ARTA FLORESCU (n. 10 martie 1921, Bucureşti – d. 6 iulie 1998, Bucureşti), soprană de operă, lied, oratoriu și muzică vocal simfonică, a fost prim solistă la Opera Română din București vreme de peste un sfert de veac (1942-1968), profesoară de canto la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București astăzi Universitatea Națională de Muzică timp de patru decenii fiind și șefa catedrei de canto (1950-1990). A fost o personalitate care a dominat viața muzicală românească pe plan social, artistic și didactic în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Primele studii muzicale, în copilărie, le-a urmat cu profesorii Theodor Popovici și Cecilia Nitzulescu Lupu (vioară) și Theodor Fuchs (pian); primele studii de canto le-a urmat cu Nicolae Livezeanu și Alexandra Feraru. Născută și crescută într-o familie de intelectuali (tatăl un arhitect de prestigiu și mama o soprană care cântase în Corul Operei Române din București), a primit de mică o educație rafinată, stimulată întru lecturi foarte multe și variate și manifestând o deosebită înclinație pentru asimilarea rapidă a limbilor străine; la vârsta maturității vorbea perfect franceza, germana, italiana, engleza, rusa, o experiență care i-a favorizat integrarea perfectă în stilistica vocală a tuturor școlilor operistice abordate interpretând cu rafinată perfecțiune atât în respectivele limbi cât și în limba română elegant adaptată stilului compozitorilor naționali sau străini.
La Conservatorul din Bucureşti (1939 – 1942) a studiat cu Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu (teorie și solfegiu), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), Mihail Jora (armonie, contrapunct), Mihail Vulpescu (interpretare în repertoriul de operă); s-a perfecționat la București în perioada 1942-1950 cu Valentina Crețoiu (tehnică vocală și stil interpretativ), Maria Nevi (tehnică vocală) și Lydia Lipkowska (repertoriu de operă) dar și la Geneva cu Anna Maria Guglielmetti (canto, 1946) şi la Viena, în 1947, cu Kurt Nasor (canto), Balzer (corepetiție pian) şi Josef Krips (repertoriu).
În urma acestor experienței de studiu și acumulare, a fost marcată de personalitățile respectivilor profesori ca și de personalitățile marilor artiști veterani pe care i-a întâlnit când a fost angajată solistă la Opera din București (1942). Din interviurile și aparițiile în emisiuni de televiziune realizate de Florica Gheorghescu și Marianti Banu dar și în seratele muzicale unde a fost găzduită de Iosif Sava împreună cu care a realizat și două volume de memorii sub forma unor interesante dialoguri (Polifoniile unei vieți, Contrapunct liric), am reușit să înțeleg multe aspecte ale profilului său intelectual dominat de observația atentă a comportamentelor vocale ale tuturor partenerilor din toate generațiile; așa se explică reușita de a concilia activitatea artistică de solistă la Operă cu cea pedagogică de profesor la Conservator. Studiul în profunzime al comportamentului vocal se consolidase în urma numeroaselor experiențe de formare ca studentă și discipolă și apoi ca artistă afirmată plenar în toate zonele stilistice ale vocalității. Arta Florescu a continuat să studieze chiar și când ajunsese șefa catedrei de canto a Conservatorului; fiind atrasă de Cibernetică, l-a rugat pe Academicianul Mircea Malița, personalitate intelectuală de mare prestigiu, să o inițieze în acest domeniu atât pentru acea gimnastică mentală pe care o aplica zilnic cât și pentru lărgirea orizontului de cunoaștere, aprofundare și formularea unor stări și situații determinate de particularitățile comportamentului vocal ale studenților și artiștilor. În arhiva sa au existat niște caiete în care a analizat toate vocile cu care a lucrat în cariera sa didactică și propriile performanțe pe scena Operei Române din București, pe scenele din țară sau din străinătate. Într-un astfel de context solid și-a dezvoltat ... enciclopedismul cultural academic în slujba verbului vocal ...
La catedra de canto a conservatorului bucureștean a fost o deschizătoare de drumuri și a pus bazele unei reforme didactice și pedagogice elaborând prima programă analitică de canto și o sistematizare tipologică a repertoriilor în funcție de criterii tehnice și estetice formulând principii de educație stilistică în cadrul unui amplu sistem doctrinar care este păstrat și aplicat și în zilele noastre.
