De mic copil am fost frapat și atras de vocea umană în totalitatea formelor sale de expresie vorbită și cântată în toate genurile și stilurile. Mai târziu, în timpul studenției la Facultatea de Medicină, mi-am dat seama că însăși ființa mea, lipsită de memorie vizuală dar foarte manifestă în memoria auditivă, era clădită bio-psiho-somatic sau așa cum am mai putea spune ... spiritual predestinată ... pentru captarea vocii, receptarea vocalității și perceperea verbului vocal ... vocea cultivată devine vocalitate iar aceasta din urmă prin sublimare se consacră verb vocal ... Sunt stadii evolutive pe care le-am deslușit în relația mea științifică și afectivă cu fenomenul fonator.
Am copilărit în sălile de spectacol și concert de la Operetă apoi la Operă și ulterior la Radiodifuziune și la Filarmonică. Urmăream cu toată atenția vocile de toate categoriile și aveam să instaurez ritualul unui exercițiu cotidian de analiză și contemplare a vocilor.
Cunoscusem pe toți artiștii activi și pe cei pensionari cu cariera încheiată care evocau epocile lor în care trăiau bucuria scenei și a succesului la public. Pe aceștia îi ascultasem pe discuri dar foarte mult grație programelor radiofonice care transmiteau vocile istorice ale artiștilor români și străini. Programele de sală erau foarte bine redactate cu compartimente distincte dedicate vieții și operei compozitorului, analiza libretului și a acțiunii dar și informații istorice legate de datele premierelor absolute și ale producțiilor mai importante cu protagoniștii care participaseră de-a lungul vremurilor. Datorită acestor lecturi pe care le reluam cu fiecare repetare a vizionării respectivelor spectacole, am început să devin pasionat de istoria teatrului liric și de artiștii afirmați, mulți dintre ei având înregistrări radio, discografice și de alte proveniențe. Am înțeles de la o vârstă fragedă marea tradiție românească în ceea ce privește patrimoniul vocal artistic.
Am început să citesc toate volumele biografice cu memoriile marilor artiști sau monografii realizate de diverși aut ori. Iar pe măsură ce progresam în relația mea muzicală, artistică și sufletească pe care o cultivam cu vocile, îmi făceam propriile însemnări și scheme istorice și analitice care, treptat, au luat amploare și au devenit astăzi o bancă de date foarte utilă desfășurărilor mele profesionale.
În panorama muzicologiei naționale, remarcasem o personalitate care se distingea total atât prin modul în care vorbea cât și prin tematicile abordate în volumele sale ... OCTAVIAN LAZĂR COSMA ... Pot spune că întreaga practică a exercițiilor mele cotidiene dedicate vocilor a însemnat o ucenicie pregătitoare pentru a putea aprofunda mesajul acestei mari personalități. Trei dintre lucrările sale m-au fascinat și m-au iluminat devenindu-mi parte integrantă a exercițiilor mele cotidiene: Opera românească în două volume apărută în 1962, Oedipul enescian, tema de la Doctoratul în Muzicologie devenită o prestigioasă publicație în 1967 și distinsă cu Premiul Academiei, Hronicul muzicii românești, o serie editorială de nouă volume apărute între anii 1973 și 1991 dar din care am văzut doar primele volume după care am plecat în lumea mare ... În mod deosebit Oedipul enescian mă fascina și mă ilumina în permanentele mele căutări pentru a înțelege capodopera Oedipe și întreg parcursul istoric al consacrării sale în timp.
