La finele lui noiembrie mai adăugăm un an la numărul anilor care au trecut de la plecarea în Eternitate a marii artiste ELENA CERNEI (1 martie 1924, Bairamcea - 27 noiembrie 2000, București).
Când și cum au trecut oare acești ani? ... Este întrebarea pe care și-o pun oamenii atunci când se opresc să contemple timpul trecut ... ”Când și cum au trecut ... ?” ... Eu însă știu și le răspund cu o seninătate pe care caut să o mențin mereu robustă, trainică și echilibrată ... Au trecut și continuă să treacă prin inima mea asemenea nisipului dintr-o clepsidră ... an de an, lună de lună, zi de zi, ceas de ceas ... o Eternă Dragoste și o Perpetuă Lecție de Viață și Omenie, de Artă și Spiritualitate ...
Lecția de Viață și Omenie era fascinantă deoarece frumusețea interioară a Elenei Cernei era la paritate cu frumusețea figurii sale armonioase și dinamizate de un farmec neobișnuit al unei mișcări perfecte atât pe scenă cât și în viața de toate zilele. Cernei era o Doamnă în adevăratul înțeles al cuvântului: cultă, rafinată, elegantă, cu o majestuoasă distincție întru totul naturală, fără nimic elaborat artificial.
În intimitatea vieții mele conjugale cu această splendidă personalitate, am înțeles foarte bine o frază rostită cândva de marele artist român, basul Gheorghe Folescu: simplitatea este maximum-ul complexității! Iar Cernei era caracterizată de simplitate; era însă o simplitate grandioasă fiind înrobustită de siguranța conferită prin conștientizarea realistă a valorii sale. Impunea respect și, la nevoie, știa chiar să țină la mare distanță interlocutorul dacă era cazul. Și cu toate acestea, salutul celor mai în vârstă și răspunsul la salutul celor mai tineri, era oferit cu generozitate zâmbitoare tuturor oamenilor din teatre și din viața socială. Cine pretinde contrariul (o singură ... ”colegă” ... mediocră, rea și ignorantă, încurajată de un ridicol ... fîrțîngău marțafoiesc) o face din prostie, invidie și frustrare ... trăsături foarte prezente în oameni care au rămas mici chiar dacă au ajuns, uneori, accidental, printre cei mari ...
Lecția de Artă a rămas o perpetuă încântare a unui mod de a cânta în care reunea perfecționismul academic cu extazul interpretativ într-un perfect echilibru. Elena Cernei este una dintre foarte rarele mezzosoprane ale istoriei universale cu o impostație perfect echilibrată care conferea glasului său o condiție instrumentală de o precizie absolută; imprimările audio și video o confirmă din plin. Stabilitatea perfectă a emisiei îi permitea să elaboreze o imensitate numerică de variante tipologice ale diemensiunilor expresive în toți parametrii vocali; desfășura o coloană sonoră de la cea mai largă amploare până la cea mai concentrată; timbrul asuma expresivități de la cele mai luminoase până la cele mai întunecoase; vibrato-ul putea fi de o incandescentă strălucire până la o deplină compactitate culminând cu un fascinant non vibrato de kopfstimme pe care îl folosea cu știință stilistică profundă și gust estetic magistral; acutele erau configurate în cupolă largă, medie sau concentrată în funcție de specificul filologic al partiturii; registrul grav impostat în așa numita rezonanță de piept putea fi închis la culoare dar și strălucitor și luminos, vibrat sau nonvibrato, iar între aceste repere extreme se exprima într-o mulțime de alte variante expresive oferind fiecărui rol, fiecărei arii ori lied ori partituri vocal simfonice sau cântecelor și romanțelor, identitatea stilistică a unui profil estetic distinct aureolat de o permanentă eleganță deopotrivă manifestată în silueta vocii ca și în prezența scenică.
În cei douăzeci de ani de viață conjugală, am avut norocul binecuvântat să pot intra în intimitatea gândirii și trăirii sale de Viață și Artă și am adunat în minte și suflet totalitatea aspectelor teoretice și practice, tradiționale și originale, integrate în Sistemul Doctrinar Cernei pe care l-am perpetuat în activitatea mea profesională, douăzeci de ani alături de ea și după aceea singur ...
