ELENA CERNEI CENTENAR ... IN MEMORIAM ... FILARMONICA GEORGE ENESCU DIN BUCUREȘTI

Joi 16 și vineri 17 mai 2024, Filarmonica George Enescu din București a programat un Concert Beethoven în cadrul căruia vor fi interpretate Concertul nr. 1 în Do major pentru pian și orchestră, op.15, solist ANDREI LICAREȚ și Simfonia nr. 9, în re minor, op. 125 (200 de ani de la prima audiție), soliști DIANA ȚUGUI soprană, ROXANA CONSTANTINESCU mezzosoprană, COSMIN IFRIM tenor, ȘERBAN VASILE bariton, dirijorul corului IOSIF ION PRUNNER, sub bagheta dirijorului TOMAS NETOPIL - In Memoriam ELENA CERNEI - 100 de ani de la naștere.

Elena Cernei a purtat toată viața în suflet perioada de activitate la Filarmonica George Enescu din București între anii 1950 și 1958 când a activat simultan ca solistă a Filarmonicii și a Operei Române din București; dar a revenit ca invitată în concerte de mare importanță până în anul 1970. 

Filarmonica a însemnat pentru Elena Cernei o adevărată Academie de Vocalitate grație căreia și-a consolidat baza naturală a vocii, și-a constituit edificiul structurii personalității sale vocale și estetice și a atins sublimarea suprastructurală a devenirii artistice, nivel la care, Vocalitatea se transformă în Verb Vocal. 

La Filarmonică, Elena Cernei a înțeles ce înseamnă sunetul vocal fundamental echilibrat zămislit și, ulterior, funcțional direcționat într-o multitudine de sensuri de emisie și expresie. 

CVARTETUL DE AUR AL FILARMONICII GEORGE ENESCU

EMILIA PETRESCU, ELENA CERNEI, AUREL ALEXANDRESCU, ALEXANDRU VOINESCU

La data de 1 decembrie 1950, s-a constituit Corul Academic al Filarmonicii din București și Cvartetul de Soliști format din soprana Emilia Petrescu, mezzosoprana Elena Cernei, tenorul Aurel Alexandrescu și bas-baritonul Alexandru Voinescu supranumit Cvartetul de Aur. 

CVARTETUL DE AUR AL FILARMONICII GEORGE ENESCU

EMILIA PETRESCU, ELENA CERNEI, AUREL ALEXANDRESCU, ALEXANDRU VOINESCU

Repertoriul interpretat de Elena Cernei pe scena Filarmonicii a fost foarte bogat și variat: Cantata Patriei de Ariutiunian; Simfonia IX-a in re minor pentru soliști, cor și orchestră de Beethoven; Missa Solemnis pentru soliști, cor , orchestră si orgă de Beethoven în primă audiție românească; Alexandru Nevski cantata pentru cor, alto și orchestră de Prokofiev; Amorul Vrajitor suită lirică de balet de Manuel De Falla, primă audiție românească; Missa în do minor de Mozart, primă audiție românească; Missa în si minor de Bach, primă audiție românească; Messa da Requiem pentru soliști, cor și orchestră de Verdi; oratoriul Horia de Alfred Mendelsohn; Orfeu de Gluck, premieră în România; Rapsodia pentru alto, cor bărbătesc și orchestră de Brahms primă audiție în România. A colaborat cu toți marii dirijori ai Filarmonicii și soliștii vocali ai timpului său. 

În cariera sa internațională desfășurată pe cele mai prestigioase scene de operă în frunte cu Teatro alla Scala din Milano și New York Metropolitan Opera, Elena Cernei s-a bucurat de prețuirea celor mai mari dirijori și artiști ai timpului său care au întrebat-o unde și-a consolidat absoluta desăvârșire muzicală și estetică a unui sunet vocal de puritate instrumentală. Iar Elena Cernei le evoca plină de mândrie atmosfera de înaltă ținută muzicală, culturală și spirituală trăită cu entuziasm și bucurie la Filarmonica George Enescu din București. 

Cu cea mai profundă emoție exprim mulțumirile mele Filarmonicii George Enescu, orchestrei, corului, soliștilor și Maestrului Marin Cazacu, Managerul General, pentru realizarea acestor două serate de concert ELENA CERNEI CENTENAR IN MEMORIAM. 

IULIA BUCIUCEANU ... pasiune și respect față de artă și de public ...

