ADRIANA
CODREANU
(21 decembrie 1934, Străoane, Vrancea - 13 iunie 2020, București) a fost o personalitate artistică de prim rang a teatrului românesc de
operetă din perioada 1956 - 1988 dar și a muzicii populare
românești din perioada 1952 - 1962.
Primele amintiri legate de
această valoroasă personalitate artistică, le am de la unele
emisiuni de televiziune din copilăria mea unde apărea în programe
de muzică populară și romanțe. De la bun început am fost atras
de vocea sa care era total diferită de celelalte interprete ale
genului; avea, în același timp, o consistență foarte mare dar și
o dulceață mângăietoare mai ales la anumite nuanțări ale
cântului său. De asemenea, m-a frapat portretul său încadrat de
prim planurile transmisiunilor punând în evidență frumusețea
figurii dar și o anumită expresivitate mai ales a privirilor
deosebit de energice și care ... cântau parcă împreună cu glasul
său. Câțiva ani mai târziu, aveam să mă bucur de aceste
calități ale sale în spectacolele Teatrului de Operetă din
București a cărui solistă devenise și unde publicul a îndrăgit-o
rapid urmărindu-i cu admirație reprezentațiile. În sala Operetei,
pe lângă aspectele deja remarcate în acele emisiuni de
televiziune, mi-a atras atenția relația afectivă pe care o
stabilea cu publicul în anumite momente ale evoluției în rolurile
sale; iar publicul simțea și răspundea emotiv la acest fenomen
artistic creat de ea. Deși eram elev la finele claselor primare, în
1967, când a avut loc premiera unei noi producții cu opereta ANA
LUGOJANA
de Filaret
Barbu,
am rămas foarte marcat de interpretarea sa în rolul titular și, în
mod deosebit, în aria ... La
răscrucea drumului
... Primul motiv al liniei melodice este anticipat de orchestră
într-un agitato
iar apoi în mezzoforte
după care atacă soprana: ... La
răscrucea drumului, un flăcău cu draga lui
... Adriana Codreanu avea o expresivitate foarte intensă atât vocal
cât și teatral iar în sufletul meu, cuvântul ... răscruce
... ,
în tensiunea dintre vocea sopranei și orchestră, îmi producea o
stare, oarecum, neliniștită în contextul momentului dramaturgic de
mare intensitate din acea scenă. Am revăzut spectacolul de multe
ori și am reascultat aria interpretată de marea noastră artistă
care o imprimase și pentru Fonoteca Radiodifuziunii Române. De
fiecare dată remarcam greutatea expresivă și emotivă conferită
acestui cuvânt ... răscruce
... Cunoscând-o personal de-a lungul carierei, aflând multe lucruri
interesante despre viața sa, am înțeles că Adriana Codreanu s-a
aflat de multe ori în viața sa intensă ... la
răscrucea drumului
... în momente frumoase și vesele uneori, iar alteori ... urâte,
triste și chiar dureroase ...
Născută la Străoane, lângă Panciu, zonă viticolă cu
podgorii și oameni foarte harnici, ADRIANA
CODREANU
a crescut în ambianța de entuziasm și veselie a unei familii de
gospodari sensibili și muncitori. În general, viticultorii,
podgorenii, sunt o lume veselă, entuziastă, care muncește cu
dăruire dar se și bucură de roadele muncii lor. Micuța Adriana,
deja de la trei ani, cânta împreună cu oamenii care munceau în
podgorii. Părinții i-au dăruit un mic acordeon; primele lecții cu
un profesor de la Panciu, Ion
Boroș,
i-au stimulat dezvoltarea simțului și gustului muzical; rapid a
căpătat o mare abilitate în mânuirea acordeonului cu care se
acompania singură în cântecele pe care le învăța; creștea și
se dezvolta frumos iar familia, prietenii și îndrumătorii de la
școală remarcau cum se profila în ea o tendință care vădea un
drum spre artă. Întâia dată ... la
răscrucea drumului
... s-a aflat când avea o vârstă foarte fragedă și mama sa a
lăsat această lume ... Sora mamei sale a luat-o în grijă și i-a
devenit mamă pentru tot restul vieții făcând toate eforturile ca
fetița să nu sufere și să nu i se diminueze entuziasmul vesel de a
cânta.
Primele
contacte cu arta la modul mai consistent le-a avut pe vremea când
era elevă a liceului Aurel Vlaicu din București; la zece ani, în
1944, a venit la București pentru a se înscrie la liceu unde a
cunoscut-o pe profesoara de muzică Manuela
Balinca,
foarte sensibilă la calitățile elevei pe care o îndrumă în
primele afirmări artistice din cadrul spectacolelor liceului; erau
serbări cu cântece și dansuri dar pregăteau și spectacole
teatrale cu piese de Caragiale; în piesa ”O noapte furtunoasă”,
Adriana uimea pe toți cu felul intens în care înțelegea să
interpreteze rolul Veta având alături, în rolul Chiriac, pe
colegul Dumitru
Bondoc
ce avea să devină un jurnalist destoinic evocând acei ani de
început. Aceiași profesoară, Manuela Balinca, a stimulat pentru
arta dirijatului un alt elev al liceului, coleg al Adrianei, care
avea să devină ulterior ... dirijorul Carol
Litvin;
profesoara Balinca o prezintă mezzosopranei Nella
Dimitriu,
solistă de prestigiu a Operei Române, care, plăcându-i foarte
mult natura vocală a Adrianei, îi dă lecții de canto timp de trei
ani efectuând primele vocalize de dezvoltare și evoluție a
glasului și primele studii de repertoriu abordând arii din opere și
operete dar și lieduri atât din repertoriul românesc cât și
străin. Întâlnirea cu Nella Dimitriu avea să reprezinte unul din
momentele frumoase și norocoase ... la
răscrucea drumului
... Elevii liceului aveau acces la manifestările artistice ale
Ansamblului Artistic Giulești unde activa ca dirijor Constantin
Rădulescu,
artist emerit, cu care, mai târziu, la Teatrul de Operetă,
viitoarea soprană Adriana Codreanu avea să colaboreze foarte mult
de-a lungul a peste două decenii in cariera sa.
