Se afișează postările cu eticheta Ion Dacian. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ion Dacian. Afișați toate postările

2022/12/17

FESTIVALUL ION DACIAN 2022 LA EDIȚIA A CINCEA

În prima parte a stagiunii 2022/2023, în perioada 3 – 6 noiembrie, Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian a organizat cea de a V-a ediție a Festivalului Ion Dacian.

Festivalul a fost conceput în spiritul omagiului adus lui Ion Dacian, cea mai completă și complexă personalitate din istoria universală a genului.

Ion Dacian – vocalist, tenor, violonist, pianist, regizor, libretist, director de teatru, manager organizator de turnee internaționale, profesor universitar la Conservatorul de Muzică din București astăzi UNMB – a fost promotorul și îndrumătorul generației de artiști care au fondat Teatrul de Stat de Operetă din București inaugurându-l la 7 noiembrie 1950 cu opereta ”Vânt de libertate” de Dunaewski.

Ion Dacian a fost o personalitate extraordinară care a devenit un legendar învingător al bătăliilor culturale și artistice într-o epocă marcată de cumplite dificultăți consacrându-se chiar așa cum l-am definit în aprofundările mele interdisciplinare:

https://poenmuzicologie.blogspot.com/2014/11/ion-dacian-cavaler-al-timpului-dominand.html

ION DACIAN ... Cavaler al Timpului dominând Vremurile ...


La această ediție a Festivalului Ion Dacian au fost oferite publicului trei spectacole de musical de mare anvergură și foarte apreciate de public iar în seara finală a avut loc o Gală de Operetă și Musical. Biletele au fost vândute imediat ce au fost anunțate pe site-ul teatrului și mi-a făcut o enormă plăcere să văd în fiecare seară o sală plină, entuziastă în rezonanță cu artiștii de pe scenă.

Am copilărit la Opereta din București și am continuat să urmăresc cu încântare spectacolele revenind constant în sala teatrului chiar dacă treptat începusem să frecventez Opera Română din București și sălile de concerte de la Filarmonică și Radiodifuziune. 

BIANCA IONESCU - BALLO
 

Opereta a rămas pentru mine acel ... Surâs al Muzicii ... încărcat de pasiune și forță expresivă în muzică, declamație, dans, în pagini solistice sau în ansambluri. Iar acum, revenit acasă după zeci de ani de peregrinări profesionale prin lume, merg la spectacole și concerte cu mare plăcere. Mi-a lipsit ... Teatrul de Operetă ... care în Italia nu există de cât sub forma unor companii reduse cu stagiuni foarte scurte și fără posibilități de abordare al marelui repertoriu de operetă și musical. Mi-a fost dor de Operetă. De atmosfera românească a Operetei și mă bucur de entuziasmul și energia creatoare pe care am regăsit-o la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian sub conducerea Managerului General Bianca Ionescu, marea noastră artistă pe care o cunosc de la debutul său în Operetă în primăvara anului 1982 când era încă studentă la Clasa de Canto a Profesoarei Arta Florescu de la Conservatorul din București. Bianca Ionescu împreună cu o excelentă echipă managerială din care fac parte Cristian Albu, Director General Adjunct și soprana Camelia Mocanu Rădulescu, Director Realizare și Promovare Spectacole, au revitalizat colectivul artistic și repertoriul teatrului realizând producții de mare succes la public în spectacole cu toate locurile vândute. 

Festivalul Ion Dacian la ediția a V-a a fost inaugurat în seara zilei de 3 noiembrie cu KISS ME, KATE, un musical de mare amploare și forță artistică a compozitorului Cole Porter care a fost și autorul versurilor îmbinând genial cuvântul cu sunetul de-alungul unor melodii captivante plutitoare pe armonii extraordinare; libretul realizat de Sam & Bella Spewack s-a bucurat de traducerea și adaptarea textului pe muzică a cuplului Rodica și Cezar Helmis iar regia artistică, scenografia și lighting desing au fost realizate de Cătălin Ionescu-Arbore, personalitate artistică de mare prestigiu, arhitect scenograf cu o îndelungată experiență și actualmente Profesor la Universitatea Națională de Muzică din București. În foarte sinteticul program de sală Cătălin Ionescu-Arbore oferă publicului trei paragrafe concentrate în care definește și analizează într-un mod foarte interesant concepția sa regizorală aplicată acestui musical. Într-o încântătoare atmosferă scenografică și de lumini am perceput vitalitatea autentică a desfășurării admirabil concepută de regizorul producției. Mă abțin să descriu detaliile scenografiei, costumelor și mecanismele teatrale ale regiei deoarece, doresc din toată inima ca publicul să guste în sală atât acest spectacol cât și celelalte două din Festival.

Florin Ganea (Fred Graham/Petrucchio) a creat un personaj de mare forță și convingere artistică; toate scenele muzicale și teatrale au fost magistral interpretate grație vocalității sale de mare amploare atât în forte, mezzoforte sau pianissimo cât și prin inflexiunile timbrale de mare expresivitate. Figura scenică impunătoare a onorat personajul său cu o mobilitate versatilă admirabil integrată în desfășurarea spectacolului. Vocalitatea lui Florin Ganea aparține acelei categorii de baritenor care astăzi este foarte puțin dacă nu chiar deloc abordată în didactică și în criteriologia managerială artistică; este o voce intermediară, cu o țesătură amplasată între cea de bariton și tenor, dar care, în cazul lui este mai apropiată de bariton; aceasta caracteristică asigură o emisie foarte eficientă în registrul înalt și o timbralizare nobilă, consistentă a coloanei centrale vocale atât în cantabilitate cât și în declamație. L-am urmărit cu mare plăcere și bucurie.

Tina Munteanu (Lilli Vanessi/Katarina) mi-a produs extraordinara supriză a unei revelații. O cunosc de la prima apariție a ei cu orchestra în calitate de Laureată e Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée din al cărui juriu am făcut parte timp de aproape două decenii. Vocea ei de soprană lirică pură, de linie, cu sonorități ample admirabil timbrate și cu sensibilitatea unei emoționante călduri interpretative atât în operă cât și în operetă, mi-a oferit în acest rol o bucurie cu totul deosebită și m-a încântat sub toate aspectele; a creat un personaj de mare forță și pătrundere. O notă specială pentru tehnica elaborării impostației în registrul de piept atât în declamație cât și în vocalitate unde a acoperit integral întinderea rolului în acele scene în care se impune un astfel de impostație. Mi-a plăcut extraordinar de mult tot ce am văzut și auzit la ea în interpretarea acestui rol.

Mediana Vlad (Lois Lane/Bianca) o altă artistă pe care o cunosc de la începuturile sale când a luat parte și ea la Concursul Darclée, a creat un personaj frumos, simpatic, emoționant, dinamic, vesel dar și melancolic, cântând, dansând, declamând și trecând printr-o amplă gamă de sentimente și atitudini, totul susținut de vocalitatea ei de soprană lirică lejeră admirabil condusă tehnic și estetic. Avusesem fericitul prilej să o admir și în alte roluri dar consider realizarea acestui rol o creație a ei cu totul deosebită. Am îmbrățișat-o puternic deoarece, dincolo de realizarea artistică, Mediana Vlad a oferit și bucuria triumfală a unei forțe de caracter și credință în planul uman al personalității sale pusă la o încercare în care a triumfat spre bucuria noastră a tuturor.

În alte roluri s-au integrat cu vervă, talent, declamație, dans și perfectă muzicalitate Marius Meragiu (Ralph), Letiția Vlădescu (Hattie), Alois Doboș (Pops), Cristian Caraman (Harrison Howell) Adrian Nour (Paul) excelent în scena E cald în care a cântat și a dansat repurtând un entuziast succes ca și în terțetul Shakespeare cu Orest Pâslaru-Ranghilof (Bărbat 1) și Valentino Tiron (Bărbat 2) amândouă scenele bisate la insistența publicului.


