LUIS MARIANÒ, FRANCIS LÓPEZ ... și ... farmecul unui stil singular al operetei

 

Despre compozitorul francez Francisco – Francis López (1916-1995) și Luis Marianò (Mariano Eusebio González y García) actor și tenor spaniol naturalizat în Franța (1914-1970) am aflat pentru prima oară de la Maestrul Ion Dacian care se împrietenise cu ei în timpul voiajurilor sale de studiu și cercetare repertorială la Paris. 

Francisc Lopez

Astfel Maestrul descoperise operetele lui López și pe protagonistul multora dintre premierele sale absolute, Luis Marianò, artist renumit și adorat de public și de critici care-l proclamaseră Regele Operetei Franceze. Dintre cele 48 de operete compuse de López, două s-au detașat extraordinar de celelalte prin frumusețea carismatică a muzicii și farmecul de teatru și comedie al libretelor: ”Cântărețul mexican” (1951) și ”Secretul lui Marco Polo” (1959), amândouă avându-l ca protagonist pe Luis Marianò la Théâtre du Chatelet unde au fost interpretate foarte mulți ani și de unde s-au răspândit în toată Franța și în lumea întreagă. ”Secretul lui Marco Polo” l-a încântat foarte mult pe Ion Dacian care devenise directorul Operetei din București și avea intenția modernizării repertoriului cu titluri noi din operetă și musical. López și Louis Marianò s-au bucurat enorm de ideea aducerii în România a acestei operete.

Ion Dacian (rolul titular) în Secretul lui Marco Polo

În ziua de vineri 4 noiembrie 1966, la Teatrul de Stat de Operetă din București, a avut loc premiera capodoperei ”Secretul lui Marco Polo”; în rolul titular, Ion Dacian se bucura de o garnitură excelentă de parteneri: primadonna Valeria Rădulescu, subreta Marica Munteanu, junele comic Bimbo Mărculescu, actrița de comedie Tamara Buciuceanu iar în alte roluri de mai mică întindere dar de mare importanță artistică se aflau George Groner, Nae Roman, Emil Popescu, Iancu Groza, George Hazgan, Mihail Popescu, Mihail Petculescu, Nelu Marinescu, Dușan Bugarin. La reușita acestei formidabile producții au contribuit: regizorul Nicușor Constantinescu care a realizat și versiunea românească a libretului împreună cu Lucia Pascal lucrând pe libertul original al lui Raymond Vincy; dirijorul Liviu Cavassi; dirijorul corului Constantin Rădulescu; maestra de coregrafie Elena Penescu Liciu; scenograful Dan Nemțeanu.

Ion Dacian, Valeria Rădulescu, Tamara Buciuceanu, Marica Munteanu, Bimbo Mărculescu la premiera cu Secretul lui Marco Polo, București, 4 noiembrie 1966

Invitați de onoare au fost compozitorul Francis López și tenorul Luis Marianò; cu acest prilej au fost cunoscuți de artiștii și publicul din România iar înregistrările cu arii și scene din operetele lui López au fost oferite și Fonotecii Radiodifuziunii cu interpretările lui Luis Marianò. De atunci, datorită spiritului întreprinzător al Maestrului Ion Dacian, generații de melomani au ascultat și admirat muzica lui López și interpretările lui Luis Marianò.

Luis Mariano

Opereta este un gen artistic de foarte mare complexitate; spiritul creativității compozitorilor au acordat prioritate melodiei pe care au prelucrat-o în stricta formă inspirațională a zămislirii ei spontane. Melodiile devenite arii, duete, terțete, cvartete sau ansambluri corale au necesitat din totdeauna o vocalitate solid cultivată tehnic atât soliștilor cât și coriștilor pentru abordarea cu succes a partiturilor de consistența teatrului de operă. Artistul de operetă trebuie să cânte, să declame teatral, să se miște și să danseze cu mare elasticitate, să aibă în egală măsură umor și ironie dar și lirism și dramatism. Această complexitate i-a stimulat pe artiștii de operetă la un perfecționism permanent pregătit și antrenat și, în același timp, i-a captivat și atras și pe artiști, dirijori, regizori din teatrele de operă.

Lucrările compuse de Francis López, grație inspirației pure, spontane și foarte intens trăite, au devenit în urma prelucrării lor de către compozitor, pagini de o virtuozitate ieșită din comun. Melodismul de filon spaniol, tratat muzical în stilul francez și într-un context exuberant strălucitor al expresiei, a pus la grea încercare măiestria artiștilor în privința discernământului tehnic și estetic aservit dozărilor expresive în sonoritate, timbralitate sau în modularea spectrului de rezonanță atât în cantabilitate cât și în declamația teatrală. Acestor aspecte se mai adaugă faptul că protagonistul masculin al acestor operete are cel mai mult de cântat, câte trei sau patru arii și numeroase duete și scene de ansamblu; interpretul trebuie să fie în egală măsură un intelectual și un atlet al vocalității. De aceea operetele lui López au fost interpretate autentic și cu succes de către Luis Marianò; iar după dispariția acestuia au continuat să existe doar prin imprimările sale audio și video. În afara țării noastre, aproape nicăieri în lume nu se cântă ”Secretul lui Marco Polo”; la noi, Maestrul Dacian a oferit noilor generații de artiști un parcurs formativ inițiatic pentru interpretarea acestor pagini dificile și această tradiție instituită în 1966 s-a perpetuat până în zilele noastre de la o generație la alta de artiști.

