Concursul, Festivalul și Cursurile de Măiestrie Artistică,
douăzeci de ani de Glorie a Artei Cântului
Festivalul și Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée
Conferinţa Dr. Stephan Poen – Sâmbătă 1 August 2015, orele 19, Brăila
Sărbătorim două decenii de existență a Festivalului și Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée, instituţii ctitorite de marea noastră soprană Mariana Nicolesco, la al cărei geniu artistic se întâmplă să se alăture o mare generozitate, un rar spirit de iniţiativă şi o capacitate de organizare absolut unice în lumea de azi. Așa se și explică faptul că Festivalul, Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée și Cursurile sale de Măiestrie Artistică, Master Classes ne oferă azi un bilanț atât de strălucit.
Ultimii unsprezece ani ai acestor magnifice decenii au însemnat o enormă bucurie în viaţa mea, integrându-mă şi eu cu entuziasm în această magică atmosferă de artă, de academism, de rigoare, de ospitalitate şi voie bună. Brăila, Darclée, Nicolesco, tinerii entuziaști, publicul fascinat, atmosfera orașului, Dunărea domoală, soarele cald, nopțile cu stele, zorii, apusurile, sunt emoții care palpită în sufletul meu în tot cursul anului de la o întâlnire la următoarea.
Hariclea Darclée, legendara artistă care a marcat istoria operei lirice odată cu apariția verismului, la răscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, este mereu prezentă cu majestuoasa sa efigie, atât pe fundalul scenei cât și pe frontisipiciul teatrului, pe afișele etalate în tot orașul, dar și în toate instituțiile artistice ale țării. Serile Festivalului şi Concursul reprezintă o suită de evenimente artistice în care triumfă talentul participanților animați de charisma Marianei Nicolesco, atentă la toate detaliile.
Conferințele noastre au însemnat tot atâtea incursiuni în Istoria Muzicii și a stilisticii vocale. Am dorit să înlesnesc accesul publicului la marile mesaje artistice, oferind unele repere analitice rezultate din studiile mele dedicate unor mari personalități precum Hariclea Darclée, Mariana Nicolesco, Nicolae Herlea, în magnifice ipostaze artistice ale vocalității de la Baroc până la creațiile secolului al XX-lea, trecând prin marile școli și culturi vocale. Mărturisesc faptul că pregătirea conferințelor mele pentru evenimentele estive de la Brăila sunt un ritual mental și sufletesc care se pune în mișcare cu câteva luni înainte, crește progresiv și atinge un punct emotiv maxim în momentul în care Mariana Nicolesco mă invită pe scenă.
Bilanțul acestor două magnifice decenii apare pe scurt şi în filmul prezentat la Reuniunea Anuală a Ambasadorilor Onorifici UNESCO de la Paris, unde Mariana Nicolesco arăta că aici s-au reunit 2.500 de tinere talente venite din 50 țări și 5 continente. Mare act de cultură şi factor de pace în lume, manifestările noastre au primit Înaltul Patronaj UNESCO, odată cu cea mai înaltă apreciere din partea Directorului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Să urmărim cu bucurie și mândrie acest extraordinar film.
S-au împlinit anul acesta 155 de ani de la nașterea sopranei Hariclea Darclée, legendară personalitate a teatrului liric mondial la răscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, carismatică primadonna care a revoluționat stilistica vocală contribuind la consacrarea verismului în opera lirică. Pe lângă cei 155 de ani de la nașterea acestei mari artiste, se împlinesc anul acesta 125 de ani de la debutul său în Italia, la Teatrul alla Scala din Milano, debut care avea să marcheze o nouă etapă în cariera sa și în istoria universală a operei lirice. Este vorba de deceniile afirmării verismului, culminând cu premiera absolută a operei Tosca de Puccini la Teatrul Costanzi, azi Teatrul de Operă de la Roma, în urmă cu 115 ani, la 14 ianuarie 1900, chiar la răscrucea dintre cele două secole încărcate de mari evenimente în universul operei lirice. În primii ani ai noului secol, Darclée avea să înregistreze pentru Casa de Discuri Fonotipia arii şi scene din Don Pasquale de Donizetti, La Traviata de Verdi, Iris de Mascagni şi Tosca de Puccini. Din păcate, matrițele originale ale acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial, odată cu depozitele de la Berlin ale casei discografice. Puținele exemplare care, cine ştie cum, ar fi fost salvate, mai așteaptă în anumite colțuri ale lumii să fie descoperite și sunt optimist la gândul că într-un viitor le vom asculta și aici, în teatrul debutului ei absolut.
