ELENA CERNEI … Enigmă a Vocii Umane … 1.

… Întâi de martie … la început de primăvară … ca și la final de toamnă în târziul lui noiembrie … sunt nodurile sufletești ale cadenței mele anuale de aproape două decenii … în care spiritul meu retrăiește memorabile pagini de viață … întru … Eterna Memorie … de … Veșnică Pomenire … al unui Ritual în care … Înțelepciunea invocată transformă … Durerea în Bucurie … fascinant paradox, premiu trainic al Credinței și Voinței …

ELENA CERNEI s-a născut la … Întâi de Martie … început de primăvară … iar această energie astrală a nașterii sale a marcat fundamental profilul personalității sale umane și artistice. Am adunat de-a lungul anilor câteva îndelungi și profunde meditații … Arta sa în Timp … Printemps qui commence … Cad frunze galbene în grădină … Eternamente Carmen … Starea de Grație a Verbului Vocal … Învingătoare peste Vremuri … Cântul Luminii în Armonie cu Lumina Primăverii … prin care am evocat unele aspecte ale acestei singulare artiste care și astăzi, la aproape două decenii de la plecarea în Univers și la peste patru decenii de la încheierea oficială a carierei artistice începute în urmă cu aproape șapte decenii, continuă să stimuleze interesul plin de admirație și bucurie mai ales al noilor generații care o cunosc doar din înregistrările audio și video difuzate în rețeaua web. Iar cei ce au cunoscut-o și au admirat-o pe scenă, care mai mulți ani, care mai puțini, în funcție de vârste, continuă să îi cultive amintirea cu entuziastă admirație față de interpretările sale artistice.

În tematica meditațiilor acumulate de-a lungul anilor m-am referit constant la Voce care, de foarte multe ori, a fost reper de început și de concluzie al evocărilor mele. Am ilustrat bravura tehnică și harul estetic prin care se definea personalitatea stilistică vocală a mezzosopranei Elena Cernei. Acum voi evoca Vocea ca parte integrantă a acestei minunate ființe și raportul instaurat de-a lungul anilor cu ea mergând până la acel … Verb Vocal … în care se concentra esența emotivă și spirituală a personalității sale. Iar acest parcurs evocator îmi este dictat de un impuls afectiv stimulat de nenumăratele întrebări ce mi s-au adresat mai ales din partea celor foarte tineri, cultori și studioși de canto, care personal sau prin mesaje adresate în scris de pe toate meridianele lumii grație a fenomenului cultural de masă care a devenit You Tube. Îmi face o enormă plăcere să simt și să constat interesul atâtor oameni, mai ales tineri, care se simt atrași de această neobișnuită Voce și vor să afle cum s-a integrat ea în Destinul marii artiste Elena Cernei. Iar în cele ce urmează voi continua aspectele abordate atunci în meditațiile referitoare la … Starea de Grație a Verbului Vocal … și … Cântul Luminii în Armonie cu Lumina Primăverii … Omagiul meu meditativ de astăzi privește la … Enigma Vocii și Starea de Grație … 

 

Vocea este cel mai frumos dar făcut omului de către natură spunea Robert Schumann care, grație harului său componistic, a dăruit vocii umane minunate pagini în care Verbul Vocal a exprimat întreaga gamă a stărilor sale sufletești în mod deosebit în Lied. Frauenliebe und Leben este un ciclu din creația lui Schumann pe care Elena Cernei l-a interpretat cu o anumită periodicitate a acelor reveniri determinate de unduirile existențiale ale carierei sale. Îmi povestea că la fiecare nouă abordare simțea un nou extaz în care tehnica slujea expresia iar virtuozismul susținea emoția … atingând stări diferite ale coordonatelor aceluiași mesaj …

Nu îmi era greu să înțeleg aceste mărturisiri ale sale în ceasurile noastre de taină deoarece simțeam și eu fascinanta diversitate a emoțiilor și a trăilor ori de câte ori o reascultam în intepretările sale la teatru, în sala de concert sau acasă acompaniind-o la pian … Și poate acele momente în care eram doar noi doi îmi prilejuiau o mai profundă incursiune în magnificul univers vocal al său … Iar liedul, romanța și … cântul liturgic … îmi deschideau noi porți de acces în fascinantul mecanism psiho – estetic zămislitor al unui stil interpretativ cu adevărat unic … Totdeauna căutam să activez spiritul analitic aplicat exercițiului mental meditativ și contemplativ total detașat de sentimentul dragostei mele infinite. Analiza semiotică a parametrilor vocali, cuantificarea dozajelor de la baza estetismului interpretativ sunt instrumente obiective utilizate în explorarea tuturor vocalităților cu care mă confrunt atât sub aspect profesional cât și pasional într-o perfectă unitate; spun aceasta deoarece vocea în totalitatea manifestărilor sale expresive reprezintă, în același timp pentru mine, pasiune sufletească și dăruire profesională reunite într-un echilibru stabil guvernat de discernământul obiectivității. Doar într-un final, când palpitația sufletească mă readuce la realitatea condiției mele emotive umane, conștientizam atunci ca și acum – a câta oară!!!! - că această minunăție umană și artistică este … Eterna mea Dragoste … căreia, în aceste vremuri ale vieții mele, îi dedic un ritual zilnic al audiției într-un extaz spiritual de perpetuă bucurie. Zilnic ascult glasul ei fie audio, fie video, fie … mental ... datorită memoriei mele … retrăind momentele unor evenimente artistice care nu au rămas imprimate audio sau video … Ritualul acesta cotidian îmi îmbogățește permanent potența de a înțelege și aprofunda glasul ei și al tuturor celorlalți vocaliști din prezent sau din trecut. Dar atunci când, de drag și dor … doresc … o profunzime mai mare … ascult glasul ei în lied și romanță și în … înregistrările pe care le făceam cu discreție, nevăzut, atunci când cânta în catedrale și biserici, la Roma și peste tot, și de care se bucura atunci când i le ofeeam spre audiere … În atitudinile vocale ale acelor momente de intimism liederistic ori de sacralitate profundă, Elena Cernei ilustrează un … Verb Vocal … cu totul deosebit al cărei potențial continuă să mă încarce și să mă bucure zilnic …

