Sfârşitul
lunii noiembrie ne mai adaugă un an de la trecerea în eternitate a
marii artiste ELENA
CERNEI
a cărei personalitate continuă să domine panorama vocalităţii de
mezzosoprană graţie înregistrărilor audio şi video, live şi de
studio, din România şi din întreaga lume, în recitaluri sau în
rolurile emblematice ale repertoriului său. Iar datorită
tehnologiilor avansate aplicate ingenios numeroaselor site-uri care
îi înfrăţesc pe melomanii de pe toate continentele, această
extraordinară artistă continuă să fie admirată de uriaşul
public al reţelei web.
ELENA
CERNEI
a intrat în istorie fiind prima
mezzosoprană româncă afirmată într-o carieră artistică
internaţională pe cele mai mari scene de operă ale lumii
precum Teatro
alla Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Opera din
Paris, Wiener Staatsoper, Gran Teatro del Liceu din Bacelona
şi multe altele. Meritul acestei performanţe este cu atât mai mare
cu cât Elena
Cernei
a continuat să fie prim solista Operei Române din Bucureşti fără
întrerupere de-a lungul carierei sale artistice lucru care i-a
afectat foarte mult apariţiile pe marile scene ale lumii asemenea
celorlalţi colegi de generaţie; restricţiile impuse de regimul
politic de atunci limita perioadele de activitate în străinătate
ale multor artişti. Cu toate acestea, valoarea absolută a
personalităţii sale artistice s-a impus şi a făcut inevitabilă
afirmarea sa în lume. Dacă în ţările comuniste, fosta Uniune
Sovietică, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia
sau fosta Republica
Democrată Gemană
era solicitată în cadrul shimburilor culturale, în ţări precum
Franţa,
Italia, Germania Federală
de atunci, Grecia,
Turcia, Elveţia, Austria, Belgia, Japonia, Mexic, Statele Unite ale
Americii, Canada, Israel
şi multe altele, Elena Cernei se bucura de asistenţa
managerială
a două dintre cele
mai mari agenţii de impresariat artistic
din istoria teatrului liric: Viktor
Wladarsky
pentru Europa şi Asia şi Sioma
Glaser
în parteneriat cu Solomon
Hurok
pentru America de Nord şi de Sud. Aceste agenţii propuneau
contractele artistei ţinând legătura cu Agenţia
Română de Impresariat
(OSTA
devenită ulterior ARIA);
datorită dificultăţilor create de către regimul comunist, Elena
Cenei a putut onora doar o treime din ofertele care i se făceau în
ţările capitaliste. Cu toate acestea, numele său s-a afirmat
intens şi este recunoscut cu admiraţie şi respect de public,
parteneri şi de melomanii noilor generaţii.
După
colaborarea la reluarea producţiei sale cu „Aida” de Verdi la
Teatro alla Scala din Milano, în stagiunea 1964/1965, unde a
intepretat trei spectacole (nu doar unul aşa cum eronat se prezintă
pe site-ul web de arhivă al Scalei), Franco
Zeffirelli
avea să afirme mai târziu, peste treizeci de ani, că Elena
Cernei este cea mai desăvârşită Amneris cu care a lucrat.
Gianandrea
Gavazzeni,
dirijorul producţiei, a rămas impresionat
de precizia impostaţiei în totalitatea nuanţelor de la rezonanţa
gravă la notele cele mai acute.
Elena
Cernei a fost ultima Amneris a Vechiului Metropolitan şi a făcut
parte din generaţia de artişti care au inaugurat Noul Metropolitan;
pe scena Metropolitanului s-a bucurat de răsunătoare succese în
producţii cu „Samson et Dalila” de Saint-Saëns, „Aida” şi
„Rigoletto” de Verdi, „Carmen” de Bizet şi „Adriana
Lecouvreur” de Cilea, evoluând alături de cei mai mari artişti
ai vremii în intervalul dintre stagiunile 1964/1965 şi 1968/1969,
cinci stagiuni consecutive.
