... 1 Martie ... ziua în care a venit pe lume ELENA CERNEI ... Sfânta Evdokia ... onomastica Mamei sale dar și a lui ... Niania ... dădaca scumpă și iubită care, încă de la naștere, a insuflat fetiței o Dragoste infinită așa cum ... peste ani ... infinit avea să-i fie potențialul emotiv al creativității interpretative ilustrat de cea care avea să devină ... prima mezzosoprană româncă afirmată în marile teatre ale lumii ... Despre Elena Cernei se vorbește pretutindeni cu respect, admirație și cu un sens de uimire față de o voce cu totul neobișnuită de contraltă și mezzosoprană dotată cu o figură scenică de o impresionantă frumusețe a cărei dinanimcă expresivă emana un farmec puternic atât pe scenă cât și în viața de toate zilele.
An de an ... 1 Martie ... adaugă încă un an ... personalității sale deja integrată în Armonia Eternității Divine Universale ... și încă un an ... Dragostei mele pline de dor și de toată încărcătura emoțiilor produse de noianul de amintiri și experiențe de viață, de artă, de cercetare științifică, de valori și de nenumărate bucurii ... Am mai povestit că arcul de timp dintre 1 Martie și 21 Mai al cadențelor anuale este plin de semnificații de cea mai mare importanță afectivă și spirituală pentru ființa mea ...
Dacă Întâi Martie marchează, odată cu ghioceii, Primul impuls de Căldură a Primăverii, putem spune că Elena Cernei s-a născut odată cu retrezirea naturii la Lumina soarelui de primăvară. Momentul astral al nașterii se impune fenomenologic în comportamentul viitoarei personalități a ființei nou născute. Iar în comportamentul omului și artistului Elena Cernei luminozitatea viguroasă dar, în același timp, elastică, domina întreaga sa ființă în deplină armonie cu expresia vocală vorbită și cântată.
La primul impact cu glasul său am fost frapat de claritatea absolută timbrală a cărei transparență releva o multitudine de nuanțe care mi-au plăcut din prima clipă deși mi-au trebuit ulterior ani de căutări adânci ca să le înțeleg și să le pătrund mecanimsul elaborării lor. Dar încă de la primul impact, am atribuit claritatea timbrală a glasului tocmai unui efect de luminozitate pe care mi-l inspira. Și acest efect de luminozitate l-am remarcat mai intens prima dată când am văzut-o. Privirea foarte vie emana o luminozitate foarte puternică iar jocul ochilor și mișcarea expresivă a privirilor puteau fi remarcate chiar și de la balconul al treilea în sală la fel de bine cum se remarcau brațele în mișcarea lor; filmele care s-au păstrat și le-am postat pe Youtube și Facebook atestă acest fenomen expresiv încântător. Lumină în glas și în priviri, dar lumină se simțea emanând din întreaga ființă a ei, mai ales atunci când personajul era așteptat și intra în scenă grandios, aproape triumfal ... Evoc câteva intrări în scenă despre care se vorbește și astăzi: Carmen înainte de Habanera sau în actul al IV-lea alături de Escamillo, Amneris înainte de duetul cu Radames din actul I sau coborârea scărilor la Triumfalul actului al doilea din ”Aida”, Principesa Eboli în actul al II-lea înainte de Cântecul sarazin din ”Don Carlo”, intrarea lui Octavian din actul al II-lea în ”Cavalerul rozelor” când acesta îi oferă trandafirul lui Sophie, intrarea Jocastei în actul al II-lea din ”Oedipe” după salvarea cetății și prima înfățișare cu tânărul învingător al Sfinxului; am evocat doar câteva din aceste apariții extraordinare pe care Elena Cernei le conferea personajelor sale și la ale căror spectacole am asistat cu emoții ce persistă și astăzi în inima mea.
