eficiență artiștilor, o gândire și o elaborare condusă de principiul doctrinar catedratic al unui regizor care reunește condiția de îndrumător universitar într-ale teatrului armonizată cu vocația artistului creator.

Resemnare este o pagină de Porumbescu a cărei partitură nu se mai găsește și care a fost abordată și înregistrată de un singur artist ... Nicolae Herlea ... marele bariton cu o voce de o răscolitoare frumusețe afirmată într-o prestigioasă carieră internațională desfășurată pe cele mai mari scene ale lumii culminând cu Scala din Milano și Metropolitan din New York. Am fost legat de marele artist printr-o prietenie care continuă și astăzi purtându-l în suflet și în spirit. Herlea mi-a vorbit de această piesă pe care o înregistrase când era foarte tânăr având la pian pe Nicolae Bucur, bunul său prieten din copilărie; partitura o avea Bucur și după ce el n-a mai fost pe lume, s-a pierdut cu tot ce lăsase în urmă ... Dar rămăsese această cutremurătoare interpretare a lui Herlea pe care am ascultat-o grație acestei imprimări. Din dorința de a se bucura toată lumea de această imprimare, am realizat un montaj între coloana audio și o serie de fotograme și am publicat materialul pe profilul meu Youtube intitulat ... Romaniae Vocis ... Nici nu îmi imaginam atunci că gestul meu avea să impresioneze, să stimuleze și să inspire ingenioasa creativitate a unei personalități regizorale la o astfel de realizare artistică dorind elaborarea fidelă a partiturii canto-pian pe baza acestei imprimări. Am auzit de acest fapt încă de pe timpul repetițiilor și m-a impresionat foarte mult gândindu-mă la Herlea și la amintirile cu el și despre el. Țesătura vocală a acestei lucrări este de ... baritenor ... deci accesibilă baritonilor înalți și tenorilor centrali și este analogă țesăturii personajului Ciprian din multe pasaje ale operetei lui Dendrino.


Premiera absolută 30 octombrie 1954

Anul acesta, la 30 octombrie, s-au împlinit șapte decenii de la premiera absolută din anul 1954 care a avut loc la Teatrul de Stat de Operetă astăzi Teatrul Național de Operetă și Muzical Ion Dacian. Din garnitura de artiști de la premiera absolută făceau parte Ion Dacian (Ciprian), Silli Popescu (Bertha), Puica Alexandrescu (Martha), Viorel Chicideanu (Eduard Strauss), Virginica Romanovsky (Suzănica), Bimbo Mărculescu (Nastasi), Maria Wauwrina (Roza Farcaș), Lidia Șerbănescu (Lizi), Toni Buiacici (Paul), Iancu Groza (Schumacher), George Groner (Contele de Lichtemberg), Beno Verea (Martin) și încă foarte mulți alții așa cum îi prezintă dubla pagină a distribuției complete din programul de sală.


Distribuția completă a producției de la premiera absolută

Lăsați-mă să cânt este o operetă de mare amploare muzicală, vocală și teatrală, care a beneficiat la premiera absolută de atunci de un enorm ansamblu coral și coregrafic și foarte mulți soliști principali și secundari care au acoperit în câte cel puțin două distribuții un număr de ... 37 de personaje ... În cadrul adaptării concepute de Dana Rotaru, au fost eliminate ... 21 de personaje ... și au fost create încă 3 pentru un total de ... 19 personaje dintre care 10 roluri principale cântate (7 principale și 3 secundare) și 9 roluri actoricești.

Sâmbătă 30 noiembrie 2024 a avut loc reprezentația de premieră cu următorii interpreți: Andrei Pleșca (Ciprian Porumbescu), Patricia Seymour (Bertha Gorgon), Rodica Ștefan (Martha Roth), Gabriela Daha (Suzana Farcaș), Valentino Tiron (Nastasi), Daniel Madia (Eduard Strauss), Cristina Popa (Lizi), Dumitru Filip (Paul), George Matei (Schumacher), Septimiu Urzică (Glökel), Florin Ganea (Tatăl lui Ciprian), Orest Pâslariu-Ranghiloff (Tatăl Berthei), Letiția Vlădescu (Sora lui Ciprian), Arnold Mack (Adalbert Roth), Marius Meragiu (Hans), Victor Bucur (Contele de Lichtemberg), Adrian Nour (Martin, jurnalist), Cristian Caraman (Lengheriu, directorul Liceului Român), Alexandru Vasile (Pretendentul Berthei)