În seara următoare, 4 noiembrie, a avut loc spectacolul cu faimosul musical MY FAIR LADY de Frederick Loewe pe un libret al lui Alan Jay Lerner adaptat după ”Pygmalion” de George Bernard Shaw și filmul lui Gabriel Pascal. Am apreciat foarte mult faptul că a fost menținută versiunea românească a libretului realizată de valoroși textieri și oameni de teatru care au fost Vasile Timuș și Nicușor Constantinescu cu care colaborase Ion Dacian în calitate de regizor dar și magistral interpret al lui Henry Higgins la producția în premieră pentru România de la 8 mai 1968. Conducerea muzicală a acestei fantastice partituri a fost asigurată de către dirijorii Constantin Grigore (dirijorul spectacolului din seara respectivă) și Alexandru Ilie colaborând pentru pregătirea excelentă a corului cu Aurel Muraru Pentru regia acestei noi producții a fost invitat marele actor și regizor Ion Caramitru care a interpretat și rolul Henry Higgins cu foarte puțin timp înainte de a trece în eternitate. Impresionant precepem astăzi cuvintele sale din programul de sală despre viziunea sa regizorală și actoricească asupra acestei capodopere a genului. În deplină fidelitate față de partitură și libret, desfășurarea acțiunii este oferită cu ajutoul unui foarte funcțional disc rotativ care asigură alternanța cadrului scenic de la un tablou la altul într-un decor care pune în valoare personalitatea artiștilor în interpretarea personajelor.

Scenografia și costumele au fost realizate de Viorica Petrovici asistată de Miruna Bălașa. Maestru de lumini a fost Lucian Moga asistat de Cristian Șimon. Coregrafia a fost realizată de către Florin Fieroiu colaborând cu asistenții Monica Ștraț și Raluca Herciu. Regizorul Andrei Munteanu a s-a dovedit un valoros coordonator artistic necesar unui spectacol atât de complex și de dinamic sub toate aspectele sale muzicale și teatrale. Se cuvine elogierea pregătirii muzicale a interpreților asigurată de pianistele Gönul Aptulà, Adina Cocărgeanu și Crinela Barbu.

În spectacolul din acea seară rolul Henry Higgins a fost interpretat de baritonul Ștefan Popov care a conferit credibilitate presonajului său dozând în detaliu o actorie foarte bogată în stări sufletești și a onorat linia vocală a rolului cu un cânt elegant în care a alternat lirismul cu patosul, comedia cu melancolia.

Soprana Mihaela Alexa, o altă tânără artistă pe care o cunosc de la Manifestările Darclée a oferit o foarte interesantă lectură interpretativă rolului Eliza Doolittle. Simpatică, energică, plină de avânt și entuziasm în ipostaza de florăreasă, înduioșătoare, sârguincioasă și impresionantă în stadiul eforturilor transformării personajului, moment cu moment până la eruperea în distincția de autentică ... Doamnă ... momentul culminant subliniat de însuși titlul acestei capodopere ... My Fair Lady ... Fiecare moment muzical a fost interpretat de Mihaela Alexa în spiritul muzical și estetic vocal perfect corelat momentelor teatrale. Tânăra artistă a avut un bine meritat succes de public care m-a bucurat foarte mult.

Marius Mitrofan a interpretat rolul Colonelului Pickeriung cu o elevată distincție încălzită de emoția stimulantă a antrenării personajului său în această interesantă aventură a transformării umane. Personajul său s-a alternat cu o bogată actorie în relația cu prietenul său, Higgins, și raportul cu tânăra Eliza încurajându-i eforturile și stimulându-i evoluția.

Gunoierul Alfred P. Doolittle, tatăl Elizei, în interpretarea lui Florin Ganea a fost o revelație: vocalitatea sa generos dotată de natură și minuțios pregătită rolului atât tehnic cât și estetic, a conferit personajului său credibilitate, simpatie, iar comicitatea a fost debordantă, din plin gustată de public.

Gladiola Nițulescu-Lamatic a oferit în D-na Higgins un personaj încântător, plin de umor, cu nuanțe subtile și dozări teatrale perfect integrate în acele momente ale desfășurării în care personajul său trebuie să fie determinant în rezolvarea anumitor situații.

Tânărul tenor Andrei Pleșca în rolul lui Freddy Eynsford-Hill a încântat publicul cu sensibilitatea și căldura entuziastă conferită îndrăgostitului Freddy nuanțat cu patosul unei actorii exuberante și plină de o multitudine de încărcături expresive și emotive. Iar în aria Pe străduța ta, pagină celebră și de mare popularitate, a entuziasmat prin forța sonorității vocale și paleta expresivă timbrală nuanțând toate stările afective prin care trece personajul său în această scenă. Succesul a fost triumfal și m-am bucurat pentru performanța lui.

Gabriela Popescu (Doamna Pearce), Claudia Deleanu (D-na Eynsford-Hill), Marius Meragiu (Harry), Mihăiță Radu (Jamie), Lorendi Rădulescu (Profesor Karpathy) s-au integrat perfect în contextul teatral oferind fiecare un personaj simpatic, comic, antrenant și prin care au contribuit la succesul spectacolului ca și mulți alții în roluri episodice dar bine individualizate.

Într-un adevărat crescendo al pulsului artistic, în seara de 5 noiembrie a avut loc un alt spectacol de musical căruia Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian i-a oferit prilejul premierei absolute în urmă cu puțin timp. Este vorba despre JACK ÎNTRE DRAGOSTE ȘI NEBUNIE, musical bazat pe povestea lui Jack Spintecătorul pe muzica și libretul lui Diego Mecchi, orchestrația de Gaspare Bertelloni, aranjamentul muzical al lui Matteo Teani și Howl Jordan. Traducerea și adaptarea au fost asigurate de către Cezar Helmis colaborând cu Consultantul lingvistic Dr. Cristina Deutsch. Este un spectacol de mare intensitate dramatică și teatrală aplicate unei partituri de anvergura unei adevărate opere rock care s-a bucurat de conducerea muzicală a dirijorilor Constantin Grigore și Alexandru Ilie (dirjorul spectacolului din ziua respectivă) colaborând cu un cor impecabil pregătit muzical și integrat în dramaturgia spectacolului de către Aurel Muraru. Regia artistică a fost elaborată de Andrei Munteanu, personalitate artistică regizorală de mare talent, cu o experiență formativă și creativă acumulată în urma unor prestigioase parcursuri internaționale și care a colaborat admirabil cu Vladimir Turturică pentru scenografie și Damiano Bisozzi la coregrafie. Se cuvine să menționez pentru contribuția la reușita producției pe Sorina Raluca Micșunescu, asistent regie și Levente Szasz, asistent coregrafie.

Conducerea artistică a teatrului nostru are meritul de a fi stimulat creatorii acestui musical către o realizare extraordinară; inițial, autorii concepuseră o desfășurare muzicală pentru niște voci de muzică ușoară așa cum se obișnuiește în Italia unde nu există o tradiție de musical iar teatrul de operetă se află în declin de câteva zeci de ani. Datorită direcției manageriale și artistice ale teatrului nostru, realizatorii au înțeles că trebuie să onoreze forțele noastre artistice cu o partitură adecvată ceea ce s-a și întâmplat iar evenimentul a avut importanța și măreția artistică a unei autentice opere rock de mare anvergură muzicală, vocală și teatrală care a entuziasmat publicul și s-a încununat de un grandios succes.

Pe scenă evoluează ... douzeci și trei de personaje ... unele mai mari, altele mai mic, dar toate improtante în angrenajul teatral al desfășurării; se mai adaugă foarte bine integrate în acțiune și cu identități teatrale bine de finite o mulțime de alte forțe ale ansamblului coral și de balet. Scenografia foarte frumoasă, sugestivă și perfect aderentă pulsului muzical și teatral, ne este ilustrată cu ingeniozitate practică oferind o bogată alternanță de cadre scenice, cu numeroase unghiuri de lumină și semiîntuneric, creând o atmosferă care ține publicul concentrat și participant emotiv.

Florin Budnaru (Jack/George) în rolul titular crează un personaj foarte interesant și imrpesionant alternând cu măiestrie dievrse planuri existențiale pe care le exprimă cu mare convingere vocală și teatrală. Cu talentul și forța sa umană de convingere a atins toți parametrii partiturii și dramaturgiei rolului său declanșând o profundă emoție din partea publicului față de nefericitul personaj al lui Jack/George.