Lecțiile
de canto stimulau în tânăra fată o evoluție plină de entuziasm
și, la
vârsta de 18 ani abia împliniți, în 1953,
aflându-se din nou ... la
răscrucea drumului
... a intrat la Teatrul Regiunii București unde a avut parte de o
bine venită ucenicie; a activat simultan și ca solistă de muzică
populară și romanțe a Ansamblului Uniunii Generale a Sindicatelor
din România acelor ani; în acea perioadă, existau foarte multe
ansambluri în care tinerii se puteau afirma în toate genurile de
artă; dincolo de principiile regimului de a stimula dezvoltarea
potențialului artistic în tânăra generație, se ofereau acestor
tineri semnificative oportunități de muncă salarizată și o serie
de alte condiții speciale, ceea ce era foarte important pentru ei
mai ales în acei ani ai crizei economice de după război când
chiar și mâncarea cotidiană constituia o problemă. Tânăra
Adriana Codreanu evoluează și progresează consistent ceea ce face
ca, în 1953, la Festivalul Internațional al Tineretului organizat
la București, să fie distinsă cu o medalie de argint.
După
acești primi ani de activitate, în 1956, din nou ... la
răscrucea drumului
... este angajată la Teatrul de Operetă din București, la început
colaboratoare interpretând roluri secundare și apoi, după un
foarte scurt timp, solistă, devenind una dintre cele mai importante
primadonne ale teatrului vreme de trei decenii și jumătate.
ADRIANA CODREANU
Teatrul
de Stat de Operetă
fusese înființat în anul 1950
iar din 1954
rămăsese în localul de pe Splaiul Dâmboviței pe care îl
împărțise în primii patru ani de existență cu Opera Română
până la inaugurarea noului local destinat ei, la 9 ianuarie 1954.
Experiențele artistice ale genului la finele secolului al XIX-lea și
cele din prima parte a secolului al XX-lea, în mod deosebit în
perioada interbelică, au consolidat o frumoasă tradiție a Operetei
în România pregătind și bucurând un public numeros care urmărea
spectacolele cu fidelitatea unui entuziasm extraordinar. La momentul
începutului de carieră al sopranei Adriana Codreanu, primadonele
teatrului erau în ordinea cronologică a debuturilor: Silli Popescu,
Puica Alexandrescu, Dia Panaitescu, Elisabeta Porumbiță, Denise
Vrancea, Lya Turovski, Lucia Roic, Lilli Dușescu, Getta Mara,
Valeria Rădulescu, Lidia Popescu, Corina Bărbulescu; ulterior, noi
primadonne au fost angajate, nume de prestigiu precum Ștefi
Pârvulescu, Ana Kelly Vasilopol, Cleopatra Melidoneanu, Mireille
Constantinescu, Mihaela Mijea, Lucia Țibuleac, Liliana Pagu,
Margareta Niculescu, Rodica Mincef, Bianca Ionescu. Subreta, personaj
delicios al Operetei, cântăreață, actriță și dansatoare
antrenată în momente dramatice dar și comice era reprezentată de
nume valoroase precum Virginica Romanovsky, Elisabeta Henția, Cella
Tănăsescu, Constanța Câmpeanu, Valli Niculescu, Marica Munteanu
cărora în anii următori li s-au adăugat Daniela Diaconescu și
Rodica Truică. Tenorii rolurilor de june prim dar și ai unor roluri
de consistență mai dramatică, erau personalități artistice de
mare valoare precum Ion Dacian, Viorel Chicideanu, Mihail Petculescu,
Richard Deutsch, Nicolae Țăranu, Octavian Naghiu, Petre Valentin,
Constantin Drăghici, iar în anii '60
și apoi '70 li s-au alăturat Anton Negoițescu, Ludovic Spiess, Ion
Stoian, Eugen Fânățeanu, Eugen Savopol, Dorin Teodorescu, Cornel
Rusu, Alexandru Ioniță, Dumitru Trandafir. În spectacolele de
operetă există roluri de cânt și actorie de toate tipurile și
vârstele de la comice până la dramatice și care erau asigurate de
un amplu compartiment artistic format din câteva categorii demne de
menționat; baritoni: Mircea Nemens, Dușan Bugarin, Iancu Groza,
Gabriel Gheorghiu, George Hazgan, Elizeu Simulescu, Nicolae
Simulescu, Daniel Eufrosin, Emil Pinghireac; bași: Silviu Gurău,
N. Ionescu-Dodo, Aurel Grămescu, Petre Petrov; actrițe cântărețe:
Maria Wauwrina, Agnia Bogoslava, Elena Zamora, Silli Vasiliu, Ruxandra Argeșiu,
Tamara Buciuceanu, Mia Chirilescu, Sanda Mărgărit; actori
cântăreți: Nae Roman, George Groner, Nicolae Gărdescu, Lică
Rădulescu, Ștefan Glodariu, Tiberiu Simionescu, Bimbo Mărculescu,
Toni Buiacici, Nelu Marinescu, Petre Teodoru, Ștefan Teodoriu, Ion
Dinu, Virgil Bojescu, Ion Duțu. Am dorit să menționez cel puțin
acele nume care apăreau frecvent și care aveau mare popularitate,
pentru a omagia garnitura de artiști cu care a colaborat Adriana
Codreanu. Dirijorii Gherase Dendrino, Traian Mihăilescu, Constantin
Rădulescu, Liviu Cavassi, Mircea Lucescu, Mircea Ionescu, Mircea
Luculescu, Marian Didu, au asigurat pregătirea și conducerea
muzicală a vastului repertoriu asistați de maeștri pianiști
precum Teodor Sibiceanu, Gheorghe Boldeanu, Constantin Simionescu,
Alexandru Roșianu, Alfred Horvath, Puiu Schwarzman, Edith Huzly,
Alexandru Răznovanu, Marin Voicu. Regizorii Panait Victor Cottescu,
Franz Auerbach, N.Kirițescu, Barbu Dumitrescu, Ion Dacian, Nicușor
Constantinescu, și mai târziu Anghel Ionescu-Arbore, Ion Lucian,
George Zaharescu, Hero Lupescu, colaborau cu scenografi de mare
valoare precum Nicolae Lebas, Ion Ipser, Ștefan Noris, Elena Agapie
Stancu, Dorin Voinescu, George Doroșenco, Arminio Iordănescu.