Artiștii care sunt încă în viață și admiratorii de la New York comentează și astăzi apariția extraordinară a Dalilei în actul I, tot coborând niște scări, într-o mișcare elastică și cu o dinamică perfect aderent pe mersul muzicii, pe scena Metropolitanului uimindu-l pe Jon Vickers care i-a spus totdeauna că rămâne cea mai fascinantă și completă Dalilă. Faptul a fost salutat la superlativ de cronicari în presă. Marele agent contemporan de operă, regretatul Bruce Zemsky mi-a scris acum mai mulți ani o scrisoare entuziastă evocându-mi aceste aspecte cu dorința de a mă cunoaște ceea ce s-a și întâmplat după câteva luni la Roma, devenind prieteni.
Din personalitatea ei emana ... o lumină
intensă
pe care o pot ... poetiza metaforic ... cu acele raze
ale soarelui de martie luptând pentru triumful primăverii asupra
iernii dezarmate
... Deci o lumină prevăzută în Destinul artistei la momentul
nașterii. Artiști mari s-au născut în toate lunile și zilele
anului, în toate zodiile; nu se poate spune că într-o anumită
perioadă a anului se nasc mari talente; este însă important ca
artistul să cunoască propria sa personalitate prin profilul fizic
conferit de evenimentul nașterii sale și va înțelege foarte multe
aspecte care, inteligent integrate în mersul vieții sale, îl vor
servi admirabil. Așa s-a întâmplat cu Elena Cernei.
Am fost atras de lumina și portamentul acestei personalități și am căutat să o aprofundez, să o descifrez pentru a o înțelege mai bine ajungând să o iubesc din ce în ce mai mult iar acest sentiment continuă expansiunea sa și astăzi când contemplarea și meditația îmi oferă noi unghiuri de aprofundare și de bucurie în același timp. În cele două splendide decenii de viață conjugală, am înțeles că Armonia era fundamentală pentru ea în toate desfășurările vieții. Adesea îmi spunea că Armonia aduce Echilibru și, odată cu acesta, Pacea, Calmul, Profunzimea adâncă a trăirilor. Pot spune că Armonia aducătoare de Echilibru era barometrul prin care Elena Cernei evalua calitatea și cantitatea dinamicii dedicate Mesajului său Uman și Artistic în totalitatea mijloacelor și parametrilor pe care îi cultiva și integra în elaborările sale. Fiecare stare expresivă era echilibrat armonizată cu o alta marcând un contrast a cărei tensiune alimenta emotivitatea momentelor de Artă. Echilibrul dintre sonorități (forte cu piano, piena voce cu mezza voce, rezonanța de piept cu rezonanța de cap), dintre timbralități (închis cu deschis, sumbru cu strălucitor, vibrato cu non vibrato), dintre mișcarea scenică și statica în anumite momente, dintre mișcarea ochilor, a brațelor, a întregului corp, era integrat în elaborarea profilului personajului. la baza acestei elaborări se activa un alt echilibru al motivațiilor compozitorului și libretistului, ale dirijorului cu ale regizorului. Toate acestea erau apoi sedimentate de-a lungul a ore și ore de tăceri reflexive în care Elena Cernei vorbea mental și spiritual cu personajele realizând o sedimentare perfectă a comportamentului lor în firea ei pentru a putea să le interrpeteze pe scenă. În paralel, asigura asimilarea muzicală și literară a rolurilor de-a lungul unor lungi ședințe folosind magistrala Fonație Insonoră prin care antrena organic fizologia fonatoare fără risipă de efort și energie preparându-se ulterioarei faze de impostație a rolului. În final, grație reflexelor perfect elaborate și integrate comportamental, Elena Cernei oferera pe fiecare dintre personajele sale cu o naturalețe uimitoare dar care era stadiul final al unui complex și grandios parcurs de muncă. Era teribil de muncitoare și ... unele pianiste mai puțin rezistente și mai ... la începutul carierei, se fereau să fie repartizate la sala de studiu cu Doamna Cernei. Lucra cu o răbdare și o luciditate analitică permanent orientată detaliilor dar menținând acel surâs luminos ... Iar când dorea să repete mai insistent anumite pasaje, formulele ... ”vă rog” ... ”fiți amabilă” ... ”dacă sunteți drăguță” ... erau din plin folosite în relațiile cu colaboratorii.