 

IULIA BUCIUCEANU (n. 25 iunie 1931, Tighina, Basarabia – d. 18 iunie 2022, București) a fost o mezzosoprană, prim solistă a Operei Române din București timp de trei decenii (1952 – 1983). Primele îndrumări de canto le-a luat în casă, cu mama ei, iar studiile de Conservator le-a făcut la Iași cu Grigore Magiari și Mansi Barberis după care le-a continuat la București cu profesorul Petre Ștefănescu-Goangă dar și cu soprana Victoria Costescu-Duca.

A cultivat, la început, vocea în repertoriul de soprană studiind cu mama sa dar și cu profesoara Mansi Barberis personaje precum Floria Tosca, Madama Butterfly, Aida, Santuzza, etc. În urma unei intervenții chirurgicale de amigalectomie și adenoidectomie (asportarea chirurgicală a amigdalelor și vegetațiilor adenoidiene) care se impunea imperios, a sesizat că pierduse abilitatea emisiei în registrul înalt, în aceste condiții, a încercat o adaptare a vocii pentru repertoriul de mezzosoprană și a reușit considerabil dată fiind culoarea închisă a timbrului și robustitatea coloanei sonore într-o configurație foarte largă. Toate aceste detalii au fost publicate în volumul ”Iulia Buciuceanu” portrete în dialog cu Grigore Constantinescu, editat și îngrijit de Fundația George Constantin, București, 2011, la paginile 48-49. Aceste clarificări peste ani, au explicat foarte multe caracteristici și aspecte ale vocalității de tip Soprană Falcon (intermediară între mezzosoprană și soprană) ale acestei artiste.

Această muncă foarte intensă de a adapta calibrul său vocal la registrul repertorial de mezzosoprană a fost animată de o forță de caracter extraordinară dedicată studiului în arta cântului și o arzătoare dorință de a întreprinde o carieră artistică ceea ce a reușit din plin cu ... pasiune și respect față de artă și de public ...

IULIA BUCIUCEANU - Dargomîjski RUSALKA - debutul la Opera Română din București

Încă din anii de studenție a fost angajată solistă a Operei Române din București unde a desfășurat o importantă carieră artistică națională și internațională. A abordat rolurile de mezzosoprană ale unui vast repertoriu universal: AIDA, TRUBADURUL, FALSTAFF, BAL MASCAT, RIGOLETTO, DON CARLO de Verdi, CARMEN de Bizet, RUSALKA, DAMA DE PICĂ, EVGHENI ONEGHIN de Ceaikovski, BORIS GODUNOV de Mussorgski, CNEAZUL IGOR de Borodin, ORFEU de Gluck, NUNTA LUI FIGARO de Mozart, POVESTIRILE LUI HOFFMANN de Offenbach, LAKMÉ de Delibes, ORFEU de Gluck, CAVALLERIA RUSTICANA de Mascagni, MAEȘTRI CÂNTĂREȚI DIN NÜRNBERG, TANNHÄUSER, WALKIRIA, OLANDEZUL ZBURĂTOR de Wagner. A fost foarte activă și devotată repertoriului românesc interpretând multe opere dintre care unele chiar în ăremieră absolută: APUS DE SOARE de Mansi Barberis, RĂSCOALA, DECEBAL, ION VODĂ, VLAD ȚEPEȘ, ORFEU de Gheorghe Dumitrescu, BĂLCESCU, DRAGOSTE ȘI JERTFĂ de Cornel Trăilescu, HAMLET de Pascal Bentoiu, DREPTUL LA DRAGOSTE de Teodor Bratu, HORIA de Nicolae Bretan, CONU LEONIDA FAȚĂ CU REACȚIUNEA de Matei Socor, OEDIPE de George Enescu.

IULIA BUCIUCEANU - Verdi AIDA (Amneris)

Muzicalitatea, talentul și temperamentul artistic i-au permis să repurteze mari succese atât în rolurile dramatice cât și în cele comice. Iulia Buciuceanu este artista cu un repertoriu foarte extins în totalitatea genurilor de personaje ale operei lirice de la prima donna sau femeia fatală până la rolurle de compoziție ori en trvaesti atât în reerptoriul unievrsal cât și în cel românesc. Cu seriozitatea unui grandios profesionalism a slujit arta în numeroase premiere absolute ale repertoriului românesc interpretând rolurile la cel mai înalt nivel de pregătire vocală și teatrală prin care dovedea plenar ... pasiune și respect față de artă și de public ... 