Pe scenele
lumii, Elena
Cernei
a triumfat alături de cei mai mari artişti: sopranele Birgit
Nilsson, Renata Tebaldi, Leontyne Price, Virginia Zeani, Galina
Vishnevskaya, Elena Suliotis, Gabriella Tucci, Gundula Janowitz;
tenorii Richard
Tucker, Franco Corelli, Giuseppe Di Stefano, Jon Vickers, Nicolai
Gedda, Sandor Konya, Pedro Lavirgen, Placido Domingo;
baritonii Giuseppe
Taddei, Giangiacomo Guelfi, Robert Merrill, Cornell MacNeil, Mario
Sereni, Piero Cappuccilli, Peter Glossop;
başii Nicola
Rossi Lemeni, Nicolai Ghiaurov, Giorgio Tozzi, Norman Treigle;
dirijori Hans
Swarowsky, Fausto Cleva, William Steinberg, Armando La Rosa Parodi,
Francesco Molinari Pradelli, Gianandrea Gavazzeni, Alberto Erede,
Klaus Tenstedt, Georges Prêtre, Zubin Mehta, Thomas Schippers;
regizorii Franco
Zeffirelli, Herbert Von Karajan, Jean Louis Barrault, Nathanael
Merrill;
am selectat cele mai reprezentative nume dintr-o foarte lungă listă
de personalităţi artistice.
Franco
Corelli
o definea Amneris
ideală,
Giuseppe
Di Stefano
o considera cea
mai mare Carmen a carierei mele,
iar pentru Jon
Vickers
era cea
mai fascinantă Dalila.
Pentru exigentul întemeietor de şcoală de dirijat Hans
Swarowsky,
Elena Cernei era o
legendară Azucena,
iar pentru Alberto
Erede
o
Eboli întruchipând perfecţiunea tehnică vocală cu estetismul
rafinat al nuanţelor.
Herbert
Von Karajan
se declara sedus de lacrima
privirilor fixe în ochi ale
Elenei Cernei atunci când cu o delicateţe sobră şi gravă îi
refuza propunerea rolului Salomeea din opera lui Richard Strauss;
Cernei îi explica profunda sa credinţă pravoslavnică plină de
dragoste şi respect faţă de sacrificiul lui Ioan Botezătorul
ceea ce o împiedica să găsească puncte de sprijin în elaborarea
acelei teribile interpretări.
Numeroase
cronici de specialitate semnate de muzicologi competenţi au elogiat
arta Elenei Cernei pe toate meridianele lumii; am selecționat însă
pentru această evocare câteva aprecieri din partea acelora cu care
Elena Cenei a împărţit scena şi al căror cuvânt asumă
conotaţii valorice cu mult mai semnificative.
Elena
Cernei şi-a început cariera artistică încă din anii studenţiei
când se afla la Conservatorul
din Bucureşti
la clasa Profesorului Constantin
Stroescu;
în anul 1951 a fost anagajată solistă la Filarmonica
din Bucureşti
unde, împreună cu soprana Emilia
Petrescu,
tenorul Aurel
Alexandrescu
şi basul Alexandru
Voinescu,
a făcut parte din Primul
Cvartet de Solişti
rămas în istorie sub numele de „cvartetul de aur”; în anul
următor, 1952, a fost angajată solistă la Opera
Română din Bucureşti,
unde a activat continuu până în 1974 cu reveniri periodice până
în 1985.
Primii zece
ani de carieră i-a desfăşurat activând simultan la Filarmonica şi
la Opera Română din Bucureşti cea ce a însemnat o formidabilă şi
perpetuă şcoală de perfecţionare a vocalităţii
sale în dublă coordonată: contraltă şi mezzosoprană cu o
întindere de trei octave.
Repetoriul simfonic, cameral şi de lied incredibil de vast, de la
Bach la contemporani, i-a şlefuit capacităţile muzicale şi
estetice de valorificare a tehnicii vocale la cei mai rafinaţi
parametri graţie cărora a înnobilat interpretările sale în
repertoriul de operă. „Aida”, „Don Carlo”, „Il Trovatore”,
„Rigoletto”, „Un ballo in maschera” de Verdi, „Carmen” de
Bizet, „Samson et Dalila” de Saint-Saëns, „Adriana Lecouveur”
de Cilea, „Orfeo ed Euridice” de Gluck, „Le nozze di Figaro”
de Mozart, „Der Rosenkavalier” de Strauss, „Russalka” de
Dargomîjski, „Pikovaya Dama” de Ceaikovsky, „Kniaz Igor” de
Borodin, sunt câteva dintre titlurile în care Elena Cernei a
excelat. Acestora se cuvine să adaug premierele de „Oedipe” de
George Enescu (rolul Jocasta), „Ion Vodă cel Cumplit” de
Gheorghe Dumitrescu (rolul Marica Doamna) şi rolul titular din
„Doamna Chiajna” de Nicolae Buicliu în care Elena Cernei a
realizat o triplă
performanţă în premieră absolută fiind libretist, regizor şi
interpret titular al unei noi opere.