Echilibrul personal mereu stabil este coordonata existențială care i-a asigurat acestei Mari Artiste și Încântătoare Doamne o permanentă ... tinerețe ... plină de vigoare și de ... dinamică luminoasă ... chiar până la finalul parabolei sale de viață pământească ... În tot ce făcea în viața sa publică și privată, Elena Cernei era mereu atentă la menținerea acestui echilibru. Iar datorită culturii foarte profunde în științele biologice asimilate la Școala Sanitară înainte de studiile la Conservator, știa să simtă și să intuiască propriul organism cu câteva momente sau cu câteva niveluri înainte de a se instala oboseala ... și ... se oprea la timp pentru odihna salutară.
Dorința de Echilibru îi stimula cultura esenței lipsite de inutilele detalii care pot îngreuna un discurs ori o interpretare. Detaliile trebuiau să manifeste Convergență spre Esență; în caz contrar erau eliminate chiar dacă puteau persista în dinamica elaborărilor mentale. Chiar și machiajul pentru personajele sale era foarte simplu, bazat pe câteva elemente care să favorizeze relația feții și a mimicii cu lumina refelctoarelor prin care să se dozeze un anumit profil al feței perceput la fel din oricare loc al salii de spectacol. Și pentru că auzise colegele veterane din generațiile precedente că substanțele de machiaj pot strica tenul, atunci s-a gândit imediat la Echilibrul Sănătății pielii și și-a elaborat o cremă hidrantă integrând într-o rețetă personală denumită în farmacologie cu termenul de formulă magistrală, câteva substanțe prelucrate într-un anumit mod; dar acel ... ”mod” ... devenea, odată cu trecerea anilor, din ce în ce mai greu de realizat de către noile generații de farmaciști care erau scutiți de asemenea performanțe de laborator de către evoluția industriei produselor farmaceutice ... La Roma, ajunsesem să obțin ... Formula Magistrală Cernei ... la o singură farmacie unde proprietarul și cei doi fii erau melomani și admirau cu tot entuziasmul ... La Signora ... Punctul de pornire era sănătatea pielii iar rezultatul obținut a fost tinerețea acesteia menținând tonusul și vigoarea în perfectă limpezime și strălucire.
Toată lumea admira la Elena Cernei ceea ce în mod obișnuit se spune în societate ... o femeie foarte frumoasă ... Cernei însă considera că mai presus de Frumusețe, i-a fost hărăzită ... Armonia ... Textual îmi spunea: eu sunt armonioasă și caut să păstrez echilibrul acestei armonii! Susținea că toți oamenii sunt frumoși deoarece suntem Fii ai lui Dumnezeu care nu poate avea fii urâți ... Susținea că toate vocile sunt frumoase pentru că vocea este un Dar al lui Dumnezeu care nu poate face daruri urâte ... Și totuși ... reacționam eu ... iar ea ... fără să mai fie nevoie de întrebarea mea specifică ... îmi intuia răspunsul pe care îl așteptam: Nesocotința lipsei de credință și hărnicie înțeleaptă face ca unii oameni să strice Darurile care le-au primit la naștere ... A strica darurile înseamnă a afecta Armonia componentelor prin alterarea Echilibrului! Este ceea ce am înțeles imediat din răspunsul ei!