Gabriela Daha (Mary) este o revelație de actorie și cânt prin a cărui virtuozitate se confirmă valoarea sa de artistă de operă devotată și dedicată operetei și musicalului cu noblețea unei pasiuni artistice formidabile. Momentele sale muzicale au avut niște virtuozități complexe pe care le-a onorat cu abilitatea experienței sale artistice integrându-le cu profundă emoție în trăirile puternice ale personajului său.

Florin Ganea (Wolf) a uimit prin noi dimensiuni vocale și teatrale total diferite față de cele două personaje interpretate în serile precedente. A confirmat diversitatea, fantezia creatoare, calibrarea specifică a expresivităților vocale și a inflexiunilor declamației teatrale ale unui foarte mare artist pe care publicul îl admiră, îl iubește și îl urmărește cu plăcere așa cum mi-a fost dat să constat asistând la impresiile împărtășite în timpul pauzelor.

O altă revelație în rolul Daniel a fost tenorul Andrei Pleșca. Spre deosebire de rolul Freddy din My Fair Lady a cărui vocalitate este de tenor liric, rolul Daniel are un profil teatral a cărui consistentă intensitate umană încredințată unei partituri de amploare și robustitate, necesită o vocalitate de tenor liric spint cu generoase disponibilități în zona dramatică. Andrei Pleșca a repurtat un magistral succes oferind o impresionantă amploare vocală cu anvergura expresivă timbrală și sonoră a unei autentice voci de operă, o personalitate artistică de mare forță și convingere pe care o doresc și o aștept în viitor în partiturile unor personaje precum Sou-Chong, Sandor Barinkay și chiar Marco Polo din producția apropiatei premiere.

Artiști foarte talentați și sugestivi în felul în care au creat personajele lor s-au dovedit a fi Anton Zidaru (Johnny), Miruna Dascălu (Jane), Daniel Găină (Conder), Ioana Băiașiu (Madam).

Ediția Festivalului Ion Dacian 2022 s-a încheiat duminică, 6 noiembrie, cu Opereta Fest – Gala de Operetă și Musical în două părți sub bagheta dirijorului Constantin Adrian Grigore în colaborare cu dirijorul corului Aurel Muraru în regia lui Andrei Munteanu.


De-a lungul celor două părți ale Galei am urmărit momente, arii, duete din repertoriul operetei clasice și din musical-ul ultimior trei sferturi de veac, iar unele pagini au fost noi pentru public din dorința organizatorilor și a artiștilor de a se lansa noi lucrări cu eventuale perspective de reprezentarea lor în viitor.

Johann Strauss O NOAPTE LA VENEȚIA Uvertură cu participarea balerinilor Camelia Ghiță, Luminița Florescu, Maria Rogojanu, Bianca Flueraș, Ștefan Băloi, Albertino Neagu care au evoluat foarte bine în coregrafia realizată de Monica Strat și Iulian Rădoi a deschis Gala în atmosfera ritmurilor alternante ale unei foarte frumoase și populare uverturi.

Mitch Leigh MAN OF LA MANCHA The impossible dream a oferit lui Anton Zidaru prilejul de a încânta publicul cu un glas frumos, sensibil, a cărei linie elegantă a convins prin unele accente dramatice și de amploare.

Kálmán CONTESA MARITZA lied Manja în interpretarea mezzosopranei Cristina Trandafir a entuziasmat publicul grație sensibilități cu care a relevat încărcătura expresivă a unui timbru vocal foarte consistent și frumos.

Lehar ȚARA SURÂSULUI arie Sou-Chong Dein ist mein ganzes herz eate momentul culminant al acestei operetei și pe care tenorul Daniel Madia ni l-a oferit într-o interesantă lectură interpretativă dominată de un lirism foarte sensibil.

În bijuteria muzicală, vocală și teatrală care este duetul Nu-i bai creat de Gherase Dendrino pentru capopera sa LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT am admirat bravura vocală și simpatia teatrală a sopranei Amelia Antoniu și a baritonului Cătălin Petrescu răsplătiți de public cu meritate aplauze.

Johann Strauss LILIACUL arie Orlovsky a fost momentul în care Raluca Ciocă a oferit o interpretare elegantă plină de căldură și noblețe.

Claude-Michel Schönberg LES MISÉRABLES Bring him home o pagină pe care foarte multă lume o asculta pentru prima dată a fost interpretată de Florin Budnaru cu profunzimea unui patos în care vocea și talentul interpretativ s-au integrat într-un învântător echilibru.

Gherase Dendrino în opereta sa LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT a atins în aria lui Ciprian, Sărmane lăutar pribeag un semnificativ punct culminant muzical și teatral pe care tenorul Andrei Pleșca l-a onorat cu o vocalitate impresionantă în care sonoritatea și expresivitatea timbrală au avut parte de numeroase inflexiuni dând relief sufletesc cuvintelor emoționante și marcând finalului tensiunea teatrală cuvenită.

Gérard Presgurvic ROMEO ȘI JULIETTA arie Doica Ochii îi strălucesc a fost un moment deosebit în care soprana Mioara Manea Arvunescu a interpretat cu o profundă sensibilitate un personaj în care lirismul vocal crește expansiv marcat de talentul său de actriță intensă. Mi-a făcut mare plăcere și m-a emoționat prezența acestei mari artiste.

Lehar PAGANINI Suflet de artist duet Bella-Pimpinelli este un moment în care comicitatea și virtuozismul vocal se împletesc de minune iar Rodica Ștefan și Orest Pâslariu-Ranghilof au creat o atmosferă plină de simpatie și de o veselă bucurie a vervei artistice.

Vincenzo Di Chiara, poet și compozitor napoletan, în LA SPAGNOLA Bolerò antrenează publicul cu o melodie carismatică pe care plutesc cuvinte poetice din care Gladiola Nițulescu-Lamatic a făcut să emane căldura interpretativă a unei mari artiste cu o bogată experiență.,

Kálmán în splendida sa operetă PRINȚESA CIRCULUI a compus o arie de mare virtuozitate și anvergură vocală și orchestrală personajului Mister X, Doi ochi ca-n basme, interpretată de Mihai Urzicana cu un patos convingător alternând delicate sublinieri lirice cu robuste accente dramatice spre bucuria entuziastă a publicului.

Din nou Gérard Presgurvic cu lucrarea sa ROMEO ȘI JULIETTA din care un duet cu cor Aimer a fost admirabil intepretat de Mediana Vlad și George Vîrban onorând cu talentul și virtuozismul lor vocal lirisimul romantic emoționant al acestei pagini frumoase de muzică și sentiment.

Lehar ZIGEUNERLIEBE Ceardaș Zorika Hör'ich Cymbalklänge a reprezentat un intens moment temperamental prin care Tina Munteanu a impresionat cu frumusețea timbrală și sonoritatea robustă a vocii sale, nuanțând cu elegant rafinament alternarea momentelor lirice și dramatice ale ariei și culminând în final cu un dans foarte reușit intens aplaudat de public.

Prima parte a Galei s-a încheiat cu un magnific moment al lui Strauss din celebra operetă SÂNGE VIENEZ: valsul Voci de primăvară. Bianca Ionescu-Ballo, frumoasă, elegantă, impunătoare, generoasă în sonorități admirabil timbralizate și marcate de o expresivitate teatrală de înalt rafinament, ne-a demonstrat că ... primăvara ... se află plenar în ființa ei, în glasul ei, în arta ei, în elanul artistic și în bravura cu care conduce teatrul în calitatea sa de manager general.

În pauză, publicul comenta cu bucurie cele ascultate și am gustat din plin această atmosferă sărbătorească datorată evenimentului la care asistam.

Partea a doua a început cu o arie a compozitorului Nacio Herb Brown din THE KISSING BANDIT Love is where you find it interpretată de Patricia Seymour cu sensibilitate și cu acea profunzime fidelă deopotrivă textului cât și liniei vocale. Tot o pagină mai puțin ascultată a compozitorului Loewe din PAINT YOUR WAGON Wand'rin' Star a fost oferită cu eleganță convingătoare de către Marius Mitrofan cu un cor de bărbați Din nou Kálmán cu PRINȚESA CIRCULUI dar cu aria Lidiei Vorbiți de dragoste am ascultat în interpretarea sopranei Mihaela Alexa al cărei virtuozism vocal foarte bine reușit a prilejuit nuanțările interpretative elegante și sensibile ale personajului în această scenă în care a cântat și dansat admirabil.