În acest context analitic și sufletesc, continuându-mi viața, am reușit să explorez din ce în ce mai mult continuând ceea ce mi-a transmis în cele două decenii de viață conjugală și activitate profesională susținută împreună. Astfel mi-am întregit cunoașterea fenomenului vocal … dincolo … de condiția tehnică și virtuozistică ori de calibrul estetic și stilistic. Am înțeles că, în final, după parcurgerea integrală a unei gestații informative și formative, Vocea devine o parte integrantă a personalității asemenea unei ființe care trăiește în … ființa noastră. O ființă blândă, binevoitoare, amabilă și disponibilă cu condiția să i se asigure confortul dincolo de aspectele fundamentale fizice de adecvată întreținere. Aceste adevărate stări de grație ale cunoașterii și percepției mi-au deschis un fantastic drum de explorare în acele … Enigme ale Vocii Umane … pe care Elena Cernei le publicase în limba română (1982, București) și în limba italiană (1988, Roma) … Alături de ea și apoi continuând cu ea în suflet și în minte, am înțeles minunăția fenomenului din … Vibrație ... care devine ... Voce … se cultivă în … Vocalitate … pentru a se sublima în … Verb Vocal … făcând să triumfe … Iubirea … prin care se consolidează condiția noastră în … Divina Filialitate … și integrarea în … Armonia Universală … din … Eternul Prezent Divin … unde … Spațiul … și … Timpul … fuzionează în … Perpetua Palpitație de Iubire Absolută … Fiecare dintre conceptele pe care le-am accentuat sunt etape evolutive ale creșterii noastre spirituale … în cadența lentă a aprofundărilor complete … Acest parcurs interior al ființei poartă către acea … Stare de Grație … în care se desăvârșesc toate darurile noastre nu doar pentru vocea vorbită sau cântată ci și pentru toate meseriile și profesiunile ce pot fi purtate de la stadiul artizanal la cel artistic al sublimității … Revenind la … Cântul Frumos … pot spune că … în Voce stă Secretul … în Vocalitate stă Enigma … iar în Verbul Vocal … Misterul … Dacă putem dezlega Secretul și aprofunda Enigma, trebuie să acceptăm că Misterul, în cursul existenței noastre terene, ne poate fi revelat doar parțial … iar acea parte a lui care rămâne necunoscută trebuie să o acceptăm și să îi fim încrezători pe drumul nostru zi de zi în care descoperim mersul propriului destin … Iar în materie de voce cântată, oricât de pregătit ar fi un artist și de în formă într-o anumită zi, adevărata stare a vocii sale o va descoperi doar pe scenă … Așteptarea reveleării acestui … Mister Cotidian Vocal … este una dintre cele mai plăcute emoții pentru cine și-a făcut pe deplin datoria față de propria voce și așteaptă să constate cum se va manifesta ea … Sunt niște teme de o amplă vastitate analitică și meditativă asupra cărora voi reveni periodic și, din acest motiv, am intitulat această meditație de astăzi … ELENA CERNEI … Engimă a Vocii Umane … I. Iubirea și Pătrunderea plină de admirație și respect m-a făcut să cunosc în totalitate această personalitate pe care publicul și colegii o defineau enigmatică și plină de mister … ca, în final să am Suprema Revelație … ELENA CERNEI … Engimă a Vocii Umane … O Enigmă de Viață și Artă revelată oamenior prin … Ofranda Bucuriei Cântului …

De multe ori îmi dădea de exemplu anumite nume rugându-mă să meditez asupra unor aspecte inechivocabile: erau artiști (de multe naționalități) inteligenți, culți, pregătiți, chiar rafinați, rezistenți, și care, totuși, nu făcuseră mari cariere deși aveau toate premizele; pe fețele lor era o tristețe asumând uneori inflexiuni deprimante dacă nu chiar tragice ori crâmpeie de nepăsare refugiindu-se în ironia sfidătoare față de propriul destin. În același timp, mă stimula să aprofundez personalitatea, caracterul, acelor mari artiști considerați vedete și pe deplin realizați în viața și cariera lor și care … paradoxal! ... aveau temeri, vulnerabilități și conștientizau perpetua luptă cu perfecționismul într-o continuă … hărnicie … a sincerității și bunei credințe … premiată mereu printr-o reușită spectacular afirmată mult mai sus de cât nivelul încrederii în propria stare a momentului … Un adevărat miracol al triumfului celui bun la suflet și conștient! Chiar și ea avea întrebările sale interioare asupra actuliartistic pe care îl pregătea iar răspunsul definitiv venea … doar pe scenă … în fața publicului ... Aș dori să nuanțez cu și mai mare claritate: pregătirea, antrenamentul zilnic, studiul muzical, estetic, stilistic, sunt aspecte care trebuiesc cultivate zilnic în viața unui artist conștiincios; fără aceste valențe foarte bine completate, personalitatea artistică se resimte. Totuși, o deplină reușită la un nivel foarte înalt care să ofere satisfacțiile unui fenomen social consistent declanșat de propria valoare, mai poate depinde de un … ceva … anume … care, pornește de la nivelul de bază al pregătirii, trece prin edificarea experienței … dar … vizează o anumită … suprastructură … a personalității … a cărei manifestare și influență decisivă în reușita dorită, este considerată, popular, … noroc … Este norocul un reper foarte abordat la nivelul trăirilor sufletului uman și nu doar în reușita artistică ci în toate formele de reușite ale vieții … Cu cât succesul și reușita sunt mai spectaculare, cu atât se consideră la un nvel foarte înalt … norocul … Dar ce este cu adevărat … Norocul … ? … Nu i-a trecut prin cap Sfinxului să-l întrebe pe Oedipe! …

