În seara zilei de vineri 18 iunie 2021, la Teatrul de Operetă și Musical Ion Dacian din București, a avut loc premiera musical-ului NEXT TO NORMAL de Tom Kitt pe un libret al lui Brian Yorkey. Tom Kitt, compozitor și dirijor american în vârstă de 47 de ani, câștigător al Premiului Pulitzer în 2009, a studiat Economia la Columbia University și a debutat ca dirijor în anul 2002; în anul 2008 a debutat în calitate de compozitor cu musical-ul NEXT TO NORMAL câștigând în 2009 Premiul Pulitzer pentru dramaturgie și Tony Award pentru cea mai bună coloană sonoră originală și cea mai bună orchestrație. Considerat unul dintre cele mai mature musical-uri ale ultimelor decade, NEXT TO NORMAL ne introduce în viața unei familii compusă din tatăl, Dan și mama, Diana care au doi copii adolescenți: Natalie și Gabe, acesta din urmă mort în primul an de viață, eveniment tragic pe care mama nu îl poate accepta și cade pradă unui sindrom bipolar. Mă limitez doar la aceste sumare indicații despre subiect deoarece recomand cu căldură vizionarea spectacolului care a însemnat un grandios succes încă de la premiera de pe Broadway de acum treisprezece ani. Cu acel prilej, în New York Times s-a scris: Un musical curajos și suprinzător. Este mai mult de cât un musical la care vii și te simți bine: este un musical în care simți totul.
Într-adevăr, muzica și dramaturgia acestui musical lansează un mesaj către care converg teme de mare importanță precum elaborarea doliului, sinuciderea, toxicodependența, etica profesională din cadrul metodelor de electroșoc și psihoterapie, în deplină concordanță cu programele Asociației CREAS căreia îi datorăm montarea acestei lucrări la București. Asociația CREAS (Centrul Român pentru Educație Artistică și Socială) a luat naștere în anul 2011, pornind de la inițiativa a doi artiști cu experiență în artele spectacolului, Victor Bucur (regizorul producției) și Daniel Burcea (asistent regie). Obiectivele asociației sunt determinate de dorința de a crea și a promova noi forme de exprimare artistică ale teatrului muzical în spațiul cultural românesc dezvoltând programe de educație prin cultură în slujba combaterii discriminării sociale, etnice, de gen și pentru prevenirea abandonului școlar. Producțiile teatrului muzical contemporan, prin caracterul lor complex, dinamic, accesibil, atrag publicul către manifestarea cultural-teatrală și pot avea o importantă influență educativă mai ales asupra publicului tânăr.
Muzica lui Tom Kitt este densă, intensă, fascinantă prin ampla varietate a stilurilor și procedeelor componistice acoperind o gamă largă de forme expresive ale multor genuri precum pop, rock, slow, countryși altele. Liniile melodice ale personajelor sunt lente sau repezi, stabile sau pline de salturi, uneori intempestive, șoptite înăbușit sau strigate expansiv, într-o relație perfectă cu acompaniamentul. Personajele se exprimă singure prin monologuri dar și în interrelație în duete, terțete, cvartete. Pentru această producție, realizatorii au avut o idee foarte inspirată recurgând la acompaniamentul unei formații camerale reduse guvernată muzical și artistic de pian care, în anumite momente desfășura niște părți solistice prin care sublinia stările sufletești ale personajelor oferind, în același timp publicului, o încântătoare meditație asupra derulării teatrale.
Această regie muzicală, așa cum este menționată în programul de sală și pe afiș, a fost asigurată de către desăvârșitul muzician și om de teatru care este pianistul Alexandru Burcă, unul dintre foarte puținii pianiști la care am constatat că, în mâinile sale, pianul încetează să mai fie un instrument temperat ... Alexandru Burcă a colaborat foarte atent cu regizorul Victor Bucur și a realizat o perfectă armonizare între coloana sonoră și voci la reușita căreia și-a dat concursul bravura celorlalți membri ai grupului orchestral: Geanina Meragiu (vioară/sintetizator), Olivia Beiu (violoncel), Răzvan Mihai Grigorescu (Chitară), Gabriela Daniela Georgescu (chitară bas), Robert Magheți (tobe), Imolda Tamás (percuție). Pot spune că această formație camerală redusă m-a satisfăcut mai mult de cât poate chiar orchestrația integrală deoarece coloana sonoră a fost esențializată strict pe calibrul emotiv al replicilor teatrale vorbite sau cântate; un astfel de procedeu este ideal atunci când dramaturgia este densă, teatralitatea complexă și relația dintre personaje foarte intensă. Coloana sonoră a umplut perfect spațiul acustic al desfășurării și a favorizat enorm relieful personajelor și dozarea relațiilor dintre ele. Toate aceste aspecte ale muzicii corespund perfect densității dramaturgice și dinamicii teatrale ale excelentului libret realizat de Brian Yorkey.