IULIA BUCIUCEANU - Vedi TRUBADURUL (Azucena)

 

A abordat și repertoriul vocal simfonic, lied și operetă.

IULIA BUCIUCEANU - Wagner WALIKIRIA (Fricka)

A colaborat cu toți artiștii și dirijorii timpului său la Opera Română din București, în teatrele din țară, cu artiștii străini oaspeți și în cariera internațională întreprinsă.

IULIA BUCIUCEANU - Gluck ORFEU (rolul titular)

A întreprins cu succes turnee în Rusia, Bulgaria, Jugoslavia, Grecia, Turcia, Ungaria, Germania, Franța, Belgia, Italia, Austria.

IULIA BUCIUCEANU, NICOLAE HERLEA, MARIANA NICOLESCO, 

OCTAVIAN NAGHIU, TAMARA BUCIUCEANU, Brăila, 2002

 

Iulia Buciuceanu a fost laureata Concursului Internațional de Canto de la Viena (1959), a Festivalului ”Primăvara de la Praga” (1960) a Concursului Internațional de Canto de la Sofia (1962) și Festivalului de Operă de la Helsinki (1962). A fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural. În anul 2002 i s-a conferit Diploma de Onoare și Medalia Darclée de către marea soprană Mariana Nicolesco la Brăila.

Sora ei a fost marea actriță Tamara Buciuceanu (1929 – 2019).

Soțul său a fost marele actor George Constantin iar fiul lor este actorul Mihai Constantin ai cărui copii, Maria și Matei Constantin continuă prin studiile lor la UNATC o tradiție de familie inițiată de părinții marii artiste. 

Faptul de a fi trecut prin niște episoade de suferință fizică a gaslului său, au determinat-o pe Iulia Buciuceanu să aprofundeze cunoașterea față de propria vocalitate și să își instituie un regim de întreținere vocală grație căruia a realizat o performanță vocală discografică deosebită. În discul său LP editat de Casa de Discuri Electrecord în anul 1982, se află înregistrări efectuate în anul 1951 dar și în anul 1981 demonstrând echilibrul vocal păstrat într-un arc de trei decenii de carieră artistică tocmai datorită principiului său uman și profesional ... pasiune și respect față de artă și de public ... 

Personal am urmărit cariera acestei artiste timp de 25 de ani din cele trei decenii ale activității sale de prim solistă pe scena Operei Române din București până la ... brusca ... încheiere a carierei sale artistice ... marți 21 iunie 1981 ... La Operă se prezenta spectacolul BAL MASCAT de Verdi, operă în care de foarte mulți ani, Iulia Buciuceanu interpreta rolul Ulrica. În pauza de după prima parte a actului I al operei deci înainte de tabloul în care mezzosoprana interpretează invocația Re dell'abisso affrettati și cavatina E' lui, urmate de un lung duet cu soprana și o dificilă scenă de ansamblu cu toate personajele operei, Iulia Buciuceanu primește un plic din partea șefului Studiilor Muzicale al teatrului; deschide plicul și citește o adresă semnată de direcție din care afla că de la 1 iulie 1981 este pensionată ... Avea 52 de ani, era așa numită vârstă maximă pentru soliste și deci driecția putea decide pensionarea artiștilor pentru crearea de locuri de muncă pentru absolvenții conservatoarelor. Dar să i se prezinte unui artist, în pauză, înainte de dificila scenă în care are de cântat și de trăit intens personajul său, o simplă adresă birocratică asemenea unui duș rece ... este un act uman ... mai bine spus ... inuman ... uluitor ... S-ar fi putut vorbi cu artista mai înainte și s-ar fi organizat o reprezentație extraordinară cu omagii floreale și discursuri laudative de recunoștință pentru munca plină de dăruire prin care a slujit arta, teatrul și publicul ... Iulia Buciuceanu și-a încordat forțele caracterului său robust și a interpretat impecabil personajul său onorând spectacolul cu ... pasiune și respect față de artă și de public ... 