Elena Cernei era foarte credincioasă și foarte muncitoare; considera că toate calitățile omului sunt, în același timp, așteptări din partea Tatălui Ceresc întru împlinirea destinului nostru; iar aceste așteptări trebuiau onorate în totalitate printr-o muncă devotată și continuă; iar Cernei a muncit enorm de mult încă din fragedă tinerețe; a preluat cultul muncii prin educația primită de la părinții săi, Evdokia și Serghei Cernei iar acest cult al muncii i-a fost animat de curajul și încrederea în sine insuflate de către dădaca ... niania ... care se chema, asemenea mamei sale, Evdokia ... Crescând și dezvoltându-se, Elena sau Larissa cum o numeau rudele și prietenii mai apropiați, avea să experimenteze cu eficiență și succes faptul că munca bine împlinită este frumos răsplătită.
Profesorul său de la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București astăzi Universitatea Națională de Muzică, marele tenor Constantin Stroescu, pe care l-am definit seniorul stilisticii vocale românești, i-a insuflat cunoașterea, exersarea și experimentarea stilistică sub semnul unei răbdări proverbiale iar asistenta sa, pianista Marcela Ionescu, a supravegheat-o cu dragoste și bucurie în așezarea progresivă a impostației sale vocale la toate nivelurile de sonoritate, culoare, înălțime și durată prin vocalize foarte atent alese, explicate și executate.
CONSTANTIN STROESCU - Seniorul Stilisticii Vocale Românești
Școala Sanitară absolvită după bacalaureat și munca în spital ca soră chiar la o secție de chirurgie ORL au fost un foarte bun prilej pentru viitoarea artistă ca să își consolideze cultura de cunoaștere a aparatului fonator sub aspectul anatomiei, fiziologiei, fiziopatologiei și a altor discipline de specialitate; anii grei de după război, dorința de a-și ajuta părinții în vârstă și fără pensie deoarece refugiați din Basarabia ocupată de sovietici, au determinat-o să întreprindă această etapă a vieții sale fără să se simtă disperată ori îndepărtată de propriul destin artistic; a considerat mereu că nimic nu este întâmplător în viața noastră și că trebuie să descifrăm Voința Divină chiar și atunci când suntem tentați să credem că nu ar avea nici-o legătură cu firul vieții noastre anumite evenimente ori etape pe care trebuie să le traversăm.
Elena Cernei avea un anumit simț al vieții și știa mereu când, unde și dacă trebuie să se opună ori nu la anumite conjuncturi pe care le aprofunda filtrându-le prin acea înțelepciune înrobustită de experiența de viață. Anii de la Școala Sanitară și activitatea la spital au fost ani pe care i-a trăit cu zâmbetul pe buze în deplină seninătate și experiența acelor ani a îmbogățit-o enorm; și-a consolidat un sistem perfect de fonație, a elaborat un sistem doctrinar didactic și pedagogic, a cercetat corelații ale vocii și respirației cu toate aspectele funcționale ale corpului și s-a bucurat din plin de propria voce ca și de vocile altora la modul cel mai elevat publicând ENIGME ALE VOCII UMANE la București în 1982 și L'ENIGMA DELLA VOCE UMANA la Roma în 1988.
Filmografia care ne-a rămas de la Elena Cernei ilustrează, pe lângă natura vocală și muzicală, pregătirea, cultura și rafinamentul, un aspect fundamental în reușita unei personalități artistice: acel curaj în care sunt amestecate luciditate, entuziasm, euforie și care erup în acea bucurie a totalei dăruiri în artă față de autor, realizatori, colegi și, nu în ultimul rând, față de public; este elanul de la baza mesajului artistic cu bucuria supremă a exprimării prin cânt; este expansiunea întregii ființe prin entuziasmul credinței în propriul mesaj și forța exprimării lui în totalitate; privirea plină de lumină a unor ochi magnetizanți; ochii largi deschiși și fața senină la impactul total cu lumina reflectoarelor; intrarea în scenă; mersul, armonia figurii integrată în armonia mișcării, statica, dinamica privirii, dinamica brațelor, elaborarea devenită automatism al spontaneității; doar când ești foarte bine pregătit îți reușește spontaneitatea deoarece aceasta poate să declanșeze niște complicații foarte mari atunci când nu este condusă bine prin maestozitatea înăscută. Iată doar câteva crâmpeie ale personalității scenice prin care Elena Cernei continuă să încânte și astăzi.