Revenind la ideea că interpretul rolurilor din operetele lui López trebuie să fie în egală măsură un intelectual și un atlet al vocalității, înțelegem de ce de-a lungul timpului din ce în ce mai puțini tenori au abordat aceste partituri și foarte rar în mod autentic. Aici tenorul trebuie să aibă o coloană sonoră robustă dar flexibilă, de tipul tenorului liric spinto însă cu generoase disponibilități în expresivitățile lirice și dramatice; tenorul trebuie să fie un maestru al rezonanțelor de multiple feluri și să stăpânească perfect arta actorului ținând publicul cu maximă atenție. Această condiție vocală excelentă, atât tehnic cât și estetic, o întrunea perfect Ion Dacian care a început activitatea de artist ca solist al Operei Române din Cluj.

Ion Dacian a acumulat toate valorile tehnice şi estetice aferente vocalităţii sale excepţionale afirmată la începuturi în 18 roluri de operă pe şcena Operei Române din Cluj („Traviata” de Verdi, „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, „Martha” de Flotov, „Manon” de Massenet, „Madama Butterfly” de Puccini, „Flautul fermecat” şi „Don Giovanni” de Mozart, „Freischütz” de Weber, „Lakmé” de Delibes, „Faust” de Gounod, „Mireasa vândută” de Smetana, „Swanda cimpoierul” de Weinberger, „Evgheni Oneghin” de Ceaikovsky, „Tannhäuser” de Wagner, „Pescuitorii de perle” de Bizet, „Ţar şi Teslar” de Lorzing, „Die totten Augen” de d’Albert, „La drumul mare” de Nottara) şi în cele 40 de roluri ale genului de operetă de a cărui complexitate muzicală, literară şi teatrală, s-a simţit fascinat şi pe care l-a înnobilat cu bogăţia personalităţii sale artistice. Recitalul Remember Luis Marianò care va avea loc la Opera Națională din București se poate considera și un Omagiu adus lui Ion Dacian, artist de operă ca și de operetă, mai ales în această stagiune jubiliară în care aniversăm trei sferturi de veac de la înființarea Teatrului de Stat de Operetă din București astăzi Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian.

Miercuri, 3 decembrie 2008, fiind la București, am dorit să asist la spectacolul extraordinar cu ”Tosca” de Puccini în care protagoniștii celor trei roluri principale erau soprana Georgina Lukacs (Floria Tosca), tenorul Daniel Magdal (Mario Cavaradossi) și baritonul Alexandru Agache (Scarpia). Îl ascultasem pe Magdal într-o serie de imprimări live ale unor spectacole din teatrele germane și fusesem frapat de faptul că, pe lângă numeroasele roluri de tenor spinto – dramatic din opere de Beethoven (”Fidelio”), Rossini, Donizetti, Bellini, Verdi, Wagner, Puccini, Saint-Saëns, Leoncavallo, el interpreta frecvent personajele operelor ”Hughenoții”, ”Profetul”, ”Africana” de Meyerbeer, compozitor cu un profil componistic foarte singular, complex și dificil pe care, cel puțin în epoca noastră, puțini tenori îl abordează și se cântă chiar foarte rar din aceste motive.

La acea reprezentație de ”Tosca”, în actul întâi unde este temuta frază La vita mi costasse vi salverò cu vocala ”A” a cuvântului ”costasse” pe un si1 natural foarte greu de emis fără o tehnică impecabilă. Magdal a preferat formula alternativă oferită de Puccini în partitură ... ne andasse della vita vi salverò ... cu vocala ”I” pe cuvântul ”vita” la nivelul acelui si1 natural. Era pentru prima dată când ascultam un tenor care prefera varianta cu vocala ”I” și am înțeles că vocalitatea lui Magdal are o bază fonetică metalică, incisivă, care rezonează admirabil cu această vocală ”I” facilitând proiecția rezonanței și garantând sonoritatea eficientă care umple sala. Fiecare voce are o anumită specificitate în dominanța unei anumite vocale și dacă sunt bine cultivate pot evolua perfect. Acei artiști care manifestă o emisie mai avantajată de metalul vocalei ”I” pot aborda o amplă zonă repertorială așa cum dovedește palmaresul de roluri din cariera lui Daniel Magdal.

De atunci l-am ascultat pe Magdal în teatru de foarte multe ori și în funcție de dispoziția respectivei seri, în ”Tosca” executa respectiva frază și în versiunea cu vocala ”A” și îi reușea perfect, dar vocala ”I” se pare că este la el ca și al alții Vocala Maestră care îi asigură sonoritatea desăvârșită pe tot ambitusul vocalității sale. Măiestria complexă a lui Daniel Magdal mi-a oferit prilejul unei aprofundări analitice în ceea ce privește tehnica frazării în limbile franceză, italiană, germană și care constituie unul din domeniile mele de studiu și de activitate profesională prin așa numita Estetica vocală comparată. Un rol decisiv în eficiența virtuozistică a lui Magdal îl joacă incisivitatea metalică profilului fonetic de la baza vocalității sale.

Pe lângă spectacolele și recitalurile sale de operă, Daniel Magdal a interpretat și operete și arii din operete în recitaluri. Iar când l-am auzit pentru prima dată într-o arie de López, am avut revelația unei vocalități care poate aborda cu mare succes și ariile din operetele acestui compozitor cântate în zilele noastre foarte rar dacă nu deloc.