Și s-a retras cu demnitate continuând să onoreze invitațiile teatrelor din țară și din stăinătate și dedicându-se familiei și tinerilor artiști care doreau să o consulte pentru perfecționarea lor. În ziua de luni 9 aprilie 1984, a acceptat invitația de a participa la o seară de gală intitulată GLORIILE OPEREI și prezentată de marea artistă și profesoară Arta Florescu. Pe scenă, în fața orchestrei se aflau fotolii în care erau onorați personalități artistice din generația veteranilor nume precum Emil Marinescu, Maria Moreanu, Elena Guțianu, Dora Massini, Mihail Arnăutu, Ioana Nicola, Cornelia Gavrilescu cărora li s-a difuzat câte o arie din discografia personală;  dar mai erau și marii artiști din așa numita generație matură încă în activitate și care au interpretat sub bagheta dirijorului Cornel Trăilescu câte o arie; erau personalități precum: Elena Cernei, Elena Dima, Magda Ianculescu, Valentin Teodorian și ... Iulia Buciceanu ... care a interpretat recitativul și aria Dalilei de la începutul actului al doilea al operei SAMSON ȘI DALILA de Saint-Saëns, în limba română repurtând un mare succes în fața unui public care îi simțea lipsa în spectacolele teatrului în care artista iradia ... pasiune și respect față de artă și de public ...

Marți 20 mai 1986, Opera din București a organizat totuși GALA FESTIVĂ IULIA BUCIUCEANU. În prima parte, artista a interpretat împreună cu Corul și Orchestra dirijate de Constantin Petrovici, Habanera din Carmen de Bizet și o arie din Samson et Dalila de Saint-Saëns. Au fost invitați artiști ai generației sale să onoreze această seară festivă cu interpretarea unei arii, nume precum Elena Dima, Lucia Becar, Constantin Ene dar și sora ei ... Tamara Buciuceanu ... care a interpretat un moment din opereta Se mărită fetele de George Grigoriu în care repurtase un mare succes pe scena Teatrului de Operetă din București în anul 1971. În partea a doua și a treia a galei s-a rerpezentat cu decoruri și costume scena judecății din Aida de Verdi și finalul actului al patrulea din Carmen de Bizet în amândouă scenele avându-l partener pe excelentul tenor Constantin Ene. A fost și ultima dată când am văzut-o artistic pe Iulia Buciuceanu deoarece peste câteva luni aveam să ple și eu în lumea largă ...

Amintirea marii artiste IULIA BUCICUEANU va dăinui prin înregistrările audio și video și prin documentele arhivelor despre cariera  și personalitatea sa artistică din care a emanat totdeauna ... pasiune și respect față de artă și de public ...

IULIA BUCIUCEANU - Bizet CARMEN (rolul titular) ... la final de spectacol ...

MEDITAȚII WAGNERIENE III. Opera filosofică existențială, Die Meistersinger von Nürnberg – Bayreuth 2018.

 

Geniul wagnerian ne oferă un Mesaj de extraordinară forță grație unei rare și profunde relații stabilite între Muzică și Cuvânt admirabil modulată de către raportul permanent echilibrat dintre sunetul orchestral și cel vocal. Starea emotivă profund ancorată în atmosfera muzicală stimulează acea gândire determinantă pentru activarea unui proces meditativ a cărui permanență poate deveni un exercițiu mental și spiritual cotidian de mare însemnătate pentru stabilitatea discernământului și a conștiinței noastre. Așa s-au născut aceste Meditații wagneriene pe care am dorit să le împart cu publicul, mai întâi în cadrul lungilor pauze ale transmisiunilor radiofonice directe de la Bayreuther Festspiele dar și de la Scala din Milano ori Metropolitan Opera din New York, iar de aproape cinci ani și în paginile rubricii mele de Restitutio din Revista Muzicală Radio inițiată și condusă cu un înalt profesionalism de către Sorina Goia, distins muzicolog, prestigios redactor, admirabil producător radiofonic de care sunt legat printr-o splendidă colaborare de aproape un sfert de secol.

Una dintre ideile fundamentale a acestor Meditații wagneriene și pe care le-am accentuat în cadrul precdentelor meditați, este faptul că, în opera wagneriană, sunt abordate în totalitatea dimensiunilor lor cele Patru Taine Divine. Aceste Patru Taine merg perfect la modul complet doar împreună; cea mai mică ezitare a uneia dintre ele va afecta întregul lor sistem. Cele Patru Taine sunt Lumina, Iubirea, Încrederea, Speranța, iar ordinea aceasta nu este întâmplătoare. Lumina susține Iubirea care alimentează Încrederea de la baza Speranței iar pasajul de la una la alta se realizează prin Puritate și Caritate care vor menține unitatea lor absolută. Aceste Patru Taine Divine sunt și filtrele gândirii în urma impactului cu mesajul wagnerian. Totalitatea dimensiunilor lor ne oferă prilejul unei complete explorări ale sufletului omenesc în toate ipostazele și circumstanțele sale existențiale.

