Sunt deja ... două decenii ... de când ... RENATA TEBALDI ... a trecut în ... Eternitate ... după o exemplară parabolă existențială de Viață și Artă de-a lungul căreia deja intrase în ... Universalitate ...
Renata Tebaldi ... la Voce d'Angelo ... așa cum o definise legendarul Arturo Toscanini în 1946, în timpul repetițiilor pentru Concertul de Inaugurare a Scalei după reconstrucție, a intrat în Istoria Universală a Teatrului Liric în Galeria Excelențelor grație desăvârșirii tehnice vocale și a profunzimii estetice a interpretărilor sale. Acest concert avusese loc la 11 mai 1946 iar Renata Tebaldi a interpretat partea de soprană din Cvartetul cu Cor Dal tuo stellato soglio din Guglielmo Tell de Rossini împreună cu Jolanda Gardino, Giovanni Malipiero, Tancredi Pasero și un solo din Te Deum pentru Dublu Cor și Orchestră de Verdi.
Teatrul alla Scala din Milano i-a dedicat reprezentația inaugurală a stagiunii 2024/2025 cu premiera noi producții cu La Forza del Destino de Verdi.
În urmă cu exact șapte decenii, în stagiunea 1954/1955, Renata Tebaldi era protagonista rolului Leonora din această capodoperă verdiană la premiera de la 26 aprilie 1955, pentru un total de cinci reprezentații extraordinare. În regia lui Mario Frigerio, sub bagheta marelui dirijor Antonino Votto și cu un cor impecabil pregătit de dirijorul Norberto Mola, alături de Renata Tebaldi, evoluau Giuseppe di Stefano urmat de Carlo Bergonzi (Don Alvaro), Aldo Protti (Don Carlo), Marta Perez (Preziosilla), Giuseppe Modesti (Padre Guardiano), Renato Cappecchi (Fra Melitone).
Într-un arc de timp de un deceniu și jumătate, din 1945 și până în 1960, Renata Tebaldi a fost protagonistă aclamată la Scala în 14 producții cu numeroase reluări. Pe lângă La Forza del Destino de Verdi care ocupă un loc cu totul special în repertoriul său, Renata Tebaldi a cântat în Faust de Gounod, Evgheni Oneghin de Ceaikovski, La Traviata, Aida, Otello și Falstaff de Verdi, Die Meister singer von Nürnberg (în versiune italiană I Maestri Cantori di Norimberga) și Lohengrin (tot în versiune italiană) de Wagner, Mefistofele de Boito, La Wally de Catalani, Andrea Chénier de Giordano, Adriana Lecouvreur de Cilea a cărtei creație interpretativă a devenit în timp emblematică pentru profilul personalității sale artistice.
Apoi, pentru încă un deceniu și jumătate, Renata Tebaldi a stat departe de Scala motivând cu o impresionantă demnitate nemulțumirea față de o anumită atitudine adusă personalității sale din partea celor care se aflau la conducerea managerială, artistică și muzicală a teatrului. În tot acest interval de timp, numeroșii săi admiratori se deplasau în alte orașe sau chiar în alte țări iar unii chiar peste ocean pentru a se bucura de interpretările sale.
Renata Tebaldi a dat curs invitațiilor primite de la New York Metropolitan Opera și de la restul teatrelor lirice americane care doreau prezența ei intensă în viața artistică americană.
La Metropolitan Opera din New York, după un debut extraordinar, la 31 ianuarie 1955, în Otello de Verdi alături de Mario Del Monaco, Leonard Warren și sub bagheta renumitului dirijor Fritz Stiedry, într-un arc de timp de aproape două decenii, a fost protagonista unor titluri memorabile în ordinea cronologică a debuturilor: La Bohème, Andrea Chénier, Tosca, La Forza del Destino, La Traviata, Madama Butterfly, Manon Lescaut, Simon Boccanegra, Adriana Lecouvreur, La Gioconda, La Fanciulla del West, Falstaff; în total 13 opere în care a apărut aproape în fiecare stagiune în reprezentații aclamate entuziast de public și de presă dar și de prestigioasa generație de colegi veterani și tineri ai Metropolitanului pentru un total de ... 270 de reprezentații ... Parabola sa artistică de la Metropolitan, începută cu Otello, s-a încheiat tot cu Otello, la 8 ianuarie 1973, alături de James McCracken, Sherrill Milnes și sub bagheta de James Levine.