Soprana Arta Florescu a debutat la Radio Bucureşti în 1939, cu un program de lieduri de Duparc, Schumann şi Alfred Alessandrescu, iar în 1941, pe scena Ateneului Român, acompaniată la pian de Nicolae Rădulescu, cu lucrări de Hugo Wolf, Duparc, Chausson, Richard Strauss, J. Marx, Reynaldo Hahn, Igor Stravinski, George Enescu. De remarcat alegerea repertoriului foarte divers și de mare complexitate pentru o tânără soprană la vârsta de 18 și respectiv 20 de ani; un astfel de repertoriu atestă deja o solidă cultură muzicală, o anumită evoluție estetică în a aborda vocalitatea respectivelor stiluri.
Au urmat debuturile în oratoriu, sub bagheta dirijorului Ionel Perlea, cu Stabat Mater de Giovanni Clari, la Ateneu (29 martie 1942) şi în operă cu Lucia di Lammermoor de Donizetti, sub conducerea muzicală a lui Jean Bobescu la Opera Română (5 decembrie 1942). Deci la începutul carierei artistice, vocalitatea sa se încadra în categoria de soprană lirică lejeră și de coloratură dramatică; un debut absolut în operă cu rolul titular din Lucia di Lammermoor este o performanță de o anumită importanță realizată la vârsta de 21 de ani sub bagheta marelui dirijor și exigent muzician care a fost Jean Bobescu. În primii ani ai carierei sale artistice, Arta Florescu a interpretat roluri precum Konstanze din Răpirea din Serai de Mozart, Rosina (în varianta Mercedes Capsir pentru soprană de coloratură) din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Gilda din Rigoletto și rolul titular din Traviata de Verdi. Vocalitatea sopranei Arta Florescu a avut o evoluție treptată, trecând prin categoriile ulterioare de soprană lirică, soprană lirico spinto și dramatică, interpretând în ultimele sale stagiuni Mareșala din Cavalerul rozelor de Strauss, rolul titular din Aida sau rolul Elisabetta din Don Carlos de Verdi care a fost și ultimul rol interpretat în reprezentația finală a carierei sale la sfârșitul stagiunii 1967/1968.
A activat ca solistă și la Societatea Corală „România” din Bucureşti (1937-1942), solistă (1942-1945) şi prim-solistă (1945-1968) la Opera Română, conferenţiar, profesor şi şef al Catedrei de Canto de la Conservatorul din Bucureşti între 1950 şi 1990 şi profesor invitat la Opera din Istanbul (1976).
A interpretat de-a lungul carierei solistice foarte multe roluri din toate stilurile și școlile componistice: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni de Mozart, Ifigenia în Aulida de Gluck, Bărbierul din Sevilla de Rossini, Lucia di Lammermoor de Donizetti, Trubadurul, Traviata, Aida, Rigoletto, Don Carlos, Otello de Verdi, Faust de Gounod, Boema (Mimì și Musetta), Madama Butterfly, Tosca de Puccini, Cavalerul rozelor (Mareșala) de Richard Strauss, Pagliacci de Leoncavallo, Manon de Massenet, Freischütz (Agatha) de Weber, Lohengrin, Die Meistersinger von Nürnberg de Wagner, Ivan Susanin de Glinka, Ebreea de Halevy; pe lângă aceste titluri, a mai abordat o serie de alte opere interpretate în concerte în formă integrală sau de selecțiuni ori în înregistrări radiofonice și discografice ale Casei de Discuri Electrecord.
S-a afirmat cu mare succes și în muzica vocal simfonică interpretând Simfonia a IX-a de Beethoven, Messa da Requiem de Verdi și numeroase lucrări de Mozart, Schubert, Schumann, Wagner, Honegger, Purcell, Ravel, Mesiaen, Jolivet, Grieg, Gavazzeni, Alban Berg, Berlioz, George Enescu, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Pascal Bentoiu, Paul Constantinescu, Tudor Ciortea, Hilda Jerea. A abordat cu mare profunzime și rafinament expresiv lied-ul german, chanson-ul francez, canzonetta italiană, romanța rusă, cântecul românesc.
Arta Florescu a abordat și genul de operetă în sala de concert și de înregistrare interpretând rolul Saffi din Voievodul țiganilor de Strauss și pagini din creații precum Capriciu antic și Opereta compuse de Ion Hartulary-Darclée fiul legendarei soprane Hariclea Darclée.