Duminică 1 decembrie 2024 a avut loc o a doua reprezentație dedicată Zilei Naționale cu următoarea distribuție: George Vârban (Ciprian Porumbescu), Ligia Popescu (invitată) – Opera Națională Română Timișoara (Bertha Gorgon), Rodica Ștefan (Martha Roth), Daniela Bucșan (Suzana Farcaș), Daniel Găină (Nastasi), Daniel Madia (Eduard Strauss), Mediana Vlad (Lizi), Dumitru Filip (Paul), George Matei (Schumacher), Andrei Predescu (Glökel), Florin Ganea (Tatăl lui Ciprian), Orest Pâslariu-Ranghiloff (Tatăl Berthei), Letiția Vlădescu (Sora lui Ciprian), Arnold Mack (Adalbert Roth), Valentino Tiron (Hans), Victor Bucur (Contele de Lichtemberg), Adrian Nour (Martin, jurnalist), Cristian Caraman (Lengheriu, directorul Liceului Român), Alexandru Vasile (Pretendentul Berthei).


ANDREI PLEȘCA (Ciprian)

Rolul Ciprian Porumbescu este pentru o vocalitate de o complexitate cu totul deosebită; rolul are o personalitate foarte puternică, sensibilă și combativă, relaționat cu celelalte personaje printr-o puternică teatralitate a unei bogate expresivități în cantabilitate dar și în declamație. În acest context, influxul inspirator și potențialitatea creativă a genialului compozitor Gherase Dendrino plenar manifestate în linia melodică a rolului și agregatul armonic orchestral au conferit vocalității de tenor accente dramatice, eroice, uneori baritenorale, frazare liniară în estetica elocventă lirică spintă, inflexiuni emotive de rafinament liric atât în momente interiorizate din scenele de ansamblu cât și în cele solitare ale unui intimism cameral. Multitudinea stărilor emotive și tensiunea sufletească la care este supus solicită nenumărate modulații și inflexiuni timbrale adecvat rezonate la nivelul sonorității ilustrată prin alternanța unor configurații bine calibrate.


ANDREI PLEȘCA (Ciprian)

Ofranda artistică a tenorului Andrei Pleșca a confirmat revelația consacrării interpretative a tuturor exigențelor personajului Ciprian Porumbescu pe care l-a onorat de pe poziția interpretului ideal din zilele noastre. Vocea solidă de tenor liric spint cu generoase disponibilități dramatice și inflexiuni lirice, foarte echilibrată tehnic, cu o profundă estetică și eleganță stilistică, s-a exprimat într-o perfectă totalitate sonoră și timbrală generos aplicată întregul parcurs al frazării rolului. S-a impus încă de la primul recitativ ... Amici mei, cu toți știți prea bine ... . Maiestuos și demn, a interpretat ... Mugurel de cântec românesc ... cu o coloană sonoră generoasă și consistent timbrată, alternând nuanțele sale în funcție de evoluția muzicală a ariei; sunt în aceste fraze niște note ținute pe ansamblul orchestral și coral, vocala ”E” pe do1 natural, dominanta tonalității Fa Major în care este scris și care reprezintă centrul ambitusului de tenor; este zona unde nu se poate cânta forte ci doar amplu, falnic, ceea ce Andrei Pleșca a reușit plenar; de mare efect a fost fraza ... din bogatul spic al holdelor ... în care spectrul fonetic al vocalei ”O” pe mi1 natural (dominanta unui La Major ca inflexiune tonală modulantă) s-a impus alături de ansamblul orchestral și coral nuanțând importanța acelui bogat ... spic al holdelor ... pentru cântul românesc zămislit de Ciprian Porumescu; iar finalul a fost apoteotic marcând demnitatea socială și culturală a cântului românesc în opereta ce avea să se nască odată cu ... Crai Nou ... Impresionant a fost Andrei Pleșca în următoarea scenă în care a intonat acel ... Nu, nu pot uita ... cu o profundă sensibilitate nuanțând un lirism amplu, robust, al unei melodii pline de patos în care s-au întâlnit suferința personajului cu sensibilitatea interpretului; scena evoluează dramatic; corul și orchestra se exprimă într-un crescendo admirabil dozat prin măiestria baghetei lui Constantin Grigore. În repetate rânduri Andrei Pleșca atacă sol1, nota de pasaj, adunată într-o cupolă largă integrată expresiv în extazul acelor momente culminante din prima parte a acțiunii teatrale. În aceiași bravură virtuozitsică și eleganță estetică a continuat cu ... Vis de iubire ... și duetul Te iubesc cu Bertha, ajungând la extazul plin de patos al celebrei arii ... Sărmane lăutar ... unde artistul a realizat punctul de maxim așa cum l-a dorit Dendrino; glasul clocotitor s-a împletit perfect cu orchestra amplă precum valurile unei mări și finalizând cu un si bemol 1 de mare efect teatral. Lăudabil este faptul că Andrei Pleșca a menținut un perfect echilibru între vocea vorbită și cântată conferind declamație cântului și cantabilitate declamației.