Îmi amintesc cum, în urmă cu foarte mulți ani, eram împreună la un prânz foarte select unde se aflau oameni de cultură afirmați în diverse profesiuni inclusiv artistice și cunoscători de muzică și de profiluri vocale pe care le analizau și cântăreau cu mare pasiune. La un moment dat, pe la jumătatea prânzului, s-a făcut o pauză pentru o cafea și a început o discuție din ce în ce mai amplificată în jurul unei personalități artistice afirmate, devenită chiar o vedetă însă considerată de toți cei prezenți sub nivelul lansării și propulsării manageriale de care se bucura. Toți vorbeau și se întreceau în critici și contestații despre o personalitate artistică ale cărei discuri erau în circulație și ale cărei apariții erau mediatizate și chiar apreciate de un anumit public destul de numeros. Elena Cernei sorbea din cafea, urmărea intervențiile, avea un surâs calm, amabil și, cu un anumit unghi expresiv al privirii mi-a sugerat să nu intervin în discuții. Așteptam să văd cum va evolua dezbaterea fiindcă era inevitabil ca prietenii noștri să o abordeze pe Elena în această discuție ceea ce s-a și întâmplat: Tu Elena non dici niente? întreabă gazda în deplină sintonie cu privirile celorlalți. No! foarte categoric a venit răspunsul. După care, rând pe rând, au început să o întrebe stârniți de curiozitate iar scena se derula cam așa: Îți place cum arată? Nu! Te încântă cum cântă? Nu! Te bucură cum se prezintă ca ținută și interpretare? Nu! … Și atunci ce îți place la ea? … Iar Cernei spune: voi toți nu găsiți nimic frumos la ea și, într-o anumită măsură, vă pot da dreptate însă … ceea ce îmi place mie este … norocul ei … care este foarte frumos și asta prin Voința lui Dumnezeu! … S-a făcut o liniște și fiecare a căzut pe gânduri … După care Elena a continuat: ceea ce eu numesc … NOROC ... este de fapt acea bucurie interioară a plăcerii de a cânta și entuziasmul unei munci pregătitoare pline de sârguință aplicată unor daruri mai limitate dar de care ea se bucură și pe care ea le șlefuiește și le oferă cu entuziasmul unei adevărate … STĂRI DE GRAȚIE … ce declanșează forța de convingere a mesajului ei … Iar Dumnezeu o iubește pentru că i-a dat puțin iar ea, din acel puțin, a realizat mai mult, asemenea talanților din Biblie … Este mare lucru ca, în momentul datoriei împlinite, pe un teren bogat sau sărac, să te înalți cu bucurie spre a atinge acea … STARE DE GRAȚIE ... a reușitei și care este considerată de lume un … NOROC … în timp ce în realitate este cu totul alt ceva ... Prietenii noștri au înțeles dimensiunea gândirii de pe poziția căreia Elena Cernei expunea argumentele sale. Evident că merită un astfel de raționament acela care împlinește cu eficiență un anumit parcurs evolutiv în formarea ca artist lucrând complet … talanții … fie mulți fie puțini! Fără această nu se ajunge la … Starea de Grație! … 

 

Elena Cernei a muncit enorm cu propria voce dar nu a făcut din ea un instrument al ambiției de a parveni în societate sau de a se îmbogăți. A muncit la modul complet spunând de mult ori celor din jur pur și simplu că treaba trebuie făcută foarte bine! Bucuria de a exprima mesajul său a devenit în timp ceea ce se poate defini foarte nobil și frumos … ofranda artistică … Nu s-a implicat nici-odată în tranzacții și polemici pe teme economice financiare în definirea contractelor lăsând acest lucru în seama priceperii și autorității celor doi impresari cu care a colaborat în cariera sa internațională Viktor Wladarsky (pentru Europa și Asia) și Solomon Hurok (pentru America). În conștiința artistică a Elenei Cernei parametrul dominant era Bucuria Mesajului înțeles și acceptat de public cu aceiași Bucurie cu care ea îl oferea. Această Bucurie era expresia acelei Stări de Grație care înalță spiritul artistic dincolo de condiția tehnică și estetică și de starea formei de moment. Cu această plenară Bucurie se pot conduce la o fericită împlinire eforturile artistice atât cele programate cât și cele neprevăzute întâmpinate într-o evoluție scenică a unei seri. Există seri în care totul poate merge foarte ușor în timp ce în alt seri glasul și întregul organism pot răspunde mai greu iar prețul energetic al efortului necesar să fie mult mai mare. Și Cernei a avut astfel de seri cu senzații și eforturi diferite la un preț energetic mai mare sau mai mic dar frumusețea satisfacției sale personale a constat în faptul că, de fiecare dată, rezultatul artistic a fost foarte bun. Iar ea era un om care își organiza viața în așa fel în cât să mențină un echilibru între studiu, antrenament și comportament zilnic. Îmi explica riscul la care se poate supune un artist care neglijează aceste aspecte ale echilibrului atunci când trebuie să înfrunte o seară mai dificilă sub aspect fizic energetic: căderea este doar la un pas!

