VASILE CĂTANĂ ... excelența vocalității verdiene autentice ...

 

VASILE CĂTANĂ (Suceag, Cluj, 30 mai 1932 – Cluj, 6 ianuarie 1989) a rămas în istoria culturii naționale o personalitate artistică de frunte a Operei Române din Cluj unde a fost prim solist vreme de un sfert de veac dar și o vocalitate eminamente verdiană la loc de cinste în Patrimoniul Artistic Românesc.

După absolvirea Facultății de Științe Naturale, s-a dedicat studiilor de canto de operă, mai întâi cu marele bariton Gogu Simionescu și apoi, în timpul studenției, la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, cu soprana Lucia Stănescu.

Încă de la debutul său absolut, în anul 1962, în rolul Germont din LA TRAVIATA de Verdi s-a impus cu un răsunător succes ca o autentică vocalitate verdiană.

Este deosebit de semnificativ și onorant pentru tânărul bariton Vasile Cătană, aflat la începutul carierei, faptul că a fost distribuit în cele două spectacole extraordinare ale sopranei Virginia Zeani la revenirea în țară după aproape două decenii de carieră internațională.

 

Primul spectacol a fost LA BOHÈME de Puccini la 17 septembrie 1965 sub bagheta dirijorului Anatol Chisadji și în care alături de Virginia Zeani evoluau Stella Simonetti în rolul Musetta împreună cu Teodor Anastasiu, Ion Iercoșan, Vasile Cătană, Ion Trifa, George Busuioc. 

 

Al doilea spectacol a avut loc pe 19 septembrie 1965 cu LA TRAVIATA de Verdi dirijat de Petre Sbârcea și în care Virginia Zeani era flancată de Alexandru Racolța și Vasile Cătană; împreună cu marea artistă venise soțul său basul Nicola Rossi-Lemeni care a fost protagonistul a două spectacole extraordinare cu IL BARBIERE DI SIVIGLIA de Rossini și FAUST de Gounod după care oaspeții au plecat să cânte la Opera Română din București.

După aceea, în continuarea activității sale, baritonul Vasile Cătană a interpretat următoarele roluri verdiene: Don Carlo din ERNANI la premiera din 1966, Renato din UN BALLO IN MASCHERA la premiera din 1968, Rodrigo din DON CARLO la premiera din 1970, Ford din FALSTAFF la premiera din 1983 și alte roluri verdiene precum Contele de Luna din IL TROVATORE, Amonasro din AIDA și rolul titular din RIGOLETTO acesta din urmă devenindu-i emblematic și consacrându-l pe scenele din țară (Cluj, București, Timișoara) cât și în străinătate în turnee personale (Austria, Germania, Cehoslovacia, Bulgaria, Uniunea Sovietică de atunci) sau în turneele Operei din Cluj întreprinse în Italia în perioada 1970 – 1975 apărând în numeroase spectacole cu operele RIGOLETTO, DON CARLO, LA TRAVIATA de Verdi și LA BOHEME de Puccini, repurtând triumfale succese și bucurându-se de aprecierile entuziaste ale criticilor italieni.

Virtuozismul excelent al vocalității sale verdiene, i-a consimțit abordarea altor zone stilistice repertoriale interpretând roluri cărora le-a conferit un estetism de nobilă eleganță; a interpretat cu mare succes din creația pucciniană LA BOHEME (Marcello), IL TABARRO (Michele), MADAMA BUTTERFLY (Sharpless), TOSCA (Scarpia) și, de asemenea, L'ELISIR D'AMORE (Belcore) și LUCIA DI LAMMERMOOR (Enrico Ashton) de Donizetti, FAUST (Valentin) de Gounod, PAGLIACCI (Silvio) de Leoncavallo, TANNHÄUSER (Wolfram) de Wagner, LE NOZZE DI FIGARO (Il Conte) de Mozart, ROMULUS (rolul titular) de Salvatore Allegra la premiera din 1971.

Artistul a abordat și creația românească de operă, titluri precum REGINA DUNĂREANĂ de M. Andreescu-Skeletti (premiera în 1967) sau HORIA (rolul titular) de Bretan la premiera din 1973 fiind și protagonistul unei înregistrări discografice ale Casei de Discuri Electrecord.

Este semnificativ și onorant pentru memoria marelui artist Vasile Cătană faptul că, la reprezentația cu LUCIA DI LAMMERMOOR de Donizetti din 13 februarie 1971 de la Opera Română din București a cărei protagonistă era, marea soprană franceză Mady Mesplé l-a avut ca partener. Cu prilejul acelui spectacol, baritonii de la Opera din București care interpretau rolul Enrico Ashton erau în unele turnee contractate cu timp înainte. Directorul Operei din București, baritonul Octav Enigărescu, care începuse cariera la Cluj, a solicitat Operei din Cluj a cărei directoare era marea artistă Lucia Stănescu, un artist demn de a cânta alături de vedeta franceză oaspete și, ținând cont de această ocazie cu totul specială, decizia a fost luată pentru baritonul VASILE CĂTANĂ considerat la acea epocă cea mai reprezentativă figură a categoriei sale vocale de la opera clujeană. Și într-adevăr, publicul, artiștii și Mady Mesplé au fost foarte plăcut impresionați de interpretarea baritonului clujean a cărui vocalitate verdiană a amplificat farmecul belcanto-ului robust donizettian în care se anticipează viitorul romantism verdian. Este o datorie de onoare să ofer aceste date pe acest profil mai ales în această evocare a artistului Vasile Cătană.