Primele două decenii de existență ale teatrului, la conducerea
baletului s-a aflat marea balerină și coregrafă Elena Penescu
Liciu căreia i-au urmat Adriana Dumitrescu, Mihaela Atanasiu,
Andreea Constantinescu, Victor Vlase. Am dorit să omagiez aceste
numeroase nume cu care Adriana Codreanu a colaborat iar alături de
veterani s-a format, împărțind cu ei succese triumfale. Este
foarte interesant și frumos că, astăzi, în discuțiile noastre
pline de verva amintirilor, Adriana Codreanu își amintește de
fiecare dintre colegi cu amănunte legate de atmosfera artistică și
evenimentele trăite în teatru. Foarte multe dintre aceste nume nu
mai sunt rostite azi de nimeni și nici nu figurează scrise în
textele de evocări istorice! Trist! Păcat! Nedrept! De aceea îmi
fac o Datorie de Onoare în a le enumăra ori de câte am prilejul în
aceste studii muzicologice și istorice.
ADRIANA CODREANU
După
angajarea la Operetă, Adriana Codreanu a continuat studiul de
întreținere tehnică vocală cu mezzosoprana Nella Dimitriu, dar a
dorit și o minuțioasă perfecționare cu marea artistă și
profesoară care a fost soprana Arta
Florescu
cu care, timp de doi ani, a cizelat detalii tehnice și de stilistică
a interpretării pentru repertoriul de operetă pe care îl aborda
îmbogățindu-l cu arii din operele ”Nabucco” de Verdi, ”La
Gioconda” de Ponchielli, ”Cavalleria rusticana” de Mascagni,
”La Wally” de Catalani, ”Andrea Chénier” de Giordano, ”Manon
Lescaut”, ”Tosca”, ”La Rondine” și ”Turandot” de
Puccini; acestora a mai adăugat arii antice, arii de concert de
Händel, Rossini și Mozart, precum și lieduri de Brahms, Schubert,
Gounod, Grieg, Bizet, Alban Berg sau cântece de compozitori români
cum ar fi George Enescu, Tiberiu Brediceanu, Mihail Jora, Paul
Constantinescu, Diamandi Gheciu, Sabin Drăgoi. În urma progreselor
semnificative realizate prin studiul intens acompaniată la pian de
extraordinara corepetitoare Elsa
Chioreanu,
profesoara Arta Florescu este de părere că ar trebui să participe
la Concursul Internațional de Canto de la Toulouse ceea ce a și
făcut la ediția din anul 1966; în fața unui juriu prezidat de
Emmanuel
Bondeville
și din care, printre alții, făcea parte celebra soprană Janine
Micheau,
a obținut Premiul
al Doilea
cu Medalia
de Argint,
pe primul loc situându-se mezzosoprana bulgară Alexandrina
Miltcheva.
ADRIANA CODREANU - în recitaluri și concerte
În Gala Laureaților, soprana Adriana Codreanu acompaniată la pian
de Elsa Chioreanu, a interpretat arii din ”La Gioconda” de
Ponchielli și ”La Wally” de Catalani obținând un frumos succes
de care s-a declarat foarte mulțumită și exigenta profesoară Arta
Florescu. Deci din nou ... la
răscrucea drumului
... cu o victorie importantă care i-a consolidat definitiv
personalitatea artistică devenită între timp una dintre sopranele
cele mai importante ale Operetei din București.
ADRIANA CODREANU - Kalman PRINȚESA CIRCULUI (Lidia)
Repertoriul
de operetă al sopranei Adriana Codreanu totalizat un număr de 29
de roluri
grupate în trei
categorii artistice: 5 roluri secundare de început, 18 roluri de
primadonna
și 6
roluri de compoziție cântată și actoricească.
ADRIANA CODREANU (Lidia), ION DACIAN (Mister X)
Primele
roluri secundare
au fost în următoarele 5
titluri:
Zeller
VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI (Jeta), Miriutin
ZARVĂ-NTRE FETE, Schubert
- Berté
CASA
CU TREI FETE, Elly Roman COLOMBA, Lehar VĂDUVA VESELĂ (Silvia).
Primul rol, deci debutul absolut, a fost cu rolul Jeta din VÂNZĂTORUL
DE PĂSĂRI de Zeller, nevasta primarului din satul unde se petrece
acțiunea; rolul primarului mereu beat era interpretat de marele
actor Nae Roman care, nu fusese anunțat că, în respectiva seară,
se făcuse o substituție a unei interprete în imposibilitate de a
juca; astfel se anticipează debutul absolut al Adrianei Codreanu
care intră în scenă plină de vervă mustrându-l pe primarul -
soț mereu beat. Iar Nae Roman (Primarul) o privește efectiv năucit
și oferă deplină naturalețe replicii: Dar
tu cine mai ești ?
Jeta se repede în el: Ești
atât de afumat că nici nu îți mai recunoști nevasta! Sunt eu,
Jeta!
Primarul: Tu?!?!
Jeta!?!? ...
iar după câteva momente de tăcere ... adaugă ... Ietete!!!!
...
reacție deloc prevăzută în scenariu dar care, din acea seară, a
fost inclusă în spectacol ... Și în râsul general, public și
artiști, a avut loc debutul absolut al tinerei artiste.