ANDREI PLEȘCA (Ciprian)

Am crescut și am evoluat în Operetă cultivând o pasiune aparte pentru partitura acestei capodopere care este Lăsați-mă să cânt și chiar dacă nu eram născut la premiera absolută din 1954, am apucat să-i admir pe scenă pe toți artiștii în toate rolurile.

Pot afirma cu entuziasmul obiectivat de experiența mea analitică muzicologică și estetică faptul că, în seara de 30 noiembrie 2024, la șapte decenii de la premiera absolută, pe axa valorică a interpreților rolului Ciprian, se află Ion Dacian, Dorin Teodorescu, Alfredo Pascu, Andrei Pleșca.

La reprezentația dedicată Zilei Naționale din ziua de 1 decembrie, am avut bucuria să admir în acest rol pe George Vîrban un excelent tenor liric lejer care a conceput minunat rolul punând în valoare în mod deosebit valențele lirice ale vocii sale acolo unde evoluția personajului a avut nevoie de ele. 


GEORGE VÎRBAN (Ciprian)

Cu inteligență virtuozistică și un gust estetic adecvat calibrat a creat momente de tensiune contrastantă între nuanțele de mezzoforte și pianissimo ale planului sonor și între nuanțele luminoase și sombrate ale planului timbral. În zonele dramatice ale frazării și-a impus cu demnitate o ponderație înlocuind patosul dramatic cu o excelentă interpretare în atitudine meditativă la o sonoritate calibrată pentru care a fost secondat și stimulat de bravura baghetei lui Alexandru Ilie. Iar acest principiu interpretativ a guvernat întreaga evoluție a personajului marcat de un fascinant lirism. Momentul ... Vis de iubire ... a avut poeticitatea liedului ca și duetul cu Bertha ... Te iubesc ... Iar în ... Sărmane lăutar ... culorile timbrale au ilustrat expresivitatea adecvată ale unor rafinate sonorități elaborate pe principiul contrastului dintre nuanțele mezzoforte și piano deja ampu și eficient experimentat de el... 


GEORGE VÎRBAN (Ciprian)

L-am îmbrățișat și felicitat cu mare căldură fiindcă mi-a amintit de unii mari artiști din trecut, tenori lirici care au interpretat acest rol, nume precum Viorel Chicideanu, Petre Valentin, Eugen Savopol iar George Vîrban se înscrie cu cinste și onoare pe această axă valorică.


PATRICIA SEYMOUR (Bertha), ANDREI PLEȘCA (Ciprian)

Bertha Gorgon, iubita lui Ciprian, rol de soprană lirică spintă a fost interpretat de două artiste. În prima seară am admirat pe Patricia Seymour, distinsă artistă a teatrului cu un bogat palmares de roluri încununate de frumoase succese. Cu o valoroasă experiență artistică a elaborat interpretarea oferind o vocalitate aureolată de un lirism amplu, consistent, generos ilustrat atât ca sonoritate cât și în timbralitate, cu o expresivitate emoționantă atât în poezia plină de iubire a duetului cu Ciprian cât și în avântul plin de extaz și dorință de bucurie din recitativul ... Sunt iar în sfârșit ... și în aria ... Tu, tu mi-ai dat primul meu vis ... 


PATRICIA SEYMOUR (Bertha), ANDREI PLEȘCA (Ciprian)

M-a încântat frumusețea rostirii cuvintelor într-un perfect echilibru dintre vocea cântată și vorbită exprimând cu mare încărcătură emotivă patosul poetic al unor scene de proză. Mi-a produs o reală bucurie și am convingerea că, grație sensibilității de mare forță interiorizată, ar putea realiza o interesantă creație interpretativă și în rolul Martha.


