ION DACIAN
Peste câteva zile se vor împlini trei sferturi de veac de la fondarea Teatrului de Stat de Operetă din București care astăzi se numește Teatrul Național de Operetă și Musical ION DACIAN.
Teatrul de Stat de Operetă (demolat în anul 1987)
În seara zilei de 7 noiembrie 1950, în vremuri istorice tulburi, agitate, frământate, un grup de mari artiști – dirijori, regizori, coregrafi, cântăreți, actori, balerini – o generație de intelectuali care încercau și reușeau să supraviețuiască artistic, cultural și chiar spiritual, obținuseră o victorie importantă: inaugurarea prin decizia guvernamentală de instituționalizare a Operetei din capitala țării și înființarea Teatrului de Stat de Operetă.
Inaugurarea avea loc cu premiera unei producții ale operetei VÂNT DE LIBERTATE de Dunaevski.
Oameni dăruiți cu talent, curaj și spirit întreprinzător obținuseră extraordinara victorie în urma unor demersuri bazate pe sinceritate, convingere și dăruire dedicate mesajului de artă aducător de bunăstare ... cel puțin ... sufletească și morală ... în acele vremuri încercate ... Opereta ca gen artistic aducea pe scenă sentimente, relații umane între personaje excepționale, lirism, dramatism, comicitate; un mesaj de artă și viață în a cărei complexitate intra foarte greu politica vremii. Era o oază de cultură și de moduri și maniere de viață miraculos detașată de contextul social politic al acelor vremuri.
Acea generație de artiști era benefic și miraculos dominată de ION DACIAN (Saschiz, Judeţul Mureş, 11 octombrie 1911 – Bucureşti, 8 decembrie 1981) personalitatea cea mai complexă și mai fascinantă din istoria universală a genului de operetă. La această concluzie am ajuns după patru decenii de carieră internațională interdisciplinară de medic și muzicolog dedicat vocii vorbite și cântate în toate genurile artistice. Am analizat și aprofundat toate personalitățile artistice din toate școlile naționale de operetă ale lumii și mă bucur că Maestrul Operetei Române onorează la cel mai înalt nivel Patrimoniul Artistic Românesc. Cine dorește să cunoască mai în detaliu personalitatea umană și artistică a lui Ion Dacian o poate face prin lectura eseului de la link-ul următor.
ION DACIAN ... Cavaler al Timpului dominând Vremurile
Doresc să omagiez aceste trei sferturi de veac ale Operetei noastre printr-o serie de eseuri argumentate de experiența de cunoaștere pe care am acumulat-o conjugată cu o vastă arhivă documentară. Astfel actualele și viitoarele generații vor avea posibilitatea să cunoască și să se bucure de performanțele tradiției noastre în operetă și musical.
Inaugurez această serie de eseuri cu o temă prin care voi evoca personalitatea Maestrului Ion Dacian prin contribuția sa extrem de valoroasă în dezvoltarea și evoluția genurilor de operetă și musical în primul veac din cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Da! România se poate mândri și cu faptul că cea mai valoroasă personalitate artistică a genului de Operetă din toate timpurile este un Fiu al ei. Această definire a personalității Maestrului Ion Dacian este un rezultat al aprofundării coordonatelor fundamentale ale personalității sale: intelectualul, avocatul cu doctorat în drept, muzicianul, cântărețul, actorul, partenerul, libretistul, regizorul, pedagogul, directorul manager, omul, prietenul.
Pregătirea sa complexă, vasta cultură, multiplele valențe creatoare, imensa activitate au determinat un fenomen social artistic unic în istoria operetei secolului al XX-lea.
În primul deceniu de existență al Teatrului de Stat de Operetă, Ion Dacian a fost interpretul magistral al primelor producții românești și străine; iar la unele dintre ele a fost chiar regizor lucrând cu artiștii și cu tot ansamblul.
În cel de al doilea deceniu a devenit directorul teatrului și profesor universitar de interpretare artistică la Conservatorul Ciprian Porumbescu astăzi Universitatea Națională de Muzică din București.
S-a ocupat de integrarea artistică, dezvoltarea și evoluția noilor generații de artiști de la toate compartimentele teatrului dovedindu-se un grandios explorator și inovator al fenomenului social artistic prin care a imprimat artiștilor un spirit interpretativ modern și a stimulat publicul către noi emoții și experiențe artistice. În realizarea acestor intenții artistice un prim rol foarte mare l-a jucat întâlnirea lui Ion Dacian cu Franz Lehar (1870-1948) la Viena în anul 1946 datorită lui Viktor Vladarski (1898-1981) cel mai mare impresar al tuturor timpurilor și care venea și la București destul de des la invitația Maestrului.
Ion Dacian a înțeles mersul istoriei sociale și artistice și a determinat o evoluție simultană în trei zone repertoriale: opereta clasică, opereta modernă cu inflexiuni muzicale, vocale și scenice de tranziție spre musical și musicalul. Aceste trei zone artistice erau armonizate cu mare eficiență orientându-le spre o evoluție nouă atât în repertoriul universal cât și în repertoriul românesc; a integrat în repertoriul teatrului și titluri universale moderne și, pentru a nu-și atrage ostilitatea regimului, a început cu lansarea în România a unor compozitori din țările vecine dar orientându-se asupra acelor compozitori foarte valoroși cu titluri interesante.
