Geniul wagnerian ne oferă un Mesaj de extraordinară forță grație unei rare și profunde relații stabilite între Muzică și Cuvânt admirabil modulată de către raportul permanent echilibrat dintre sunetul orchestral și cel vocal. Starea emotivă profund ancorată în atmosfera muzicală stimulează acea gândire determinantă pentru activarea unui proces meditativ a cărui permanență poate deveni un exercițiu mental și spiritual cotidian de mare însemnătate pentru stabilitatea discernământului și a conștiinței noastre. Așa s-au născut aceste Meditații wagneriene pe care am dorit să le împart cu publicul, mai întâi în cadrul lungilor pauze ale transmisiunilor radiofonice directe de la Bayreuther Festspiele dar și de la Scala din Milano ori Metropolitan Opera din New York, iar de aproape cinci ani și în paginile rubricii mele de Restitutio din Revista Muzicală Radio inițiată și condusă cu un înalt profesionalism de către Sorina Goia, distins muzicolog, prestigios redactor, admirabil producător radiofonic de care sunt legat printr-o splendidă colaborare de aproape un sfert de secol.
Una dintre ideile fundamentale a acestor Meditații wagneriene și pe care le-am accentuat în cadrul precdentelor meditați, este faptul că, în opera wagneriană, sunt abordate în totalitatea dimensiunilor lor cele Patru Taine Divine. Aceste Patru Taine merg perfect la modul complet doar împreună; cea mai mică ezitare a uneia dintre ele va afecta întregul lor sistem. Cele Patru Taine sunt Lumina, Iubirea, Încrederea, Speranța, iar ordinea aceasta nu este întâmplătoare. Lumina susține Iubirea care alimentează Încrederea de la baza Speranței iar pasajul de la una la alta se realizează prin Puritate și Caritate care vor menține unitatea lor absolută. Aceste Patru Taine Divine sunt și filtrele gândirii în urma impactului cu mesajul wagnerian. Totalitatea dimensiunilor lor ne oferă prilejul unei complete explorări ale sufletului omenesc în toate ipostazele și circumstanțele sale existențiale.
Primele Meditații wagneriene publicate în Revista noastră marcau inaugurarea ediției 2015 de la Bayreuther Festspiele cu ”Tristan und Isolde” pe care aveam să o comentez cu admirabila Luminița Arvunescu, Doctor în Muzică, Redactor de prestigiu la Radio România Muzical, minunată prietenă și destoinică parteneră de drum în itinerarii muzicale și artistice de mare însemnătate, așa cum afirmam atunci și cum continui să întăresc în fiecare an odată cu noile experiențe ale colaborărilor noastre.
Exprimam atunci bucuria aprofundării celor trei coordonate, Wagner - Fizicitate – Spiritualitate, antrenate într-o relație foarte puternică și implicate într-o nouă formă de percepere a realității înconjurătoare; corpul fizic este relaționat corpului informațional direct influențat de fenomenologia muzicală. Iar drama existențială a celor doi protagoniști devenea un rezultat al unei tensiuni contrastante dintre real și virtual, voluntar și involuntar, curaj și teamă.
În 2016, a doua serie de Meditații wagneriene mi-a fost stimulată de o nouă producție cu ”Parsifal”, un ... Mister Scenic Solemn ... ultima capodoperă a creației geniului wagnerian al cărei parcurs în transmisie directă de la Bayreuth l-am făcut tot împreună cu Luminița Arvunescu. Afirmam cu acel prilej că magistrala retorică expresivă muzicală și vocală wagneriană asumă în această capodoperă o grandioasă solemnitate în slujba Misterului Sacru.