LIGIA POPESCU (Bertha), GEORGE VÎRBAN (Ciprian)

În cea de a doua seară, rolul a fost interpretat de Ligia Popescu, artistă invitată de la Opera din Timișoara, o foarte tânără soprană lirică spintă cu mare consistență sonoră și timbrală, cu elanuri convingătoare în evoluția frazării spre zona acută și o prezență scenică frumoasă și convingătoare. Acestei tinere artiste îi doresc și îi prevăd o spectaculară evoluție atât în operetă cât și în operă. Contextul acestei formule teatrale muzicale de singspiel esențializat a redus din evoluția vocală a personajului Berthei ca și în cazul Marthei, motiv pentru care și analiza mea este limitată dar profund aplicată.


RODICA ȘTEFAN (Martha)

În ambele serate, rolul Martha a fost interpretat de Rodica Ștefan; vocea sa este de soprană lirică spintă cu o foarte generoasă disponibilitate în agilitate și coloratura dramatică. Sonoritatea a fost admirabil dozată da la coloana largă până la cea foarte concentrată a agilităților și coloraturilor. Încă de la intrare, în scena împreună cu Lizi, Paul și Schumacher, s-a impus prin exuberanța agilă luminos timbralizată și cu o coloană sonoră elastică și suplă culminând într-un re3 natural cu care a dominat scena; echilibrul tehnic perfect autocontrolat al acestei scene frenetice a asigurat ulterior soliditatea și stabilitatea lirismului robust, profund interiorizat și, uneori, expansiv în culminații delicate învăluite în surâsul amar al personajului său care ilustrează o adâncă suferință. În recitativul ... Această melodie ... după o linie vocală cu salturile unor intervale ce subliniază neliniștea interogativă a tinerei fete, Rodica Ștefan emite magistral pe interjecția ... ”Ah!” ... un si 2 natural ... punct de intonație extrem de dificil întrucât este dominanta tonalității mi minor a ariei, deci un sunet energic căruia artista i-a conferit o admirabilă delicată consistență atacându-l direct, așa cum este scris ... și urmat imediat de o agilitate a șase note de valori mici de 1/32 finalizată pe un re 2, dominanta relativei Sol Major ... și totul într-un metru de 4/8 care comportă o agogică intepretativă de o subtilă exigență ... Aria ... Te iubesc ... este un ... Vals Romanță ... cu o linie melodică în care vocalitatea sopranei urcă și coboară în intervale ample, abordând pasajul când cu elan exuberant, când cu lirismul interiorizat al unei reținute emotivități ... Rodica Ștefan plutește suverană cu vocea sa frumoasă peste unduirile orchestrale de învolburată amploare timbralizând după caz cu sunete sombrate alternate celor strălucitoare; iar la final ... același si 1 natural de la recitativ ... nuanțat într-un pianissimo consistent pe vocala ”E” a verbului ... te iubesc ... într-o perfectă impostație care confirmă echilibrata bravură tehnică a unei soprane deja aplaudată în operetă și operă cu mare succes. O menține prin care amplific acest meritat analitic laudatio: Rodica Ștefan a menținut cu interesantă diversitate a bravurii artistice, performanța sa excelentă în cele două seri, una după alta ... Diversitatea interpretativă a fost determinată de relația artistică specifică stabilită cu cei doi admirabili dirijori; în prima seară, sub bagheta lui Constantin Grigore, a predominat un lirism masiv, grandios, iar în cea de a doua seară lirismul masiv a expansionat în zona înaltă cu accente strălucitoare perfect elasticizate sub bagheta lui Alexandru Ilie.


CRISTINA POPA (Lizi), RODICA ȘTEFAN (Martha)

Rodica Ștefan a avut ca parteneră în rolul Lizi pe Cristina Popa care a secondat-o eficient atât în frazarea cântată cât și în cea declamată iar în cea de a doua seară pe Mediana Vlad care a onorat rolul cu consistența vocală a experiențelor sale artistice foarte valoroase iar în scena din partea a doua, la repetiția acelui moment ... Mândruliță de la munte ... a adăugat un surplus de umor și teatralitate pe care l-am apreciat sincer.


MEDIANA VLAD (Lizi)

Daniel Madia, artist valoros al teatrului, consacrat în numeroase creații interpretative de prestigiu atât în spectacole cât și în concerte, a realizat rolul Eduard Strauss în ambele seri. 