Primele Meditații wagneriene publicate în Revista noastră marcau inaugurarea ediției 2015 de la Bayreuther Festspiele cu ”Tristan und Isolde” pe care aveam să o comentez cu admirabila Luminița Arvunescu, Doctor în Muzică, Redactor de prestigiu la Radio România Muzical, minunată prietenă și destoinică parteneră de drum în itinerarii muzicale și artistice de mare însemnătate, așa cum afirmam atunci și cum continui să întăresc în fiecare an odată cu noile experiențe ale colaborărilor noastre.

MEDITAȚII WAGNERIENE I.

Exprimam atunci bucuria aprofundării celor trei coordonate, Wagner - Fizicitate – Spiritualitate, antrenate într-o relație foarte puternică și implicate într-o nouă formă de percepere a realității înconjurătoare; corpul fizic este relaționat corpului informațional direct influențat de fenomenologia muzicală. Iar drama existențială a celor doi protagoniști devenea un rezultat al unei tensiuni contrastante dintre real și virtual, voluntar și involuntar, curaj și teamă.

În 2016, a doua serie de Meditații wagneriene mi-a fost stimulată de o nouă producție cu ”Parsifal”, un ... Mister Scenic Solemn ... ultima capodoperă a creației geniului wagnerian al cărei parcurs în transmisie directă de la Bayreuth l-am făcut tot împreună cu Luminița Arvunescu. Afirmam cu acel prilej că magistrala retorică expresivă muzicală și vocală wagneriană asumă în această capodoperă o grandioasă solemnitate în slujba Misterului Sacru.

MEDITAȚII WAGNERIENE II.

Legătura cuvânt - sunet în universul wagnerian la baza rezolvării integrării celor Patru Taine Divine, devine o temă de gândire și de trăire a vocilor în teatrul cântat. Wagner a fost un avangardist al dramei muzicale. Spiritul său are multiple valențe în perfectă concordanță cu foarte multe exigențe fundamentale ale societății viitorului. Am oferit link-urile primelor două serii de Meditații wagneriene celor ce doresc să le aprofundez sau să le reia înaintea abordării lecturii seriei a treia. Wagner a reușit admirabil universalizarea Relației Sunet - Cuvânt grație fenomenului de Stare Tonală; integrarea contextuală, melodică și armonică, a punctelor de intonație s-a suprapus perfect pe stările afective ale fonemelor de la baza noționistică a cuvintelor; de aici o anumită libertate lexicală mergând chiar până la elaborări originale ulteriori acceptate lingvsitic cel puțin în context metaforic literar. Reușita deplină a mai fost determinată și de faptul că Wagner era deopotrivă autorul libretelor și compozitorul muzicii; în acest context raportul cuvânt-sunet era foarte solid iar dinamica sa perfectă determina unitatea creatoare a capodoperelor sale. Muzica și Cuvântul perfect integrate în totalitatea structurală a operelor determina configurarea simbolistă a ideilor ceea ce oferă condiții imediate de metaforizare socială a personajelor wagneriene și a relațiilor dintre ele. Lectura perceptivă a mesajului wagnerian depinde de o evaluare semiotică a tuturor simbolurilor integrate în procedeele de exprimare. Dincolo de dimensiunea analitică a unei culturii aprofundate profesional sau doar pasionate de meloman, lectura perceptivă a mesajului wagnerian este condiționată de contemplarea meditativă a muzicii în deplinătatea cunoașterii libretului și a izvoarelor sale la un anumit nivel de cultură generală interdisciplinară literară, filosofică, muzicală, vocală, estetică.

Anul acesta, tot alături de Luminița Arvunescu, revin în studiourile radiofonice după doi ani, iar cea de a treia serie de Meditații wagneriene este legată de capodopera ”Die Meistersinger von Nürnberg” (Maeștrii Cântăreți din Nürnberg) compusă de Richard Wagner pe un libret propriu. Wagner a lucrat la această operă între anii 1862 și 1867 și în paralel cu alte opere ale sale; simultaneitatea creativității sale este o caracteristică datorată și faptului că întregul univers wagnerian ideatic, ideologic, muzical, literar, filosofic și chiar sociologic, are un caracter perfect unitar iar mesajele operelor sale converg într-o esență fundamentală chiar dacă provin din direcții foarte diferite. Premiera acestei opere a avut loc în urmă cu un secol și jumătate, la 21 iunie 1868, la Bayerische Staatsoper din München, sub bagheta lui Hans von Bülow, în prezența compozitorului și a regelui Ludwig al II-lea al Bavariei.