Din capodopera lui Cole Porter, KISS ME KATE prezentată integral în Festival în seara inaugurală, am avut plăcerea să ascult o nouă lectură interpretativă a duetului Lilli-Fred Wunderbar în care Amelia Antoniu și Cătălin Petrescu s-au impus prin sensibilitatea elegantă a frazării vocale și accentuarea expresivă a momentelor teatrale fiind răsplătiți de un mare succes la public.

Kálmán în opereta sa BAIADERA a realizat prin aria lui Radjami Când aprinde noaptea ... O baiaderă una dintre cele mai dificile și mai populare pagini ale repertoriului universal de operetă. Tenorul George Vîrban a conferit interpretării sale grandoarea sonoră și expresivă a unei adevărate arii de operă cu o frazare de lungă respirație, nuanțări lirice și dramatice adecvate și o perfectă muzicalitate calibrând profilul sonor și timbral al vocalității conform modulațiilor tonale ale liniei muzicale.

Harold Arlen în VRĂJITORUL DIN OZ a realizat în Somewhere, over the rainbow o cantilenă cu nuanțe și salturi pe intervale mari într-un context muzical care solicită estetismul unor nuanțe sonore și timbrale pe care Mediana Vlad le-a onorat cu măiestria ei și le-a înobilat cu o pronunțir impecabilă a limbii engleze.

Kálmán a realizat în capodopera sa CONTESA MARITZA o arie cu cor Cântec vesel când se-avântă în care protagonista are de interpretat poate cea mai dificilă, mai complexă și mai intensă arie de soprană dramatică de agilitate din repertoriul de operetă la paritate cu multe arii din opere. Soprana Doina Scripcaru ne-a oferit cu o nobilă eleganță și o desăvârșită stăpânire virtuozistică a tehnicii prin perfectă stabilitate a emisiei, o interpretare în care limpezimea timbrală a multiplelor nuanțe, sonoritățile de la piano la forte și frazarea sincopată și contratimpată a spiritului metroritmic de ceardaș au pus în evidență poezia și trăirea temperamentală a unuia dintre cele mai spectaculare personaje al repertoriului de operetă. Entuziasmul publicului i-a decretat un bine meritat succes.

Gershwin PORGY AND BESS I Got Plenty o' Nuttin a constituit un interesant moment în care măiestria absolută a baritonului Florin Ganea să ne ofere noi dimensiuni, inflexiuni și nuanțe atât în planul vocal cât și în cel teatral al interpretării total diferite față de ipostazele precedente ale Festivalului în care l-am admirat. Este un mare artist cu multiple confirmări repertoriale la cel mai înalt nivel.

Franz von Suppé în opereta sa intitulată BOCCACCIO a realizat cu geniu componistic un duet Fiammetta-Boccaccio Frumoasă florentină în care cei doi protagoniști, Tina Munteanu și Andrei Pleșca, dialoghează cu grație, eleganță desfășurând o frazare elastică și foarte bine nuanțată alternând cântul de linie cu cel de agilitate în care bogăția expresivă timbrală este generoasă și facinantă.

Rodgers OKLAHOMA Oh, what a beautiful morning a fost un moment în care Orest Pâslariu-Ranghilof ne-a suprins foarte plăcut datorită faptului că a demonstrat că poate ieși din registrul artistic al comediei și al comicității reușind admirabil să impresioneze într-un lirism robust de linie cu nuanțele și accentele romantice ale unui glas de bariton de mare calitate și valoare.

Loewe MY FAIR LADY aria Eliza Lasă tu, domnu' Higgins este un moment de mare dificultate muzicală, vocală și teatrală în care Rodica Ștefan a reușit să încânte publicul datorită unei voci în care cântul și actoria s-au împletit cu farmec nuanțând perfect fiecare idee și trăire la cel mai înalt nivel.

Timpul celor aproape trei ore inclusiv pauza a trecut efectiv pe nesimțite și, în final, din creația compozitorului Florin Comișel de la acărui naștere s-a împlinit anul acesta un secol, am ascultat în final din opereta LEONARD duetul Florica-Leonard E în zadar să caut fericirea în care Bianca Ionescu-Ballo și George Vîrban au încheiat apoteotic o magnifică seară de Gală de Operetă și Musical – Opereta Fest la finalul celei de a cincea ediții a marii realizări artistice care este Festivalul Ion Dacian 2022.

Cele trei reprezentații de musical ne-au oferit trei diferite ipostaze ale umanismului în desfășurarea destinului. În KISS ME KATE ni se aprofundează sinceritatea de trăire umană și artistică dincolo de ambițiile devenirii în timp ce în MY FAIR LADY înțelegem rolul educării și formării prin care se pot obține nebănuite performanțe profesionale și sociale. Iar JACK ÎNTRE DRAGOSTE ȘI NEBUNIE ne ilustrează mesajul în însuși titlul său emblematic. Viața noastră poate fi amenințată oricând dacă nu atingem perfectul echilibru între extreme astfel ca dragostea să nu devină nebunie pierzând luciditatea iar nebunia să nu vireze într-o dragoste deviată alterată de erori și echivocuri ale căror tensiuni pot duce la crimă. Și toate aceste idei și aprofundări sunt prilejuite de o muzică interesantă, încântătoare, stimulantă al cărui mesaj se datorează vocilor și conștiințelor artistice ale unui colectiv care, prin muncă pasionată, atinge culmile înțelepte ale unui mesaj de profund umanism. Sunt spectacole care merită vizionate, asimilate și trăite din plin în conștiința noastră sub semnul valorilor absolute de la baza umanismului echilibrat.

2022/10/30

FLORIN COMIȘEL - Centenar

 

FLORIN COMIȘEL

În prestigioasa revistă PLAI STRĂBUN numărul 69/2022 am publicat un am plu studiu istoric, muzicologic și artitic dedicat marelui muzician, dirijor, compozitor FLORIN COMIȘEL comemorând astfel Centenarul nașterii sale. Am preluat și pe acest blog textul căruia i-am extins foarte mult materialul fotografic.

Istoria muzicii ilustrează uneori evoluții cu totul deosebite în toate genurile sale instrumentale și vocale. Mă refer la acei creatori al căror mesaj novator, de avangardă chiar, au împlinit un pasaj evolutiv de la o epocă la alta dar ce riscă uitarea prin faptul că lucrările lor s-au relevat complexe, subtile, au impresionat dar au și pus pe gânduri publicul meloman și exegeții; au servit evoluția istorică și tocmai istoria riscă să-i neglijeze iar publicul și artiștii să-i uite pe nedrept. Fenomenul uitării devine cu atât mai intens cu cât respectivii creatori au trăit și lucrat în epoci de mare dificultate socială și politică; ba chiar acești muzicieni au suferit contrastul dintre epoca istorică în care au studiat și s-au format și epoca în care s-au afirmat.

Casa memorială FLORIN COMIȘEL din Ploiești

O astfel de personalitate este FLORIN COMIȘEL (n. 10 aprilie 1922, Ploiești – d. 7 octombrie 1985, Ploiești) de la a cărui naștere s-a împlinit un centenar. A fost un muzician deosebit de complex ale cărui temeinice studii s-au desfășurat între anii 1929 și 1947 iar cariera și-a început-o în 1948 continuând timp de aproape patru decenii până la prematura sa plecare de pe această lume la numai 63 de ani. S-a format într-un anumit mediu social trăind în mijlocul unei intelectualități muzicale cu totul deosebită față de timpurile ce aveau să înceapă în 1948 după abolirea monarhiei și constituirea republicii populare.

PAUL IONESCU, BOGDAN CĂUȘ, FLORIN COMIȘEL

FLORIN COMIȘEL a crescut în muzică de mic copil deoarece tatăl său, GHEORGHE COMIȘEL, era un dirijor de cor care și-a educat copiii într-o atmosferă de cultură muzicală profundă și completă favorizând dezvoltarea și evoluția lor la cel mai înalt nivel formativ și profesional. Fiica cea mare avea să devină Prof. Univ. Dr. EMILIA COMIȘEL (1913-2010) la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București astăzi Universitatea Națională de Muzică, șefa Catedrei de Folclor, cercetător muzicolog și etnolog de prestigiu fiind discipola și continuatoarea marelui etnomuzicolog CONSTANTIN BRĂILOIU (1893-1958).