Tenorul Daniel Magdal

Am primit cu mare entuziasm știrea că, la Opera Națională din București, vineri 23 ianuarie, ora 19, va avea loc un recital intitulat Remember Luis Marianò susținut de tenorul Daniel Magdal acompaniat la pian de excelentul pianist Alexandru Mihai Burcă, un maestru experimentat al claviaturii afirmat cu strălucitoare succese într-un amplu repertoriu într-o vastă activitate artistică. Conceptul regizoral aparține lui Alexandru Nagy destoinic exponent al generației tinerilor regizori și își va da concursul Corul SmartArt. Din creația compozitorului Francis López vor fi interpretate în limba franceză 15 arii din operete precum ”La belle de Cadix”, ”Andalousie”, ”Le chanteur de Mexico”, ”Le secret de Marco Polo” și altele.

Pianistul Alexandru Mihai Burcă

Evenimentul acestei serate de excepție va readuce în atenția publicului bijuteriile muzicale ale lui Francisc López la 110 ani de la naștere și onorând memoria marelui artist Luis Marianò care, în urmă cu șase decenii i-am descoperit grație Maestrului Ion Dacian și pe care astăzi îi reîntâlnesc datorită interpretării acestor doi mari artiști contemporani care sunt tenorul Daniel Magdal și pianistul Alexandru Mihai Burcă.

NICOLAE KIRCULESCU - creator componistic poliedric pluridimensional

 

Primul impact emotiv cu muzica lui Nicolae Kirculescu l-am avut în copilărie ascultând la radio și la televizor lucrările sale din muzica ușoară și romanță.

Apoi am descoperit pe Kirculescu compozitor de operetă cu prilejul lucrării sale Întâlnire cu dragostea iar grație imprimărilor radiofonice aveam să ascult selecțiuni dintr-o altă operetă N-a fost nuntă mai frumoasă.

Imediat după aceea, la începuturile vestitei emisiuni de televiziune Telenciclopedia, în 1965, aveam să ascult și să aflu cu uimire că Nicolae Kirculescu este compozitorul care a scris acel magnific Moment Muzical în anul 1946 și a cărei parte finală este genericul renumitei emisiuni și astăzi, la peste o jumătate de veac de existență.

Aceste experiențe artistice m-au făcut să ascult mai în profunzime orice pagină a sa în toate ocaziile și să mă bucur de o muzică foarte consistentă care pătrunde puternic și rămâne mult în suflet.

Peste ani, după o parabolă de viață și profesiune desfășurată pe multe meridiane ale lumii, revenind periodic în țară și stimulat de digitalizarea înregistrărilor discografice din sistemul LP, am avut parte de un impact mult mai complex și mai intens cu creația muzicală a lui Nicolae Kirculescu

Anul trecut, la 28 decembrie, s-au împlinit 120 de ani de la nașterea marelui compozitor NICOLAE KIRCULESCU (28 decembrie 1903, București – 31 decembrie 1985, București) iar în ultima zi de calendar a anului viitor se vor împlini patru decenii de la trecerea sa în eternitate. La 26 februarie anul acesta, în sala ARCUB din București, cu prilejul lansării unui dublu CD intitulat Nicolae Kirculescu – Muzică instrumental-orchestrală, se inaugura Anul Nicolae Kirculescu 120.

Uniunea Națională a Barourilor din România reprezentată prin Președintele Avocat Dr. TRAIAN BRICIU a organizat în parteneriat cu Fundația „Constantin Naumescu” și Filarmonica „George Enescu” din București Proiectul cultural de omagiere a personalităților artistice care au provenit din rândurile avocaților.

Proiectul debutează prin organizarea unui Concert Omagial în ziua de miercuri 27 noiembrie 2024, ora 19,30 la Ateneul Român dedicat împlinirii a 120 de la nașterea compozitorului NICOLAE KIRCULESCU.

În perioada interbelică Nicolae Kirculescu a profesat în calitate de avocat înscris în Baroul Ilfov, fiind colaborator al marelui avocat I. Gr. Periețeanu, fost Președinte al Uniunii Avocaților din România. De asemenea, maestrul Nicolae Kirculescu a fost pentru o perioadă scurtă de timp și magistrat la Judecătoria de Ocol Sinaia.

I. Gr. PERIEȚEANU

Îmi amintesc cu bucurie ziua când prietenul Danny Bârdan, distins Avocat în carieră din 2011 și Consilier al UNBR din 2019, mi-a ilustrat acest proiect care m-a entuziasmat foarte mult deoarece am cunoscut în viața mea mulți artiști (compozitori, dirijori, vocaliști) care studiaseră Dreptul iar unii îl și absolviseră activând în avocatură la începuturile carierelor lor. Cunoscându-l pe Danny Bârdan prin personalitatea sa de cultură cu afinități față de muzica de toate genurile, am înțeles de ce s-a implicat cu entuziasm la inițierea, organizarea și desfășurarea acestui Proiect Cultural orientat spre omagierea oamenilor de artă, de muzică, proveniți din rândurile avocaților. Iar eu am aderat imediat acceptând invitația de a fi coordonator artistic și moderator al evenimentului. Au urmat un lung șir de conversații telefonice și întâlniri în cadrul cărora am trecut în revistă documente, fotografii, materiale pe care el le descoperea prin cercetările sale neobosite în arhive iar eu, cunoscând profilul componistic și artistic al marelui compozitor, Am luat legătura telefonic și apoi personal cu văduva Maestrului, Marieta Bratu Kirculescu care a fost impresionată de această extraordinară inițiativă. În câteva luni, împreună cu Danny Bârdan am elaborat programul concertului în funcție de disponibilitățile arhivelor și bibliotecilor muzicale în materie de partituri de orchestră, pentru soliști și partituri generale pentru dirijori. Au urmat consultări artistice și manageriale cu renumitul violoncelist și profesor universitar Marin Cazacu, Managerul General al Filarmonicii George Enescu definind programul și alegerea artiștilor invitați și a lucrărilor interpretate.