Legătura cuvânt - sunet în universul wagnerian la baza rezolvării integrării celor Patru Taine Divine, devine o temă de gândire și de trăire a vocilor în teatrul cântat. Wagner a fost un avangardist al dramei muzicale. Spiritul său are multiple valențe în perfectă concordanță cu foarte multe exigențe fundamentale ale societății viitorului. Am oferit link-urile primelor două serii de Meditații wagneriene celor ce doresc să le aprofundez sau să le reia înaintea abordării lecturii seriei a treia. Wagner a reușit admirabil universalizarea Relației Sunet - Cuvânt grație fenomenului de Stare Tonală; integrarea contextuală, melodică și armonică, a punctelor de intonație s-a suprapus perfect pe stările afective ale fonemelor de la baza noționistică a cuvintelor; de aici o anumită libertate lexicală mergând chiar până la elaborări originale ulteriori acceptate lingvsitic cel puțin în context metaforic literar. Reușita deplină a mai fost determinată și de faptul că Wagner era deopotrivă autorul libretelor și compozitorul muzicii; în acest context raportul cuvânt-sunet era foarte solid iar dinamica sa perfectă determina unitatea creatoare a capodoperelor sale. Muzica și Cuvântul perfect integrate în totalitatea structurală a operelor determina configurarea simbolistă a ideilor ceea ce oferă condiții imediate de metaforizare socială a personajelor wagneriene și a relațiilor dintre ele. Lectura perceptivă a mesajului wagnerian depinde de o evaluare semiotică a tuturor simbolurilor integrate în procedeele de exprimare. Dincolo de dimensiunea analitică a unei culturii aprofundate profesional sau doar pasionate de meloman, lectura perceptivă a mesajului wagnerian este condiționată de contemplarea meditativă a muzicii în deplinătatea cunoașterii libretului și a izvoarelor sale la un anumit nivel de cultură generală interdisciplinară literară, filosofică, muzicală, vocală, estetică.
Anul acesta, tot alături de Luminița Arvunescu, revin în studiourile radiofonice după doi ani, iar cea de a treia serie de Meditații wagneriene este legată de capodopera ”Die Meistersinger von Nürnberg” (Maeștrii Cântăreți din Nürnberg) compusă de Richard Wagner pe un libret propriu. Wagner a lucrat la această operă între anii 1862 și 1867 și în paralel cu alte opere ale sale; simultaneitatea creativității sale este o caracteristică datorată și faptului că întregul univers wagnerian ideatic, ideologic, muzical, literar, filosofic și chiar sociologic, are un caracter perfect unitar iar mesajele operelor sale converg într-o esență fundamentală chiar dacă provin din direcții foarte diferite. Premiera acestei opere a avut loc în urmă cu un secol și jumătate, la 21 iunie 1868, la Bayerische Staatsoper din München, sub bagheta lui Hans von Bülow, în prezența compozitorului și a regelui Ludwig al II-lea al Bavariei.
Deși exegeții, de-a lungul timpului, au încadrat această operă în genul de comedie muzicală sau operă comică, unica din acest gen în creația wagneriană, eu o consider ... operă filosofică existențială ... chiar dacă există unele scene și momente amuzante iar finalul apoteotic este fericit. Acțiunea operei, plasată la jumătatea secolului al XVI-lea la Nürnberg, oraș imperial și puternic centru renascentist european, are la baza corporația Maeștrilor Cântăreți (Meistersinger) care a existat în realitate și era constituită din artizani de toate categoriile prezente în mare număr printre personajele operei: cizmar (Hans Sachs – bariton), giuvaergiu (Veit Pogner – bas), blănar (Kunz Vogelgesang – tenor), instalator hidraulic (Konrad Nachtigal – bariton), brutar (Fritz Kothner – bariton), turnător (Balthasar Zorn – tenor), droghist (Ulrich Eisslinger – tenor), croitor (Augustin Moser – tenor), săpunar (Hermann Ortel – bas), producător de ciorapi (Hans Schwarz – bas), cazangiu (Hans Foltz – bas); pe lângă aceste personaje, în acțiunea operei mai apar Sixtus Beckmesser (bariton dar care poate fi interpretat și de o anumită voce de tenor secund având o vocalitate de baritenor), funcționar scrib al primăriei, Walther von Stolzing (tenor liric spint), Cavaler de Franken (o regiune din Bavaria), tânăr îndrăgostit de Eva (soprană), fiica lui Veit Pogner giuvaergiul, David (tenor liric), ucenic cizmar al lui Sachs, Magdalena (mezzosoprană), doica Evei, un Paznic de Noapte (bas) și foarte mulți burgheji, femei, artizani din diferite bresle, impunând desfășurării o foarte amplă participare corală.