ADRIANA CODREANU (Lidia), ION DACIAN (Mister X), MARICA MUNTEANU (Miss Mabel) la finalul unei reprezentații cu PRINȚESA CIRCULUI de Kalman
După
această perioadă de acomodare tranzitorie la cariera efectivă, au
urmat 18
roluri de primadonna
care au marcat un drum artistic de mare succes la București, în
țară și în străinătate. Aceste mari creații interpretative au
fost următoarele. 6
în prima distribuție a premierelor noilor producții:
Dendrino LYSISTRATA (Actrița - Pacea), Strauss SÂNGE VIENEZ
(Gabriela), Filaret Barbu ANA LUGOJANA (Ana), Strauss VOIEVODUL
ȚIGANILOR (Saffi), Dendrino LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT (Bertha), Comișel
SOARELE LONDREI (Floria).
ADRIANA CODREANU (Mi Tzu Ti), NICOLAE ȚĂRANU (Marco Polo) - Lopez SECRETUL LUI MARCO POLO
6
în a doua distribuție a premierelor tot ale unor noi producții:
Lopez SECRETUL LUI MARCO POLO (Mi Tzu Ti), Kalman CONTESA MARITZA
(Maritza), Kalman CONTESA MARITZA (Manja), Lehar VĂDUVA VESELĂ
(Hanna Glawari),
ADRIANA CODREANU (Mi Tzu Ti), NICOLAE ȚĂRANU (Marco Polo) - Lopez SECRETUL LUI MARCO POLO
Filaret
Barbu PLUTAȘUL DE PE BISTRIȚA (Ileana), Lehar CONTELE DE LUXEMBURG
(Angèle).
6
roluri abordate ulterior după respectivele premiere:
Strauss
LILLIACUL (Rosalinde), Comișel
CULEGĂTORII DE STELE (Sanda), Dendrino LYSISTRATA (Lysistrata),
Lehar PAGANINI (Coralina), Kalman PRINȚESA CIRCULUI (Lydia),
Benatzky LA CALUL BĂLAN (Josepha). 6
roluri de compoziție cântată și actoricească; 4 la premierele
noilor producții:
Dunaewski VÂNT DE LIBERTATE (Clementina), Cavassi - Butoescu MĂTUȘA
MEA FAUSTINA (Faustina), Rodgers OKLAHOMA (Mătușa Eller), Kalman
SILVIA (Cecilia); 2
abordate ulterior:
Loewe MY FAIR LADY (Doamna Higgins), Dendrino
LĂSAȚI-MĂ SÂ CÂNT (Madame Roza).
ADRIANA CODREANU (Gabriela) - Strauss SÂNGE VIENEZ
Vocalitatea
primadonnei Adriana Codreanu era de soprană Falcon excepțional
conformată pentru anumite personaje ale repertoriului de operetă,
în mod deosebit acelea care solicitau un profil de soprană lirică
spinto cu mari resurse sonore și timbrale în jumătatea inferioară
a ambitusului spectacular rezolvată într-un registru de piept
încărcat de armonice și care punea în valoare artistică un
spectru expresiv sonor și timbral de consistentă teatralitate.
IANCU GROZA (Vercingetorix), VALERIA RĂDULESCU (Frantzi Cagliari), ADRIANA CODREANU (Gabriela) și corpul de balet la finalul unei reprezentații cu SÂNGE VIENEZ de Strauss
O
astfel de vocalitate poate fi activă de la prima tinerețe până la
maturitatea unei vârste mai înaintate deoarece este compatibilă
atât cu rolurile de primadonă dintr-o anumită zonă repertorială
cât și cu cele de duenă unde interpretarea solicită teatru de
proză atât dramatic cât și comic.
ADRIANA CODREANU (Gabriela), NICOLAE ȚĂRANU (Eduard) - Strauss SÂNGE VIENEZ
Sonoritatea vocii era foarte
amplă și, în același timp, puternic manifestată atât în piano
cât și în forte, în linia de cantilenă cât și în anvergura
duetelor, terțetelor ori ansamblurilor unde personajul trebuie să
domine scena.
ADRIANA CODREANU (Hanna Glavari) - Lehar DIE LUSTIGE WITWE (VĂDUVA VESELĂ) - turnee europene
Timbrul era de o culoare deschisă dar foarte dens și
pe care, în repetate rânduri, l-am definit argintat selenar; o
astfel de voce deschisă la culoare dar foarte consistentă, produce
un efect estetic fascinant în expresivitatea dramatică intensă și
în cea lirică de linie căreia îi poate conferi o elegantă
măreție. Registrul central plenar înainta spre zona acută unde
emitea sunete de eficientă incisivitate; conformația în coloană
foarte largă și caracteristicile tipice ale categoriei vocale de
soprană Falcon limitează în mod firesc registrul acut la nivelul
la2 natural - si 2 bemol ceea ce este suficient pentru zona
repertorială căreia corespunde artistic. Registrul grav oferea o
impostație naturală într-o frumoasă și amplă rezonanță de
piept căreia, de-a lungul timpului, i-a aplicat o orientare
diferențiată în funcție de personalitatea personajelor și de
evoluția teatralității lor în acțiune; eficiența funcțională
a unui astfel de registru grav și centro - grav admirabil impostat
în rezonanța de piept, a favorizat o frumoasă integrare în proză
a vocii vorbite atât pentru personajele de primadonna cât și
pentru cele de duenă unde a încântat prin dicțiunea exemplară.
VALERIA RĂDULESCU, ION DACIAN, ADRIANA CODREANU - într-un turneu european
Adriana Codreanu este ceea ce se poate numi o voce foarte dezvoltată
printr-un permanent antrenament cotidian realizat de la cea mai
fragedă vârstă; de la trei ani a început să cânte dezinvolt
alături de podogorenii viilor copilăriei sale din regiunea unde s-a
născut iar abilitatea de a se acompania de mică la acordeon i-a
consimțit dezvoltarea muzicalității și a simțului estetic vocal
direct aplicat cuvântului din fraza melodică a vocii; ucenicia în
cântul popular și în romanță i-a dezvoltat robustitatea coloanei
sonore bine proporționată consistenței manifestată de natura sa
timbrală; ucenicia în cântul popular și în romanță i-a
prilejuit adâncirea profundă a expresivității cuvântului
încălzit de emoția conștientizării mesajului artistic catalizând
o deosebită confidență cu publicul; atât în muzica noastră cât
și la alte popoare, atât compoziția cât și evoluția estetică a
vocalității au fost mult favorizate de creația populară în care
profilul artistic al sopranei Adriana Codreanu a fost bine ancorat
încă de la bun început.