DANIEL MADIA (Eduard Strauss)

Vocea sa de tenor liric spint cu un timbru frumos, luminos, generos disponibil în registrul lirismului consistent, a relevat un personaj simpatic și dinamic. În scena Viena a ariei sale, a atăcat ... Mulțimea anilor ce trec ... cu sonorități și nuanțe timbrale ce au onorat din plin acel ... allegretto grazioso ... continuat apoi progresiv ... più animato apoi più mosso ... continuând ... con brio ... în ... Tempo di Vals ... Cântă inima ... într-o frazare melodică exuberantă prin salturi de intervale ample și culminând des într-un foarte spectacular si 1 bemol cu care a încheiat triumfal aria.


GABRIELA DAHA (Suzănica), VALENTINO TIRON (Nastasi)

Cuplul Suzănica – Nastasi aduce în această lucrare bucuria de viață, umorul, vioiciunea sentimentelor entuziaste și cinstite împletite uneori cu tristețea emotivă prin participarea la evenimentele dramatice ale acțiunii. Admirabilă ca desăvârșire vocală și actoricească într-o continuitate perfectă a marilor predecesoare Virginica Romanovsky, Constanța Câmpeanu și Marica Munteanu, ne-a încântat Gabriela Daha, artistă de excepțională valoare a teatrului, care conservă o mare prospețime și consistență artistică, admirabil secondată de excelentul său partener Valentino Tiron, cântăreț, dansator și actor simpatic, subtil și convingător, care în seara următoare a intepretat rolul Hans. 


DANIELA BUCȘAN (Suzănica), DANIEL GĂINĂ (Nastasi)

În cea de a doua seară, pe aceiași linie s-au înscris Daniela Bucșan și Daniel Găină onorând rolurile cu vocile lor de o entruziastă prospețime și cu o actorie plină de efecte expresive puternic gustate de public.


FLORIN GANEA (Tatăl lui Ciprian)

Doi artiști foarte valoroși ai teatrului au onorat cu o nobilă interpretare două personaje adăugate de regizoarea Dana Rotaru în această producție: Florin Ganea în rolul tatălui lui Ciprian și Orest Pâslariu-Ranghiloff în rolul tatălui Berthei; cu bravura lor actoricească ne-au oferit noi detalii și aspecte umane ale cuplului Bertha – Ciprian. Celor doi artiști li s-a alăturat cu o emoționantă și impresionantă participare Letiția Vlădescu în rolul surorii lui Ciprian.


OREST PÂSLARIU-RANGHILOFF (Tatăl Berthei)

În roluri cântate sau declamate, de mai mică întindere dar de mare importanță i-am admirat pe Dumitru Filip (Paul), George Matei (Schumacher), Septimiu Urzică, Andrei Predescu (Glökel), Arnold Mack (Adalbert Roth), Marius Meragiu, Valentino Tiron (Hans), Victor Bucur (Contele de Lichtemberg), Adrian Nour (Martin, jurnalist), Cristian Caraman (Lengheriu, directorul Liceului Român), Alexandru Vasile (Pretendentul Berthei). Sub eficienta îndrumare a regizoarei Dana Rotaru, acești artiști s-au integrat perfect în contextul muzical și teatral al desfășurării, au nuanțat replicile lor cu fantezia creatoarea a talentului lor afirmat în multe alte spectacole și au demonstrat prin contribuția lor artistică un dicton transmis în teatru din generație în generație ... nu există roluri mari sau mici ci doar artiști mari sau mici ... iar ... ei au fost cu adevărat mari.


Scenă de balet

Am considerat o Datorie de Onoare față de acest eveniment atât de important și de intens preparat, să dedic analiza muzicologică, emoția artistică și bucuria sufletească tuturor acelora care au contribuit la realizarea acestei premiere. Sunt realizatori și artiști valoroși. Am crescut în Operetă, am evoluat și m-am dezvoltat în operetă și, în acești trei ani de când am revenit stabil acasă, am cunoscut pe artiștii teatrului pe care îi prețuiesc și îi iubesc. Iar grație memoriei discernământului meu, prin acest eseu am dorit să realizez un bine meritat ... pod sufletesc ... între ... cei de ieri ... și ... cei de azi ... 


Aplauze finale

 

ELENA CERNEI și arta sa în timp

ELENA CERNEI (1 martie 1924, Bairamcea, Cetatea Albă, România astăzi în Ucraina - 27 noiembrie 2000, București)  este o personalitate ca...