Compozitor, pianist, Artist Emerit, Laureat al Premiului de Stat, avocat înscris în Baroul Ilfov, magistrat la Judecătoria de Ocol Sinaia, Nicolae Kirculescu (28 decembrie 1903, București – 31 decembrie 1985, București) este una dintre marile personalități ale muzicii din România prin vastitatea repertorială manifestată prin creativitatea unui spirit componistic care ocupă o poziție singulară în panorama patrimoniului artistic românesc.

Se naște într-o familie cu origini nobiliare; mama sa Veronica era o contesă maghiară născută Banffy; tatăl său Vasile avea ascendențe nobiliare italiene în familia prinților Colonna și a conților Collesi. În familie primește o educație deosebită și un stimul față de valorile absolute etice, morale și culturale.

Afinitatea foarte pregnantă cu muzica face să înceapă studiul pianului la vârsta de trei ani cu profesoara Lucreția Popovici Pretorian ceea ce atestă profunzimea și soliditatea studiului prin care a devenit un pianist virtuoz la un nivel foarte înalt dezvoltând plămădirea unor baze de percepție și elaborare a sunetului la o vârstă foarte fragedă. Era un copil care a crescut cu muzică și prin muzică iar simțul ludic a devenit cu timpul un sens al exprimării totale. Treptat entuziasmul creator al unei libertăți riguros desfășurate sub legile muzicii asimilate prin educația a stimulat discernământul etic și moral aplicat filtrării valorilor în muzică dar și în viață pe măsură ce a crescut și evoluat.

Peste ani, compozitorul avea să mărturisească: La început a fost chiar muzica. La vârsta de trei ani erau acasă la mine unchiul și mătușa mea. Mama și tata tocmai îi conduceau spre ușă, când eu am fugit la pian și am început să cânt ”Colea-n grădiniță”. Dar ciudat, am început să cânt și cu mâna stângă în acompaniament, în armonie, bine înțeles, nu cu trei note, cu una, una care dădea armonia respectivă. Pe ei i-a minunat acest lucru, s-au întors și de aici a început cariera mea de pianist.

Cultura teoretică și virtuozistică a pianului i-a dezvoltat valențe componistice extraordinare manifestate în foarte multe genuri muzicale în care a lăsat compoziții extrem de valoroase. Remarcabil este faptul că primele compoziții le-a realizat la vârsta de 13 ani.

Tradiția culturală și spirituală a familiei integrată puternic prin educație în personalitatea sa l-a determinat ca, după ce a studiat la Conservatorul din Viena (1922-1924), să studieze Dreptul (1924-1928) și să devină un avocat de prestigiu în Baroul de Ilfov.

Dorința de aprofundare și perfecționare a personalității sale de avocat este luată în considerație de familie care îi oferă toate condițiile pentru a pleca la Paris (1928-1930) unde obține Doctoratul în Drept la Sorbona; dar, în acea perioadă pariziană, urmează și cursurile de Artă Teatrală ale lui Louis Jouvet, un foarte mare actor și profesor al școlii franceze de teatru.

Iată cum într-un arc de timp de opt ani (1922-1930), Nicolae Kirculescu acumulează o vastă experiență formativă în Drept și în Muzică la cel mai înalt nivel; astfel, tânărul începe să facă muzică la nivel amatorial formându-și chiar o orchestră proprie și compunând cântece care devin foarte rapid șlagăre de popularitate.

Copilul precoce într-ale pianului început ca studiu la trei ani, devine peste ani un intelectual complex cu o solidă cultură ancorată în sistemele doctrinare de Drept și Muzică filtrând prin rațiune și pasiune senzațiile și emotivitățile sonorităților și timbralităților instrumentale și vocale în joncțiune cu aprofundarea ... Cuvântului ... și a cuvintelor ...

Astfel devine un compozitor de foarte mare prolificitate care abordează componistic foarte robust sunetul și realizează o relație sunet – cuvânt de mare trăinicie la baza unor memorabile cântece și romanțe.

În contextul complexității formării sale, Nicolae Kirculescu a compus piese instrumentale și orchestrale cărora el însuși le-a acordat titlurile, un număr foarte mare de lucrări dintre care citez câteva: ”Clar de lună” 1944, ”Cântec de leagăn” 1949, ”Meditație”1951, ”Chemarea dragostei” 1951, ”Licuricii” 1954, ”Divertisment” 1957, ”În excursie” 1962, ”Oameni veseli” 1962, ”Visare” 1963, ”Sare și piper” 1965, ”Serenada cu scandal” 1968, ”Legendă” 1979. Acestor piese li se mai adaugă ”Moment muzical” pentru pian și orchestră 1945, ”Drumul izvorului” (Pastorala) piesă pentru flaut și orchestră, 1952, ”Rapsodia Română” Nr. 1 – concert pentru pian și orchestră, 1953.