 

Prof. Univ. Dr. EMILIA COMIȘEL

Ca fiu mai mic, FLORIN COMIȘEL va urma tradiția de familie și traiectoria evolutivă a surorii sale. A studiat Conservatorul din București între anii 1939 și 1948 fiind admirabil stimulat și influențat de profesori – maeștri precum Constantin Brăiloiu, Ion Ghiga, Marțian Negrea; a activat în funcția de cercetător la Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români din anul 1943 iar ulterior la Institutul de Folclor din București. A devenit compozitor, pianist, dirijor de cor și orchestră, culegător de folclor, profesor universitar de Armonie și Dirijat la același conservator bucureștean, printre studenții săi numărându-se valoroși viitori muzicieni și artiști dintre care aș cita pe dirijorii Ion Baciu și pe Marin Constantin, legendarul dirijor fondator al Corului Madrigal. Dar pe lângă activitatea pedagogică și didactică împletită cu cea de cercetător și culegător de folclor, Florin Comișel a fost dirijor la diverse ansambluri și instituții artistice precum Ansamblul „Rapsodia Română”, în perioada 1957-1978.

Soprana ELENA SIMIONESCU și dirijorul FLORIN COMIȘEL într-un concert

Pentru meritele sale deosebite de compozitor, pianist, dirijor, profesor, muzicolog și cercetător, Florin Comișel a primit prestigioase premii din partea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, ordine și medalii, și titlul de Artist Emerit conferit în anul 1967.

Pregătirea complexă și riguros desăvârșită prin condiția sa de impecabil profesor universitar în conjuncție cu extraordinarele experiențe de culegător și cercetător al folclorului au influențat constituirea și evoluția profilului său de compozitor afirmat cu mare succes printr-o foarte bogată și valoroasă creativitate manifestată în aproape toate genurile muzicale.

A compus lucrări simfonice dintre care cele mai importante ar fi ”Dans muntenesc”, ”Suita în stil clasic”, ”Suita pentru clarinet și orchestră” și ”Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră simfonică” în care reușește o premieră neobișnuită prin integrarea țambalului într-un concert simfonic performanță datorată subtilităților creative aplicate unei profunde cunoașteri a muzicii, a folclorului și a dozajului relațional dintre diferitele tipuri de instrumente.

Datorită studiilor aprofundate în folclor, s-a simțit îndeosebi atras de multiplele forme expresive ale vocii compunând lucrări vocal-simfonice, de exemplu: ”Plutași și țapinari”, ”Țara mea, mândria mea”.

Cântecele și lucrările corale au marcat o altă zonă intensă de manifestare a spiritului său componistic realizând adevărate bijuterii vocale și instrumentale prin care a pus în valoare cuvântul din literatura populară și din cea consacrată; au rămas în amintirea artiștilor și a publicului titluri reprezentative precum: ”Scrisoarea”, ”Cântecul luminii”, ”Codrule frunză galbină”, ”Măi bădiță, ce-ai cu mine”, ”Vatră, casă de piatră”, ”Cântec de pace”, ”Cine bate potecuța”, ”În țara mea”, ”Du-te carte peste țară”.

Florin Comișel a publicat și o suită de colinde pe versuri populare sub titlul ”La mulți ani cu sănătate”.

Opereta rămâne însă genul dominant în creația compozitorului Florin Comișel deoarece lucrările sale s-au bucurat de mare succes în teatrele din țară vreme de aproape patru decenii. Spiritul componistic al lui Florin Comișel a adus interesante noutăți muzicale în ceea ce privește liniile sale melodice excepționale de o inspirație cu totul neobișnuită și organizarea armonică a agregatului orchestral. Formulele metroritmice și procedeele de rezolvare ale discursului muzical atât în planul vocal cât și orchestral dovedeau o complexitate componistică elevată prin care compozitorul a realizat o trecere evolutivă de la opereta clasică românească la opereta modernă oferind condiții artistice foarte prielnice apariției musicalului românesc.

Consider o datorie de onoare față de memoria istoriei muzicii românești să trec în revistă titlurile operetelor compuse de Florin Comișel: IZBÂNDA VIEȚII (1947, lucrare de debut care nu s-a menținut ulterior în activitățile artistice ale teatrelor); CULEGĂTORII DE STELE (1954), SOARELE LONDREI (1970), LEONARD (1972), PLĂIEȘII (1977), ADÂNCILE IUBIRI (1977), RĂSPÂNTIA (1974), URMAȘII MEȘTERULUI MANOLE (1980). Florin Comișel a mai compus și două operete pentru copii: FETIȚA CU CHIBRITURI (1975) și FATA MOȘULUI CEA HARNICĂ (1982) după care s-a elaborat ulterior prelucrarea FATA BABEI ȘI A MOȘULUI.

CULEGĂTORII DE STELE, prima operetă de succes a lui Florin Comișel a avut premiera absolută la Teatrul de Stat de Operetă București, astăzi Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian, la 3 martie 1954. O lucrare în trei acte pe un libret scris de Paul Mihai Ionescu și Bogdan Căuș, regizată de Nicolae Kirițescu care a colaborat cu Nicolae Lebas pentru scenografie; Fanny Maximilian și Elena Agapie-Stancu au iscălit costumele, iar Elena Penescu-Liciu a semnat coregrafia. Sub bagheta dirijorului Liviu Cavassi, au evoluat în ordinea apariției de la premieră următorii artiști în respectivele roluri: Petre Valentin, Nicolae Țăranu (Oană); Getta Mara, Lucia Roic, Lidia Roman, Adriana Codreanu (Sanda); Gabriel Gheorghiu, Iancu Groza, Nicolae Ionescu-Dodo (Pavel); Lia Turovski, Angela Bădescu, Lili Dușescu, Corina Bărbulescu (Măriuca); Bimbo Mărculescu, George Hazgan (Lixandru); Cella Tănăsescu, Ileana Verea, Florica Milescu, Cleopatra Melidoneanu (Miranda); pe lângă aceste roluri principale, acțiunea foarte amplă includea un număr foarte mare de personaje care, în scurta evoluție, ofereau niște portrete umane de mare consistență atât în registrul dramatic cât și în cel comic, fiind interpretate de importanți artiști ai teatrului: Nae Roman, Constantin Pârâu, George Groner, Ștefan Glodariu, Iordănescu-Bruno, Dem Hagiac, Toni Buiacici, Nelu Marinescu, Beno Verea (talentat actor cântăreț, fratele renumitei Lisette Verea, protagonista unei celebre cariere americane); într-un rol de compoziție de mare efect, Olivia, o damă cu multe și simpatice capricii, se alternau cu frumos succes două excelente artiste ... Elena Zamora și Denise Vrancea ... 

CULEGĂTORII DE STELE - scene din producția anului 1954

Scenele de balet impresionau prin frumusețea muzicii și orchestrația extraordinar realizată de Comișel iar soliștii de balet Elena Teodorescu, Maria Luisa Iosif, Paul Popescu, Dumitru Camburu repurtau un superb succes asemenea artiștilor cântăreți. Libretul aducea în atenție viața unui sat în perioada electrificării; dincolo de acele tente caracteristice respectivilor ani, rolurile interpretate de artiști relevau figuri umane impresionante care sufereau, se bucurau, luptau învingând situații conflictuale admirabil redate în partiturile unor personaje ce intrau călduros în inima unui public numeros. Spectacolele s-au jucat zece stagiuni consecutive ceea ce însemna un succes enorm.

Soprana GETTA MARA (Sanda) și tenorul PETRE VALENTIN (Oană)

Eram copil abia intrat în școala primară când am văzut o primă reprezentație cu această operetă și al cărei impact deosebit de plăcut m-a făcut să mai vizionez și altele urmărind artiștii alternându-se în aceleași roluri. Atât memoria afectivă cât și evoluția pasiunii mele pentru muzică devenită peste ani o condiție profesională dominantă în activitățile mele, mi-au permis aprofundarea complexității componistice a lui Comișel cât și estetismul interpretativ al marilor artiști de operetă pe care i-am admirat, i-am iubit și continui să-i port în suflet peste ani perpetuându-le memoria în folosul tinerelor generații de melomani și de artiști.