 ELENA CERNEI și STEPHAN POEN

Bucuria de a oferi Mesajul de Artă și de Viață o însoțea permanent, atât în desfășurarea programului zilei cât și în evoluția de pe scenă. De aceea, pentru ea nu au existat suprize neplăcute! Nu însemna că nu avea suferințe! Această Bucurie care coexista uneori cu suferința, o ținea la adăpost de ambiții, de concurențe, de rivalități, de dispute, de orice altceva i-ar fi putut îngreuna Starea Sufletească și implicit Starea de Grație în care se simțea atât de bine când conștientiza faptul că era suverană pe propria personalitate artistică fără să cunoască teama, tracul, îndoiala, neplăcerea. S-a lansat în carieră din primi ani de Conservator, devenind mai întâi solistă a Filarmonicii și după un an și a Operei Române din București, instituții în care a activat simultan primii șapte ani ai carierei. Avea două salarii de normă întreagă! Cu salariul de la Filarmonică întreținea părinții în vârstă și fără pensie fiindcă erau refugiați din Basarabia iar din cel de la Operă își organiza propria sa viață. Deci pe primil plan era Bucuria de a servi și ajuta ăprinții și pe multe din rudele sale. Colabora cu cei mai mari dirijori, regizori și artiști ai timpului, muncea cu o infinită plăcere pentru a cânta cu ... Bucuria … Stării de Grație … care o proiecta în afara vicisitudinilor acelor vremuri atât de grele. Iar pe măsură ce bravura sa creștea, creșteau aprecierile, faima și solicitările și astfel a ajuns să se afirme și în străinătate, mai întâi în țările comuniste și apoi în țările capitaliste. Cariera sa internațională a fost afectată de limitele impuse de către autorități; perioadele de actvitate în străinătate erau limitate, primea pașaportul, uneori, cu o seară înaintea unei plecări, a pierdut oferte de contracte discografice primite de la RCA din New York, a cântat în marile teatre ale lumii cu mult mai puțin de cât ar fi putut și ar trebuit. Toate aceste aspecte nu i-au umbrit surâsul, calmul, echilibrul și acea … Bucurie … de a cânta … De multe ori, trebuia să spună celor doi impresari că nu este disponibilă pentru a nu intra în conflict cu autoritățile care îi organizau turnee în țările comuniste. Cernei se bucura să cânte oamenilor de pretutindeni onorând plăcerea lor de muzică și gustând entuziasmul lor manifestat la finele spectacolelor.

ELENA CERNEI și STEPHAN POEN

Ori de câte ori o evoc și o ilustrez în desfășurările mele sociale, simt plenar … Bucuria … din … Starea de Grație … pe care mi-a insuflat-o prin … Iubire … … ELENA CERNEI … Engimă a Vocii Umane … O ... Enigmă de Viață și Artă … revelată oamenior prin … Ofranda Bucuriei Cântului …

REVISTA MUZICALĂ RADIO 28.02.2018

ELENA CERNEI ... Cântul Luminii în Armonie cu Căldura Primăverii ...

 

... 1 Martie ... ziua în care a venit pe lume ELENA CERNEI ... Sfânta Evdokia ... onomastica Mamei sale dar și a lui ... Niania ... dădaca scumpă și iubită care, încă de la naștere, a insuflat fetiței o Dragoste infinită așa cum ... peste ani ... infinit avea să-i fie potențialul emotiv al creativității interpretative ilustrat de cea care avea să devină ... prima mezzosoprană româncă afirmată în marile teatre ale lumii ... Despre Elena Cernei se vorbește pretutindeni cu respect, admirație și cu un sens de uimire față de o voce cu totul neobișnuită de contraltă și mezzosoprană dotată cu o figură scenică de o impresionantă frumusețe a cărei dinanimcă expresivă emana un farmec puternic atât pe scenă cât și în viața de toate zilele.

An de an ... 1 Martie ... adaugă încă un an ... personalității sale deja integrată în Armonia Eternității Divine Universale ... și încă un an ... Dragostei mele pline de dor și de toată încărcătura emoțiilor produse de noianul de amintiri și experiențe de viață, de artă, de cercetare științifică, de valori și de nenumărate bucurii ... Am mai povestit că arcul de timp dintre 1 Martie și 21 Mai al cadențelor anuale este plin de semnificații de cea mai mare importanță afectivă și spirituală pentru ființa mea ... 

 

Dacă Întâi Martie marchează, odată cu ghioceii, Primul impuls de Căldură a Primăverii, putem spune că Elena Cernei s-a născut odată cu retrezirea naturii la Lumina soarelui de primăvară. Momentul astral al nașterii se impune fenomenologic în comportamentul viitoarei personalități a ființei nou născute. Iar în comportamentul omului și artistului Elena Cernei luminozitatea viguroasă dar, în același timp, elastică, domina întreaga sa ființă în deplină armonie cu expresia vocală vorbită și cântată. 