Ea avea 1,78 m. la duș ... iar ... cu tocurile pantofilor ... și ... părul aranjat ... devenea de 1,90 m. Astfel era la fel de înaltă ca mine când ieșeam împreună ... Tocul de la pantof era ales printr-un criteriu benefic contracțiilor musculare ale gambelor pentru facilitarea mersului ... Deci o măsură dedicată ... Echilibrului ... A merge ușor devine plăcut ceea ce este folositor pentru viața cotidiană ... Mersul ei era prilej de încântare ... iar pentru ... unii ... prilej de întrebare! Cadența mersului său era determinată de bucuria de a sta perfect dreaptă iar când cineva atinge o înălțime de ... 1,90 m ... așa cum am menționat mai înainte, când stă ... dreaptă ... se simte și se vede de la depărtare! În rest, nu făcea nimic ostentativ artificial! Era Armonia segmentelor corpului său care conferea un anumit tip de mișcare naturală și care putea fi foarte ușor adaptată specificului personajelor spre încântarea unor regizori precum ... Jean Rânzescu, George Teodorescu, Oleg Danovski, Eugen Gropșeanu, Hero Lupescu ... sau ... Franco Zeffirelli, Herbert von Karajan, Jean Louis Barrault, Nathanael Merrill, Raymond Rouleau ...
Tot Echilibrul domina și mentalitatea sa dietetică. În afara perioadelor de cântat, mânca absolut de toate și se bucura de roadele pământului. Când avea timp era în stare să prepare niște feluri de mâncare extraordinare iar în intimitatea casei, la bucătărie, avea aceiași splendidă armonie a mișcărilor și gesturilor moderate, deloc precipitate, cu un calm senin și plin de bucurie. Odată, m-am amuzat la un concert, să aud vocea unui admirator care exclama către cei cu care se afla în acea seară: Ce-o mânca femeia asta de cântă așa grozav și arată atât de bine! Voi răspunde acum pentru ca să știe toată lumea: înainte de un spectacol, Elena Cernei nu mânca și nu bea nimic mai bine de 24 de ore! ... Cu o seară înainte, pe la orele 21, mânca o cină simplă (friptură, salată, fructe). După trei ore de relaxare (televizor, lecturi - telefonul era scos din priză), se culca. A doua zi se trezea în jurul orei 10; făcea o gimnastică mai sumară de cât în zilele când nu avea spectacol; apoi în pat, într-o anumită postură (descrisă în volumul său L'Enigma della Voce Umana apărut în italiană dar și în română) trecea, fără să scoată vre-un sunet, tot rolul folosind Fonația Insonoră activând toate elementele aparatului fonator pe baza proiecției lor de pe scoarța cerebrală după o metodă elaborată în urma unor cercetări și experimente personale publicate la vremea respectivă și prezentate la congrese internaționale; în jurul orei 12 făcea câțiva pași prin casă, se așeza la pian și făcea o singură vocaliză lentă, de terță în tripleta vocalelor I-E-A pornind de la mib1 (subcentral) și atingând nu mai mult de mi2-fa2 (imediat după pasaj), în urcare și în coborâre cu pauze între reprize; fiind în carieră, cântând aproape zilnic, nu avea nevoie de o încălzire îndelungată și intensă înainte e spectacol; avea zile speciale când nu făcea de cât vocalize pe tot ambitusul celor trei octave ale sale pentru reașezarea impostației; era așa numita ”curățenie generală” a vocii după o serie de spectacole frecvente cu roluri diferite; la orele 15 se îmbrăca, își pregătea într-o geantă amplă toate cele necesare pentru spectacol și pornea la teatru; dacă era la București, conducea mașina singură. Ajungea în cabină cu trei ore înainte de începerea spectacolului; se machia singură, i se aducea costumul și odată aranjată ținuta, încerca starea de rezonanță printr-un exercițiu folosind fomula consonantică și vocalică a unui MHO profund și moale încercat în zona centro-joasă a ambitusului.