În cariera
sa naţională, atât la Bucureşti, cât şi în alte oraşe ale
ţării, Elena
Cernei
a colaborat cu cei mai mari artişti români precum: sopranele Ioana
Nicola, Valentina Creţoiu, Dora Massini, Ana Tălmăceanu Dinescu,
Maria Voloşescu, Arta Florescu, Elisabeta Neculce Carţiş, Elena
Dima Toroiman, Maria Şindilaru, Teodora Lucaciu, Lucia Stănescu,
Elena Vătafu, Magda Ianculescu, Magdalena Cononovici, Elena
Simionescu, Maria Slătinaru Nistor, Silvia Voinea, Eugenia Moldoveanu;
tenorii Dinu
Bădescu, Ionel Tudoran, Garbis Zobian, Cornel Stavru, Octavian
Naghiu, Corneliu Fânăţeanu, Ludovic Spiess, Vasile Moldoveanu;
baritoni Petre
Ştefănescu – Goangă, Şerban Tassian, Mihail Arnăutu, Octav
Enigărescu, David Ohanesian, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu,
Vasile Martinoiu;
başi Nicolae
Secăreanu, Mircea Buciu, Viorel Ban, Valentin Loghin, Nicolae
Florei;
dirijori George
Georgescu, Theodor Rogalsky, Constantin Silvestri, Mircea Basarab,
Mircea Cristescu, Egizio Massini, Alfred Alessandrescu, Constantin
Bugeanu, Mihai Brediceanu, Cornel Trăilescu, Paul Popescu, Ludovic
Bacs, Constantin Petrovici, Carol Litvin;
regizori şi şcenografi: Jean
Rânzescu, George Teodorescu, Eugen Gropşeanu, Hero Lupescu, Roland
Laub, Hristofenia Cazacu, Elisabeta Benedek.
Lista partenerilor este cu mult mai lungă iar în volumul biografic
dedicat vieţii şi carierei sale, fiecare nume are anumite evocări,
aprecieri, caracterizări estetice, prin care Elena Cernei a omagiat
pe toţi colegii săi din ţară şi din străinătate.
După
încheierea oficială a carierei artistice, Elena Cernei a continuat
să fie activă în concerte şi recitaluri până chiar cu şase
luni înaintea plecării de pe această lume. S-a dedicat
profesoratului, concursurilor internaţionale de canto ca membră în
prestigioase jurii şi cercetărilor ştiinţifice legate de
mecanismele vocii vorbite şi cântate elaborând principii
metodologice personalizate de evaluare şi cultivare a vocilor
organizate doctrinar şi publicate editorial în volumele „Enigme
ale vocii umane” (1983, Bucureşti), „L’enigma della voce
umana” (1987, Roma); studiile şi cercetările legate de
fenomenologia respiratorie a fonaţiei, de vibraţie şi energie, au
stimulat-o în cercetarea interdisciplinară aprofundând domenii
precum ecologia şi universologia atingând uimitoare profunzimi ale
spiritualităţii datorită unei înţelepciuni robuste prin care a
contemplat progresiv relaţia cu Creatorul atingând acea sublimare a
Credinţei Absolute prin care a înfruntat cu majestoasă seninătate
conştientizarea plecării sale către Prezentul Etern al Universului
Divin.
Această
activitate ştiinţifică interdisciplinară i-a prilejuit o
adevărată nouă carieră fiind onorată cu premii şi distincţii
internaţionale de cea mai mare importanţă, seria fiind încheiată
cu titlul de Doctor
Honoris Causa al Universităţii de Muzică din Bucureşti,
în acel 21
Mai 1999
în care făcea un bilanţ de viaţă şi de muncă de peste o
jumătate de veac.
Astăzi,
putem spune că Elena
Cernei
este învingătoarea
vremurilor trăite graţie unei parabole umane şi artistice în care
sobrietatea, realismul, sensibilitatea, luciditatea, au guvernat un
discernământ prin care a ştiut să meargă mereu înainte în
numele Valorilor Absolute care rămân dincolo de epoci şi conjuncturi.
Armonia
şi Echilibrul
pe care le-a cultivat cu sfiinţenie de-a lungul vieţii şi carierei
sale, au făcut ca Verbul
Vocal
al personalităţii sale să se menţină integru şi să răsune în
deplinătatea expresivităţii sale până la finalul pasajului său
teren, până în acel final de noiembrie în ajunul noului mileniu
când, după ce a mai uimit încă odată cu glasul său intonând
cântul aleluiat mozartian, a pornit în definitiva călătorie a
integrării în Universul pe care l-a iubit şi cercetat cu dragoste
şi credinţă.
REVISTA
MUZICALĂ RADIO, 27 noiembrie 2013