La primul impact cu glasul său am fost frapat de claritatea absolută timbrală a cărei transparență releva o multitudine de nuanțe care mi-au plăcut din prima clipă deși mi-au trebuit ulterior ani de căutări adânci ca să le înțeleg și să le pătrund mecanimsul elaborării lor. Dar încă de la primul impact, am atribuit claritatea timbrală a glasului tocmai unui efect de luminozitate pe care mi-l inspira. Și acest efect de luminozitate l-am remarcat mai intens prima dată când am văzut-o. Privirea foarte vie emana o luminozitate foarte puternică iar jocul ochilor și mișcarea expresivă a privirilor puteau fi remarcate chiar și de la balconul al treilea în sală la fel de bine cum se remarcau brațele în mișcarea lor; filmele care s-au păstrat și le-am postat pe Youtube și Facebook atestă acest fenomen expresiv încântător. Lumină în glas și în priviri, dar lumină se simțea emanând din întreaga ființă a ei, mai ales atunci când personajul era așteptat și intra în scenă grandios, aproape triumfal ... Evoc câteva intrări în scenă despre care se vorbește și astăzi: Carmen înainte de Habanera sau în actul al IV-lea alături de Escamillo, Amneris înainte de duetul cu Radames din actul I sau coborârea scărilor la Triumfalul actului al doilea din ”Aida”, Principesa Eboli în actul al II-lea înainte de Cântecul sarazin din ”Don Carlo”, intrarea lui Octavian din actul al II-lea în ”Cavalerul rozelor” când acesta îi oferă trandafirul lui Sophie, intrarea Jocastei în actul al II-lea din ”Oedipe” după salvarea cetății și prima înfățișare cu tânărul învingător al Sfinxului; am evocat doar câteva din aceste apariții extraordinare pe care Elena Cernei le conferea personajelor sale și la ale căror spectacole am asistat cu emoții ce persistă și astăzi în inima mea. 

ELENA CERNEI - Saint-Saens SAMSON ET DALILA

Artiștii care sunt încă în viață și admiratorii de la New York comentează și astăzi apariția extraordinară a Dalilei în actul I, tot coborând niște scări, într-o mișcare elastică și cu o dinamică perfect aderent pe mersul muzicii, pe scena Metropolitanului uimindu-l pe Jon Vickers care i-a spus totdeauna că rămâne cea mai fascinantă și completă Dalilă. Faptul a fost salutat la superlativ de cronicari în presă. Marele agent contemporan de operă, regretatul Bruce Zemsky mi-a scris acum mai mulți ani o scrisoare entuziastă evocându-mi aceste aspecte cu dorința de a mă cunoaște ceea ce s-a și întâmplat după câteva luni la Roma, devenind prieteni. 

Din personalitatea ei emana ... o lumină intensă pe care o pot ... poetiza metaforic ... cu acele raze ale soarelui de martie luptând pentru triumful primăverii asupra iernii dezarmate ... Deci o lumină prevăzută în Destinul artistei la momentul nașterii. Artiști mari s-au născut în toate lunile și zilele anului, în toate zodiile; nu se poate spune că într-o anumită perioadă a anului se nasc mari talente; este însă important ca artistul să cunoască propria sa personalitate prin profilul fizic conferit de evenimentul nașterii sale și va înțelege foarte multe aspecte care, inteligent integrate în mersul vieții sale, îl vor servi admirabil. Așa s-a întâmplat cu Elena Cernei.

Am fost atras de lumina și portamentul acestei personalități și am căutat să o aprofundez, să o descifrez pentru a o înțelege mai bine ajungând să o iubesc din ce în ce mai mult iar acest sentiment continuă expansiunea sa și astăzi când contemplarea și meditația îmi oferă noi unghiuri de aprofundare și de bucurie în același timp. În cele două splendide decenii de viață conjugală, am înțeles că Armonia era fundamentală pentru ea în toate desfășurările vieții. Adesea îmi spunea că Armonia aduce Echilibru și, odată cu acesta, Pacea, Calmul, Profunzimea adâncă a trăirilor. Pot spune că Armonia aducătoare de Echilibru era barometrul prin care Elena Cernei evalua calitatea și cantitatea dinamicii dedicate Mesajului său Uman și Artistic în totalitatea mijloacelor și parametrilor pe care îi cultiva și integra în elaborările sale. Fiecare stare expresivă era echilibrat armonizată cu o alta marcând un contrast a cărei tensiune alimenta emotivitatea momentelor de Artă. Echilibrul dintre sonorități (forte cu piano, piena voce cu mezza voce, rezonanța de piept cu rezonanța de cap), dintre timbralități (închis cu deschis, sumbru cu strălucitor, vibrato cu non vibrato), dintre mișcarea scenică și statica în anumite momente, dintre mișcarea ochilor, a brațelor, a întregului corp, era integrat în elaborarea profilului personajului. la baza acestei elaborări se activa un alt echilibru al motivațiilor compozitorului și libretistului, ale dirijorului cu ale regizorului. Toate acestea erau apoi sedimentate de-a lungul a ore și ore de tăceri reflexive în care Elena Cernei vorbea mental și spiritual cu personajele realizând o sedimentare perfectă a comportamentului lor în firea ei pentru a putea să le interrpeteze pe scenă. În paralel, asigura asimilarea muzicală și literară a rolurilor de-a lungul unor lungi ședințe folosind magistrala Fonație Insonoră prin care antrena organic fizologia fonatoare fără risipă de efort și energie preparându-se ulterioarei faze de impostație a rolului. În final, grație reflexelor perfect elaborate și integrate comportamental, Elena Cernei oferera pe fiecare dintre personajele sale cu o naturalețe uimitoare dar care era stadiul final al unui complex și grandios parcurs de muncă. Era teribil de muncitoare și ... unele pianiste mai puțin rezistente și mai ... la începutul carierei, se fereau să fie repartizate la sala de studiu cu Doamna Cernei. Lucra cu o răbdare și o luciditate analitică permanent orientată detaliilor dar menținând acel surâs luminos ... Iar când dorea să repete mai insistent anumite pasaje, formulele ... ”vă rog” ... ”fiți amabilă” ... ”dacă sunteți drăguță” ... erau din plin folosite în relațiile cu colaboratorii.