Dacă spectacolul era cu ”Carmen”, atunci mergea pe scenă unde încerca 4-5 perechi de castagnete; remarcase că lemnul lor interacționează cu condițiile de temperatură și umiditate ale spațiului scenic de la ora respectivă; din cele 4-5 perechi, una răsuna cel mai potrivit și cu aceea lucra în acea seară. Zâmbea tutoror gesticulând cu capul în semn de răspuns la saluturi fiindcă evita să vorbească iar dacă totuși trebuia, vorbea cât se poate de puțin, profund, pe grav, elastic, fără să ”apese” și, în cabină, din nou acel ... MHO ... foarte eficient ... Intra în scenă ... ca o panteră ... așa cum îi plăcea să spună. Era ușoară, elastică, creierul vibra ca un vulcan și era uimitor cum stătea cu ochii mari deschiși sub lumina reflectoarelor ... În Carmen se mișca și dansa chiar în timp ce cânta. Pantofii de scenă erau ai ei totdeauna, comandați pentru a ca să se simtă foarte comod. După spectacol, mai rămânea două ore în teatru; venea lume la cabină, veneau colegii, își recompunea ținuta ei lăsând costumele personajului. Viața noastră conjugală a început în ultimii ani ai carierei sale și deci am avut parte să asist la acest splendid ritual. Ajungeam acasă pe la orele 12 noaptea. Se relaxa într-un fotoliu cu niște compresii preparate de ea în jurul ochilor care ”munciseră” sub reflectoare și bea o tizană de plante în tăcere pentru a odihni laringele și a restabili echilibrul mucoaselor sub aspect termodinamic; cântatul comportă o revulsie prin care mucoasele se încălzesc foarte mult. Abia după o oră și ceva, ne așezam la masă și mâncam de toate permițându-și vin și șampanie cu mare bucurie. Iar dacă eram invitați după spectacol la o cină, se stabilea astfel ca, mai întâi acasă, Doamna Cernei să aibe acea oră de relax cu tizana de plante și compresiile la ochii superbi .. Apoi ieșeam și ne bucuram de viață! Dar ... Echilibrul ... era totdeauna pe primul plan! Ea mânca de toate dar în porții calibrate și, de cele mai multe ori, fără bis! ...
Scriu cu mare plăcere aceste rânduri spre a dezvălui noi aspecte ale Fenomenului Uman și Artistic Elena Cernei și, în același timp, retrăiesc momentele de altă dată ...
Echilibrul pentru Elena Cernei însemna și ... Calmul proverbial ... Uneori trebuia să accentueze anumite replici mai ales dacă interlocutorul nu era de bună credință dar fără ton ridicat sau vehement. Chiar și în intimitate, nu comenta nefavorabil colegii, nici chiar pe aceia care erau efectiv vulnerabili; îi compătimea și avea o mare milă de suferința lor spunându-mi cu o impresionantă nuanță: ... nimeni nu vrea să cânte prost! ... Și este foarte adevărat! Calmul și luciditatea reprezintă una din marile lecții primite de la ea. La începutul vieții noastre împreună, eu nu eram mereu calm și puteam avea intempestivități nervoase mai ales în anumite polemici. Cu o blândețe drăgăstoasă dar totdeauna maestoasă, îmi explica, îmi sugera, îmi argumenta iar eu ... treptat ... deveneam un ”altul” în cât chiar părinții mei i-au spus cu recunoștiință că m-a transformat. Să fie cineva maestos și în același timp drăgăstos este o stare trăită doar alături de ea. Avea acea gravitate interioară a importanței capitale foarte naturală, lipsită de orice ostentație. Unii poate nu au fost în stare să o înțeleagă ... În pierdere au rămas ei! ... Odată, la finele stagiunii, în iunie, la Sala Palatului, se cânta ”Aida” ... Eu eram pe atunci un licean, îndrăgostit de ... Doamna Cernei ... temător să nu fiu depistat de cei din jurul meu ... prezent la