În aceste condiții, montarea unei astfel de producții devine extrem de dificilă și pune la o grea încercare echipa de realizatori formată din Victor Bucur (regia), Alexandru Burcă (conducerea muzicală), Cristian Marin (scenografia), Daniel Burcea (asistent regie), Geanina Jinaru-Doboș (traducerea și adaptarea libretului), Andreea Dobia, Alexandru Burcă (pregătire muzicală), Ana Cebotari (vocal coach), Liviu Elekeș (sound design), Cristian Niculescu, Costi Baciu (lighting design). Reușita acestei echipe a fost extraordinară prin scenografia modernă dar cu mult gust concepută și articulată ingenios conferind o congruentă funcționalitate perfect adaptabilă pe mișcarea secnică a personajelor și relaționarea dintre ele într-o atmosferă în care împreună cu atmosfera muzicală și luminile s-au dovedit perfect convergente mesajului artistic prin eleganta împletire dintre desfășurarea teatrală și ce vocală și muzicală.
Întreaga desfășurare a fost asigurată de un sextet de interpreți care au fost excelenți actori – cântăreți cu voci adecvat impostate genului de musical și cu o măiestrie expresivă care m-a impresionat și bucurat în același timp. Toți cei șase interpreți s-au integrat perfect în spiritul de echipă asigurând atât individualitatea rolurilor cât și relaționarea dintre ele chiar dacă rolul Diana Goodman este oarecum rolul central al acțiunii.
Anca Florescu (Diana Goodman), în rolul mamei, ne-a oferit totalitatea dimensiunilor comportamentale ale soției și mamei impresionând publicul care, în anumite momente, a aplaudat-o la scenă deschisă la finalul unui monolog sau al unei scene impresionante. Vocea cântată de contralto cu un registru de piept perfect impostat și modulat s-a alternat la un înalt nivel artistic cu vocea vorbită ale cărei inflexiuni expresive preluau fascinant cantabilitatea în vorbire. Interpretarea sa a fost dozată la o foarte înaltă cotă emotivă pe care publicul a perceput-o. Adrian Nour (Dan Goodman), în rolul tatălui, a creat un personaj foarte sincer în toate stările emotive parcurse de la veselia și bucuria vieții de familie până la suferința finală a deznădejdii; cu bravura sa a reunit echilibrat teatralitatea și cantabilitatea prin care interpretarea sa a fost impresionantă. Sidonia Doica (Natalie Goodman), în rolul tinerei fiice a cuplului, a realizat un personaj, deopotrivă vocal și teatral, în care elanul juvenil s-a confruntat cu spiritul combativ al adolescentei în căutarea propriei personalități și al unui stil de viață nuanțând cu real talent atât alternanța dintre sintonie și contradicție combativă în relația cu părinții dar și cu iubitul său, Henry, admirabil portretizat de actorul Victor Ion imprimând cu sensibilitate o consistentă participare a personajului său la viața iubitei și a familiei sale. În rolul lui fiului decedat (Gabe Goodman) am fost impresionat de interpetarea lui Lucian Ionescu actor de mare profunzime dar și un foarte bun cântăreț de musical; vocalitatea sa de tenor liric perfect impostată stilului a desfășurat o multitudine de nuanțe sonore și timbrale de o expresivitate minuțios calibrată la fiecare moment al evoluției sale. O mențiune specială aș face pentru Cătălin Petrescu, solist, june comic al Operetei și al cărui rol (Doctor Madden), foarte diferit de rolurile abordate în repertoriul său de până acum, i-a dat posibilitatea să etaleze noi fațete ale teatralității și cantabilității sale de mare prestigiu.
Această producție s-a caracterizat printr-o complexitate de relație între compartimentele vocal, muzical, scenografic și de mișcare scenică, perfect articulate și integrate într-o desfășurare concepută și pusă în aplicare de către regizor. Victor Bucur, regizorul producției, este o personalitate artistică aflată la apogeul unei cariere foarte bogate. Absolvent al Facultății de Teatru din UNATC Ion Luca Caragiale cu specializarea în Arta actorului mânuitor de păpuși și al Facultății de Teatru de la Universitatea Spiru Haret din București la clasa eminentei regizoare și profesoare Sanda Manu. De-a lungul carierei sale a acumulat o vastă experiență de teatru, film și televiziune dezvoltându-și spiritul artistic într-o permanentă și perfecționistă deschidere drept pentru care a urmat cursuri de specializare în Commedia dell'Arte la Centro di Formazione Teatrale VeneziaINscena, la Centrul de Cercetare și Creație Teatrală Iosif Sava, la Academia Itinerantă Andrei Șerban, completându-și formația profesională și prin cursuri de Canto clasic urmate cu maeștrii Vasile Martinoiu și Corneliu Fânățeanu. În urma unui astfel de parcurs formativ și cu experiența artistică acumulată, Victor Bucur a devenit o personalitate regizorală complexă și profundă; a lucrat atât cu actorii-cântăreți cât și cu echipa de realizatori într-un mod extrem de minuțios datorită căruia publicul a fost captivat de toate detaliile expresive și emotive ale desfășurării admirabil dozată și condusă la mesajul final.
La premiera din 18 iunie 2021, NEXT TO NORMAL s-a lansat cu un entuziast succes de public devenind un eveniment de înaltă ținută artistică și de absolută valoare umană și socială prin mesajul său important și confirmând și la noi aprecierile apărute în New York Times la premiera sa absolută, când s-a scris ... un musical curajos și suprinzător ...