Deși exegeții, de-a lungul timpului, au încadrat această operă în genul de comedie muzicală sau operă comică, unica din acest gen în creația wagneriană, eu o consider ... operă filosofică existențială ... chiar dacă există unele scene și momente amuzante iar finalul apoteotic este fericit. Acțiunea operei, plasată la jumătatea secolului al XVI-lea la Nürnberg, oraș imperial și puternic centru renascentist european, are la baza corporația Maeștrilor Cântăreți (Meistersinger) care a existat în realitate și era constituită din artizani de toate categoriile prezente în mare număr printre personajele operei: cizmar (Hans Sachs – bariton), giuvaergiu (Veit Pogner – bas), blănar (Kunz Vogelgesang – tenor), instalator hidraulic (Konrad Nachtigal – bariton), brutar (Fritz Kothner – bariton), turnător (Balthasar Zorn – tenor), droghist (Ulrich Eisslinger – tenor), croitor (Augustin Moser – tenor), săpunar (Hermann Ortel – bas), producător de ciorapi (Hans Schwarz – bas), cazangiu (Hans Foltz – bas); pe lângă aceste personaje, în acțiunea operei mai apar Sixtus Beckmesser (bariton dar care poate fi interpretat și de o anumită voce de tenor secund având o vocalitate de baritenor), funcționar scrib al primăriei, Walther von Stolzing (tenor liric spint), Cavaler de Franken (o regiune din Bavaria), tânăr îndrăgostit de Eva (soprană), fiica lui Veit Pogner giuvaergiul, David (tenor liric), ucenic cizmar al lui Sachs, Magdalena (mezzosoprană), doica Evei, un Paznic de Noapte (bas) și foarte mulți burgheji, femei, artizani din diferite bresle, impunând desfășurării o foarte amplă participare corală.

 