Elena Cernei rămâne în istorie prima mezzosoprană româncă afirmată pe cele mai mari scene de operă ale lumii culminând cu Teatro alla Scala din Milano, New York Metropolitan Opera, Opéra de Paris, Wiener Staatsoper, Gran Teatro del Liceu di Barcelona și încă multe altele. Dorința ei a fost să bucure pe oameni cu arta sa și a reușit din plin. A urmat un destin pe care nu l-a prevăzut și nici măcar nu l-a visat. După o copilărie frumoasă, a urmat o adolescență de eforturi și suferințe iar când în anul 1951, încă studentă, a devenit Solista Filarmonicii din București iar în anul 1952 Solista Operei Române din București, s-a simțit împlinită și s-a bucurat de acea stabilitate pe care i-o oferea munca sa necontenită; primii șapte ani ai carierei a activat simultan la cele două instituții artistice bucurându-se de faptul că salariul de la Filarmonică îl oferea părinților săi în vârstă. Valoarea sa artistică încununată de un succes uriaș a determinat solicitarea de către teatrele din țară și de peste hotare ca și din partea impresarilor vremii. Timp de 15 ani a colaborat cu cei mai mari impresari ai vremii: Viktor Israelievici Wladarsky pentru teatrele din Europa și Asia și Solomon Hurok pentru teatrele din America; regimul politic, care nu oferea favoruri Elenei Cernei deoarece originea sa socială nu era ... ”sănătoasă” ... și nici nu era membră a partidului comunist, i-a îngrădit foarte mult participările artistice în marile teatre ale lumii unde a cântat efectiv o mică parte din ofertele care le primeau cei doi impresari pentru ea; autoritățile îi încărcau agenda cu multe teatre din țările comuniste iar Elena Cernei onora aceste invitații deoarece avea maxim respect pentru oamenii de pretutindeni iar acele teatre aveau o lungă tradiție de prestigiu și artiști foarte valoroși alături de care cânta cu mare plăcere; astfel sufletul său rămânea mereu echilibrat și senin fără să se lase copleșită de mașinațiile menite să determine înfrângeri și dureri. Elena Cernei era mereu învingătoare în toate conjuncturile ce i se creau. La un moment dat se săturase de acele vize și de formalitățile complicate și voit anevoiase ale sistemului; la acestea se mai adăuga și faptul că în acei ani nu se călătorea atât de ușor cu avioanele ori cu trenurile așa cum se face astăzi; totul era mai greoi, mai complex și chiar mai ... complicat. De aceea, după împlinirea unei anumite parabole artistice, a preferat să se retragă în deplinătatea mijloacelor sale artistice, lăsând în urmă o imagine frumoasă, demnă și unanim admirată.
S-a bucurat de succesele sale în marile teatre ale lumii unde rămâne cea dintâi mezzosoprană româncă și unde amintirea sa dăinuie și astăzi cu admirație și deosebită considerație. După încheierea oficială a carierei, a continuat cu apariții onorifice în concerte, recitaluri ori anumite reprezentații cu caracter extraordinar, evenimente aclamate de publicul care umplea săile preferând să stea și în picioare ori pe scări. Participa în juriile unor importante concursuri internaționale de canto, începuse cercetările și, în liniștea casei din Periș, medita îndelung mai ales noaptea, plăcându-i enorm să contemple bolta cerească plină de stele și luna în toate fazele sale. Păstrez în suflet încărcătura emotivă și spirituală a unor îndelungi conversații și colocvii al căror conținut sublim devine treptat ... mărturie scrisă ...