Adriana Codreanu a continuat să
interpreteze romanțele românești apărând în numeroase emisiuni
de televiziune unde era dirijată de Ionel
Budișteanu
și de Victor
Predescu.
Elegantă, expresivă, cu o voce deja cultivată, nuanța cele mai
populare refrene cu o distinsă măiestrie. La una dintre aceste
emisiuni, a lansat în primă audiție romanța lui Aurel
Giroveanu
”La
noi nu-i nimenea bătrân”
pe care compozitorul a compus-o pentru vocea ei. Genul romanței în
interpretarea Adrianei Codreanu oferă muzicalitate, poeticitate și
teatralitate la cel mai înalt nivel.
ADRIANA CODREANU - Kalman CONTESA MARITZA în rolul titular
Am
urmărit cariera acestei mari artiste admirând-o în marea
majoritate a rolurilor sale în care se simțea din plin că Muzica
era o Bucurie iar Cântul devenea o Revelație a identității umane
a personajelor cu sublinierile fundamentale în planurile emotive și
caracteriale.
ADRIANA CODREANU și ION DACIAN (Tassillo) - Kalman CONTESA MARITZA
Chiar în numeroasele dialoguri pe care le purtam cu
Adriana Codreanu încă în acei ani, îmi explica felul în care
urmărea momentele
personajului cu respectiva dozare până la cel culminant și
favorizarea evoluției către rezolvarea finală a conflictului;
dovedea un acut simț al publicului căruia îi percepea pulsul
emotiv și gradientul de asimilare al mesajului stimulându-i dozarea
interpretării cu inflexiuni și modulații ad hoc perfect sesizate
de dirijori și de unii parteneri.
ADRIANA CODREANU și NICOLAE ȚĂRANU (Tassillo) - Kalman CONTESA MARITZA
Rolurile
pe care Adriana Codreanu le-a considerat fundamentale ale carierei
dar și cele mai apropiate de suflet: Ana din opereta ANA LUGOJANA de
Filaret Barbu, Mătușa Eller din musicalul OKLAHOMA de Rodgers și
rolul titular din opereta CONTESA MARITZA de Kalman interpretat în
țară și peste hotare în limba originală. Considera aceste roluri
prin potențialul lor afectiv care conferea sufletelor lor o anumită
forță ce captiva publicul de la prima apariție pe scenă. În
programul de sală al premierei cu noua producție a operetei ANA
LUGOJANA de Filaret Barbu în
1967, Adriana Codreanu semna următoarele considerații artistice și
afective despre rolul titular: De
la prima citire a libretului operetei ”Ana Lugojana”, mi-am
apropiat foarte mult rolul titular care mi-a fost încredințat.
Pentru că cine nu poate îndrăgi această fată energică, bună,
cu sentimente calde față de tot ce este uman! M-am gândit mult
asupra modalității rezolvării cât mai bine și cât mai clar a
relațiilor de sentiment Ana - Sandu, prieteni de joacă încă din
copilărie, și Ana - Nica, sentimente trezite Anei de apariția și
noutatea pe care acesta o aduce cu sine. Deși la început Ana este
investită cu mai puține probleme sufletești, desfășurarea
acțiunii o pune în fața unei continue frământări sufletești
care la finalul actului II culminează cu acea ”nuntă cu lacrimi”,
aș zice pentru că trăiește revelația unei surprize: Sandu nu-i
este numai prieten. Cea mai caldă dorință a mea este ca
spectatorii s-o îndrăgească pe Ana Lugojana și ... s-o iubească.
ADRIANA CODREANU (Ana), NICOLAE ȚĂRANU (Sandu), AUREL GRĂMESCU (Moș Toma) într-o scenă din opereta ANA LUGOJANA de Filaret Barbu la reluarea într-o nouă montare în 1967
În
plină forță artistică de primadonna, Adriana Codreanu a dorit
abordarea unor roluri de duenă cu proză actoricească și
dramaturgie consistentă a unor personaje mature și aceasta in
dorința de a salva teatrul într-un moment în care pentru
respectivele personaje nu existau artiste potrivite acelor roluri.
ADRIANA CODREANU (Saffi) - Strauss VOIEVODUL ȚIGANILOR
Este vorba de Doamna
Higgins
din MY
FAIR LADY de
Loewe
unde primea aplauze chiar de la intrare datorită ținutei impozante,
majestuoase, elegante și cu un accent profund în declamarea
replicilor în calitate de mamă a Profesorului Higgins interpretat
admirabil de Ion Dacian; Adriana Codreanu surprinsese în mod foarte
plăcut pe Maestrul Dacian, pe colegi și publicul într-un rol de
compoziție al unei femei foarte mature ea având doar ... 36 de ani
... și continuând să interpreteze celelalte roluri de primadonna
din repertoriul său. Aceasta se întâmpla în octombrie 1971 pentru
ca după câteva luni, în februarie 1972, în regia lui Toni
Buiacici, Adriana Codreanu să abordeze rolul Clementina
din opereta VÂNT
DE LIBERTATE
de Dunaewsky,
rol pe care în urmă cu două decenii, îl abordase Maria Wauwrina;
din distribuție mai făceau parte Cleopatra Melidoneanu, Ștefi
Pârvulescu (Stella), Mircea Nemens, Elizeu Simulescu (Mario),
Constanța Câmpeanu, Valli Niculescu, Daniela Diaconescu (Pepita) și
mulți alți mari artiști în celelalte roluri integrate într-o
echipă foatre dinamică. Pentru rolul cu totul special al actorului
Cezar Gall interpretat odinioară de Petre Ștefănescu-Goangă,
fusese invitat baritonul Octav Enigărescu de la Opera Română
ADRIANA CODREANU (Saffi) - Strauss VOIEVODUL ȚIGANILOR
În
primul act, Adriana Codreanu interpretează o foarte frumoasă arie
plină de sentiment unde este favorizată de vocalitatea sa de
soprană Falcon, aria fiind scrisă pentru o mezzosoprană; rezonanța
argintată a registrului său de piept impresionează publicul și
face ca reprezentația să demareze foarte bine. În actul al doilea
are o scenă de un umor suculent cu cei doi marinari interprteați
formidabil de Emil Popescu și George Hazgan după care urmează o
scenă incandescent de amuzantă în care Adriana Codreanu
dialoghează cu Octav Enigăresscu interpretând apoi un duet ce se
încheie cu un dans teribil în aplauzele publicului care dorea bis
la fiecare spectacol și ... bisul se desfășura regulat ...