Acești Meistersinger, poeți și muzicieni amatori dar foarte pasionați, erau organizați în adevărate corporații și ajunseseră să elaboreze și să dezvolte anumite reguli de creație și interpretare îmbinând poezia cu muzica și organizând întreceri cu premii prilejuite de sărbătorile mari ale calendarului religios. Condiția literară și muzicală de Meistersinger avea orgine în medievalul Minnesang (minne = dragoste, sang = cântec), preluând anumite reguli ale lor. Regulile lor de creație și interpretare, perpetuate în timp de la o generație la alta au fost studiate minuțios de către Wagner care a realizat o fascinantă reconstrucție a atmosferei renascentiste a orașului Nürnberg și a relațiilor dintre Maeștrii Cântăreți ceea ce conferă un farmec aparte acestei grandioase lucrări. Figura centrală a operei este Hans Sachs (Nürnberg, 5 noiembrie 1494 – Nürnberg, 19 ianuarie 1576), personaj istoric real, poet, dramaturg și Meistersinger (Maestru Cântăreț), adept fidel al Reformei și Învățămintelor lui Martin Luther (1483 – 1546), teolog german, inițiator al reformei protestante. Chiar dacă Școala Maeștrilor Cântăreți avea să fie treptat uitată și ignorată după un secol, Hans Sachs a intrat în istorie drept una dintre cele mai populare figuri ale literaturii germane de la origini și până astăzi. În cadrul acțiunii operei, Hans Sachs, figură unanim respectată de toți membrii comunității, se implică în relațiile dintre personaje și determină decisiv deznodământul favorabil al acțiunii dar fără să abdice de la principiile fundamentale etice și morale grație cărora reputația sa avea o valoare simbol pentru societatea orașului. Numărul mare al personajelor, intensitatea dramturgică și emotivă a relațiilor dintre acestea, specificități și contradicții care domină dialogurile și atitudinile, constituie detalii a căror aprofundare este foarte bine realizată printr-o evaluare bazată pe o atentă cuantificare semiotică a bogățiiei numerice de simboluri și semnificații. Este acea lectură semiotică perceptivă a mesajului wagnerian pe care am dezbătut-o și continui să o fac în aceste meditații wagneriene. În multitudinea acestor relații și raporturi, se distinge pregnant faptul că Wagner crează o antiteză între bătrânul înțelept Hans Sachs și tânărul cavaler Walther von Stolzing, pe de o parte, și antipaticul conformist Sixtus Beckmesser. Este de fapt vechea înțelepciune solidă a tradiției care favorizează integrarea noului întru îmbogățirea evolutivă a bunăstării sociale și a stabilității bazate pe dragostea curată și adevărată. În același timp, robusta soliditate filosofică a lui Sachs intră într-un sarcastic conflict cu Beckmesser ce reprezintă cateogoria socială aflată în afara mecanismului concret social al producerii valorilor bunăstării sociale; acest personaj ilustrează aroganța prepotentă, îndrăzneala absurdă a unor pretenții nejustificate și cinic orientate spre ignorarea principiilor și pervertirea criteriilor axiologice mergând până la intenția forțatei pângăriri a celui mai curat și nobil sentiment care este dragostea. Grupul Maeștrilor Cântăreți reuniți solidari în jurul lui Sachs se află într-o perfectă concordanță fiind reuniți prin demnitatea muncii lor oferite societății și de prestigiul conștiinței proprii conferită de cultura și pasiunea pentru poezie și muzică prin care se ridică la înălțimea celor mai trainice și nobile valori etice și morale ale vieții; condiția de artizan este perfect armonizată cu cea de maestru cântăreț al poeziei și muzicii integrate în demnitatea solidă a propriei personalități. Această demnitate este condiția și, în final, proba pe care cavalerul Walther trebuie să o treacă pentru a merita cu adevărat dragostea iubitei sale Eva în deplină sintonie de accepțiune atât a familiei cât și a societății. Reiese din această desfășurare cât de importantă este apartenența identitară la comunitatea socială prin confirmarea auetntică a condiției etice, morale, profesionale și spirituale care asigură garanția onorabilității și respectului. La vremea sa, prin această capodoperă, Wagner reactualiza simbolul idal al spiritului de la baza Artei Sacre Germane ca element de coeziune națională în măsură de ase confirma mai puternic de cât însăși autoritatea de stat a societății, astăzi, consider că preceptele literrare și muzicale ale acestei opere simbolizează armonizarea categoriilor sociale prin cultură și bucuria exercitării ei cât mai activ și mai sensibil. Apreciez cât se poate de necesară această filtrare semiotică a simbolului de cultură și artă mai ales în vremurile pe care le trăim și în care cultura, arta, valorile etice și morale sunt foarte amenințate dacă nu, în anumite contexte și situații, chiar anihilate. Un popor fără cultură și spiritualitate riscă să devină o populație foarte vulnerabilă în fața multitudinii de tendințe a căror incidență se orientează și se manifestă pregnant în defavoarea sa. Dezvoltarea științifică și tehnologică a ultimelor decenii a favorizat o evoluție dinamică a societății și a capacității de deplasare a oamenilor în cofnruntare cu noi experiențe și culturi diverse față de cea originală a educației lor. Aceste schimburi valorice au favorizat o anumită stare socială pe care o trăim astăzi și care este definită prin conceptul de ... globalizare ... Acest proces social are foarte multe avantaje și aduce noi aspecte inteesante și chiar necesare în viața noastră. Globalizarea însă nu trebuie să anuleze identitatea tradițională bazată pe spiritualitate, cultură și specificitate economică socială. Mesajul pilduitor pentru contemporaneitate al capodoperei Die Meistersinger von Nürnberg ne ilustrează că procesul de globalizare nu trebuie să aducă o anihilare identitară a tradițiilor ci o armonizare eficientă a acestora în deplina reciprocitate a demnității culturale, economice, spirituale caracteristice fiecărei zone geografice. Conviețuirea nu înseamnă victoria prepotentă a celui mai puternic în aparență asupra celui mai slab care, în realitate, este doar dezorientat. Iar această dezorientare provine de la slăbirea demnității prin anihilarea culturală, economică și spirituală. Revoluționarul Wagner de acum un secol și jumătate continuă să ne ofere universala lui valabilitate cu condiția să îl decodificăm și să îl aplicăm corect folosind logica perfect corelată cu bunul simț în slujba unei rațiuni solide a cărei suprastructură să confirme discernământul social suprem orientat spre bunăstare, demnitate și prestigiu pentru toate categoriile de oameni perfect integrați în mecanismul economic financiar al societății asemenea ... Corporației Maeștrilor Cântăreți. În acest context de idei, am considerat că Die Meistersinger von Nürnberg, considerată comedie muzicală sau operă comică, este de fapt o ... operă filosofică existențială ... 

