De-a lungul a patru secole de istorie a muzicii, teatrul muzical a cunoscut o vastă evoluție care a favorizat dezvoltarea a multiple dimensiuni estetice în vocalitate afirmate într-o extraordinară succesiune de stiluri ale școlilor naționale: baroc, preclasic, rococco, clasicism, belcanto, romantism, verism, impresionism, expresionism.
În urmă cu două secole lua naștere opereta care a dezvoltat linii evolutive estetice ale operei lirice, ale baletului și ale teatrului de proză creind condiții pentru dezvoltarea musicalului.
Genul de musical a luat naștere la jumătatea secolului al XIX-lea în Statele Unite ale Americii, când, la 12 septembrie 1866, a avut loc premiera lucrării THE BLACK CROOK de Thomas Baker pe un libret de Charles M. Barras; pentru această realizare artistică se reuneau practic trei companii: de canto, de teatru de proză și de balet.
De atunci genul de musical a cunoscut până astăzi o evoluție care a lansat o tipologie foarte amplă de specatole: Musical operetta, Musical comedy, Cabaret musical, Musical play, Back stage musical, Broadway musical, Ensemble musical, Movie musical, Dance musical, Jukebox musical, Reality musical, Opera populară modernă, Operatic musical, Opera rock.
THE PHANTOM OF THE OPERA (FANTOMA DE LA OPERĂ) este o capodoperă a genului de Andrew Lloyd Weber care a realizat muzica și libretul colaborând cu Charles Hart pentru textele cântecelor și Richard Stilgoe pentru unele texte adăugate libretului inițial. Montarea originală a premierei absolute din 1986 în regia lui Harold Prince, coregrafia lui Gillian Lynne, luminile lui Andrew Bridge și scenografia cu decorurile realizate de Maria Björnson continuă și astăzi, după aproape patru decenii, să fie utilizată în toate teatrele lumii sub tutela unor drepturi de spectacol deținute de Really Useful Group și producătorii Cameron Mackintosh și însuși compozitorul Andrew Lloyd Webber. Rațiunea acestei măsuri a urmărit conservarea contextului lucrării prin menținerea armonioasă a relației dintre libret și muzică, o relație a cărei complexitate slujește o imensitate numerică de detalii muzicale, vocale, teatrale, scenice, coregrafice și de mișcare scenică toate având o orientare precisă și o foarte puternică încărcătură artistică.
Deși a fost considerată un Musical, am motive întemeiate pe criterii analitice muzicologice, artistice și de tehnică vocală să susțin că această capodoperă intră în categoria de Opera Rock.
Andrew Lloyd Weber s-a născut la Londra, în anul 1948, într-o familie de muzicieni în care tatăl era un compozitor, mama era violonistă și pianistă iar fratele său Julian Lloyd Weber era un violoncelist de valoare și prestigiu mondial. Mediul familial i-a fost propice pentru asimilarea muzicii la nivel înalt și cristalizarea puternică a pasiunii pentru compoziție devenind unul dintre cei mai importanți compozitori de Musical din istorie.
În cele două decenii de activitate componistică, Weber a realizat douăzeci de lucrări de musical între care titlul cel mai iubit de public și mai afirmat la nivel mondial este FANTOMA DE LA OPERĂ titlu foarte important al genului de musical a cărui premieră absolută a avut loc la Londra în anul 1986.
Libretul, inspirat după romanul omonim al lui Gaston Leroux publicat în 1911, povestește despre un mare cântăreț și muzician cu fața desfigurată, adăpostit în subsolul Operei din Paris în anul 1905, îndrăgostit cu deznădejde de o soprană pe care, deși o pregătește pentru desăvârșirea ei vocală, nu are nici-o speranță de viitor fiindcă ea era legată sentimental de un aristocrat.
Pentru prima dată în România, FANTOMA DE LA OPERĂ a fost reprezentată în anul 2015 la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian cu o echipă de realizatori (regie, scenografie, coregrafie și lumini) în colaborare cu The Really Useful Group Ltd. Producția s-a bucurat de succes prin noutatea ei absolută chiar dacă în condiții tehnice mai limitate raportate la amploarea spectacolului.