A compus muzică pentru comedii muzicale: ”Un băiat iubea o fată”, ”Atlantida”, Bing-bing Melody”, ”Contele de Monte Cristo”, Dragoste cu cântec”, ”Îngerul albastru”, ”Adam și Eva”.

A scris două operete reprezentate cu mare succes de public și cronicari pe scena Teatrului de Stat de Operetă din București astăzi Teatrul Național de Operetă și Muzical Ion Dacian: ”N-a fost nuntă mai frumoasă” (1951), ”Întâlnire cu dragostea” (1962) dar și operete radiofonice pentru copii precum: ”Tom și Hugh au fugit pe Mississippi” adaptare după Mark Twain, ”Aventurile Baronului Münchausen”, ”Cântecul prieteniei”.

A compus muzică de film pentru ”Visul unei nopți de vară” 1946, ”Și Ilie face sport” 1955.

A compus muzica unor piese pentru copii: ”Căluțul cocoșat” 1953, la Teatrul de Păpuși din București și ”Jocul orelor” 1973 la Teatrul de Păpuși din Oradea, dar și muzică pentru filme de desene animate precum ”Doi iepurași” 1952, ”Fetița mincinoasă” 1956, ”Harap Alb” 1965.

A compus peste 500 de piese – cântece și romanțe – din care 60 au devenit șlagăre de foarte mare popularitate, dintre care cităm unele titluri care au făcut mare succes și continuă să fie gustate de public: La căsuța cu zorele, Când se sting luminile în București, Inimă de ce nu vrei să-mbătrânești, Să nu spui dorul nimănui, Violete pentru fete, Anticarul, Coșarul, Nu te pot uita, Nu știu, Așa începe dragostea, Prima poezie.

Nicolae Kirculescu a desfășurat și o amplă activitate publicistică prin studii, interviuri, articole, eseuri îmăprtășind cu publicul larg ideile, principiile și experiențele sale intelectuale deosebit de bogate și complexe. A fost invitat în juriile unor concursuri naționale și internaționale de creație dar și de interpretare și a fost distins cu numeroase premii și medalii prin care i s-a recunoscut valoarea de muzician și de compozitor.

Personalitatea lui Nicolae Kirculescu a armonizat Vocația Muzicală cu Vocația Dreptului dezvoltând o mentalitate profundă, complexă și puternic manifestată în creația muzicală printr-o vastitate de genuri, stiluri, modalități și maniere ocupând o poziție nobilă și singulară în universul culturii naționale. 

Dirijorul GEORGE GEORGESCU

De aceea, la aproape un secol și un sfert de la nașterea sa și patru decenii de la trecerea în eternitate, personalitatea sa este readusă în actualitate prin Proiectul cultural de omagiere a personalităților artistice care au provenit din rândurile avocaților organizat de Uniunea Națională a Barourilor din România inaugurat cu un Concert omagial prezentat la Ateneul Român în ziua de miercuri 27 noiembrie 2024.

Concertul omagial a reprezentat o premieră în epoca modernă a mileniului al treilea. Arhivele conservă un afiș al unui Concert al Filarmonicii din București care a avut loc, la Ateneul Român în urmă cu peste un secol, vineri 6 mai 1921, dat în onoarea Avocaților congresiști cu prilejul Congresului Avocaților din întreaga țară. 

Pianista, profesoara și scriitoarea CELLA DELAVRANCEA

Concertul s-a desfășurat sub bagheta marelui dirijor George Georgescu (1887-1964) și cu concursul tinerei pianiste Cella Delavrancea (1887-1991), fiica unui avocat de prestigiu și cel mai desăvârșit orator al timpului său, în persoana marelui scriitor Barbu Ștefănescu Delavrancea (1858-1917).

Avocatul și scriitorul BARBU ȘTEFĂNESCU - DELAVRANCEA

Pentru reușita acestui Concert comemorativ, au fost invitați artiști de valoare și prestigiu al căror profesionalism și rezonanță la creația muzicală a Maestrului Nicolae Kirculescu au onorat evenimentul, memoria compozitorului și, nu în ultimul rând, au bucurat sufletele publicului la cel mai înalt nivel artistic.

Dirijorul CONSTANTIN GRIGORE

CONSTANTIN GRIGORE este dirijorul principal al Orchestrei Camerata Regală și al Teatrului de Operetă și Musical ”Ion Dacian” din București. În perioada studiilor urmate în ţară, apoi în Polonia la Academia de Muzică „Karol Lipinski” dirijorul Constantin Grigore a beneficiat de îndrumarea unor maeştri recunoscuţi ai dirijatului: Horia Andreescu, Petru Andriesei, Ilarion Ionescu-Galati sau dirijorul polonez Marek Pijarowski. A participat la diverse cursuri de dirijat, precum Malaga Philharmonic Masterclass (Malaga 2017 – prof. Manuel Hernandez Silva), Weimar Meisterkurse (Weimar 2016 – prof. Nicolas Pasquet), “International Masterclass for Orchestral Conducting and Phenomenology of Music” (Craiova 2012 – prof. Konrad von Abel), „Wiener Meisterkurse” (Viena 2008 – prof. Salvador Mas Conde), „The Roads of Romanticism” (Varsovia 2006) și de asemenea a participat la cursuri susținute de Jorma Panula, Jin Wang sau Mark Stringer. S-a perfecționat printr-un stagiu de asistență la Rundfunk Sinfonieorchester Berlin (2011) sub îndrumarea maestrului Marek Janowski și ulterior (2012) la Bayrische Rundfunk și Munchner Philharmoniker, unde participă la repetițiile și concertele susținute de Mariss Jansons, Bernard Haitink, Alain Gilbert, Paavo Jarvi, Lawrence Foster sau Vasily Petrenko, în paralel participând şi la cursurile de fenomenologie susţinute de Konrad von Abel. A susţinut concerte la pupitrul unor orchestre importante, atât din ţară cât şi de peste hotare A colaborat cu solisti de renume ai scenei muzicale.