ADRIANA CODREANU (Saffi) - Strauss VOIEVODUL ȚIGANILOR
La
un spectacol, s-a produs o scenă cu totul deosebită: în actul al
doilea, Clementina - Adriana tebuie să bea trei pahare cu rom în
sănătatea fiicei sale Stella care se căsătorea cu iubitul ei
Mario; cei doi marinari - Emil Popescu și George Hazgan - aduc
sticla cu rom în care era un ceai și paharele; toarnă băieții cu
foc și veselie, oferă Clementinei care, ca de o obicei, la fiecare
reprezentație, dă pe gât paharul dintr-odată ... La un moment dat
Adriana se oprește, ochii îi lucesc, mișcă buzele într-un anumit
fel pe care eu îl disting dar conținutul replicii nu este cazul
să-l scriu aici de vreme ce nici publicul în sală nu a auzit ceea
ce avea să mi se povestească la final ... Fapt este că, de data
aceasta, Clementina îmbujorată până la lacrimi nu bea de cât un
singur pahar ... Cei doi râzând insistă iar ea, în perfecta
tonalitate a rolului, îi apostrofează cu putere: derbedeilor!
... Iar derbedeii
râd și mai tare și eu abia aștept să se termine spectacolul ca
să mă duc s-o întreb ce-a fost acolo. Și când merg la cabină,
Adriana îmi spune că ... derbedeii
... ca să fie și mai puternic romul, întăriseră ceaiul cu ardei
iute și piper ... În timp ce vorbeam cu ea, apar și ... derbedeii
... cărora Clementina le spune: Mă
golanilor, de acum înainte vin cu ceaiul meu de acasă!
Și s-a ținut de cuvânt!
ADRIANA CODREANU și GHEORGHE APOSTOL
Glume
din acestea se făceau mereu iar Adriana Codreanu le gusta cu umor și
artiștii se bucurau de disponibilitatea ei care era extrem de
populară, amabilă, accesibilă oricând și pentru orice probleme
deși era căsătorită cu ... Gheorghe
Apostol
(Galați,
13 mai 1913 - București, 21 august 2010)
... marele demnitar politic pe care Gheorghe Gheorghiu Dej îl
desemnase succesor la conducerea țării. Apostol însuși era un om
amabil, plăcut, serviabil, practic, rațional, cinstit, serios,
foarte critic atunci când era cazul să fie și nu ținea cont de
nimeni dacă era convins că avea dreptate. Iar Adriana Codreanu se
potrivise perfect soțului său cu caracterul său robust și călit
în experiențele sale e viață. Formau un cuplu cu un farmec aparte
și au avut o lungă viață conjugală, de aproape jumătate de veac
până când Apostol a lăsat această lume la vârsta de 98 de ani.
Când se căsătorise cu Adriana, Gheorghe Apostol era prim
vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și Președinte al
Uniunii Generale a Sindicatelor. Din cauza faptului că era
antipatizat de Ceaușescu, după 1967, fusese eliberat din
respectivele funcții și repartizat Director General al Rezervelor
de Stat. Am întrebat-o pe Adriana Codreanu dacă ar fi continuat
activitatea artistică la teatru în situația în care s-ar fi
respectat voința lui Gheorghiu Dej și soțul ei ar fi devenit
conducătorul țării; mi-a răspuns că da întru cât Gheorghe
Apostol iubea arta și artiștii; și era adevărat; venea des la
teatru unde l-am cunoscut de mic copil și am stabilit un frumos
raport devenit în timp o trainică prietenie. Ceaușescu nu îl
agrea pe Apostol pentru că nu accepta să fie criticat și
contestat; în plus, prin comportamentul său elegant, Apostol se
bucura de foarte mare popularitate și, pe măsură ce antipatia
oamenilor față de Ceaușescu creștea, creștea popularitatea și
simpatia față de Apostol. Adriana Codreanu la Operetă era stimată
și iubită și răspundea cu rapidă amabilitate la toate cererile
de ajutor ale oamenilor de la case și medicamente străine până la
... butelii de aragaz ... Într-o perioadă în care se vorbea cu
apelativele de ”tovarăș” și ”tovarășe”, oamenii se
adresau fără nici-o rezervă folosind formula ... ”Doamna
Adriana” ... și ea era într-adevăr o mare Doamnă ...
ADRIANA CODREANU și GHEORGHE APOSTOL
Lui
Gheorghe Apostol, din ordinul lui Ceaușescu, i s-au înscenat trei
accidente pentru a fi eliminat iar el a scăpat nevătămat din toate
trei; a relatat în interviuri și în volumul autobiografic publicat
în urmă cu mai mulți ani. Al treilea accident înscenat a avut loc
duminică 2 iulie 1972 ... din nou ... la
răscrucea drumului
... Îmi amintesc foarte bine, eram la liceu, terminasem primul an și
în vacanță, până la încheierea stagiunii, mergeam la Operă și
la Operetă în fiecare seară. În ultimele zece zile ale lunii
iunie am mers la trei spectacole în care Adriana Codreanu oferea
trei creații deosebite: miercuri 21 iunie ”Soarele Londrei” de
Comișel în care mai cânta Nicolae Țăranu, Mireille
Constantinescu, Valli Niculescu; joi 22 iunie ”My Fair Lady” de
Loewe alături de Ion Dacian și Cleopatra Melidoneanu și joi 29
iunie, închiderea stagiunii cu ”Sânge vienez” de Strauss în
care mai cântau Nicolae Țăranu, Lilli Dușescu, Marica Munteanu.