spectacolele ei ... mai ales că în acea seară eram deja în vacanță ... În parte am văzut cu ochii mei iar partea din culise mi-a fost povestită de ea mai târziu când începusem viața conjugală. Conducea la vremea aceea un Opel Record 1700 bleumarin pe care îl parcase lângă clădirea Sălii Palatului. Îmi amintesc fiindcă veneam cu timp înainte ca s-o văd sosind, parcând, ieșind din mașină, să mă bucur de acel mers unduitor și să admir ținuta ei ... Tot ce urmează mi-a fost dat să văd fiindcă la acel spectacol intrasem cu zece minute înainte așteptând alți prieteni. Și acum povestea completă cu ce mi s-a relatat și ce am văzut. Cernei îmbrăcată în Amneris, făcând ultimele retușuri la machiaj și costum, exersând acel profund și elastic ... MHO ... și, la un moment dat, vine Didi de la costume și spune: Doamna Cernei, ați parcat mașina și cineva de alături, nu poate scoate mașina lui fiindcă nu este loc. Cernei zâmbitoare răspunde calm și profund: Credeam că este cineva dintre colegi cu mașina aceea. Didi spune că este un domn care vrea să iasă. Vine și portarul și încă doi de la serviciul tehnic; Doamna Cernei vrea să le dea cheia ca să mute ei mașina dar dumnealor nu conduceau și le era teamă să ia cheile și să le ducă respectivei persoane pentru mutarea mașinii. Atunci Cernei îi spune lui Didi: cheamă doi dintre negrișorii care țin trena la triumfal. Didi nu pricepe ce vrea, Cernei zâmbind insistă, Didi cheamă două balerine pregătite deja și ”mânjite” frumos cu negru ca să facă pe negrișorii pitici. Apoi aceiași Didi înlemnește! Doamna Cernei scoate cheile de la mașină din geantă, cere negrișorilor să țină trena și să o urmeze ... Didi exclamă: Vreți să ieșiți dumneavoastră!?!? La care Cernei tot calmă și surâzătoare răspunde: Nu este timp să mă mai dezbrac de costum, n-are cine să meargă în locul meu, domnul acela trebuie să plece, spectacolul începe peste un sfert de oră. Și Amneris urmată de cei doi negrișori foarte amuzați, iese. La ora aceea, vara era încă lumină. Afară erau cei din orchestră să fumeze. Spectatori în drum spre sală asistau uluiți. Unele mașini pe aleia de la Biserica Kretzulescu se opriseră. Cernei - Amneris mergea unduitoare cu cheile în mână și când ajunge la mașină, proprietarul mașinii ”blocate” rămâne uimit: Doamna Cernei, nu aș fi crezut! La care Amneris răspunde calmă: Nici eu! Ia cheile, mută mașina, scoate mașina dumitale, și așeaz-o pe a mea! Era un inginer meloman, care văzuse ”Aida” cu Cernei în Amneris de multe ori dar care pentru seara aceea nu mai găsiese bilete și avea parte de această nostimă și incredibilă compensație ... Cernei - Amneris s-a întors în sală, la cabină, urmată de negrișorii zeloși, eu eram fascinat și uimit ... și peste alte 30 de minute aveam să o văd pe scenă pe Cernei - Amneris splendidă și în maximă formă!
Am dorit să evoc și aceste aspecte ale personalității Doamnei Elena Cernei, la Întâia Zi de Martie ... care marchează începutul acelei intense perioade a anului pentru sufletul meu în continuă comuniune cu Dragostea mea ... Oricât de grea îmi poate fi singurătatea acestei etape a vieții mele, Iubirea pe care am trăit-o și continui s-o trăiesc este Sublimă și o împărtășesc bucuros cu toți cei ce iubesc Arta și Artiștii în totalitatea personalității lor perpetuând memoria și cinstirea acestei mari artiste care a iubit și onorat Viața prin Mesajul Vocației sale reunind Cântul Luminii în Armonie cu Căldura Primăverii!
REVISTA MUZICALĂ RADIO 01.03.2017 și actualizat 01.03.2023