Pianistul ALEXANDRU MIHAI BURCĂ

ALEXANDRU MIHAI BURCĂ, pianist, dirijor, compozitor, regizor și director muzical, este activ la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian și la Universitatea Națională de Muzică din București în calitate de profesor asociat. Laureat a numeroase concursuri internaționale, a susținut concerte în Kazakstan, Maroc, Rusia, Etiopia, Franța, Spania, Germania, Moldova, Portugalia, Norvegia, Suedia, Anglia, Italia, Canada, Irlanda, Grecia, Turcia, Franța, Serbia, Ucraina, Republica Moldova, Belgia, reprezentând România în proiecte de succes care promovează valorile și cultura românească. În țară, a susținut și susține concerte și recitaluri ca solist sau alături de muzicieni și artiști renumiți la Ateneul Român, în cadrul Festivalului ,,George Enescu”, la Televiziunea Română, Societatea Română de Radiodifuziune, Filarmonica din Bacău, Filarmonica ,,George Cavadia” din Brăila, la Sala Palatului, la Muzeul Național de Artă din București. De-a lungul timpului, Alexandru Mihai Burcă s-a implicat și a rămas statornic proiectelor care susțin arta, cultura, valorile și educația tinerilor din România, dând curs invitațiilor de a face parte din comisiile de jurizare a numeroase concursuri naționale, în calitate de vorbitor sau ca mentor ori profesor voluntar, pentru copiii familiilor defavorizate din țară.

Flautistul TEODOR ȚÎRLEA

TEODOR ȚÎRLEA deține funcția de prim-flautist al Orchestrei Simfonice din Norrköping, Suedia din anul 2016 iar din anul 2022 ocupă postul de șef partidă - flaut la Filarmonica "George Enescu " din București. A activat ca prim-flautist la Düsseldorfer Symphoniker, Komische Oper Berlin, Gewandhaus Orchestra din Leipzig şi la Orchestra Operei Norvegiene din Oslo. De asemenea, a colaborat cu mai multe orchestre de renume : Orchestra Simfonică Radio din Stockholm, Orchestra del Gran Teatro del Liceu Barcelona, Deutsche Oper Berlin, ş.a. şi s-a bucurat de colaborări cu dirijori celebri precum Riccardo Chailly, Christoph Eschenbach, Ivan Fischer. Formarea sa artistică a început sub îndrumarea profesorului Vasile Gocan și a tatălui său - Florin Ţîrlea, iar după absolvirea liceului și-a continuat studiile cu Jean-Claude Gérard și Davide Formisano la Musikhochschule Stuttgart. Înainte de a-și începe cariera profesională de muzician de orchestră, Teodor a fost membru al „Accademia Teatro alla Scala” din Milano, a participat la Pacific Music Festival Saporro ( Japonia ), Festivalul de Muzică Schleswig-Holstein ( Germania ) și la Festivalul de Muzică Zermatt ( Elveția ), alături de renumitul ansamblu "Scharoun" al Filarmonicii din Berlin.

MARIETA BRATU KIRCULESCU

MARIETA BRATU KIRCULESCU este o artistă româncă de muzică ușoară, romanțe, dar acoperă și un vast repertoriu internațional de chansonettes, chansons, songs, canzonette cultivând intens și profund importante valențe vocale și intepretative. Pasiunea pentru muzică și voce s-a manifestat din copilărie făcând parte din Corul de Copii al Radioteleviziunii Române condus de Ion Vanica iar mai târziu din Corul Patriarhiei Mitropoliei Române din București condus de Nicolae Lungu. De la o vârstă fragedă a manifestat afinitatea cu genul de romanță pentru a cărei interpretare a studiat în particular luând lecții de canto clasic cu Petre Ștefănescu Goangă și de canto modern cu Nina Bercaru; a luat lecții de teorie, solfegiu și dictat de la compozitorul Filaret Barbu. O foarte importantă afirmare artistică s-a produs în perioada mariajului cu celebrul compozitor Nicolae Kirculescu căruia, la aproape patru decenii de la trecerea în eternitate, continuă să-i celebreze memoria interpetându-i cântecele și romanțele pe care le-a tradus și în alte limbi. Învățămintele și îndrumările practice în materie de teatralitatea interpretativă pentru vocea cântată primite de la Maestru, au devenit centrul de greutate al personalității sale artistice.