Eram foarte încântat de stilul în care se desfășura limbajaul academic al eminentului autor; totul foarte clar, foarte riguros conceput, ordonat și bine dozat atunci când era necesară o expunere evolutivă în anumite trepte de cunoaștere și aprofundare. Afirmațiile erau de o desăvârșită obiectivitate, iar o anumită căldură emotivă o percepeam la nivelul bucuriei cu care conștientiza valorile patrimoniului cultual național și dorința de a le oferi publicului larg, în egală măsură pentru profesioniști, specialiști, pentru melomani pasionați și eventuali studioși dar și pentru toate celelalte categorii sociale. Este extraordinar faptul că intelectualul, profesorul și academicianul Octavian Lazăr Cosma oferă societății un mesaj printr-un limbaj elevat și, în același timp, accesibil prin grandioasa simplitate a clarității și devotamentul etic și moral față de adevărul istoric perceput, elaborat și foarte sistematizat prezentat. În legătură cu aceste aspecte ale redactării editoriale, din biografia sa foarte amplu prezentată în volume editate dar și online și prin care aflăm evenimente impresionante ale vieții sale, țin să menționez faptul că, înainte de studiile la Conservatorul Gheorghe Dima din Cluj și la Conservatorul Nikolai Rimski Korsakov din Leningrad (astăzi Petersburg), a urmat cursurile la Școala Normală din Blaj. Octavian Lazăr Cosma face parte din acele contigente de elevi ai perioadei interbelice care au beneficiat de Programa de Învățământ elaborată de marele intelectual Vasile Pârvan (1882-1927), istoric, arheolog, epigrafist, și eseist, membru titular al Academiei Române; despre această vestită programă mi-a vorbit Academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta cu care am cultivat o frumoasă și onorantă prietenie. Școala Normală a acelor vremuri punea bazele solide ale unui învățământ care garanta mai târziu o formidabilă structură formativă și o suprastructură erudită. Parcursul formativ al Școlii Normale cultiva un spirit organizat care să guverneze un discernământ foarte bine structurat și eficient aplicat la nivel didactic, pedagogic și redactorial. Organizarea și claritatea limbajului conferă o majestuoasă relevanță spiritului catedratic prin care se exprimă erudiția academicianului Octavian Lazăr Cosma.
Stimulat de personalitatea distinsului academician și de ordinea riguroasă a stilului său de lucru, pornind prin lume și cercetând în arhivele teatrelor pe vremea când încă nu existau site-uri online, m-am dedicat cercetării prezenței artiștilor români culegând date și elaborând profiluri artistice pe care le-am oferit în cursurile, seminarele, emisiunile de radio și televiziune din Italia și din alte țări și în astfel de desfășurări și în România în perioada în care reveneam de câteva ori pe an. În vacanțele petrecute vara acasă, mă informam asupra publicațiilor apărute din domeniile intereselor mele profesionale și aflasem de primul volum al unei grandioase opere publicată de Academicianul Octavian Lazăr Cosma ... HRONICUL OPEREI ROMÂNE DIN BUCUREȘTI.
Din totdeauna am dorit ca, la un anumit moment al vieții mele, să revin stabil în țară ceea ce am realizat în anul 2021 cu emoția unei foarte mari bucurii; mă afirmasem, colindasem, asimilasem valorile absolute aferente vocației mele și acumulasem experiențe prețioase în urma relațiilor și colaborărilor cu cele mai mari personalități ale muzicii și ale operei lirice cu care mă împrietenisem. Și îmi era din ce în ce mai mult dor să stau acasă în România, să am răgaz să retrăiesc anumite emoții vechi și chiar și emoții noi.
În toamna anului 2021, Opera Națională din București prezenta o nouă producție cu LOHENGRIN de Wagner în regia lui Silviu Purcărete chiar la 8 decembrie 2021 când se împlinea un centenar de la instituționalizarea Operei Române înființate de George Stephănescu în anul 1885. Sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare evoluau în rolurile principale Daniel Magdal (Lohengrin), Marta Sandu-Ofrim (Elsa), Petra Lang (Ortrud), Valentin Vasiliu (Telramund), Marius Boloș (Heinrich der Vogler), Dan Indricău (Heerufer). În prima pauză a spectacolului, am avut imensa bucurie să-l întâlnesc pe Academicianul Octavian Lazăr Cosma în splendidă formă după mai mulți ani; aflase de revenirea mea din țară din unele emisiuni radiofonice ale mele și, oferindu-mi o carte de vizită, mi-a spus cu o amabilitate de o încântătoare cordialitate că mă așteaptă acasă la dumnealui pentru a-mi oferi ... HRONICUL OPEREI ROMÂNE DIN BUCUREȘTI ... în trei volume ... Cu emoție fantastică i-am mulțumit și i-am mărturisit că eram intenționat să le caut pentru că reprezentau o adevărată comoară istorică, artistică, editorială pentru biblioteca mea. După două săptămâni, îl vizitam acasă și, cu mare generozitate mi-a oferit cele trei volume cu dedicație autografată pe fiecare dintre ele dar și alte trei volume de recentă apariție ...