Site-ul online al Metropolitanului este cel mai bine organizat, cel mai ospitalier documentării și cel mai complet întrucât cuprinde întreaga istorie a teatrului de la inaugurarea lui. Când am fost la Metropolitan prima dată în viața mea, în 1989, am intrat în arhivele lor care erau impecabile și foarte bine organizate facilitând cercetarea istorică, artistică, muzicologică; nu era încă Era Google a comodităților de azi și eu, înarmat cu un amplu dosar cu hârtie amenajat, cu creioane foarte pedant ascuțite – negre, albastre, roșii – mi-am luat toate datele care mă interesau atunci și în mod special legate de artiștii români afirmați acolo de-a lungul anilor; revenit la Roma, am bătut la mașina de scris Olivetti Lettera 32 cu ... religioasă răbdare ... pentru ca zece ani mai târziu să încep să îmi organizez la computer ... Memoriile Sufletului meu în Universul Vocalității ... Iar dosarele scrise cu creioanele mele pedant ascuțite și apoi dactilografiate, le păstrez și îmi fac plăcere asemenea unei ... clepsidre ... care marchează trecerea timpului ...
Renata Tebaldi cânta la Metropolitan și în toată America de Nord și de Sud, în Japonia, devenind o figură simbol în Galeria Marilor Soprane ale Istoriei ... iar ... în Europa revenea ... cu mare plăcere în marile teatre ... și în Italia, în mod deosebit la Teatro San Carlo di Napoli unde era aclamată ca o regină atât pe străzile orașului cât și pe scenă ... Iar la ... Milano ... revenea totdeauna de Paște, de Crăciun și Anul Nou pe care le sărbătorea cu prietenii foarte apropiați în apartamentul ei somptuos din Piazetta Guastalla, la doi pași de ... Scala ... unde nu a mai intrat deloc ... în ciuda invitațiilor insistente ...
Începută la 22 de ani, în 1944, Renata Tebaldi a realizat o carieră de peste trei decenii în cadrul căreia un deceniu și jumătate a fost foarte intensă la Scala și în celelalte teatre italiene și europene și aproape două dcenii la Metropolitan și în celelalte teatre americane cu rare reveniri în Europa și în Italia mai ales la Teatro San Carlo din Napoli. A abordat 42 de roluri din diferite școli stilistice și pe care le-a interpretat cu măsura totală a generozității sale umane și artistice. S-a impus în mod deosebit în repertoriul verdian și puccinian. Eroinele sale verdiene și pucciniene au fost impresionante; acestora a mai adăugat trei creații care au devenit emblematice pentru personalitatea sa artistică și umană: Maddalena din Andrea Chénier de Giordano și rolurile titulare din La Gioconda de Ponchielli și Adriana Lecouvreur de Cilea.
La vârsta de 50 de ani a rărit considerabil spectacolele de operă în teatru și s-a dedicat unor extraordinare recitaluri cu pianul desfășurate pe toate continentele singură sau însoțită de marele tenor Franco Corelli cu care legase o frumoasă prietenie de-a lungul anilor de glorie.
Miracolul revenirii sale la Scala s-a produs la ... 15 mai 1974 pentru un Recital cu pianul la Piccola Scala acompaniată de marele pianist Martin Katz. A fost un eveniment repetat atât la Scala cât și în alte teatre italiene. Iar pentru încheierea carierei sale extraordinare a ales tot ... Scala ... la ... 23 mai 1976 ... revenire pentru un al doilea Recital cu pianul de încheierea carierei, de data asta acompaniată de prestigiosul pianist Edoardo Müller.
Renata ... era dorită ... era chemată ... era așteptată ... iar când a revenit pentru acel ... addio alla carriera ... s-a declanșat un adevărat fenomen social care a antrenat o întreagă Italie dar și Europa de unde admiratorii săi veneau la Milano ca și cei din America ...
Despre Renata Tebaldi s-a scris și, cu siguranță, se va mai scrie de către cei ce vor fi stimulați de vasta moștenire discografică pe care ne-a lăsat-o. Eu am detaliat din cariera sa ... Scala ... și ... Metropolitanul ... și aș dori în continuare să ofer informații, date și analize determinate de relația personală de amiciție pe care am avut-o ... Binecuvântatul Noroc ... să o cultiv și de care m-am bucurat ... un deceniu și jumătate ... joi 28 ianuarie 1988 – sâmbătă 13 decembrie 2003 ...