Violonistul VALENTIN ALBEȘTEANU

VALENTIN ALBEȘTEANU a început să cultive pasiunea pentru muzică încă din copilărie fiind fiul cunoscutului violonist, dirijor și solist vocal Ion Albeșteanu și al renumitei artiste de muzică populară Tița Ștefan. Absolvent al Liceului de muzică „George Enescu“ și al Universității Naționale de Muzică București (promoția 1999), secţia instrumental-vioară, clasa prof. univ. Nicolae Bilciurescu, Valentin Albeșteanu a beneficiat și de îndrumarea profesorilor Octav Saviţchi şi Neculai Nistor. În 1997 începe colaborarea cu Orchestra de Cameră a Radiodifuziunii, în paralel preia Taraful „Ion Albeşteanu“, în calitate de solist-instrumentist și dirijor, participând la emisiunea „Tezaur folcloric“ şi la diferite festivaluri folclorice.

A concertat în prezența unor mari personalități ale lumii cultural-muzicale din țară și străinătate: dirijorul Zubin Mehta, pianistul și dirijorul Daniel Barenboim, soprana Angela Gheorghiu, pianistul Dan Grigore, compozitorul Vladimir Cosma, Ioan Holender, directorul Operei din Viena, actrița Maia Morgenstern. Este preocupat de reînvierea unui gen muzical ( café-concert ), reprezentat cu strălucire de mari virtuozi ai viorii, precum Grigoraş Dinicu, George Boulanger, Nicolae Buică. Începând cu anul 2007 Valentin Albeșteanu susține recitaluri de înaltă ținută artistică. Este președinte de onoare al Asociației ProCultArt și unul dintre inițiatorii programului de salvgardare a muzicii ușoare și de cafe concert.

Actrița MIRUNA IONESCU

MIRUNA IONESCU este absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti, secția Artele Spectacolului de Teatru, specializarea Actorie și absolventă a Liceului de Artă „Carmen Sylva” din Ploiești, Miruna Ionescu a debut pe scenă la vârsta de 6 ani, fiind primul copil care a interpretat o doină în cadrul emisiunii de televiziune ”Tezaur Folcloric”. În anul 2008, a început colaborarea cu Televiziunea Română, în calitatea de moderator pentru concerte, festivaluri și evenimente culturale în transmisiuni directe sau ediții speciale. În același timp, s-a aflat în distribuția mai multor piese de teatru, jucate pe scena Teatrului Național pentru Copii „Ion Creangă”, a Teatrului Masca și Teatrului de Revistă “Constantin Tănase “. În 2015 Miruna Ionescu întrerupe colaborarea cu teatrele din București, pentru a se dedica exclusiv televiziunii și proiectului său de suflet, „Poveste din Bucureștiul de Odinioară”, alături de violonistul Valentin Albeșteanu.

Pianistul VALENTIN CUCU

VALENTIN CUCU este absolvent al Universității Naționale de Muzică București, secia pedagogie muzicală. În calitate de pianist solist acompaniator al Liceul de coregafie „Floria Capsalli”, din București a colaborat cu mari artiști și coregrafi ai baletului național și international. În anul 2000 l-a întâlnit pe violonistul Valentin Albeșteanu, alături de care a sustinut concerte în diferite evenimente culturale naționale. Din 2015, împreună cu violonistului Valentin Albeșteanu și actrița Miruna Ionescu susține concertele ,,Poveste din Bucureștiul de Odinioară".

Programul acestui concert a oferit publicului aspecte mai puțin cunoscute sau poate uitate, în timp, ale Maestrului Nicolae Kirculescu.

DRUMUL IZVORULUI (PASTORALA) piesă pentru flaut și orchestră a fost interpretată în primă audiție în cadrul Concertului care a avut loc joi 11 decembrie 1952 în Sala Radiodifuziunii Române sub bagheta marelui dirijor, pianist, compozitor, orchestrator, critic muzical Alfred Alessandrescu (1893 - 1959) cu participarea eminentului flautist și profesor Vasile Jianu (1904 – 1968). Alfred Alessandrescu a studiat în anii 1913 - 1914 la Conservatoire National de Musique din Paris (Compoziția cu Paul Vidal) și în paralel Facultatea Drept, cursuri pe care a fost obligat să le întrerupă din cauza izbucnirii primului război mondial.

Dirijorul ALFRED ALESSANDRESCU

De atunci această piesă, foarte iubită de Kirculescu, nu s-a mai interpretat nici-odată; seara evenimentului a oferit o premieră în epoca modernă după aproape trei sferturi de veac și datorită parteneriatului cu Societatea Radiofonică Română și Televiziunea Română, această intepretare și celelalte ale programului vor rămâne în Fonoteca Radiodifuziunii și în Filmoteca Televiziunii. Partitura solistică de flaut a fost interpretată în concertul nostru de flautistul Teodor Țîrlea acompaniat de Orchestra Filarmonicii dirijată de distinsul dirijor Constantin Grigore.

Nicolae Kirculescu era un pianist desăvârșit în urma studiilor intense începute încă din copilărie și avea un spirit componistic rafinat perfecționat în urma cursurilor și seminarelor de compoziție ținute la Conservatorul din Viena de către profesorul și violonistul Arnold Rosé (1863-1946) numele lui originar fiind Rosenblum; se născuse la Iași și ulterior s-a stabilit la Viena unde a făcut o frumoasă carieră de violonist și profesor de compoziție; soția sa era sora marelui compozitor și dirijor Gustav Mahler (1860-1911). Așa se explică faptul că Nicolae Kirculescu a compus un ciclu de PATRU STUDII pentru pian de o complexitate muzicală extraordinară a căror interpretare este condiționată de un virtuozism pianistic absolut. Pentru interpretarea a două din aceste patru studii, am invitat pe Alexandru Mihai Burcă, pianist extraordinar, care a fost și solistul la MOMENTUL MUZICAL interpretat de Orchestra Filarmonicii dirijată de Constantin Grigore cu care s-a încheiat Concertul omagial.