 

BIMBO MĂRCULESCU (Lixandru) și CELLA TĂNĂSESCU (Miranda)

Prima amintire pe care o am legată de Nicolae Țăranu datează din anul 1963: rolul lui Oană din opereta amintită. Întâia senzație trăită sub impresia vocii sale a însemnat uimirea față de un mod de a cânta ce mă fascina printr-o delicatețe curgătoare reușind să umple spațiul sălii deși cânta ... ”încet” potrivit percepției mele de copil asupra virtuozismului vocal în pianissimo pe care aveam să-l înțeleg mai târziu, apoi să învăț a cunoaște și gusta efectele de piano și pianissimo, messa di voce, filato, legato, frazare amplă și culori multiple perfect rezonate și despre aceste subtilități voi dialoga peste câțiva ani și cu dumnealui. 

 

NICOLAE ȚĂRANU (Oană)

Nicolae Țăranu se arăta mereu dispus să răspundă cu generozitate întrebărilor mele de fiecare dată apreciind cu multă afecțiune și simpatie interesul meu din ce în ce mai orientat spre condiția analitică profesională încă din anii de liceu. Rămâne memorabilă interpretarea rolului Oană de către ilustru tenor Nicolae Țăranu al cărui personaj degaja căldură afectivă dar și umor, dârzenie iar vocalitatea sa de tenor liric de linie amplă și rafinată onora muzica lui Comișel creând în aria Aș vrea să fiu culegător de stele un adevărat moment culminant prin bogăția nuanțelor timbrale și a inflexiunilor sonore de la un forte energic și până la un pianissimo impresionant. 

 LUCIA ROIC (Sanda)

Lucia Roic oferea personajului Sanda un lirism nobil, expresiv, minuțios nuanțat întru revelația trăsăturilor acestuia; iar în duetul Ca și Făt Frumos și cu Ileana Cosânzeana, cei doi artiști încântau prin nuanțările poetice plutind pe frumusețea melodică. Adriana Codreanu realiza personajul Sanda printr-o lectură interpretativă de o profunzime emotivă, susținută de lirismul amplu, robust grație căruia accentele expresive subliniau admirabil momentele dramaturgice importante în evoluția sufletească a personajului. 

 

ADRIANA CODREANU (Sanda)

Duetul Inimă, voioasă fii acum are o construcție melodică foarte complexă cu interesante alternanțe ale sopranei și tenorului și evoluții paralele în planuri literare dramaturgice diferite; acest duet reprezintă un avânt al bucuriei entuziaste de primăvară, al optimismului și elanului dragostei reciproc împărtășite. Râde veselă inimioara mea este o arie de o complexitate și o dificultate virtuozistică la calibrul celor mai dificile arii de operă; melosul popular conjugat cu inspirația melodică și poetică au stimulat în Comișel o construcție vocală și muzicală carismatică prin care personajul Măriuca relevă o explozie de bucurie a vieții redată uimitor de către bravura sopranei Corina Bărbulescu a cărei interpretare se află în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române ca și celelalte numere muzicale ale acestei operete.

CORINA BĂRBULESCU (Măriuca)

Aceiași Corina Bărbulescu împreună cu Nicolae Ionescu-Dodo realizează un alt duet foarte complex sub aspect muzical și de o intensă consistență vocală ... De-ar fi mândra nu știu unde ... prelucrat cu măiestrie de Comișel ca și într-un alt duet ... Dac-ai fi o floricică ... unde vocalitatea declamată a marelui actor-cântăreț George Hazgan se împletește cu un lirism cald și mângâietor prin talentul sopranei Cleopatra Melidoneanu aflată atunci la începutul carierei. 

NICOLAE IONESCU-DODO (Pavel)

Florin Comișel a compus o capodoperă și a valorificat cu pasiune bogăția muzicală a folclorului românesc integrat într-o construcție muzicală melodică și armonică a cărei complexitate s-a pliat perfect pe dramaturgia libretului.

Tot la Teatrul de Operetă din București, la 26 decembrie 1970, a avut loc o altă premieră absolută a lui Florin Comișel care a constituit un eveniment de un deosebit răsunet: SOARELE LONDREI. Producția a beneficiat de regia lui Nicușor Constantinescu sub bagheta dirijorului Constantin Rădulescu; maestru de cor - Florin Sămărăscu și coregrafia s-a datorat artistei Elena Penescu-Liciu; Elena Agapie Stancu a creat o admirabilă scenografie

Dirijorul CONSTANTIN RĂDULESCU

Genialul om de teatru care a fost regizorul, textierul și autorul Nicușor Constantinescu a realizat un extraordinar libret al acestei operete pornind de la drama KEAN de Alexandre Dumas – tatăl care a avut premiera absolută la Paris în luna august 1836 la Teatrul Variétés având în rolul titular pe celebru actor Frédérick Lemaitre. Rolul titular al dramei era marele actor britanic Edmund Kean (1787-1833), cel mai mare actor al teatrului lui Shakespeare din istorie, personalitate complexă, misterioasă, cu un talent de geniu și o voluptate artistică și socială renumită; după prematura sa dispariție la doar 46 de ani, mitul lui se amplifica și, din acest motiv, Dumas – tatăl a scris drama prezentată la trei ani de la moartea actorului. Succesul dramei chiar de la premieră a făcut să fie tradusă în toate limbile și să fie montată în toate țările iar figura personajului titular a reprezentat o tentație pentru cei mai mari actori din istoria teatrului, personalități precum Ermete Novelli, Jean Mounet Sully, Eduard De Max (1869, Iași – 1924, Paris) renumit actor francez de origine română, Claude Brasseur, Alessandro Moissi, Lawrence Olivier, Ivan Mosjoukine și mulți alții iar în România Constantin I. Nottara și Tony Bulandra.

 

NICUȘOR CONSTANTINESCU

Libretul lui Nicușor Constantinescu a stimulat enorm spiritul componistic al Florin Comișel și cu prilejul premierei absolute de la București declara: În dragostea și interesul pe care îl port genului de operetă – ca gen de mare popularitate – am descris muzical în operetele mele diverse personaje, în diferite ipostaze și medii sociale: pe șantier, în cadrul sătesc sau în mediul marinăresc și cred că, familiarizându-mă cu atmosfera propusă, am adoptat limbajul expresiv muzical cel mai adecvat. De data aceasta, câteva aspecte caracterizante din viața genialului actor Edmond Kean – de obârșie foarte modestă – mediul atât de divers și contradictoriu în care s-a desfășurat viața lui, m-au atras și mi-au inspirat o adevărată pasiune. Iată de ce, pe libretul creat cu multă măiestrie de experimentatul Nicușor Constantinescu, am încercat o sinteză între mijloacele noi de expresie ale operetei și formele consacrate ale operetei clasice. Mi-am dorit ca muzica acestei operete să reprezinte un imn – omagiu adus celor ce își fac un crez din lupta pentru demnitate și adevăr, pentru ”frumosul” care rămâne veșnic atrăgător, reconfortant, veșnic tânăr. Am găsit la colectivul Teatrului de Operetă entuziasmul și pasiunea capabile să confere unei creații originale condiții optime de afirmare. Pentru dragostea cu care au îmbrățișat această lucrare, pentru solicitudinea cu care am fost tratat în diferite faze ale creației și în perioada montării, aduc tuturor mulțumirile mele.

 


Într-adevăr, în distribuția acestei operete se află ... 18 personaje ... care cântă, declamă, râd, suferă, dansează, unii câteva minute, alții aproape pe toată durata spectacolului, personaje slujite de artiști talentați și inimoși care veneau să confirme o frază celebră perpetuată de-a lungul istoriei în toate teatrele și anume că ... Nu există roluri mari sau roluri mici ci doar ... artiști ... mari sau mici ... 

 

ELENA PENESCU-LICIU

Iar la Opereta bucureșteană existau foarte mulți mari artiști care au contribuit cu talentul lor la realizarea acestei producții ce a ținut afișul șapte stagiuni consecutive având lunar trei sau patru spectacole cu casa închisă și sala arhiplină.