SPINII DIN BUCHETUL MEMORIILOR volumul 1 și 2 publicate de Editura Academiei în 2021; sunt două grandioase volume de memorii care numără fiecare aproape 800 de pagini. Memorialistica Academicianului Octavrian Lazăr Cosma este o adevărată ... Lectio Magistralis de Viață și Viață ... în care își povestește întreaga viață; face o expunere istorică dar și o relatare omenească în care melancolia și duioșenia sunt ferm echilibrate de luciditatea celui ce a parcurs o extraordinară Parabolă de Viață ... de la ... Siajul Patriarhal al Copliăriei ... așa cum este intitulat primul capitol ... la ... Patriarhatul Academic al Muzicologiei Române ... așa cum îmi permit să-l definesc eu pe măsură ce aprofunez vasta sa operă. În fiecare capitol, pe lângă faptele și evenimentele parcursului personal, se află evocări ale altor evenimente și personalități cu care a colaborat ori s-a întâlnit. Autorul relevă o strategie foarte eficientă a evocării și reliefării evenimentelor și personalităților perfect complementară cu acele comentarii personale astfel că ne aflăm în fața unui parcurs narativ multi dimensional ce se desfășoară pe mai multe planuri asemenea unei grandioase simfonii ... o simfonie de viață și vocație ... creată și trăită cu cinste, demnitate și prestigiu într-un portament existențial elegant de o grandioasă sobrietate în slujba adevărului istoric și social tratat cu absolută obiectivitate. Îmi dau seama că Octavian Lazăr Cosma este o personalitate care a trăit intens, chibzuit, profund, cinstit și de aceea ... Memoria Memoriilor Sale ... este de o fascinantă organizare ... redând viabil Drumul parcurs în Parabola Sa Existențială ... care continuă energic fiind într-o formă perfectă la cele ... nouă venerabile decade ale vârstei sale ...
Un alt foarte valoros volum pe care l-am primit este CENTENARUL SOCIETĂȚII/UNIUNII COMPOZITORILOR ROMÂNI publicat de Editura Curtea Veche în 2021. Este un volum în care autorul ne oferă ... paisprezece portrete ... de factură biografică, istorică, analitică, dedicată personalităților care s-au aflat la conducerea Uniunii Compozitorilor Români de la înființare până la data apariției editoriale. Și în acest volum, evocările și comentariile asupra epocilor respective și a mersului istoric și politic al societății, fac ca lectura să devină o autentică incursiune vie în acele perioade istorice asupra cărora putem să tragem cele mai obiective concluzii.
Lectura acestor volume a devenit pentru mine un exercițiu cotidian, lent, așezat, profund urmat apoi de meditații și reflecții de mare valoare. Asimilarea lor este un proces lent dar trainic pentru mintea și sufletul meu și din acest motiv, acum după trei ani, dedic eminentului autor acest prim eseu dintr-o serie care va urma.
HRONICUL OPEREI ROMÂNE DIN BUCUREȘTI este o magistrală lucrare academică de o extraordinară vastitate istorică, artistică, muzicologică, de maximă valoare pentru patrimoniul cultural național; este suprema lucrare documentară poliedrică și multidimensională din care emană omenia dăruirii intelectuale a acelei personalități pe care am definit-o ... Patriarhul Academic al Muzicologiei Române ... și care este eminentul profesor muzicolog și cercetător istoric Academician OCTAVIAN LAZĂR COSMA.
Monumentala lucrare în trei volume se desfășoară astfel.