Segmentul central al programului a cuprins cinci momente diferite din creația lui Nicolae Kirculescu.

Mai întâi AVE MARIA, compusă în anul 1975, pe care am dorit-o într-un context estetic sacru, comemorativ și JUST BECAUSE OF YOU compusă în anul 1940 pe versurile de Eugen Mirea; este o piesă de jazz de avangardă interpretată în primă audiție de către marea artistă de revistă și operetă Elisabeta Henția în cadrul unui concert de jazz organizat de către Dinu Șerbănescu în sala Teatrului Vasilescu; cele două piese interpretate de Marieta Bratu Kirculescu sunt opus diametrale estetic și stilistic asemenea a doi poli între care se regăsește vasta arie a potențialului componistic al lui Nicolae Kirculescu.

LICURICII este o piesă de divertisment, într-un aranjament pentru vioară și pian cu Valentin Albeșteanu vioară, Valentin Cucu pian pe care compozitorul a dorit-o și dedicat-o momentelor de odihnă ale soldaților în timpul celui de al doilea război mondial. Este o piesă antrenantă, scrisă într-un tempo foarte rapid și de mare efect la public.

Segmentul central s-a încheiat cu două cântece de foarte mare popularitate ale creației compozitorului Nicolae Kirculescu: prima piesă este intitulată PRIMA POEZIE compusă în anul 1956 pe versurile lui Aurel Felea și AȘA ÎNCEPE DRAGOSTEA scrisă în anul 1945 pe versurile lui Mihai Maximilian; le-am ascultat în interpretarea actriței Miruna Ionescu a cărei voce de contraltă lirică este impostată în cel mai autentic timbru necesar expresivității în acest repertoriu.

Muzica instrumentală este ... abstractă ... deoarece se exprimă prin sunete instrumentale care, nefolosindu-se de cuvinte, stimulează arbitrar ... idei, emoții, sentimente, intenții ... pe care fiecare om le integrează în propria conștiință conferindu-le forme concrete perceptive ... Muzica instrumentală a lui Nicolae Kirculescu se caracterizează prin ... interlocutorialitate, colocvialitate, convivialitate ... grație unei unduiri cu totul speciale a spiritului său componistic catalizat de multiplele experiențe umane sociale – colective și individuale – maturizate interferent de avocat și compozitor ...

Inspirația creativă în compoziție înseamnă spontaneizarea unui proces de unduire melodică învăluită într-un agregat armonic întrevăzut în momentul creației și prelucrat ulterior în detalii calibrate pe specificul lucrării.

O caracteristică specială a lui Nicolae Kirculescu costă în desăvărșita unicitate muzicală a fiecărei lucrări fără repetitivitate sau reluări de procedee. Este o fantezie creatoare de absolută prolificitate determinată de bogăția mentală a potențialului său robust care s-a manifestat fizic spontan la vârsta de trei ani.

Consistența melodică a muzicii sale vocale – cântec, romanță, operetă, estradă – atestă o valență creativă melodică pe care a simțit-o, a trăit-o și a cultivat-o în discernământul inspirațiilor și elaborărilor sale. Dozajul pentru relevarea modulațiilor și inflexiunilor tonale le-a conferit sensuri expresive în slujba unui încântător relief melodic foarte bine echilibrat agregatului armonic de susținere orchestrală sau pianistică.

Cultul melodiei s-a manifestat dominant în personalitatea sa componistică în joncțiune cu pasiunea sa pentru folclor pe care l-a onorat; este o pasiune intensă prin care a cunoscut ... omul ... și ... poporul ... aprofundându-l cognitiv și meditativ în contextul formației sale juridice. Educația însușită și vasta cultură acumulată au făcut ca magnificul potențial mental să reunească genial ... logos-ul avocatului cu melos-ul compozitorului ... în grandioasa operă muzicală pe care ne-a lăsat-o.

Spre finalul parabolei sale existențiale avea să ne spună: În orice gen am scris muzică, preponderența melodiei a fost pentru mine mai mult de cât o grijă, aproape o obsesie. Am acordat prioritate melodiei în raport cu armonia pe care am subordonat-o mereu punerii în evidență și îmbogățirii liniei melodice. Cât privește folclorul nu m-am servit de el și nici nu l-am citat, dar dragostea pentru el a făcut ca intonațiile sale să lase o amprentă puternică pe tot ce am compus. De aceea cred că muzica mea este o muzică prin excelență românească.

Prin aceste ample considerații analitice am dorit să fie cât mai bine înțeleasă și prețuită personalitatea lui NICOLAE KIRCULESCU ... creator componistic poliedric pluridimensional ...

Proiectul cultural inițiat și inaugurat în seara de miercuri 27 noiembrie 2024 va cunoaște o dezvoltare și o evoluție de mare amploare într-un moment istoric în care societatea are nevoie de o reactualizare valorică a Patrimoniului nostru Cultural.