În anul 1960 au loc premierele a două dintre astfel de operete moderne în care mesajul era bazat pe sentimente și armonia iubirii fără nimic politic: prima a fost Vițelușul tărcat de Otto Vincze (1906-1984), compozitor maghiar talentat și inspirat cu un libret în care comedia și sentimentele se armonizau perfect iar formele muzicale ale ariilor, duetelor, terțetelor, ansamblurilor erau gustate de public; iar cea de a doua Dăruiți iubitelor lalele de Oskar Sandler (1910-1981), compozitor evreu din Kiev, dirijor și profesor de prestigiu.
Maestrul Dacian, născut la Sascâz, lângă Sighișoara, crescuse de mic copil în limba română, germană, maghiară și franceză pe care le poseda perfect și cărora, de-a lungul anilor mai adăugase limbile rusă, engleză, italiană. Afinitățile cu limba și cultura maghiară l-au ajutat să stabilească niște legături extraordinare cu Opereta din Budapesta unde a cântat frecvent timp de un deceniu repurtând mari succese alături de celebra soprană Marika Nemeth (1897-1967) pe care o invitase în câteva rânduri și la București așa cum invitase întregul ansamblu al Teatrului de Operetă de la Budapesta cu capodopera Silvia de Kalman având în fruntea distribuției în rolul Cecilia pe marea primadonă Hanna Honty (1893-1978).
În același an, 1960 după marele succes cu Lăsați-mă să cânt (1954), compozitorul și dirijorul Gherase Dendrino prezintă în premieră absolută noua sa capodoperă Lysistrata unde spiritul muzical și teatral sunt efectiv de o avangardă cu mari afinități în musical.
Între timp, Ion Dacian, în urma invitațiilor de a cânta în Uniunea Sovietică de atunci, în Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Republica Democrată Germană, Cehoslovacia, organiza ulterior turnee cu întreg teatrul prezentând operete din repertoriul universal dar și din cel românesc, lucrări care erau preluate apoi de respectivele teatre de operetă. După cinci ani de astfel de experiențe, Ion Dacian reușește să organizeze turnee în Italia, Austria, Germania Federală, Elveția, Belgia, Olanda unde se interpreta în limba originală Contesa Maritza, Prințesa circului de Kalman, Văduva veselă de Lehar dar și Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino tradusă în limba germană. Turneele colective ca și cele individuale ale sale i-au prilejuit să cunoască noile realizări ale operetei moderne și ale musicalului gândind și organizând strategii pentru aducerea lor la București. Cu personalitatea sa puternică și popularitatea obținută prin succesele sale de public și de presă, Ion Dacian a reușit să convingă autoritățile să aprobe fondurile necesare pentru dezvoltarea Teatrului de Operetă și afirmarea peste hotare a artiștilor generației sale dovedind și un magistral spirit managerial.
În același timp, a cultivat compozitorii români de operetă, atât pe cei ce scriau în manieră clasică tradițională cât și pe cei ce manifestau un spirit componistic novator realizând lucrări ce se aflau muzical și stilistic într-o zonă de tranzit de la opereta modernă la musical. Astfel după marele succes cu opereta modernă Rose Marie de Joseph Friml din 1962, capodoperă unde se îmbină modernismul operetei cu inflexiuni de musical, alte premiere absolute ale unor mari compozitori români și străini au oferit publicului noi emoții și trăiri ale mesajului unei operete moderne care avea să pregătească terenul pentru evenimentul musicalului. Aceste premiere absolute românești au fost: Întâlnire cu dragostea de Nicolae Kirculescu (1962), Anton Pann de Alfred Mendelsohn (1963), Târgul de fete de Filaret Barbu (1964) absolut novator după primele sale succese cu Ana Lugojana (1951) și Plutașul de pe Bistrița (1956), după care a urmat Suflet de artist (1964) de Henri Mălineanu și Ion Vasilescu.
Protagoniștii premierei absolute cu Secretul lui Marco Polo (4 noiembrie 1966) de la stânga la dreapta: Ion Dacian, Valeria Rădulescu, Tamara Buciuceanu, Marica Munteanu, Bimbo Mărculescu
La 4 noiembrie 1966 are loc un eveniment cu totul deosebit: premiera pentru România a operetei Secretul lui Marco Polo de Francisc Lopez (1916-1995) o operetă cu ritmuri antrenante, moderne, cu forme muzicale ingenios integrate în contextul stilistic al unei capodopere care se afirma ca un adevărat musical sub toate aspectele. Ion Dacian văzuse această operetă foarte modernă la Paris, la Théâtre du Châtelet, având ca protagonist pe marele artist Luis Marianò (1914-1970) cu care era foarte bun prieten și prin care l-a cunoscut și pe compozitorul Francisc Lopez; cei doi au fost foarte încântați față de ideea lui Ion Dacian de a prezenta opereta la București în limba română și au venit personal la premieră. A fost un succes extraordinar; în regia lui Nicușor Constantinescu, sub bagheta lui Liviu Cavassi și în coregrafia realizată de Elena Penescu-Liciu, au evoluat Ion Dacian, Valeria Rădulescu, Marica Munteanu, Bimbo Mărculescu și foarte mulți alți actori și cântăreți în numeroasele roluri; producția a ținut afișul timp de ... două decenii și în distribuție au intrat foarte mulți alți artiști.