De fiecare dată mergeam la sfârșit pentru felicitări iar în
ultima seară a stagiunii ne-am salutat înainte de vacanță cu
bucuria de a ne revedea în toamnă. Luni 3 iulie, de dimineață,
îmi telefonează tata de la birou; aflase de la prietenul său,
chirurgul Costică Olteanu de la Spitalul de Urgență, că fusese
adusă în stare de comă Adriana Codreanu în urma unui groaznic
accident de mașină petrecut o zi înainte în zona Urziceni; după
ce a vorbit cu mine, tata a telefonat la teatru directorului adjunct
Corneliu Mărgineanu cu care era prieten locuind în același
cartier. Trista veste s-a răspândit rapid și toată lumea era
îngrozită fără ca să aibe cineva curajul să comenteze mai în
profunzime situația. În acea zi, soții Apostol mergeau la
Străoane, lângă Panciu în vizită la părinții Adrianei. Mai
târziu aveam să aflu detalii cum fusese înscenat accidentul și
toate aceste amănunte pot fi citite în interviurile acordate după
1990 de Gheorghe Apostol. După o serie de intervenții
neurochirurgicale și un laborios program de recuperare neuromotorie,
la șase luni de la cumplitul accident, Adriana Codreanu face prima
vizită la teatru; era la începutul lui ianuarie 1973 când părăsea
această lume Gherase Dendrino, marele compozitor și dirijor; iar
după alte patru luni, apare din nou pe scenă în aplauzele
publicului și ale colegilor pentru această revenire. Mai târziu,
aveam să aflu de la Adriana că Elena Ceaușescu, renumită pentru
antipatia sa față de artistele frumoase, s-a mirat cu ciudă de
faptul că scăpase cu viață în urma acelui accident.
CONSTANȚA CÂMPENU, TONI BUIACICI, ADRIANA CODREANU, CLEOPATRA MELIDONEANU, CORNEL RUSU în final de spectacol cu opereta MĂTUȘA MEA FAUSTINA de Liviu Cavassi și Doru Butoescu
În
noua stagiune, 1973/1974, Adriana Codreanu este din nou protagonistă
în rolul titular al unei premiere absolute la jumătatea lunii
octombrie: MĂTUȘA
MEA FAUSTINA de Cavassi - Butoescu;
sub conducerea muzicală a lui Liviu Cavassi și în regia lui Ion
Lucian de la Teatrul Național, Adriana Codreanu (Lucia Roic în a
doua distribuție) realizează o creație interesantă; rolul este
amuzant, cu scene frumoase mergând de la voioșie comică și până
la melancolia meditativă marcând un moment culminant cu aria Măi
omule ...
a cărei linie melodică impresionează publicul; îi are ca
patreneri pe Cleopatra Melidoneanu, Cornel Rusu, Constanța
Câmpeanu, Toni Buiacici și mulți alții. Spre finalul stagiunii,
vineri 29 martie 1974, are loc premiera în România a musical-ului
OKLAHOMA
de
Rodgers
sub bagheta lui Liviu Cavassi și în regia lui George Zaharescu;
Adriana Codreanu interpretează rolul central al acțiunii: Mătușa
Eller, cu multă proză la nivel înalt de actorie, cu dans și
intervenții cântate; un succes extraordinar pentru ea și fiecare
dintre artiștii distribuției: Constanța Câmpeanu, Valli
Niculescu, Marica Munteanu, Elizeu Simulescu, Virgil Bojescu,
N. Ionescu-Dodo, George Hazgan; se râde și se ... lăcrimează în
același timp deoarece culoarea epocii și contextul uman al acțiunii
sunt redate foarte veridic.
În
1975, în luna mai, se anunță decesul unui alt mare activist
comunist, Chivu Stoica, mort în condiții suspecte despre care se
vorbea pe șoptite clarificându-se totul abia după 1989; este
înmormântat la Mausoleul din Parcul Libertății unde iau parte
toți demnitarii din generația defunctului mai puțin Ceaușescu și
soția sa; singurul care are curajul să întrebe și să comenteze
contestatar această atitudine este ... Gheorghe Apostol ... ca de obicei. Iar după câteva zile, citim în ziarul Scânteia că, în
urma unui Decret Prezidențial, Gheorghe Apostol este eliberat din
funcția de Director General al Rezervelor de Stat și pensionat
având vârsta de 62 de ani. După un an, în toamna lui 1976, în
timpul vizitei de stat la București, Brejnev îl întreabă pe
Ceaușescu ce mai face ... tovarășul
Apostol
... iar răspunsul, plin de ... teamă dar cu inspirație abilă,
vine prompt: i-am
acordat o perioadă de odihnă după care îi vom încredința o
misiune diplomatică.
Brejnev se declară mulțumit de răspuns, Ceaușescu răsuflă
ușurat și, după încheierea vizitei delegației sovieticilor, îl
cheamă pe Apostol pentru o conversație și îi spune că s-a gândit
să îl trimită ambasador într-un stat din Africa. Apostol, calm,
surâzător și stăpân pe situație într-un mod cu care l-a
intimidat totdeauna pe Ceaușescu, răspunde: Ascultă
Nicule! Ce nu ai reușit prin cele trei accidente regizate cu
securitatea, vrei să reușească acea climă insuportabilă din
Africa? Eu acolo nu merg, prefer să mor acasă! Dar dacă vrei să
mă ții departe, atunci aleg eu unde îmi convine!