A înregistrat foarte mult în sala de studio și au rămas numeroase înregistrări ale spectacolelor sale sau ale concertelor și recitalurilor susținute pe scenele Ateneului Român și ale Radiodifuziunii.
Pe scena Operei Române din București a repurtat mari succese alături de marile personalități artistice românești; regizorii Jean Rânzescu, Hero Lupescu, Eugen Gropșeanu, George Teodorescu; dirijorii Jean Bobescu, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini, Constantin Silvestri, Emanoil Elenescu, Constantin Bugeanu, Mircea Popa, Mihai Brediceanu, Cornel Trăilescu, Constantin Petrovici; mezzosopranele Maria Snejina, Maria Moreanu, Zenaida Pally, Elena Cernei, Iulia Buciuceanu, Maria Săndulescu, Mihaela Botez; tenorii Mihail Știrbei, Ionel Tudoran, Garbis Zobian, Cornel Stavru, Valentin Teodorian, Octavian Naghiu, Ion Buzea, Ion Piso, Gheorghe Iliescu, Constantin Iliescu, George Corbeni, Corneliu Fânățeanu, Ludovic Spiess; baritonii Petre Ștefănescu-Goangă, Alexandru Enăceanu, Dinu Cățuleanu, Șerban Tassian, Mihail Arnăutu, Alexandru Vârgolici, Octav Enigărescu, Ladislau Konya, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Dan Iordăchescu; bașii George Niculescu-Bassu, Edgar Istratty, Nicolae Secăreanu, Mircea Buciu, Nicolae Rafael, Viorel Ban, Ioan Hvorov, Nicolae Florei, Valentin Loghin.
Arta Florescu a cântat pe scenele teatrelor Bolshoi din Moscova, Staatsoper din Berlin, Royal Municipal din Rio de Janeiro, Staatsoper din Leipzig, Champs Élysées din Paris, Kirov din Sankt Petersburg și multe altele. A întreprins numeroase turnee artistice în Franţa, Japonia, Austria, Ungaria, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Italia, Anglia, Bulgaria, China, Brazilia, Germania, Belgia, Israel, Iugoslavia, Elveţia, Albania, Turcia.
A colaborat cu mari personalități ale baghetei, mari dirijori precum Ferenc Fricsai, Rudolf Kempe, Berislav Klobucar, Glauco Curiel, Tommaso Benintende-Neglia, Ruslan Raicev și a avut parteneri de prestigiu cu care s-a aflat într-o frumoasă sintonie muzicală și artistică, personalități precum: Helge Roswaenge, Anton Dermota, Irina Arkhipova, Virginia Zeani, Nicola Rossi Lemeni, Nikola Nikolov, Gabriel Bacquier, Joseph Rouleau, Giulio Fioravanti, Dimiter Uzunov, Biserka Cvejic, Gastone Limarilli, Aldo Protti, Pavel Lissitsian, Ernest Blanc, Kim Borg, Wily Domgraf-Fassbender, Patricia Johnson.
Viorel Cosma, într-una din croniile sale, o definea: cântăreaţă cu largi disponibilităţi vocale în toate genurile şi formele muzicale, nu a cunoscut graniţe între creaţia clasică şi contemporană, între muzica universală şi muzica românească, între operă şi operetă, între lied şi oratoriu. Dispunând de un fizic excepţional, de o inteligenţă scenică particulară, de o probitate profesională exemplară, Arta Florescu a realizat eroine de neuitat în teatrul liric românesc.
Examinând analitic profilul vocalității sale din multitudinea imprimărilor, se remarcă un lirism consistent timbrat, robust, în așa numita coloană centrală al cărei calibru sonbor și timbral este adaptat cu mare ductilitate stărilor expresive relaționate contextelor muzicale ale liniei vocale în perfectă funcționalitate de linie sau de agilitate; iar de la această trăsătură de bază pot deriva nuanțe lirice, lejere ori spinte și dramatice adaptate mereu grație unei foarte abile proporționalizări dintre sonoritate și timbralitate. Această bravură virtuozistică i-a permis evoluția în repertoriu și dezvoltarea propriului calibru de vocalitate și profunzime stilistică. Se simte în cântul ei acea demnitate artistică a unui autentic verb vocal în slujba căruia a dedicat enciclopedismul academic cultural acumulat prin studiul permanent din fragedă copilărie și până la maturitate.