 VALERIA RĂDULESCU (Floria) și ION DACIAN (Kean)

În rolul titular al lui Edmond Kean, marele artist Ion Dacian a făcut o creație impresionantă care a stimulat la cel mai înalt nivel pe Nicolae Țăranu și Cornel Rusu alternându-se în acest rol. 

NICOLAE ȚĂRANU (Kean) și VALERIA RĂDULESCU (Floria)

În rolul Contesei Floria de Köfeld, o frumoasă venețiană de care Kean se îndrăgostise nebunește, au încântat publicul cu interpretările lor Adriana Codreanu, Valeria Rădulescu, Lilli Dușescu, Ștefi Pârvulescu. 

ȘTEFI PÂRVULESCU (Floria) și CORNEL RUSU (Kean)

În fermecătoarea Anna Damby care reușea să-l convingă pe Kean să rezoneze cu dragostea ei, se alternau cu grație și succes Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu, Daniela Diaconescu

SILVIU GURĂU (Solomon) și CLEOPATRA MELIDONEANU (Anna Damby)

În rolul înțeleptului evreu Solomon, prietenul și credinciosul slujitor dar și sufleur al lui Kean se alternau marii artiști Bimbo Mărculescu și Silviu Gurău

 VALERIA RĂDULESCU (Floria), CONSTANȚA CÂMPEANU (Sybil), SILVIU GURĂU (Solomon), VIRGIL BOJESCU (Pistol), CORNEL RUSU (Kean), ȘTEFAN GLODARIU (Răgușitul), TONI BUIACICI (Prințul)

Exista un grup de personaje care sunt prietenii lui Kean din vremurile grele ale începutului și care se implică în acțiune în momente comice dar și emoționante, pline de melancolie și pasiune ... Sunt roluri interpretate vocal și actoricesc de mari artiști ai teatrului precum Valli Niculescu, Constanța Câmpeanu (Sybill), George Hazgan, Virgil Bojescu (Pistol), Gabriel Gheorghiu, Dușan Bugarin (Bob), Corina Bărbulescu, Angela Bădescu (Dolly). 

LILLI DUȘESCU (Floria) și NICOLAE ȚĂRANU (Kean)

În alte roluri de compoziție elegantă sau comică apar veterani ai teatrului care întregesc prestigios grandioasa distribuție: Toni Buiacici, Mircea Nemens (Prințul), Iancu Groza, Tiberiu Simionescu (Köfeld), N.Ionescu-Dodo, Ion Dinu, Gheorghe Pufulete (Lord Mewill), Lya Turovski, Denise Vrancea (Ducesa), Ștefi Pârvulescu, Angela Bădescu (Vicontesa), Ștefan Teodoriu, Mihail Popescu (Peter Patt), Mia Chirilescu, Corina Bărbulescu, Sanda Mărgărit (D-na Cavelay), Ștefan Glodariu, Petre Teodoriu (Răgușitul), Nicolae Popescu (Portarul – Ofițerul), Stana Gropșeanu (Katty). Iar stelele baletului Operetei de atunci Andreea Constantinescu, Margareta Zirra, Maria Mitrache, Cristina Dan, Lansetta Cavassi, Victor Vlase, Paul Lăzărescu, Constantin Florian, repurtau mari succese în scenele coregrafice de mare anvergură și antren.

TONI BUIACICI (Prințul), ION DACIAN (Kean), VALERIA RĂDULESCU (Floria)

Această operetă s-a montat ulterior și în alte teatre din țară de la Constanța și Galați unde obținea un mare succes de public.

ION DACIAN (Kean) și VALERIA RĂDULESCU (Floria)

Dar la București, de la premieră și până la ultima dintre cele șapte stagiuni, am fost la zeci de spectacole în care am admirat pe toți artiștii. Edmond Kean – perfectă îmbinare de actorie și vocalitate, cu subtile nuanțări ale alternanței dintre cantabilitatea recitantă și recitarea cantabilă, conferind personajului o memorabilă virtuozitate de ”teatru în teatru” a fost ultimul rol din cariera celebrului artist Ion Dacian care era primit în scenă cu un ropot interminabil de aplauze ce se repetau de-a lungul reprezentației în acele momente de maximă intensitate. 

 ȘTEFI PÂRVULESCU (Floria) și ION DACIAN (Kean)

L-am urmărit emoționat nenumărate seri și chiar trecusem partitura la pian și îmi procurasem libretul pentru a putea percepe mai bine inflexiunile sale de cânt și actorie foarte subtil dozate. Gesturile din priviri, mișcările mâinilor, ținuta corpului, declamația când intimistă și când retorică, fraza vocală de o infinită bogăție expresivă punea stăpânire pe ființa mea cu câteva zile înainte de spectacol și continua câteva zile după aceea ... 

VALERIA RĂDULESCU (Floria) și ION DACIAN (Kean)

Mergeam la cabină în pauză și la final de reprezentație să-l îmbrățișez și să-l ating ca să simt acea căldură umană a artistului genial ... Discutam pe scenă lent în drum spre ieșire și uneori mergeam cu el cu mașina ... Sunt momente de neuitat ... Așa cum de neuitat va rămâne seara de ... Duminică 26 Mai 1974 ... când, alături de Maestrul Ion Dacian, în distribuție excelau Valeria Rădulescu, Mireille Constantinescu, Constanța Câmpeanu, George Hazgan, Gabriel Gheorghiu și toți ceilalți din multele roluri sub bagheta lui Constantin Rădulescu, marele dirijor al Operetei care a dirijat toate reprezentațiile cu această operetă de-a lungul celor șapte stagiuni ... Nimeni nu știa că acea reprezentație avea să fie ultima din cariera marelui artist Ion Dacian care, în toamnă, din motive de sănătate, ceruse retragerea din activitate ...

VALERIA RĂDULESCU (Floria)

Și totuși în acea seară atmosfera era parcă deosebită față de alte dăți. Maestrul Ion Dacian a fost într-o vervă actoricească extraordinară iar glasul său magnific de baritenor a încântat cu frazarea lui nobilă și cu dozajul sonorităților și nuanțelor timbrale atât de minuțios calibrate fiecărui moment teatral al personajului său. Valeria Rădulescu, o apariție scenică și vocală de o frumusețe spectaculară a oferit generos bogăția sonoră și timbrală a vocii sale extraordinar de frumoasă. Iar în momentele teatrale, personajul său impresiona deopotrivă publicul și colegii de scenă; la finalul duetului din actul al III-lea în care evolua alături de Maestrul Dacian, încheia scena cu o cascadă a unui râs exploziv ce umplea sala paroxistic cu verva sarcastică a personajului său iar, înainte de ieșirea din scenă, se oprea, privea pe grandiosul său partener și, interpretând o contesă venețiană, lansa cu fermecătoare maliție o întrebare încărcată de sugestibilitate teatrală ... Chi lo sa?! ... și ieșea râzând ... Ion Dacian interpretând pe Edmond Kean o urmărea cu înfrigurare și, în seara aceea, i-a susurat Valeriei încet ... Și în această seară, ca totdeauna, ai făcut aici o creație! ... La finele reprezentației, am asistat emoționat la niște dialoguri fantastice între Valeria Rădulescu, Ion Dacian și dirijorul Constantin Rădulescu ... Și cu toate acestea, nimeni dintre noi nu știa că fusese ... ultima reprezentație din lunga și intensa carieră a Maestrului Ion Dacian.