Artist foarte muzical și actor de mare talent, cu o prezență scenică impunătoare, a interpretat și roluri de operetă în LILIACUL (Falke) și VOIEVODUL ȚIGANILOR (Homonay) de Johann Strauss. Artistul a mai cultivat un vast repertoriu de creații de lied românesc și străin și muzică de cameră în numeroase recitaluri.

L-am cunoscut personal cu prilejul repetatelor sale apariții la Opera din București unde a interpretat RIGOLETTO, DON CARLO, UN BALLO IN MASCHERA de Verdi și LUCIA DI LAMMERMOOR de Donizetti. Am admirat de la primul moment o sonoritate grandioasă caracterizată printr-o coloană de largă amploare și foarte consistent timbrată; linia impecabilă a frazării deosebit de sensibilă oferea o multitudine de nuanțe sonore și timbrale integrate cu gust și marcate de impresionante accente expresive, ilustrând un profil ideal de vocalitate verdiană. Iar sub acest aspect, acest mare artist a obținut un mare merit impunându-se în mod deosebit în Renato și Rigoletto care reprezintă două dintr cele mai dificile și complexe roluri de operă, o adevărată mândrie pentru un autentic bariton verdian. La unele dintre aceste reprezentații mă aflam împreună cu marele artist Nicolae Herlea care admira cu entuziasm vocalitatea de bariton verdian al colegului său clujean despre care vorbea la superlativ atât la București cât și la Cluj cu prilejul spectacolelor interpretate acolo de-a lungul anilor.

La vremea respectivă, imprimările radiofonice se realizau în limba română și doar uneori, în anumite circumstanțe, se efectuau înregistrări în limbile originale. Ceea ce este uimitor în interpretările baritonului VASILE CĂTANĂ în limba română este faptul că măiestria sa conferea eleganța fonetică în conjugare cu muzicalitatea frazării cu o noblețe grație căreia spiritul verdian era onorat chiar și într-o altă limbă de cât italiana. Când era invitat la spectacolele Operei Române din București, se cânta uneori în limba română și în alte ocazii în limba originală; VASILE CĂTANĂ era emoționant și impresionant în limba română așa cum reușea în limba italiană.

La Opera din Cluj a colaborat cu toți mari artiști având foarte des ca parteneră chiar pe soția, soprana EMILIA CĂTANĂ, una dintre cele mai valoroase personalități artistice ale teatrului din acea perioadă, soprană extrem de apreciată, atât pentru frumusețea calităților sale vocale, cât și pentru interpretarea cu sensibilitate și profesionalism a celor mai importante roluri din repertoriul operistic (italian și francez), de operetă și a numeroaselor lucrări vocal-simfonice abordate.

Timp de peste două decenii, Emilia Cătană a activat ca prim-solistă a Operei Naționale Române Cluj-Napoca, pe scena căreia a debutat la data de 13 marie 1968, în rolul Mimì din LA BOHÈME G. Puccini, urmat de succese foarte mari în urma interpretării unor roluri titulare sau principale precum Cio-Cio-San din MADAMA BUTTERFLY și rolul titular din TOSCA de Puccini, Fenena din NABUCCO, Amelia din UN BALLO IN MASCHERA, Leonora din IL TROVATORE, Elisabeta din DON CARLO, rolul titular din AIDA, Desdemona din OTELLO, Alice Ford din FALSTAFF de Verdi, Margareta din FAUST de Gounod, Nedda din PAGLIACCI de Leoncavallo, Donna Elvira din DON GIOVANNI de Mozart, Rosalinda din LILIACUL și Saffi din VOIEVODUL ȚIGANILOR de Strauss, Prințesa din VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI de Zeller) sau Bertha Gorgon di capodopera românească LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT de Gherase Dendrino.

Repertoriul extins al sopranei Emilia Cătană i-a prilejuit colaborări cu importante instituții lirice și filarmonice din țară precum Operele naționale din București, Timișoara sau cu numeroase filarmonici din țară. În foartfe multe spectacole și concerte, soții Emilia și Vasile Cătană apăreau împreună bucurându-se reciproc de succesele unor memorabile serate.

După stabilirea în Statele Unite ale Americii în urma plecării prea timpurie a soțului său de pe această lume, începând cu anul 1995 și până în prezent, soprana Emilia Cătană activează ca profesoară de canto axată în permenență pe înțelegerea, aprofundarea și perfecționarea abilităților vocale vocale pregătind tineri artiști de toate categoriile vocale și pentru întreg repertoriul universal oferindu-le vasta experiență acumulată în cariera sa.

Arta acestor doi mari artiști români este astăzi perpetuată de fiul lor, baritonul SEBASTIAN CĂTANĂ, stabilit în USA și care desfășoară o glorioasă carieră artistică impunându-se în mod deosebit în repertoriul verdian pe toate scenele de prestigiu din Italia dar și în America de Nord, Sud, Europa, Asia, Noua Zeelandă.

Marele artist VASILE CĂTANĂ a avut o existență umană și artistică foarte intensă a cărei parabolă s-a împlinit în doar ... 56 de ani ... dar continuă să fie admirabil perpetuat de iubita lui soție în domeniul didactic și de fiul său, excelent bariton dramatic verdian aflat la apogeul unei prestigioase cariere internaționale. Iar eu, în arhivele memoriei mele dedicate vocilor și vocalităților, la loc de cinste se află personalitatea lui VASILE CĂTANĂ ... excelența vocalității verdiene autentice ...