Dispunem, din înregistrările marii noastre artiste, de numai două cântece româneşti: Cântecul fluieraşului de George Stephanescu, primul său maestru de canto în România, şi Vai mândruţo dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu. Sunt două cântece cu acompaniament de pian, pe care artista le-a imprimat la o vârstă înaintată, după încheierea carierei - dar conservând foarte mult calitățile vocii sale legendare. Aceste două cântece au o durată totală de două minute şi treizeci şi cinci de secunde; şi totuşi ne permit să aprofundăm sonoritatea şi timbrul, tehnica vocală şi clasa acestei geniale artiste. În conferința mea din anul 2010, la împlinirea unui secol și jumătate de la nașterea sa, am oferit o analiză a interpretării celor două cântece, imaginându-mi un portret a ceea ce însemna profilul vocal al lui Darclée în amplul repertoriu abordat. Să ne bucurăm și acum ascultînd-o pe Hariclea Darclée.
https://www.youtube.com/watch?v=h4hJ6-wXuwE
https://www.youtube.com/watch?v=yPWODz4Ie6s
După debutul la Opera din Paris în anul 1888, cu Faust și Roméo et Juliette de Gounod, după o serie de succese triumfale în Franța, de pildă în 1890 premiera cu Ivan Susanin de Glinka la Nisa, și în câteva turnee prin Europa, ajungând și în Rusia, Hariclea Darclée se hotărăște să meargă la Milano înțelegând că Scala și teatrele din Italia reprezintă definitiva consacrare pentru un artist liric. Se dedică zilnic studiului, asistată de corepetitori foarte buni, printre care și tânărul compozitor Ruggero Leoncavallo cunoscut de ea la Paris; prepară audiția pentru Scala, unde avea să fie ascultată de o comisie prezidată de marele dirijor Leopoldo Mugnone. Impresia produsă de vocea ei este extraordinară și chiar la 26 decembrie 1890, în serata inaugurală a stagiunii, debutează la Scala în spectacolul cu Le Cid de Massenet, în premieră pentru Scala, interpretând rolul Chimène alături de mari artiști ai timpului precum Adelina Stehle, Franco Cardinali, Mario Ancona, Armand Castelmary, Francesco Navarrini. Primul rol al lui Darclée la Scala este deci într-o operă franceză; gustul rafinat format la Paris și care-i guverna talentul a entuziasmat publicul atât la premieră cât și în cele douăsprezece reprezentații care au urmat. Scala o angajase pentru întreaga stagiune; următoarea producție a fost Condor de Carlos Gomes, în premieră absolută la 21 februarie 1891, cu o serie de zece reprezentații. Sub bagheta lui Mugnone, alături de Darclée - în rolul Odalea - evoluau Adelina Stehle, Giovanni Battista Negri, Francesco Navarrini; succesul a fost extraordinar. Compozitorul brazilian era emoționat până la lacrimi iar Mugnone savura cu satisfacție performanțele splendidei Hariclea Darclée. A urmat apoi prima reprezentare pe scena Scalei cu opera Cavalleria rusticana de Mascagni. Contrar uzanțelor epocii, care impuneau distribuirea unui singur artist în rolul principal, Mugnone a dorit să mai distribuie o soprană în rolul Santuzza, iar această soprană era Hariclea Darclée, vedeta absolută a stagiunii, noutatea artistică senzațională, vocea care uimea Scala și entuziasma presa. După o primă serie de reprezentații în care au evoluat Romilda Pantaleoni (Santuzza), Fernando Valero (Turiddu), Scipione Terzi (Alfio), cu aceiași distribuție - în 24 și 25 martie și în 2 aprilie 1891 - Darclée realizează o magistrală creație vocală și interpretativă oferind publicului un personaj care a impresionat, marcând efectiv succesul noii premiere.
În evocarea debutului lui Darclée la Scala în urmă cu 125 de ani, am dorit să ne bucurăm de magistrala interpretare a ariei Pleurez mes yeux din Le Cid de Massenet oferită de soprana Mariana Nicolesco, a cărei grandioasă sonoritate este aureolată de o frumusețe timbrală cu totul neobișnuită în contextul unor inflexiuni expresive pline de încărcătură emotivă - prin care pune în valoare partitura grație unei muzicalități desăvârșite.
https://www.youtube.com/watch?v=S7vsdlcXgSI
În seara debutului său la Scala, la premiera cu Le Cid de Massenet, Hariclea Darclée a fost onorată de prezența în teatru a lui Giuseppe Verdi. Marele compozitor asistase la Opera din Paris la premiera absolută a acestei opere la 30 noiembrie 1885. Vocea lui Daclée îl entuziasmează pe Verdi, care-i oferă sprijinul și colaborarea pentru pregătirea rolului Violetta Valéry din La Traviata, iar după debutul în acest rol îi dăruieşte o fotografie cu dedicația ... alla mia bellissima e bravissima Violetta - Hariclea Darclée ... Darclée a repurtat succese epocale cu această operă adăugând în repertoriul său și alte titluri verdiene precum Simon Boccanegra, Il Trovatore, Rigoletto, Un ballo in maschera, Aida, Otello, pe care le-a interpretat în cele mai renumite teatre și cu cei mai iluștri artiști ai epocii, repurtând succese amplu consemnate în presa vremii. Din relatările cronicarilor, dar și ale artiștilor care au ascultat-o în teatre, am înțeles că personalitatea sopranei Hariclea Darclée reunea soliditatea tehnică a vocii cu o cultură vastă, ceea ce conferea o fascinantă grandoare estetismului său interpretativ.