Lecția de spiritualitate pe care o perpetuez de la Elena Cernei se bazează pe credința sa pravoslavnică și iluminarea obținută în urma aprofundării Sfintelor Scripturi; practica de foarte multă vreme un magnific exercițiu mental de meditație și contemplare a Scripturilor iar repetitivitatea ciclică a acestui ritual mental îi prilejuia iluminări care îi consolidau echilibrul propriei ființe indiferent de ... timpuri și vremuri ... A înțeles că Verbul Divin reverberează în Ființa Umană la nivelul Vocii sale și cât de important este ceea ce gândim și exprimăm prin vorbă și cânt ... Dacă Vocea în sine este o formă expresivă a Naturii, prin informație și formație, ea poate deveni o Vocalitate grație căreia se realizează un Salt de la Natură la Cultură ... Prin cultul spiritual la cel mai înalt nivel, Vocalitatea poate fi sublimată în ... Verb Vocal ... direct implicat în echilibrul perfect dintre Suflet și Spirit ... Pornind de la Meditația asupra Verbului Creator, Elena Cernei a aprofundat cu supremă bucurie anumite sensuri universogenetice și universostructurale bazate pe conceptul de vibrație într-un parcurs științific interdisciplinar dedicat Armoniei Universale și a echilibrului planetar bio-ecologic spre bunăstarea fizică și psihică a oamenilor; în acest context, a publicat ET FIAT LUX, 1987 Roma devenind Active Member of the New York Academy of Sciences și 1999 București, an în care a fost distinsă și cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică din București.
Voce - Vocalitate - Verb Vocal sunt stadii evolutive plenar desăvârșite de Elena Cernei prin inteligența virtuozismului și înțelepciunea estetismului său vocal. De la ea am înțeles că vocea reprezintă o globală rezultantă anatomo-fiziologică a ființei noastre și că prin întreținerea optimală a spectrului vocal se poate atinge un echilibru stabil al vieții noastre. Dacă numărul de ani destinați existenței noastre este o expresie a determinismului universal guvernat de Voința Divină, în schimb, stă în puterea noastră ca acel număr de ani să-l trăim bine, frumos, echilibrat până în ultima clipă ceea ce Elena Cernei a reușit să realizeze prin felul în care și-a organizat viața și a dozat energia propriului bioritm. Rudele și prietenii care au văzut-o până cu foarte puțin înainte de plecarea sa de pe această lume au admirat echilibrul ființei sale și prospețimea Verbului Vocal.
În zorii zilei de miercuri 22 noiembrie 2000, la București, în spital, îmi relatează cu o seninătate care m-a înfiorat că mai are doar cinci zile de trăit înaintea definitivei plecări ... Interpretarea unui anumit vis din noaptea precedentă i-a revelat acest lucru ... iar în acele zile avea să-mi spună ultimele lucruri ale parabolei sale existențiale în această lume ... Eram foarte tulburat și făceam eforturi ca să-mi mențin calmul și luciditatea ... După două ore, primea vizita de dimineață a medicilor - prieteni, mari admiratori, foarte marcați în acele zile; erau Profesorul Nicolae Ursea împreună cu doi medici și foarte buni prieteni, Mircea Penescu și Cătălin Dogioiu, prezentă fiind și Claudia, sora ei mai mare. Profesorul Ursea o întreabă ce mai face și îi declară că este bucuros că arată foarte bine ... iar Doamna Cernei, ridicându-se puțin cu perna, începe să intoneze în plină voce acele vocalize alleluiate din finalul motetului ”Exsultate jubilate” de Mozart cu toate agilitățile foarte precise și cu acele note de la2 natural plin timbrate și foarte limpezi. Până cu o zi înainte, chiar în pat, își făcea programul ei matinal de exerciții insonore, semisonore și sonore în mezavoce grație cărora și-a menținut întreaga viață prospețiemea funcțională a vocii și a întregii sale ființe a cărei globală expresie era glasul său neobișnuit de frumos. Până cu câteva luni în urmă cântase săptămânal în bisericile și catedralele pe unde colindam fie în Italia ori în alte țări și la București ... Se pregătea cu mare grijă înainte să ieșim și spunea că Gloria lui Dumnezeu trebuie să fie onorată cu cea mai desăvârșită disponibilitate a formei vocale. Am imprimat-o de foarte în timpul slujbelor religioase la care preoții își exprimau bucuria de a o auzi cântând ... și reascult cu emoție în anumite ceasuri de reculegere ... Doar acel ultim cânt, intonat cu cinci zile înaintea plecării din 27 noiembrie 2000, nu am apucat să-l mai imprim de cât în ... sufletul meu ... unde răsună zilnic făcând să tresară clepsidra inimii mele odată cu trecerea timpului ...
Sunt momente înălțătoare în care mi-a fost dat să simt ... Starea de Grație a Verbului Vocal ...