Primul volum a apărut în anul 2003 cuprinde Istoria Operei Române de la prima stagiune 1885/1886 inaugurată la 8 mai 1885 cu opera ”Linda di Chamounix” de Donizetti până la stagiunea 1920/1921; este prima perioadă istorică a Operei Române în regim de companie artistică stabilă înființată de George Stephănescu; acest prim volum a beneficiat editarea computerizată a lui Mihai Cosma, fiul autorului, la rândul său un distins muzicolog, profesor universitar la UNMB; prelucrarea imaginilor a fost asigurată de Luminița Ciobanu. Volumul începe cu o Introducere în care sunt evocate și analizate Fondarea Operei Române în regim de companie stabilă și personalitatea fondatorului George Stephănescu definit ... artizanul ... Acest volum a apărut la Editura Muzicală și are pe coperta a patra mențiunea ... Volum apărut cu sprijinul Guvernului Român ... Volumul al doilea și al treilea au apărut la Editura Academiei Române având ca Referenți pe Academician Cornel Țăranu și Conf. Univ. dr. Nicolae Gheorghiță.
Al doilea volum a apărut la 25 aprilie 2017, beneficiind de colaborări precum Redactor: Mădălina-Oana Mihăilă, Tehnoredactor: Andreea Chițu, Coperta: Mariana Șerbănescu; volumul cuprinde Istoria Operei Române cu începere din stagiunea 1921/1922 la începutul căreia Opera Română a fost instituționalizată; primul spectacol al Operei Române instituționalizate a fost ”Lohengrin” de Wagner sub bagheta lui George Enescu și în regia lui Adalbert Markovski de la Viena; interpreții rluriulor principale au fost Romulus Vrăbiescu (Lohengrin), Elena Ivony (Elsa), Grigore Teodorescu (Telramund), Elena Roman (Ortrud), Gheorghe Folescu (Heinrich) Grigore Maggiari (Heraldul); volumul se încheie cu stagiunea 1952/1953.
La începutul celui de al doilea volum, autorul a făcut o alegere foarte inspirată publicând cuvintele lui Ion Marin Sadoveanu care spunea că ... Teatrul liric a depășit cadrul unei obișnuințe devenind o necesitate. Și privit într-un fel mai larg acest mare câștig sufletesc, s-ar putea sublinia și într-un fel mai înalt, de echilibrare, de normalizare și de terapeutică socială. Aceste trei splendide volume, prin modalitatea în care autorul a tratat Opera Română și Istoria sa, argumentează plenar cuvintele din motto-ul ales. Teatrul Liric este un mare câștig sufletesc, ... un fel mai înalt de echilibrare, de normalizare și de terapeutică socială ...
Pe coperta a patra a acestui volum, autorul a dorit să propună următoarele considerații ca o sinteză concluzivă a impresiilor acumulate de-a lungul scrierii acestor volume ... Carierele artiștilor lirici sunt extrem de curioase, ca să nu recurgem la alte cuvinte; unele afirmări sunt strălucitoare, degajând o puternică lumină, altele se lansează în timp, pe neobservate, iar traiectoriile variază de la caz la caz. Retragerile sunt lente, în cazul personalităților robuste și puternice, ca și brusce, fără o prealabilă pregătire. De regulă, aceste situații sunt determinate de cauze extramuzicale. Sunt cântăreți, care își rup vocea, se îmbolnăvesc, după ce au forțat corzilae, nebeneficiin de o școală adecvată, ajung la momentul când glasul se depreciază, nu mai rezistă. Altfel spus, unii artiști au o ieșire frumoasă din scenă, încheindu-și luminos cariera, dar alții sunt nevoiți să încheie obosiți, fără potențialul de altădată, ofilindu-se în dezavuarea tacită a publicului. Se știe, este o artă a ști când este momentul retragerii, pentru ca amintirea respectivului artist să dăinuie trebuie să se lase regretat că pleacă, decât să fie fluierat și constrâns să o facă”. Autorul
Al treilea volum a apărut la 28 august 2017 beneficiind de aceleași colaborări ca la precedentul; în ceea ce privește munca de redactor și coperta cărora se alătură Sofia Morar în calitate de tehno redactor; volumul cuprinde Istoria Operei Române cu începere de la stagiunea 1953/1954 când a fost inaugurat actualul sediu al Operei din București la 9 ianuarie 1954 cu o nouă producție a operei ”Dama de Pică” de Ceaikovski și se încheie cu stagiunea 1969/1970 incluzând însă și perioada de vară și de toamnă a anului 1970 cu evenimentele Festivalului George Enescu aflat atunci la ediția a cincea.