Am trăit prima emoție a impactului cu ... Vocea de Înger ... când eram la școală, în 1968, și ascultam la Radio niște selecțiuni din ... Aida ... cu ... Renata Tebaldi, Ebe Stignani, Mario Del Monaco, Aldo Protti, dirijor Alberto Erede. Sfătuit de iubita mea profesoară de pian, Eleonora Berdan, aveam pe birul meu de școlar Programul de Radio și TV și semnam cu roșu titlurile care mă interesau și pe care le urmăream dacă programele mele de școală și alte obligații de studiu particular îmi permiteau. Fusesem atras de două nume ... dirijorul Alberto Erede care în urmă șase luni, vineri 15 septembrie 1967, dirijase la Sala Palatului, în cadrul celui de al IV-lea Festival Internațional George Enescu, o reprezentație extraordinară cu Don Carlo de Verdi (Elena Cernei, Elena Dima Toroiman, Ileana Cotrubaș, Maria Șindilaru, Nicolae Herlea, Cornel Stavru, Nicolae Florei, Valentin Loghin) ... și ... baritonul Aldo Protti ... care fusese invitat la Opera Română pentru două reprezentații cu rolurile Rodrigo din Don Carlo de Verdi (11 mai 1967) și rolul titular din Rigoletto de Verdi (19 mai 1967) ... Urmărind pe Erede și Protti aveam să descopăr pe Mario Del Monaco, Ebe Stignani dar mai ales pe Renata Tebaldi ... În acei ani, ai copilăriei și adolescenței mele, unica sursă de audiții muzicale era radioul care avea programe foarte bogate cu artiști români și străini și discurile LP care soseau la Magazinul Muzica de pe Calea Victoriei.
Ceea ce m-a frapat atunci la Renata Tebaldi a fost mai întâi culoarea de voce cu totul neobișnuită, predominant deschisă dar cu variații mai închise și niște note înalte, când incisive și puternice, când de o dulceață incredibilă ... Grație spectacolelor de operă ale teatrului și a lecțiilor de pian începusem să trec la pian partiturile operelor pe care le urmăream în teatru, partituri procurate de la același magazin Muzica sau de la Anticariatul de pe strada Academiei. Începusem să știu ce înseamnă forte, fortissimo, mezzoforte, piano, pianissimo și să înțeleg dificultatea tehnică în a gestiona glasul pentru aceste performanțe. Aria Nilului din actul al treilea și duetul cu Radames din actul al patrulea m-au marcat foarte mult. De atunci am început să urmăresc în programele de radio ori de câte ori citeam numele ... Renata Tebaldi ... Dar chiar și numele ei cu respectiva muzicalitate mi-a răsmas întipărit în memorie încă de atunci ...
Spre sfârșitul anului 1968, citesc într-un interviu acordat de ... Elena Cernei ... artistă pe care o urmăream la teatru și în tot ce se difuza în jurnale și reviste despre ea decupând articole și fotografii ... pe care le-am păstrat ... Cernei relata în noiembrie 1968 faptul că, în urmă cu o lună, luase parte la o nouă producție a Metropolitanului cu Adriana Lecouvreur unde interpretase rolul Principesei de Bouillon alături de ... Renata Tebaldi ... în rolul titular ... Îmi imaginam visător ce trebuia să fi fost acolo ... Dar peste ... doisprezece ani ... aveam să încep minunata parabolă de viață și profesie de credință cu ... Elena Cernei ... intrând în sufletul ei, în viața ei, dar și în ... vasta arhivă de documente ... atingând emoționant programele și fotografiile cu dedicație pentru ea de la Tebaldi cu prilejul acelei producții de la Metropolitan ... Iar peste încă alți ... opt ani ... joi 28 ianuarie 1988 ... cu prilejul primei vizite la Milano împreună cu Elena Cernei cu care pornisem în lumea mare ... aveam să o cunosc personal pe ... Renata Tebaldi ...
Eram deja familiarizat cu vocea ei aprofundată în numeroase integrale discografice ascultate după partitură iar când am văzut-o aproape ... am remarcat că ... surâsul ei amabil, grandios și în același timp afectuos, corespundea perfect frumuseții vocale ... angelice ... pe care o ilustra din plin și în vocea vorbită într-o italiană amprentată de dialectul parmigian deoarece, de la vârsta de un an, a trăit la Langhirano de Parma unde se născuse mama sa, Giusepina Barbieri. Citisem că, tatăl ei, un bărbat frumos, cult, interesant, violoncelist de orchestră dar și de catedră în conservatoare, le părăsise atunci când Renata avea chiar un an ...
Copilăria ei fusese tristă; pe măsură ce creștea, suferea pentru absența tatălui pe care l-a cunoscut efectiv când era o mare artistă și când el, torturat de regrete și remușcări, insista ca ea să-l primească și să accepte rugămințile lui de iertare ... ceea ce ... Vocea de Înger ... din conștiința ei a acceptat și s-a produs această reconciliere urmată de un raport echilibrat până când Teobaldo Tebaldi a lăsat această lume pe care deja o părăsise Mamma Giuseppina producând în sufletul Renatei o suferință enormă. Deja de câțiva ani, o avea în casă pe Tina Viganò ... alintată de Renata în dialectul parmigian ... Tinin ... care îi era confidentă, guvernantă, secretară, asistentă, custode cu un devotament care impresiona până la lacrimi pe toți prietenii Renatei și pe mine din momentul în care am făcut parte din acel cerc.