Marea consacrare pentru România a acestui ... kolossal de proporții impresionante ... a avut loc pe scena Operei Naționale din București prin acord cu The Really Useful Group Ltd. la 31 martie 2023 și continuând în lunile aprilie și mai pentru a se relua în toamnă între 28 octombrie și 9 noiembrie înregistrând în total 14 spectacole extraordinare ale căror bilete la preț majorat s-au epuziat în mai puțin de o oră de la inaugurarea vânzărilor online.
Personalitățile fundamentale ale realizării acestui eveniment artistic de extraordinare proporții au fost regizorul Răzvan Ioan Dincă și dirijorul Daniel Jinga, Managenerul General al Operei Naționale București.
Succesul la public a manifestat un entuziasm de fantastică amploare și foarte mulți spectatori, melomani ai genului, speră și așteaptă reprogramarea în stagiunea următoare.
Regia originală de Harold Prince, orchestrația de David Cullen & Andrew Lloyd Webber, producție originală de Cameron Mackintosh Ltd. si The Really Useful Group Ltd. au fost abordate sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, managerul general al ONB, de către o excelentă echipă formată din regizor Răzvan Ioan Dincă, regizor secund Raluca Popa, scenografia Gary McCann, asistent scenograf Gabriella Ingram, coregraf Violeta Dincă, asistenți coregrafi Alexandra Gavrilescu și Florin Tănase, asistent dirijor Mircea Pădurariu, lighting designer Bogumil Palewicz, sound designer Kamil Biedrzycki. Distribuția în care s-au aflat artiști experimentați cărora li s-au alăturat tinere talente de curând afirmate în viața artistică, a avut următoarea componență: Adrian Nour (Phantom), Irina Baianț (Christine), Kyrie Mendél (Raoul), Rodica Ștefan (Carlotta), Andrei Petre (Piangi), Radu Ion (Firmin), Cătălin Petrescu (Andre), Ernest Fazekaș (Lefevre), Judith State (Madame Giry), Alina Petrică (Meg Giry), Ionuț Burlan (Buquet), Alexandru Nagy (Reyer). Producția a beneficiat de participarea prestigioasă a Orchestrei, Corului și Baletului Operei Naționale București.
Atât în 2015 cât și în 2023, realizarea producției acestui ... kolossal de proporții impresionante ... s-a bucurat de inițiativa, talentul și forța regizorului Răzvan Ioan Dincă asumând pentru producția de la ONB regia spectacolului cu un foarte înalt profesionalism și o entuziastă dăruire artistică implicată în cele mai mici detalii ale desfășurării; a fost o misiune extraordinar de complexă deoarece a trebuit să identifice gestația artistică a calibrării fiecărui artist din distribuție, a corului și al baletului spre integrarea fidelă dar și firească în concepția minuțios formulată de către compozitorul Andrew Lloyd Webber împreună cu echipa sa de colaboratori și producători de la premiera absolută.
Grazie talentului și potențialului creativ, Răzvan Ioan Dincă a oferit un dozaj regizoral pluridimensional în toate zonele și compartimentele desfășurării unitare ale unui spectacol în care complexitatea mecanismului muzical, teatral, scenic, coregrafic, decorul a asigurat permanența limbajului expresiv la toate compartimentele conferind desfășurării o captivantă coerență și o palpitantă tensiune emotivă a relațiilor dintre personaje. Regizorul a reușit să creeze o atmosferă foarte intensă și plăcută făcând să ajungă la sufletul spectatorilor o poveste frumoasă și palpitantă stimulând dorința de a reveni în sala de spectacol.