Au stabilit de comun acord ... Argentina ... Din nou ... la
răscrucea drumului
... dar de data aceasta un drum peste mări și țări ... Adriana
Codreanu, după un recent succes în rolul Cecilia din opereta SILVIA
de Kalman a cărei premieră avusese loc în decembrie 1976, la șase luni după vizita lui Brejnev, pleacă împreună cu soțul său în
Argentina la începutul lunii mai 1977 și stă acolo până în 1983
după care preiau misiunea diplomatică din Brazilia până în 1988
când revin definitiv la București. În tot acest interval, veneau o
dată pe an în vacanță și ne întâlneam la teatru unde urmăreau
noile premiere iar Adriana mai interpreta câteva spectacole așa de
plăcerea de a mai gusta succesul la publicul ce o dorea. Ultima dată
i-am văzut în 1986, tot cu prilejul unei vacanțe a lor și
înaintea plecării mele în lumea largă.
ADRIANA CODREANU și GHEORGHE APOSTOL
În
timpul celor două misiuni diplomatice, Adriana Codreanu era foarte
activă alături de soțul ei; organiza evenimente importante și lua
parte la viața culturală a societății. Adriana Codreanu și soțul
ei mi-au povestit foarte multe întâmplări și aspecte ale acelei
perioade trăite în diplomație în America de Sud; sunt lucruri
interesante și de mare încărcătură sufletească. Cu farmecul ei
de primadonna, Adriana Codreanu a cultivat relații de prietenie cu
soția primarului orașului Buenos Aires - Signora Cacciatori - și
cu soțiile altor diplomați în cadrul unor întâlniri periodice
prilejuite de vizite turistice în oraș sau în alte locuri; cu
prilejul unor astfel de întâlniri se făcea și muzică iar Adriana
Codreanu era rugată să ofere câte interpretări de arii și
lieduri românești și străine. Una dintre aceste întâlniri a
fost organizată cu prilejul unei ample recepții cu ocazia vizitei
regelui Spaniei Juan Carlos însoțit de regina Sofia; în timpul
acelei recepții, artista noastră aude un glas puternic care o
cheamă: Adriana!!!!
... Era marea artistă ... Sarita Montiel ... invitată în suita
reginei pentru acest voiaj; se cunoscuseră când Sarita fusese la
București într-un turneu și când după un recital a fost invitată
la un ceai într-o după masă de către soția lui Ion Gheorghe
Maurer; la acea întâlnire, au cântat și s-au amuzat păstrând
fiecare amintirea celeilalte și reîntâlnindu-se după mulți ani
la Buenos Aires.
În
anul 1988, soții Adriana Codreanu și Gheorghe Apostol au revenit la
București; ea a reluat activitatea la teatru și el s-a retras la
pensie. Vremurile se înăspriseră. Gheorghe Apostol inițiază
proiectul Scrisorii
celor șase
vorbind cu Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu și ulterior cu
Silviu Brucan, Constantin Părvulescu și Grigore Răceanu. După
trimiterea acelei scrisori, au început represaliile. Din nou ... la
răscrucea drumului
...
ADRIANA CODREANU și GHEORGHE APOSTOL
Gheorghe
Apostol împreună cu Adriana Codreanu sunt chemați la lungi anchete
masacrante pentru nervi; sunt supravegheați, li se întrerupe linia
telefonică și li se interceptează toată corespondența. Imediat
Adriana începe să acuze niște simptome care conduc la un
diagnostic ce impune o intervenție chirurgicală la tiroidă; sunt
efectele unor iradieri la care fusese supusă în timpul anchetelor
și cărora a rezistat prin constituția ei fizică puternică
alegându-se doar cu niște tulburări rezolvate chirurgical.
Evenimentele din decembrie 1989 pun capăt calvarului dar înfruntă
alte vicisitudini cu consecințe grele pentru confortul vieții lor
fiind lipsiți de acea înțelegere și susținere pe care ar fi
meritat-o datorită curajului cu care s-au comportat în cursul
vieții și mai ales în contextul acelei scrisori protestatare care
a avut o mare importanță la vremea aceea ... la
răscrucea drumului
... În ciuda acestor aspecte ale dificultăților înfruntate,
Adriana Codreanu și soțul ei au continuat bucuria
de viață: cultul căminului curat și împodobit cu flori, pasiunea
culinară împletită cu ospitalitatea, muzica, pictura, lecturile, televizorul, societatea, a fi permanent prezent formativ și
informativ în pulsația timpului prezent, relațiile cu prietenii.
Cu fiecare venire a mea în țară ne-am întâlnit și am depănat
amintiri ori am comentat vremurile actuale. La 21 august 2010,
Gheorghe Apostol, în vârstă de aproape 98 de ani, lasă această
lume după ce a supraviețuit 21 de ani lui Ceaușescu care îi
organizase trei accidente pentru a-l elimina ... Din nou Adriana ...
la
răscrucea drumului
... dar continuând propriul drum cu dârzenie și forță de
caracter. Vorbeam des la telefon și ne vedeam când veneam în țară în
vacanțe. Rămăsese aceiași doamnă tonică plină de umor și
filtrând viața și timpurile prin filosofia însușită în urma
experienței sale de viață.
ADRIANA CODREANU
Adriana
Codreanu rămâne o personalitate artistică de mare importanță pentru
Opereta din România în cea de a doua jumătate a secolului al
XX-lea iar profilul artistic și realizările sale sunt un model care
trebuie cunoscut și aprofundat pentru perpetuarea valorilor genului
la generațiile următoare. La
finalul acestui studiu artistic, istoric, muzcologic și uman,
retrăiesc scena finală a musicalului OKLAHOMA
de Rodgers
în care, Adriana
Codreanu
interpretând rolul Mătușa
Eller,
impresiona publicul cu declamația profund nuanțată a acestor
fraze:
Timpul
bate nerăbdător la poarta casei mele, pentru ca cei tineri să-și
ia drumul spre viață! Iar noi, noi, bătrânii, știm asta bine!
Știm că vine o vreme când rămânem doar cu amintirile, atât!
Este
dimensiunea existențială în care a trăit în ultima parte a vieții sale Adriana
Codreanu
în vibrația amintirilor unei lungi parabole de artă și viață pe
parcursul căreia, de foarte multe ori și la mari încercări, s-a
aflat ... la
răscrucea drumului ...