Din cauza unei poliomielite, Renata a putut să meargă mai bine abia la ... cinci ani ... iar până atunci a stat mai mult în casă, șezând și jucându-se singură ... Mamma Giuseppina, remarcând din ce fredona fetița că ar avea auz muzical și chiar o muzicalitate consistentă, s-a gândit să o stimuleze pentru studiul pianului pe care a început să-l îndrăgească din fragedă copilărie; se gândea că, chiar dacă odată cu creșterea, va începe să meargă normal ca ceilalți copii, să îi asigure calea spre o meserie de profesoară de pian pentru a munci șezând pe scaunul de la pian ...
Dar cum nimic nu este întâmplător, Dumnezeu avea o altă ... Viziune de Viață și Destin ... pentru aceea care avea să devină ... la Voce d'Angelo ... una dintre cele mai mari artiste lirice din istoria universală ... Muzicalitatea fetiței s-a înrobustit prin studiile de pian de timpuriu și la fel maturitatea sa estetică muzicală avea să dea semnele unei precocități semnificative ... Statul în casă la pian, absența tatălui, a făcut-o ca să crească în spiritul solitudinii grație căreia, mai târziu, în carieră, și-a organizat regimul de viață ocrotitor pentru voce și întreaga sa personalitate artistică ...
Pe la jumătatea anilor de liceu urmând și Conservatorul la pian, a început să se manifeste vocea cântată și, după primele studii făcute cu Italo Brancucci dar mai ales cu Ettore Campogalliani, transferată la liceul din Pesaro, întâlnește pe marea artistă, celebra soprană Carmen Melis care devine profesoara și maestră sa definitivă.
Toate aceste aspecte le aflasem din interviurile ei pe care le citisem, din relatările unor artiști apropiați la Roma care o cunoșteau foarte bine de la începutul carierei. Ascultasem aproape toate înregistrările ei pe care le acumulasem în colecția mea de discuri și eram nerăbdător să o cunosc personal ceea e s-a întâmplat ... joi 28 ianuarie 1988 ... cu prilejul primei mele veniri la Milano și la Teatro alla Scala ... Iubita mea soție, marea mezzosoprană Elena Cernei care cântase cu Tebaldi la Metropolitan în spectacole de Adriana Lecouvreur, legase cu ea o trainică prietenie de-a lungul anilor, iar în această prietenie mă pregăteam acum să intru și eu foarte emoționat și fericit.
În urmă cu câteva luni, la Roma, apăruse versiunea italiană a cărții Elenei Cernei dedicată tehnicii vocale și sistemului ei de a educa și cultiva vocea. Era un volum mult mai amplu de cât cel apărut în România în toamna anului 1983, la București – Enigme ale vocii umane ... Versiunea italiană, L'Enigma della Voce Umana era deja sub consultanța mea și eram tare mândru de acest eveniment editorial. Elena Cernei i-a oferit Renatei Tebaldi un exemplar iar pe prima pagină, dedicația începea astfel ... A Renata Tebaldi, l'Eminente Ancella del Genio Creator ... după care urmau câteva fraze foarte afectuoase ... Tebaldi se impusese în toată lumea cu acea arie de intrare din primul act al operei lui Cilea și intoma foarte expresiv ... Io son l'umile ancella del Genio Creator ... dar Elena Cernei o considera o ... Eminentă Ucenică a Geniului Creator ... și avea dreptate ...
Din acea zi, atât personal la Milano cu prilejul multor reveniri cât și la telefon, a urmat o amplă serie de conversații, la telefon sau personal, în timpul cărora eram foarte atent să înțeleg mentalitatea ei virtuozistică și estetică și să aprofundez modul său de a cânta și de a se relaționa cu orchestra, dirijorul și partenerii ... A fost un lung șir de întâlniri personale și telefonice ... ultima conversație având loc ... sâmbătă 13 decembrie 2003 ... când mi-a spus că ... intenționa să se retragă la casa ei din San Marino unde avea un medic devotat meloman care o îngrijea de mult și care ... acum trebuia să se ocupe mult mai intens ... și deci ... cu o voce emoționată și emoționantă ... mi-a spus să fac Rugăciuni pentru ea și că ... ad un certo momento di un determinato giorno verrai a sapere tutto dai giornali ... Am salutat-o cu toată afecțiunea și cu cele mai bune urări de încurajare rămânând într-o tăcere de câteva ore ... După un an ... acel ... certo momento di un determinato giorno ... s-a întâmplat ... duminică 19 decembrie 2004 ...