A participat ca membru în juriile multor mari concursuri de canto naţionale şi internaţionale la București, Verviers, Ostende, S'Hertogenbosch, München, Zwickau, Weimar, Moscova, Toulouse, Tokio, Rio de Janeiro, Atena, Montreal.
În cadrul cursurilor și seminariilor la conservatorul bucureștean dar și în lecții private, a format noi talente aplicând unele metode și principii originale care au fost preluate de toate generațiile de profesori de după ea și anume: elaborarea programei analitice pe baza criteriilor muzicologice și stilistice ale epocilor dar și ale dificultăților virtuozistice cu integrarea lor evolutivă în parcursul celor cinci ani de studiu; a impus conștientizarea profilului muzical și muzicologic pe care un viitor artist liric este obligat să și-l formeze și să îl integreze în mentalitatea de la baza elaborărilor oncepțiilor interpretative; era o specialistă absolută în aprofundarea stilistică a compozitorilor și în discernământul aplicat parametrilor vocali în funcție de completă lor dezvoltarea da la un student la altul. Dintre studenții săi care au studiat cu ea întreg parcursul formativ sau doar o parte, mulți au devenit personalități artistice precum Aneta Pavalache, Aida Abagief, Lella Cincu, Zoe Dragotescu, Valli Niculescu, Constanța Câmpeanu, Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Elena Simionescu, Magdalena Cononovici, Dorothea Palade, Julia Varady, Agatha Druzescu, Maria Slătinaru-Nistor, Eugenia Moldoveanu, Viorica Cortez, Marina Krilovici, Lucia Ţibuleac, Mariana Cioromila, Sanda Șandru, Nelly Miricioiu, Iuliana Cleopatra Ciurcă, Ioana Bentoiu, Alexandru Ioniță, Dumitru Trandafir, Mihaela Mingheraș, Steliana Calos, Bianca Ionescu, Anca Dămăceanu, Emilia Oprea, Leontina Văduva, Gladiola Nițulescu Lamatic, Angela Burlacu-Gheorghiu, Iulia Isaev, Claudia Măru-Hangiuc, Ligia Dună și foarte multe studente străine care au urmat cursurile la București.
A fost distinsă cu titlul de Artistă a Poporului și cu multe alte distincții de mare prestigiu atât înainte cât și după anul 1990.
Eu sunt un umanist interdisciplinar echidistant plasat între Artă și Știință, Muzică și Medicină, Estetică Vocală și Fonologie Analitică. Nu am abordat și nu voi aborda nici-odată aspecte politice și sociale ale acestei personalități sau ale altora. Aceasta ar fi fost misiunea altor profesioniști care nu s-au dedicat respectivelor aspecte sociale în perioada 1990-1998. După plecarea unei personalități de pe această lume, este inutil să te ridici împotriva ei așa cum fac unele cântărețe care, pe vremea când încă mai era în viață Arta Florescu, nu au îndrăznit să spună nimic fiindcă ar fi avut parte de o replică dură pe care au vrut să o evite.
Artista și
Profesoara Arta Florescu era o personalitate de mare anvergură
intelectuală și culturală într-un foarte complex
interdisciplinarism. Sopranele care au devenit autentice valori și
mari artiste independent de faima lor socială, publicitară,
continuă să respecte și să admire cu recunoștiință pe Maestra
lor. Cine nu a iubit Cultura și Elevația Intelectului nu s-a
acomodat cu Severitatea Maestrei pe care a perceput-o ca pe o răutate
și nu a fost în stare să studieze eficient cu Maestra. Din păcate,
în star-system-ul de azi, ajung foarte ușor persoane care devin
vedete fără să aibă confirmarea de valoare artistică și
personalitate artistică la un profil cultural și intelectual
elevat.
Astăzi, înregistrările live și de studio ne oferă un profil de vocalitate de mare încărcătură și importanță expresivă în care se pot decodifica formule și soluții tehnice și estetice ale unei măiestrii de stil impresionante grație căreia am intitulat acest ... in memoriam ... ARTA FLORESCU ... enciclopedismul cultural academic în slujba verbului vocal ...