Echilibrul personal mereu stabil este coordonata existențială care i-a asigurat acestei Mari Artiste și Încântătoare Doamne o permanentă ... tinerețe ... plină de vigoare și de ... dinamică luminoasă ... chiar până la finalul parabolei sale de viață pământească ... În tot ce făcea în viața sa publică și privată, Elena Cernei era mereu atentă la menținerea acestui echilibru. Iar datorită culturii foarte profunde în științele biologice asimilate la Școala Sanitară înainte de studiile la Conservator, știa să simtă și să intuiască propriul organism cu câteva momente sau cu câteva niveluri înainte de a se instala oboseala ... și ... se oprea la timp pentru odihna salutară.

Dorința de Echilibru îi stimula cultura esenței lipsite de inutilele detalii care pot îngreuna un discurs ori o interpretare. Detaliile trebuiau să manifeste Convergență spre Esență; în caz contrar erau eliminate chiar dacă puteau persista în dinamica elaborărilor mentale. Chiar și machiajul pentru personajele sale era foarte simplu, bazat pe câteva elemente care să favorizeze relația feții și a mimicii cu lumina refelctoarelor prin care să se dozeze un anumit profil al feței perceput la fel din oricare loc al salii de spectacol. Și pentru că auzise colegele veterane din generațiile precedente că substanțele de machiaj pot strica tenul, atunci s-a gândit imediat la Echilibrul Sănătății pielii și și-a elaborat o cremă hidrantă integrând într-o rețetă personală denumită în farmacologie cu termenul de formulă magistrală, câteva substanțe prelucrate într-un anumit mod; dar acel ... ”mod” ... devenea, odată cu trecerea anilor, din ce în ce mai greu de realizat de către noile generații de farmaciști care erau scutiți de asemenea performanțe de laborator de către evoluția industriei produselor farmaceutice ... La Roma, ajunsesem să obțin ... Formula Magistrală Cernei ... la o singură farmacie unde proprietarul și cei doi fii erau melomani și admirau cu tot entuziasmul ... La Signora ... Punctul de pornire era sănătatea pielii iar rezultatul obținut a fost tinerețea acesteia menținând tonusul și vigoarea în perfectă limpezime și strălucire.

Toată lumea admira la Elena Cernei ceea ce în mod obișnuit se spune în societate ... o femeie foarte frumoasă ... Cernei însă considera că mai presus de Frumusețe, i-a fost hărăzită ... Armonia ... Textual îmi spunea: eu sunt armonioasă și caut să păstrez echilibrul acestei armonii! Susținea că toți oamenii sunt frumoși deoarece suntem Fii ai lui Dumnezeu care nu poate avea fii urâți ... Susținea că toate vocile sunt frumoase pentru că vocea este un Dar al lui Dumnezeu care nu poate face daruri urâte ... Și totuși ... reacționam eu ... iar ea ... fără să mai fie nevoie de întrebarea mea specifică ... îmi intuia răspunsul pe care îl așteptam: Nesocotința lipsei de credință și hărnicie înțeleaptă face ca unii oameni să strice Darurile care le-au primit la naștere ... A strica darurile înseamnă a afecta Armonia componentelor prin alterarea Echilibrului! Este ceea ce am înțeles imediat din răspunsul ei!

  Ea avea 1,78 m. la duș ... iar ... cu tocurile pantofilor ... și ... părul aranjat ... devenea de 1,90 m. Astfel era la fel de înaltă ca mine când ieșeam împreună ... Tocul de la pantof era ales printr-un criteriu benefic contracțiilor musculare ale gambelor pentru facilitarea mersului ... Deci o măsură dedicată ... Echilibrului ... A merge ușor devine plăcut ceea ce este folositor pentru viața cotidiană ... Mersul ei era prilej de încântare ... iar pentru ... unii ... prilej de întrebare! Cadența mersului său era determinată de bucuria de a sta perfect dreaptă iar când cineva atinge o înălțime de ... 1,90 m ... așa cum am menționat mai înainte, când stă ... dreaptă ... se simte și se vede de la depărtare! În rest, nu făcea nimic ostentativ artificial! Era Armonia segmentelor corpului său care conferea un anumit tip de mișcare naturală și care putea fi foarte ușor adaptată specificului personajelor spre încântarea unor regizori precum ... Jean Rânzescu, George Teodorescu, Oleg Danovski, Eugen Gropșeanu, Hero Lupescu ... sau ... Franco Zeffirelli, Herbert von Karajan, Jean Louis Barrault, Nathanael Merrill, Raymond Rouleau ...