 CONSTANȚA CÂMPEANU și EUGEN SAVOPOL în ”RĂSPÂNTIA” de Comișel

Stagiunea 1974/1975 ... prima stagiune fără Ion Dacian în teatru ... se deschidea cu o altă operetă a lui Florin Comișel în premieră absolută la 9 octombrie 1974 ... RĂSPÂNTIA ... o partitură pe care aș defini-o mai curând un ... poem istoric revoluționar ... în care o muzică absolut cuceritoare punea în valoare un text inspirat din lupta antifascistă din al doilea război mondial. O acțiune bine închegată antrenând personaje autentice care exprimau un mesaj de umanism și patriotism dar fără excesele impuse de regimul de atunci; totul se desfășura cu echilibru și cu o coerență dramaturgică foarte veridică în regia lui George Zaharescu, coregrafia balerinei Mihaela Atanasiu, scenografia maestrei Elena Agapie-Stancu și sub bagheta marelui dirijor Constantin Rădulescu. În rolul unui profesor universitar patriot pe nume Vlad Dorianu era aplaudat baritonul Elizeu Simulescu iar în rolul Ioana, fiica sa, o emoționantă Cleopatra Melidoneanu într-o partitură care alterna lirism și dramatism și în care făcea cuplu nu cu un tenor ci cu bas-baritonul Nicolae Ionescu-Dodo într-un rol mult diferit de registrul său artistic curent și în care a impresionat prin incredibila poezie a frazării sale lirice generos oferită de vocea sa amplă și intens timbrată cu profunzimile care accentuau expresiv starea personajului său. Constanța Câmpeanu și Eugen Savopol formau un cuplu de partizani care se ascundeau sub diferite identități ceea ce le dădea prilejul unor numere muzicale melancolice dar și comice și cu o teatralitate de mare forță convingătoare. George Hazgan în rolul unui bătrân ceasornicar evreu oferea momente emoționante declamate și cântate iar Lia Turovski încânta publicul cu apariția sa elegantă de actriță rafinată elegant implicată în desfășurarea spectacolului.

Opereta RĂSPÂNTIA s-a reprezentat cu mare succes și la Teatrul Muzical din Craiova.

După un an, în stagiunea următoare, Opereta din București montează în premieră vineri 5 decembrie 1975 o nouă operetă a lui Florin Comișel intitulată LEONARD și dedicată memoriei marelui artist de Operetă N. Leonard de la începutul secolului al XX-lea.

ȘTEFI PÂRVULESCU (Florica) și CORNEL RUSU (Leonard) în ”LEONARD” de Comișel

Lucrarea fusese montată în premieră absolută la Teatrul Muzical din Galați care va purta numele N. Leonard întrucât marele artist se născuse la Galați la 13 decembrie 1886 și a plecat din lumea noastră la 42 de ani, în seara de Ajun a anului 1928

TONI BUIACICI, CORNEL RUSU, DANIELA DIACONESCU, ION DUȚU în ”LEONARD” de Comișel
 

Premiera absolută de la Galați a avut loc chiar la 24 decembrie 1972 când se împlineau 44 de ani de la dispariția marelui artist. În regia lui Nicolae Ciubuc și sub bagheta dirijorului Silviu Zavulovici având ca maestru de cor pe Carmen Capato Velincov, au evoluat prestigioase forțe artistice ale teatrului: Ion Frigioiu, Lucia Țibuleac, Marilena Marinescu-Mareș, Mihai Mihail, Gheorghe V. Gheorghe, Cicerone Ognef, Tamara Alexandru, Laurențiu Buzilă, Alexandru Chiper, Cornel Mărgărit, Corneliu Sava, Maragreta Kiss, Jean Segal, Nicolae Urdăreanu, George Ichim, Traian Vasiliu. Opereta face un foarte mare succes și se menține pe afiș permanent și chiar refăcută în alte concepții regizorale.

La 15 decembrie 1979 cu dirijorul Ury Schmidt, în regia lui Anghel Ionescu-Arbore și scenografia lui Doru Tofan, coregrafia lui Constantin Florian și cu maestru de cor Carmen Capato-Velincov, evoluează soliștii Laurențiu Buzilă, Eleonora Munteanu, Georgeta Popa Pinghireac, Margareta Kiss, Zina Enișor, Jean Segal, Alexandru Chiper, Eremia Manole.

O nouă producție va avea premiera la 16 decembrie 1980 în regia lui Nicolae Ciubuc și sub conducerea muzicală a dirijorului Silviu Zavulovici dar cu colaborarea maestrului de cor Dimitrie Macarie și următorii soliști: Ion Frigioiu, Eleonora Munteanu, Georgeta Popa Pinghireac, Ecaterina Toma-Tașcă, Laurențiu Buzilă, George Panaitopol, Cicerone Ognef, Tamara Alexandru, Anghel Stoian, Alexandru Chiper, Emil Pinghireac, Eeremia Manole, Margareta Kiss, Jean Segal, Nicolae Urdăreanu, George Ichim.

Iar la 9 octombrie 1994, menționăm o nouă producție a regizoarei Anda Tăbăcaru, la pupitru, dirijorul Sorin Oancea, coregrafia Gabriela Cegea și scenografia Anca Tofan, cu soliștii Georgeta Popa-Pinghireac, Eleonora Chiper, Ion Frigioiu, Emil Pinghireac, Benedict Gorodețchi, Tamara Manea, George Panaitopol, Ion Șerban, George Ichim.

Revenind la premiera bucureșteană din 1975, sub bagheta dirijorului Mircea Luculescu s-au bucurat de un triumfal succes tenorul Cornel Rusu în rolul titular urmat de Eugen Savopol iar în rolul celebrei soprane Florica Cristoforeanu a cântat Ștefi Pârvulescu urmată la scurt timp de soprana Lucia Țibuleac, interpreta rolului la premiera absolută de la Galați și angajată prin transfer la Opereta din București unde avea să se afirme în șapte stagiuni de succese după care devine prim solistă a Operei Române București. Într-o distribuție foarte numeroasă în personaje interesante și frumos caracterizate s-au afirmat Constanța Câmpeanu, Daniela Diaconescu, Mireille Constantinescu, George Hazgan și mulți alți valoroși artiști ai teatrului.

LEONARD rămâne cea mai reprezentată lucrare a lui Comișel în timp și în mod deosebit la Galați unde Teatrul Național de Operă și Operetă N. Leonard onorează pe frontispiciul său numele marelui artist.

În anul 1977, la o sută de ani de la războiul pentru independență, are loc la teatrul Muzical din Craiova premiera absolută a operetei ADÂNCILE IUBIRI de Florin Comișel pe un libret de Cezar Țipa și Edmond Ardan; în regia lui Nicolae Ciubuc, sub bagheta lui Marian Didu, cu coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu, în scenografia lui Viorel Penișoară și costumele scenografei Ileana Preduț, au evoluat în rolurile principale Aida Săvescu, Gabriel Mamali, Aneta Bacă; iar soliștii de balet au fost Maria Popescu și Marian Fira.

Tot la Galați, la 19 decembrie 1977, s-a jucat premiera absolută a operetei PLĂIEȘII de Florin Comișel; regia Paul Mihail Ionescu; dirijor Gabor Kiss; maestru de cor Dimitrie Macarie; scenografia Doru Tofan Basarab; coregrafia Venera Gherman; soliști Nicolae Urdăreanu, Cicerone Ognef, Laurențiu Buzilă, Zina Enișor, Margareta Kiss, Jean Segal.


 

Florin Comișel a scris și operete sau montaje muzical literare din basme populare pentru copii. Un astfel de spectacol este FATA BABEI ȘI FATA MOȘULUI. Spectacolul ce amintește de tâlcuitorul Ion Creangă, răsfoit cu elan în copilărie, îi fascinează pe micii spectatori de îndată, într-un basm pus pe note, ce dă naștere celor mai neașteptate personaje. Adaptat după opereta „Fata moșului cea harnică”, scrisă în anul 1982 de compozitorul Florin Comișel, spectacolul are la bază libretul lui Cezar Țipa, care a înțesat cu inspirație în povestea populară personaje din două alte basme celebre, „Motanul Încălțat” și „Capra cu trei iezi”, stârnind cu atât mai mult curiozitatea și bucuria celor mici. Lucrarea s-a prezentat la Cluj.


 

Să amintim și o altă operetă pentru copii, FETIȚA CU CHIBRITURI realizată de Comișel pe un libret de Angel Cârstea după un basm de Andersen și reprezentată la Oradea.

Am dorit să evoc personalitatea compozitorului și muzicianului complex care a fost Florin Comișel la centenarul nașterii sale pentru ca memoria lui să rămână vie și să stimulez direcțiile teatrelor spre revitalizarea teatrală a lucrărilor sale a căror valoare muzicală și bogăție teatrală pot oferi foarte mari satisfacții atât artiștilor cât și publicului meloman.

PLAI STRĂBUN 69/2022

ELENA CERNEI ... Filarmonica George Enescu și Cvartetul de Aur ...

ELENA CERNEI solistă a Filarmonicii din București În fiecare an, la începutul primăverii dar și la finele toamnei, aduc un nou omagiu de ...