Și pe coperta a patra a acestui volum, autorul a dorit să publice considerațiile sale concluzive referitoare la viața artistică a teatrului liric în perioadele sale istorice de extremă dificultate ... Zbuciumata existență a compoaniilor muzicale și teatrale autohtone a fost dominată de momente tensionate, într-o evoiluție ascensională demonstrând profesoinalism, etalat de spectacole de nedismulată ținută artistică, individualități puternice, voci cu timbru plăcut și riguros formate, maeștri, dirijori, regizori, scenografi, coregrafi profesioniști. În pofida sprijinului ”teroetic” deplin al oficialității, banii. Mereu prea puțin,au provocat dificultăți, dezamăgiri și elanuri năruite. În jurul spectacolelor de operă se creează o atmosferă încinsă; există un intees susținut pentru soliști, pentru vedete, pentru muzica atât de captivantă, cu arii și coruri, cu pagini orchestrale și situații dramatice, . În absența unor condiții excepționale, la București, nici nu se găsea o sală cu adevărat corespunzătoare cerințelor unui spectacol complex, cum este cel de operă, muzicienii s-au înrolat în efortul de a sluji frumosul și a menține flacăra artei lirice. Autorul
Datorită coerenței și constanței redactoriale, cele trei volume devin o grandioasă poveste sufletească și academică a drumului social și istoric parcurs de Opera Română din București timp de aproape un secol extrem de travaliat care a traversat epoci istorice de mare diversitate și cu un mers dificil al lucrurilor fapt repercutat inevitabil și asupra Operei Române.
Povestea începe cu evenimentul inaugurării de la 1885, amplu analizat atât în ceea ce privește etapele premergătoare cât și contextele epocii explicate obiectiv și completate de comentariile personalităților epocii din domenii precum jurnalismul, arta interpretativă, compozitorii, oameni politici și de la conducerea teatrului. Iar această modalitate devine procedeul redactorial constant aplicat cu minuțiozitate fiecărei etape istorice; sunt prezente documente de mare importanță precum fotografii sau desene cu protagoniștii, afișe, cronici din care se oferă cu generozitate citări ample sau chiar texte integrale.
Cadența structurală a desfășurării urmează succesiunea stagiunilor fiecare dintre ele devenind titlul unui capitol cu mai multe subtitluri corespunzătoare lunilor calendaristice și marcate de titlurile operelor montate, numele personalităților artistice române și străine participante.
Subtitlurile conțin aproape pentru fiecare mare sau importantă personalitate o caracterizare esențială, de o scurtă frază, extrasă din presa vremii iar în cursul capitolului respectiv, textul este reprodus parțial sau integral. Selectez câteva din aceste esențiale caracterizări:
-
George Stephănescu ... neobositul maestru ...
-
Mama muzicei – Opera Italiană
-
Grigore Gabrielescu ... voce plăcută ...
-
Vocea de mare calitate a lui Dimitrie Theodorescu
-
Adelina Patti ... regina matorilor de operă ...
-
Elena Teodorini încântă publicul ...
-
Vocea Haricleei Darclée ... mai mult de cât un tezaur ...
-
Nuovina ... gingășia sunetului ...
-
Gioconda ... Dicțiunea românească a Elenei Teodorini ...
-
Mara Demtrescu D'Asty ... voce caldă și limpede ... agilitate rară ...
-
Romulus Vrăbiescu ... puterea și calitatea glasului ...
-
George Enescu nu renunță la idealul Operei Române
-
Egizio Massini ... nerv, tact și precizie ...
-
Sigismund Zaleski – elegant și fin ...
-
Elena Basarab ... cucerește notabil ...
-
Petre Ștefănescu-Goangă debut bucureștean
-
Ionel Perlea debutează la Operă
-
George Niculescu-Basu excelează
-
Hariclea Darclée înjeghebare artistică așa de bună
-
Maria Cojocăreanu succes al carierei sale
-
Florica Cristoforeanu ... adevărată creație ...