Doi ani mai târziu, la 8 mai 1968, în regia lui Ion Dacian care interpreta și rolul Profesorului Higgins având-o ca parteneră în rolul Eliza Doolittle pe marea artistă Cleopatra Melidoneanu, avea loc premiera musicalului My Fair Lady de Frederick Loewe (1901-1988). Pentru cine dorește să afle povestea completă a acestui grandios eveniment și contribuția decisivă a lui Ion Dacian, poate consulta eseul de la link-ul următor.
ION DACIAN (Higgins), CLEOPATRA MELIDONEANU (Eliza) - MY FAIR LADY, 1968
MY FAIR LADY ... la o jumătate de secol în România ...
Producția cu My Fair Lady în regia Maestrului Ion Dacian a cunoscut o glorie neîntreruptă timp de ... trei decenii ... 1968-1998 ...
Toni Buiacici, Ion Dacian, Valeria Rădulescu - SOARELE LONDREI, 1971
La 26 decembrie 1970 are loc premiera absolută a operetei Soarele Londrei de Florin Comișel (1922-1985) care, la un deceniu și jumătate de la Culegătorii de stele (1954), oferă publicului o creație foarte modernă de operetă – musical al cărui libret fusese realizat de regizorul Nicușor Constantinescu pornind de la drama Kean de Alexandre Dumas.
Sub bagheta marelui dirijor Constantin Rădulescu, Ion Dacian realizează o creație interpretativă extraordinară în fruntea unor distribuții în care se alternau sopranele Adriana Codreanu, Valeria Rădulescu, Lilli Dușescu, Ștefi Pârvulescu dar și Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu, Daniela Diaconescu, împreună cu cele două mari subrete Valli Niculescu și Constanța Câmpeanu.
La cinci luni după acest eveniment, la 6 mai 1971, sub directoratul Maestrului Dacian, are loc premiera absolută a primului musical românesc Se mărită fetele de George Grigoriu și a cărui frumoasă poveste v-o ofer la link-ul următor.
SE MĂRITĂ FETELE ... primul musical românesc ...
În toamna anului 1971, Maestrul Ion Dacian, lasă direcția teatrului continuând să fie activ ca regizor și tenor în unele piese din repertoriul său ... și, în acest context comemorativ al Operetei bucureștene ... nu doresc să fac alte comentarii din toate cele pe care le-am aflat și chiar trăit la vremea respectivă ...
În deceniul directoratului său – 1961-1971 – Maestrul Ion Dacian a creat, prin armonizarea celor trei zone repertoriale – opereta clasică, opereta modernă tranzitorie către musical și musicalul autentic – condițiile favorabile dezvoltării artiștilor și pregătirii publicului pentru afirmarea genului de musical la paritate cu genul operetei clasice. Astfel, în cele trei stagiuni cât a mai fost activ în teatru până în 1974, Ion Dacian a continuat să se implice prin îndrumările sale oferite noilor generații antrenate simultan în operete clasice, moderne și musical.
La 10 octombrie 1973, a avut loc premiera musicalului Mătușa mea Faustina de Liviu Cavassi și Doru Butoiescu; regia: Ion Lucian; dirijor: Liviu Cavassi; interpreți: Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Cornel Rusu, Constanța Câmpeanu, Toni Buiacici; s-a reprezentat patru stagiuni între anii 1973 – 1977.
La 29 martie 1974, a avut loc premiera musicalului Oklahoma de Rodgers; regia: George Zaharescu; dirijor: Liviu Cavassi, Mircea Luculescu; interpreți: Constanța Câmpeanu, Elizeu Simulescu, Valli Niculescu, Marica Munteanu; s-a reprezentat timp de peste un deceniu.
Ion Dacian emana eleganţă maestoasă, prestigiu impunător, căldură afectivă în relaţiile cu oamenii sub semnul generozităţii. Născut şi crescut sub Imperiul Habsburgic, afirmat sub Regatul României, s-a desfăşurat în România Comunistă proclamând şi apărând valori artistice absolute indiferent de orientarea lor în contextul dificil al conformismului din acele vremuri pe care le-a dominat cu calmul său legendar aureolat de fascinantul surâs al filosofiei sale existenţiale. Inteligenţa extraordinară, sensibilitatea profundă, tenacitatea răbdătoare, munca permanentă cu el însuşi, au făcut din talentul lui Ion Dacian o genială personalitate artistică în care rostirea şi cântul s-au unit în sublima glăsuire a trăirii sufleteşti. Mesajul artistic plin de încărcătură spirituală continuă să trăiască prin nemurirea Verbului Vocal al celui care rămâne în istorie onorând cu numele său legendar Teatrul Național de Operetă și Musical ION DACIAN.