Sub aspectul procedural al creativității muzicale și vocale, Wagner aplică o manieră originală evolutivă unor elemente operistice tradiționale cum ar fi monologurile, corurile, momentele de ansamblu de tip concertato; la momentul compunerii acestei opere, el stăpânea perfect procedeele muzicale și vocale dramatice și lirice, intimiste și elocvente, solistice și de ansamblu. Lucrând la această operă, Wagner a realizat o ... expansiune melodică a leitmotivelor ... cu o extrarodinară măiestrie grație căreia a reușit să integreze în structura muzicală a lucrării linii melodice foarte lungi și admirabil relaționate și perpetuate în cadrul desfășurării dramaturgice. Farmecul acestor lungi linii melodice este asigurat tocmai prin universalizarea Relației Sunet - Cuvânt grație fenomenului de Stare Tonală și prin integrarea contextuală, melodică și armonică, a punctelor de intonație perfect suprapuse pe stările afective ale fonemelor de la baza noționistică a cuvintelor așa cum am menționat la începutul acestor meditații wagneriene.

Datorită acestor aspecte unice de măiestrie creativă muzicală performanța componistică ne oferă unicitatea recitativului wagnerian în deplină continuitate și alternanță cu monologul de variate dimensiuni prin balansul dintre cantabilitatea recitată și recitația cantabilă. Acest splendid balans este realizat prin atmosfera tonală ca parametru estetic dominant ce determină dozajul la nivel de sonoritate și timbralitate atât în orchestră cât și la voci sub semnul unei uluitoare simbioze muzicale. Modulațiile agogice pe care dirijorul trebuie să le aplice în funcție de aprofundata sa cunoaștere aplicată vocilor și instrumentiștilor cu care colaborează prilejuiesc o prestigioasă desfășurare a celor două principii – dilatatio și diminutio – într-o dialectică absolut unică în Wagner și care stimulează benefic doar pe acei ... vocaliști ... foarte bine pregătiți, în măsură se confirme ca ... mari artiști ... Wagner, în timpul repetițiilor, spunea artiștilor: ”Concentrați-vă pe notele mici iar cele mari vor veni de la sine! Înțelegeți ceea ce spuneți, puneți suflet!”. Această concentrare pe notele mici favorizând execuția celor mari respectiv cu durate lungi, viza tocmai dialectica funcțională a celor două principii – dilatatio și diminutio – pentru asigurarea cursivității muzicale în deplină corelație cu coerența literară a frazărilor cântate. Prin aceasta, Wagner îndemna și stimula dezvoltarea automatismul reflexelor muzicale și metroritmice la baza condițiilor tehnice vocale aplicate specific rolului dar și a celor scenice strict determinate de grandioasa desfășurare muzicală.

În aceste condiții, semiotica regizorală trebuie să considere perfect semiotica muzicală. Orice încercare de modernizare prin care concepția teatrală comportă grave abateri de la specificul muzical și literar al libretului, se va solda dezastruos în detrimentul autenticității mesajului wagnerian. Regizorul unei opere wagneriene este obligat să posede acea cultură informativă și formativă muzicală, estetică și literară pentru a fi în stare să slujească mesajul wagnerian. Iar interpreților wagnerieni, dincolo de condiția tehnică și estetică a vocalității de perfectă orientare stilistică, le este indispensabilă parcurgerea lentă și atentă a unor etape de asimilare, exersare și aplicare a impostației wagneriene pentru respectivele roluri fără de care nu ar putea avea acea rezistență solicitată de grandioasele opere wagneriene. În caz contrar, totul se va solda cu un lamentabil eșec așa cum foarte des se constată astăzi în interpretările wagneriene atât în lumea largă cât și la Bayreuther Festspiele din păcate! Este foarte adevărat că artiștii contemporani sunt foarte influențați în pregătirea lor de mersul social, de ritmul frenetic al vieții care au schimbat atitudinea față de studiu, de didactică, de pasiunea personală iar consecința este reprezentată de un efect minimalist asupra esteticii și a stilului cu penalizarea autenticității mesajului wagnerian devenit vulnerabil prin incompleta măsură a elaborării sale.

La un secol și jumătate de la premiera absolută și la o jumătate de mileniu de la apogeul epocii lui Hans Sachs, ”Die Meistersinger von Nürnberg” (Maeștrii Cântăreți din Nürnberg) ne oferă prilejul unor meditații în ale căror profunzimi putem găsi rezolvări valoroase ale multor aspecte de viață contemporană ceea ce vine să confirme încă o dată universalitatea trainică a Mesajului Wagnerian.

Revista Muzicală Radio, 23.07.2018