-
Elena Penescu-Liciu ... grație și virtuozitate ...
-
Dinu Bădescu ... progres uimitor ...
-
Valentina Crețoiu ... pură apariție ...
-
Dora Massini ... concentrație lăuntrică ...
-
Constantin Silvestri la pupitru
-
Nicolae Secăreanu ... plinul resurselor sale dramatice ...
-
Arta Flortescu ... execuție de mare virtuozitate ...
-
Mihail Știrbey ... căldura vocii ...
-
Ana Tălmăceanu-Dinescu – emoționantul joc scenic
-
Cornelia Gavrilescu – multă sensibilitate
-
Debutul lui Nicolae Herlea
-
Zenaida Pally folosește toată bogăția de nuanțe
-
Mircea Buciu ... cantabilitate generoasă ...
-
Inaugurarea noii clădiri a Operei
-
Gabriel Popescu – o deosebită pregătire tehnică
-
Irinel Liciu – fermecătoare imagine
-
Ioana Nicola – puternic temperament scenic
-
Șerban Tassian – vibrato-ul cald al vocii sale ...
-
Garbis Zobian – vocea sa foarte puternică ...
-
Dan Iordăchescu nu s-a comportat ca un debutant (subtitlu care relevă bravura marelui artist încă de la debutul absolut)
-
Magda Ianculescu – remarcabila sensibilitate ...
-
Cornel Stavru a cântat cu strălucire
-
Octav Enigărescu – autenticul său stil verdian
-
Virginia Zeani – rafinată inteligență muzicală
-
Elena Cernei – deliciosissima voce ...
-
Mihail Arnăutu – nuanțarea subtilă ...
-
Elena Dima-Toroiman – siguranță în registrul acut ...
-
David Ohanesian – mereu impresionant ...
Am selectat mai multe exemple din foarte multe sute de subtitluri definitiorii în esențialitate pentru personalități și evenimente. Autorul a analizat cu înalt discernământ zecile de articole ilustrate pentru fiecare etapă istorică și eveniment și a selectat acele formulări cu relevanță emblematică pentru a conferi subtitlurilor caracterizări esențiale de prim plan.
Subsolul paginilor, abundă în repere numerotate cu explicații auxiliare a căror detașare conferă textului funcționalitatea unei congruente cursivități.
Secțiunile și paragrafele fiecărui capitol și subcapitol sunt ordonat structurate într-o manieră extrem de clară în ceea ce privește mărimea literelor, distanța dintre rânduri, folosirea mai multor tipuri de scriitură prin care se pun în evidență nume de personalități, titluri de lucrări artistice, titluri și conținuturi de articole din presa vremii. Indexul de nume este generos de abundent realizat pentru a oferi comoditatea de acces rapid la informații despre personalități și evenimente. O astfel de organizare redactorială conferă o foarte plăcută ușurință de lucru celor ce doresc să cerceteze, să compare, să sintetizeze și să-și însușească o organizare desăvârșită a informațiilor asimilate în urma lecturii.
Pot spune că, în acești trei ani, am ritualizat o lectură profundă, zilnic exersată cu răbdare și plăcere, cu bucurie și emoție, într-o continuă revelație. Scrierile Academicianului OCTAVIAN LAZĂR COSMA au avut și continuă să aibă asupra mea un puternic impact uman, emotiv, afectiv, spiritual, cultural, muzicologic, științific, profesoral, academic și exercită asupra personalității mele un binefăctor ... efect mentoral ... inspirându-mă, în acest moment al vieții mele, pentru a consolida ordinea interioară în discernământul meu uman și profesional la un nivel cantitativ și calitativ superior drept pentru care mă înclin cu o adâncă reverență plină de stimă, admirație, recunoștință și profundă afecțiune față de cel pe care cu plenar entuziasm l-am definit ... Patriarhul Academic al Muzicologiei Române.
Fotografiile Academicianului OCTAVIAN LAZĂR COSMA sunt realizate de Prof. Dr. Mihai Cosma