Dirijorul Daniel Jinga a realizat o lectură dirijorală de mare forță grație căreia orchestra și corul s-au reunit organic și unitar într-o partitură de mare dificultate caracterizată printr-un pluristilism și pluriestetism în care se regăsesc elemente muzicale și vocale din baroc, clasicism, belcanto, romantism și chiar verism; stilul de operă, operetă și musical filtrate printr-un genial modernism al spiritului componistic al lui Weber au definit grandios o capodoperă de Opera rock. Admirabila abordare de către bagheta lui Daniel Jinga a echilibrat și relevat specific recitativele masive, ample și teatralitatea amplă, densă, consistentă emanată de vocalitățile în permanentă alternanță de cantabilitate și declamație în reciprocitatea unei perfecte integrări artistice. Bravura dirijorală a lui Daniel Jinga s-a remarcat și prin diferențierile multiplelor stiluri cărora le-a dat relieful sonor, timbral, dinamic și agogic adecvat, atât în scenele lirice intimiste cât și în cele dramatice, de anvergură, când agregatul armonic orchestral a fost pus într-o grandioasă și elastică mișcare onorând la înalt nivel estetic motivele muzicale fundamentale și de mare popularitate ale acestui ... kolossal de proporții impresionante ... Meritul dirijorului a fost cu atât mai mare cu cât a știut să utilizeze cu abilă pricepere mijloacele tehnologice avansate de sonorizare și instrumentele moderne alăturate celor clasice dezvoltând o coloană sonoră de cea mai mare calitate. Iar perfecta colaborare cu regizorul a asigurat amplasarea și desfășurarea scenică adecvată fiecărei scevențe muzicale.
Măiestria regizorală a lui Răzvan Ioan Dincă și-a pus amprenta pe numeroasele scene care se alternau cu un dinamism și funcționalitate de reliefuri, culori, lumini de variate intensități și modulări. Toate scenele se integrau perfect în desfășurarea muzicală și teatrală conferind spectacolului o fascinantă coerență narativă plină de sugestivitate emanată de atmosfera în care publicul încântat se simțea purtat în profunzimea mesajului artistic.
Am revăzut și retrăit cu emoție acest ... kolossal de proporții impresionante ... care a declanșat un adevărat fenomen social de pasiune și interes printre melomani și amatori din toată țara veniți cu entuziasm la București ca să-l vizioneze.
Interpreții celor douăsprezece roluri s-au remarcat printr-o totală dăruire oferind cu entuziasm atât interpretările cântate cât și cele declamate teatral. Se cuvine o mențiune specială interpreților rolurilor mai ample.
Adrian Nour (Phantom) este un cântăreț actor excelent; vocalitatea sa a impresionat atât în dificila partitură cântată de baritenor (entitate vocală intermediară între bariton și tenor) cât și în teatralitatea declamată d un personaj de mare forță artistică și credibilitate umană.
Irina Baianț (Christine), a încântat publicul cu potențialul vocii sale de soprană lirică admirabil adaptată în registrul grav impostat în rezonanța de piept ca și în zona acută unde virtuozismul său a nuanțat detaliile exigentei partituri. Talentul său s-a manifestat din plin și în declamația teatrală conferind personajului său o autentică viabilitate.
Kyrie Mendél (Raoul) a impresionat prin trăirile autentice ale personajului său realizat foarte bine atât tetralș cât și vocal.
Rodica Ștefan (Carlotta) a constituit o frumoasă surpriză într-un rol de primadonă cu inflexiuni actoricești comice onorate însă cu tehnica vocală a unui virtuozism foarte robust și de mare bogăție interpretativă.
Tânărul tenor Andrei Petre (Piangi) a realizat un personaj foarte credibil în totalitatea nuanțelor cântate și teatrale ale evoluției sale.
Baritonul Radu Ion (Firmin) și Cătălin Petrescu (Andre) au completat desfășurarea acțiunii cu convingere și dăruire.
Am urmărit desfășurarea acestui minunat spectacol la începutul, la jumătatea și la finalul seriei celor paisprezece reprezentații și am remarcat cum ansamblul a conservat pulsul artistic de la premieră înscriindu-se chiar într-o evoluție eficientă. Publicul entuziast a decretat un succes triumfal cu ovații unanime.
Am căutat să ofer diverse imagini ale scenelor esențiale realizate cu măiestrie și sensibilitate de bunul meu prieten Andrei Staicovici căruia îi mulțumesc și pe această cale.
Soliștii, Corul, Baletul, Orchestra Operei Naționale din București, întreaga echipă de realizatori având în frunte pe regizorul Răzvan Ioan Dincă și pe dirijorul Daniel Jinga care au constituit un binom perfect, au înscris în Istoria Teatrului Liric din România una dintre paginile de mare însemnătate prin acest ... kolossal de proporții impresionante ...