Tot Echilibrul domina și mentalitatea sa dietetică. În afara perioadelor de cântat, mânca absolut de toate și se bucura de roadele pământului. Când avea timp era în stare să prepare niște feluri de mâncare extraordinare iar în intimitatea casei, la bucătărie, avea aceiași splendidă armonie a mișcărilor și gesturilor moderate, deloc precipitate, cu un calm senin și plin de bucurie. Odată, m-am amuzat la un concert, să aud vocea unui admirator care exclama către cei cu care se afla în acea seară: Ce-o mânca femeia asta de cântă așa grozav și arată atât de bine! Voi răspunde acum pentru ca să știe toată lumea: înainte de un spectacol, Elena Cernei nu mânca și nu bea nimic mai bine de 24 de ore! ... Cu o seară înainte, pe la orele 21, mânca o cină simplă (friptură, salată, fructe). După trei ore de relaxare (televizor, lecturi - telefonul era scos din priză), se culca. A doua zi se trezea în jurul orei 10; făcea o gimnastică mai sumară de cât în zilele când nu avea spectacol; apoi în pat, într-o anumită postură (descrisă în volumul său L'Enigma della Voce Umana apărut în italiană dar și în română) trecea, fără să scoată vre-un sunet, tot rolul folosind Fonația Insonoră activând toate elementele aparatului fonator pe baza proiecției lor de pe scoarța cerebrală după o metodă elaborată în urma unor cercetări și experimente personale publicate la vremea respectivă și prezentate la congrese internaționale; în jurul orei 12 făcea câțiva pași prin casă, se așeza la pian și făcea o singură vocaliză lentă, de terță în tripleta vocalelor I-E-A pornind de la mib1 (subcentral) și atingând nu mai mult de mi2-fa2 (imediat după pasaj), în urcare și în coborâre cu pauze între reprize; fiind în carieră, cântând aproape zilnic, nu avea nevoie de o încălzire îndelungată și intensă înainte e spectacol; avea zile speciale când nu făcea de cât vocalize pe tot ambitusul celor trei octave ale sale pentru reașezarea impostației; era așa numita ”curățenie generală” a vocii după o serie de spectacole frecvente cu roluri diferite; la orele 15 se îmbrăca, își pregătea într-o geantă amplă toate cele necesare pentru spectacol și pornea la teatru; dacă era la București, conducea mașina singură. Ajungea în cabină cu trei ore înainte de începerea spectacolului; se machia singură, i se aducea costumul și odată aranjată ținuta, încerca starea de rezonanță printr-un exercițiu folosind fomula consonantică și vocalică a unui MHO profund și moale încercat în zona centro-joasă a ambitusului. 

 

ELENA CERNEI - Bizet CARMEN - Chanson bohème ... în ritm de castagnete ...

Dacă spectacolul era cu ”Carmen”, atunci mergea pe scenă unde încerca 4-5 perechi de castagnete; remarcase că lemnul lor interacționează cu condițiile de temperatură și umiditate ale spațiului scenic de la ora respectivă; din cele 4-5 perechi, una răsuna cel mai potrivit și cu aceea lucra în acea seară. Zâmbea tutoror gesticulând cu capul în semn de răspuns la saluturi fiindcă evita să vorbească iar dacă totuși trebuia, vorbea cât se poate de puțin, profund, pe grav, elastic, fără să ”apese” și, în cabină, din nou acel ... MHO ... foarte eficient ... Intra în scenă ... ca o panteră ... așa cum îi plăcea să spună. Era ușoară, elastică, creierul vibra ca un vulcan și era uimitor cum stătea cu ochii mari deschiși sub lumina reflectoarelor ... În Carmen se mișca și dansa chiar în timp ce cânta. Pantofii de scenă erau ai ei totdeauna, comandați pentru a ca să se simtă foarte comod. După spectacol, mai rămânea două ore în teatru; venea lume la cabină, veneau colegii, își recompunea ținuta ei lăsând costumele personajului. Viața noastră conjugală a început în ultimii ani ai carierei sale și deci am avut parte să asist la acest splendid ritual. Ajungeam acasă pe la orele 12 noaptea. Se relaxa într-un fotoliu cu niște compresii preparate de ea în jurul ochilor care ”munciseră” sub reflectoare și bea o tizană de plante în tăcere pentru a odihni laringele și a restabili echilibrul mucoaselor sub aspect termodinamic; cântatul comportă o revulsie prin care mucoasele se încălzesc foarte mult. Abia după o oră și ceva, ne așezam la masă și mâncam de toate permițându-și vin și șampanie cu mare bucurie. Iar dacă eram invitați după spectacol la o cină, se stabilea astfel ca, mai întâi acasă, Doamna Cernei să aibe acea oră de relax cu tizana de plante și compresiile la ochii superbi .. Apoi ieșeam și ne bucuram de viață! Dar ... Echilibrul ... era totdeauna pe primul plan! Ea mânca de toate dar în porții calibrate și, de cele mai multe ori, fără bis! ...

Scriu cu mare plăcere aceste rânduri spre a dezvălui noi aspecte ale Fenomenului Uman și Artistic Elena Cernei și, în același timp, retrăiesc momentele de altă dată ... 