Renata Tebaldi avea o vocalitate de soprană lirico spinto a cărei coloană sonoră avea o conformație piramidală; zona gravă, baza, foarte largă și intens timbrată cu consistență omogenă de la nuanțele cele mai deschise la cele mai închise sub dominanța fonetică a vocalei ”A”; zona medie tronculară, un trunchi solid și, în același timp, elastic sub dominanța fonetică a vocalei ”E”; zona înaltă finalizată într-o cupolă largă dar care avea capacitatea concentrării într-un vârf piramidal mai ales atunci când dorea să emită sunetele înalte într-un grandios pianissimo; în funcție de contextul relației voce – orchestră, reușea o multitudine de configurații intermediare echilibrând perfect proporția dintre sonoritate și timbralitate; se producea un efect sonor și timbral sub dominanța vocalei ”I” printr-un admirabil viraj strategic al celorlalte vocale; obiectivul fundamental al acestei admirabile strategii era menținerea frumuseții timbrale în totalitatea dimensiunilor expresive ale frazării vocale. Estetica sa era o ofrandă a unei mixture de grandiozitate de dulceață și bunătate. Am înțeles de la Renata Tebaldi că parametrul dominant al universului ei virtuozistic era timbrul și o multitudine de derivate de timbralitate puse în valoare de rezonanța perfectă a sonorității manifestată cu pregnanță la nivelul suprastructural al esteticii sale vocale. Sonoritatea era admirabil rezolvată și ilustrată ca și ceilalți parametri dintr-o multitudine de 35 câți am aprofundat analitic în experiența mea profesională dar sonoritatea era într-o relație proporțională pefectă cu timbralitatea. Ea insista pe două aspecte mai ales că i se puneau întrebări specifice legate de ele. Tebaldi afirma că ... vocea nu trebuie trimisă ori proiectată în mască ... ci ... doar gândită acolo și ... miracolul rezonanței se producea imediat ... Se producea imediat dacă respectivul cântăreț era foarte bine preparat și antrenat în cântul corect. Iar în ceea ce privea ... corectitudinea tehnică ... ea mai spunea următorul lucru: ... tot ce se face tehnic cu sonoritatea nu trebuie să afecteze câtuși de puțin integritatea timbralității care este emblema fiecărei voci ... Și o spunea ea care fusese emblematizată de către Toscanini drept ... La Voce d'Angelo ... Toată viața a fost foaret prudentă, atât sub aspect tehnic cât și prin modul de viață pe care îl avea, să conserve frumusețea timbrală a vocii sale ...
Prin prietenia cu Renata Tebaldi și cu mulți dintre cei mari artiști pe care i-am întâlnit, port în suflet ... o Italie, un Italianism și o Italianitate ... care astăzi nu le mai regăsesc dar pe care le port în suflet prin experiența celor ... cinci lustri ... de viață în Italia ... e all'italiana ... așa cum m-am naturalizat și am reușit să pătrund în ... Esența Umană caracterială și temepramentală al Miracolului Vocalității ... all'italiana ...
În scena La Vegine degli Angeli din La Forza del Destino, Renata Tebaldi este cea mai desăvârșită interpretă a acestui moment al rolului Leonora care i-a rămas emblematic sub toate aspectele.
Aceasta este o pagină romantică ancorată într-un Belcanto cu rădăcini în acel Cantus Firmus Gregorian prin care sobrietatea austeră vocală slujea Gloria Lui Dumnezeu. Această austeritate a fost filtrată cu o carismatică simplitate de către Spiritul Componistic Verdian codificând un Acces la Angelicitate pe care l-a găsit cu Evlavie și Demnitate Religioasă ... Renata Tebaldi ...
Prietenia prin care am fost legat de această Supremă Artistă mi-a prilejuit în îndelungi colocvii ulterioare meditații de la baza acestor considerații analitice. Desăvârșirea genială a sopranei Renata Tebaldi este conferită prin Sublimarea Îngerească a Vocalității sale care devine un Verb Vocal ce proclamă extatic o Laudă Fecioarei a cărei Înălțare la Cer pe aripile Îngerilor este exprimată de ea prin acea ... Voce d'Angelo ... proclamată de Arturo Toscanini ... și devenită peste ani, așa cum Elena Cernei a omagiat-o în dedicația sa ... Eminente Ancella del Genio Creator ...