Am ales pentru evocarea profilului verdian al lui Darclée scena Miserere din actul al patrulea al operei Il Trovatore, în interpretarea sopranei Mariana Nicolesco într-unul din concertele din cadrul Festivalului nostru. Belcantistă desăvârșită, Mariana Nicolesco a înscris în cariera sa internațională triumfuri verdiene senzaționale în care desăvârșirea tehnică vocală se conjuga cu perfecţiunea stilistică.
În secvența care urmează, alături de Mariana Nicolesco îl vom asculta în rolul lui Manrico pe tenorul Francesco Meli, laureat al Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée, care desfășoară o prestigioasă carieră internațională pe toate marile scene lirice ale lumii, fiind anunțat în distribuția producției inaugurale a noii stagiuni a Teatrului alla Scala din Milano cu opera Giovanna D´Arco de Verdi. Francesco Meli aminteşte în toate interviurile sale de presă, radio și televiziune că începutul drumului său în artă a avut loc la Brăila, unde a cântat pentru prima dată cu orchestra.
Să urmărim împreună scena Miserere din Il Trovatore de Verdi cu soprana Mariana Nicolesco, avându-l partener pe tenorul Francesco Meli.
https://www.youtube.com/watch?v=2zMxE5CSrq8
Vocalitatea veristă se bazează pe o cultură cu totul specială a sunetului, implică o mare subtilitate estetică și muzicală şi solicită o maturitate artistică la cel mai înalt nivel. Din acest motiv operele veriste au pus la foarte grea încercare școala italiană de canto. Vocalitatea italiană, care parcursese un drum glorios de la Baroc și Clasicism, de la Belcanto și Romantism, se confrunta cu noi exigențe ce țineau de caracteristicile unei noi scriituri vocale și de masivitatea orchestrală. Verismul acordă o importanță artistică deosebită cuvântului, impunând articulaţia energică în pronunție, dar care să nu altereze linia muzicală şi integritatea sonoră și timbrală a glasului. Verismul nu înseamnă o abdicare de la Belcanto, ci o amplificare a sa într-un context muzical și expresiv mai complex. Grație talentului și pregătirii sale absolute, Hariclea Darclée a fost primadonna care a contribuit la lansarea verismului în opera lirică, iar Giacomo Puccini i-a fost recunoscător pentru contribuția sa la afirmarea a trei dintre operele sale. Manon Lescaut, scrisă pentru vocea ei, a fost interpretată de Darclée la premiera pentru Teatrul alla Scala din Milano la 27 martie 1894; La Bohème a fost interpretată de Darclée în premieră sud-americană în anul 1896, la Teatrul Colon din Buenos Aires, şi la București la 15 ianuarie 1903; Tosca, de asemenea scrisă pentru vocea ei, a fost interpretată de marea noastră artistă la premiera absolută de la Teatrul Costanzi de la Roma, aşa cum aminteam, la 14 ianuarie 1900, dar și în premierele de la Teatrul alla Scala din Milano, la 17 martie 1900, apoi Lisabona, Montecarlo, București. Rolul Floriei Tosca este un rol de mare anvergură vocală și teatrală, cu scene foarte lungi și monologuri consistente; de aceea compozitorul nu a mai dorit să-i impună sopranei o arie. Cu simțul său genial în evaluarea dramaturgiei muzicale, Hariclea Darclée a intuit că personajul Floria Tosca are nevoie de o arie din care să rezulte motivarea umană a acţiunilor şi faptelor sale; artista a identificat momentul în care se impunea o asemenea intervenţie și a sugerat liniile directoare în plan dramatic şi muzical; Puccini a fost încântat de inspirația sopranei și în aceiași noapte a compus o arie care avea să devină una dintre cele mai populare, mai iubite și mai dorite de public și de sopranele de toate categoriile: Vissi d´arte, vissi d’amore.
https://www.youtube.com/watch?v=bGT_E35dN7Q
Am urmărit încântați în repetate rânduri în cadrul conferințelor mele, răscolitoarea interpretare a sopranei Mariana Nicolesco care oferă un profil de absolută unicitate, în trei minute de adevărat extaz liric Mariana Nicolesco înmănunchind practic o istorie a vocalității ce pornește de la baroc, crește în clasicism, se afirmă în romantism pentru a erupe apoi în patosul verismului. Frumusețea timbrală unică, măreția sonoră, splendoarea frazării, profunzimea accentelor, dozarea afectivă condusă spre momentul său culminant, constituie o punte spirituală cu personalitatea lui Darclée ceea ce înnobilează în mod grandios manifestările Festivalului, Concursului și ale Sesiunilor de Master Classes de la Brăila de două decenii încoace.
REVISTA MUZICALĂ RADIO 04.09.2015