Echilibrul pentru Elena Cernei însemna și ... Calmul proverbial ... Uneori trebuia să accentueze anumite replici mai ales dacă interlocutorul nu era de bună credință dar fără ton ridicat sau vehement. Chiar și în intimitate, nu comenta nefavorabil colegii, nici chiar pe aceia care erau efectiv vulnerabili; îi compătimea și avea o mare milă de suferința lor spunându-mi cu o impresionantă nuanță: ... nimeni nu vrea să cânte prost! ... Și este foarte adevărat! Calmul și luciditatea reprezintă una din marile lecții primite de la ea. La începutul vieții noastre împreună, eu nu eram mereu calm și puteam avea intempestivități nervoase mai ales în anumite polemici. Cu o blândețe drăgăstoasă dar totdeauna maestoasă, îmi explica, îmi sugera, îmi argumenta iar eu ... treptat ... deveneam un ”altul” în cât chiar părinții mei i-au spus cu recunoștiință că m-a transformat. Să fie cineva maestos și în același timp drăgăstos este o stare trăită doar alături de ea. Avea acea gravitate interioară a importanței capitale foarte naturală, lipsită de orice ostentație. Unii poate nu au fost în stare să o înțeleagă ... În pierdere au rămas ei! ... Odată, la finele stagiunii, în iunie, la Sala Palatului, se cânta ”Aida” ... Eu eram pe atunci un licean, îndrăgostit de ... Doamna Cernei ... temător să nu fiu depistat de cei din jurul meu ... prezent la spectacolele ei ... mai ales că în acea seară eram deja în vacanță ... În parte am văzut cu ochii mei iar partea din culise mi-a fost povestită de ea mai târziu când începusem viața conjugală. Conducea la vremea aceea un Opel Record 1700 bleumarin pe care îl parcase lângă clădirea Sălii Palatului. Îmi amintesc fiindcă veneam cu timp înainte ca s-o văd sosind, parcând, ieșind din mașină, să mă bucur de acel mers unduitor și să admir ținuta ei ... Tot ce urmează mi-a fost dat să văd fiindcă la acel spectacol intrasem cu zece minute înainte așteptând alți prieteni. Și acum povestea completă cu ce mi s-a relatat și ce am văzut. Cernei îmbrăcată în Amneris, făcând ultimele retușuri la machiaj și costum, exersând acel profund și elastic ... MHO ... și, la un moment dat, vine Didi de la costume și spune: Doamna Cernei, ați parcat mașina și cineva de alături, nu poate scoate mașina lui fiindcă nu este loc. Cernei zâmbitoare răspunde calm și profund: Credeam că este cineva dintre colegi cu mașina aceea. Didi spune că este un domn care vrea să iasă. Vine și portarul și încă doi de la serviciul tehnic; Doamna Cernei vrea să le dea cheia ca să mute ei mașina dar dumnealor nu conduceau și le era teamă să ia cheile și să le ducă respectivei persoane pentru mutarea mașinii. Atunci Cernei îi spune lui Didi: cheamă doi dintre negrișorii care țin trena la triumfal. Didi nu pricepe ce vrea, Cernei zâmbind insistă, Didi cheamă două balerine pregătite deja și ”mânjite” frumos cu negru ca să facă pe negrișorii pitici. Apoi aceiași Didi înlemnește! Doamna Cernei scoate cheile de la mașină din geantă, cere negrișorilor să țină trena și să o urmeze ... Didi exclamă: Vreți să ieșiți dumneavoastră!?!? La care Cernei tot calmă și surâzătoare răspunde: Nu este timp să mă mai dezbrac de costum, n-are cine să meargă în locul meu, domnul acela trebuie să plece, spectacolul începe peste un sfert de oră. Și Amneris urmată de cei doi negrișori foarte amuzați, iese. La ora aceea, vara era încă lumină. Afară erau cei din orchestră să fumeze. Spectatori în drum spre sală asistau uluiți. Unele mașini pe aleia de la Biserica Kretzulescu se opriseră. Cernei - Amneris mergea unduitoare cu cheile în mână și când ajunge la mașină, proprietarul mașinii ”blocate” rămâne uimit: Doamna Cernei, nu aș fi crezut! La care Amneris răspunde calmă: Nici eu! Ia cheile, mută mașina, scoate mașina dumitale, și așeaz-o pe a mea! Era un inginer meloman, care văzuse ”Aida” cu Cernei în Amneris de multe ori dar care pentru seara aceea nu mai găsiese bilete și avea parte de această nostimă și incredibilă compensație ... Cernei - Amneris s-a întors în sală, la cabină, urmată de negrișorii zeloși, eu eram fascinat și uimit ... și peste alte 30 de minute aveam să o văd pe scenă pe Cernei - Amneris splendidă și în maximă formă!

ELENA CERNEI - Verdi AIDA (Amneris)

Am dorit să evoc și aceste aspecte ale personalității Doamnei Elena Cernei, la Întâia Zi de Martie ... care marchează începutul acelei intense perioade a anului pentru sufletul meu în continuă comuniune cu Dragostea mea ... Oricât de grea îmi poate fi singurătatea acestei etape a vieții mele, Iubirea pe care am trăit-o și continui s-o trăiesc este Sublimă și o împărtășesc bucuros cu toți cei ce iubesc Arta și Artiștii în totalitatea personalității lor perpetuând memoria și cinstirea acestei mari artiste care a iubit și onorat Viața prin Mesajul Vocației sale reunind Cântul Luminii în Armonie cu Căldura Primăverii!

REVISTA MUZICALĂ RADIO 01.03.2017 și actualizat 01.03.2023