Acești Meistersinger, poeți și muzicieni amatori dar foarte pasionați, erau organizați în adevărate corporații și ajunseseră să elaboreze și să dezvolte anumite reguli de creație și interpretare îmbinând poezia cu muzica și organizând întreceri cu premii prilejuite de sărbătorile mari ale calendarului religios. Condiția literară și muzicală de Meistersinger avea orgine în medievalul Minnesang (minne = dragoste, sang = cântec), preluând anumite reguli ale lor. Regulile lor de creație și interpretare, perpetuate în timp de la o generație la alta au fost studiate minuțios de către Wagner care a realizat o fascinantă reconstrucție a atmosferei renascentiste a orașului Nürnberg și a relațiilor dintre Maeștrii Cântăreți ceea ce conferă un farmec aparte acestei grandioase lucrări. Figura centrală a operei este Hans Sachs (Nürnberg, 5 noiembrie 1494 – Nürnberg, 19 ianuarie 1576), personaj istoric real, poet, dramaturg și Meistersinger (Maestru Cântăreț), adept fidel al Reformei și Învățămintelor lui Martin Luther (1483 – 1546), teolog german, inițiator al reformei protestante. Chiar dacă Școala Maeștrilor Cântăreți avea să fie treptat uitată și ignorată după un secol, Hans Sachs a intrat în istorie drept una dintre cele mai populare figuri ale literaturii germane de la origini și până astăzi. În cadrul acțiunii operei, Hans Sachs, figură unanim respectată de toți membrii comunității, se implică în relațiile dintre personaje și determină decisiv deznodământul favorabil al acțiunii dar fără să abdice de la principiile fundamentale etice și morale grație cărora reputația sa avea o valoare simbol pentru societatea orașului. Numărul mare al personajelor, intensitatea dramturgică și emotivă a relațiilor dintre acestea, specificități și contradicții care domină dialogurile și atitudinile, constituie detalii a căror aprofundare este foarte bine realizată printr-o evaluare bazată pe o atentă cuantificare semiotică a bogățiiei numerice de simboluri și semnificații. Este acea lectură semiotică perceptivă a mesajului wagnerian pe care am dezbătut-o și continui să o fac în aceste meditații wagneriene. În multitudinea acestor relații și raporturi, se distinge pregnant faptul că Wagner crează o antiteză între bătrânul înțelept Hans Sachs și tânărul cavaler Walther von Stolzing, pe de o parte, și antipaticul conformist Sixtus Beckmesser. Este de fapt vechea înțelepciune solidă a tradiției care favorizează integrarea noului întru îmbogățirea evolutivă a bunăstării sociale și a stabilității bazate pe dragostea curată și adevărată. În același timp, robusta soliditate filosofică a lui Sachs intră într-un sarcastic conflict cu Beckmesser ce reprezintă cateogoria socială aflată în afara mecanismului concret social al producerii valorilor bunăstării sociale; acest personaj ilustrează aroganța prepotentă, îndrăzneala absurdă a unor pretenții nejustificate și cinic orientate spre ignorarea principiilor și pervertirea criteriilor axiologice mergând până la intenția forțatei pângăriri a celui mai curat și nobil sentiment care este dragostea. Grupul Maeștrilor Cântăreți reuniți solidari în jurul lui Sachs se află într-o perfectă concordanță fiind reuniți prin demnitatea muncii lor oferite societății și de prestigiul conștiinței proprii conferită de cultura și pasiunea pentru poezie și muzică prin care se ridică la înălțimea celor mai trainice și nobile valori etice și morale ale vieții; condiția de artizan este perfect armonizată cu cea de maestru cântăreț al poeziei și muzicii integrate în demnitatea solidă a propriei personalități. Această demnitate este condiția și, în final, proba pe care cavalerul Walther trebuie să o treacă pentru a merita cu adevărat dragostea iubitei sale Eva în deplină sintonie de accepțiune atât a familiei cât și a societății. Reiese din această desfășurare cât de importantă este apartenența identitară la comunitatea socială prin confirmarea auetntică a condiției etice, morale, profesionale și spirituale care asigură garanția onorabilității și respectului. La vremea sa, prin această capodoperă, Wagner reactualiza simbolul idal al spiritului de la baza Artei Sacre Germane ca element de coeziune națională în măsură de ase confirma mai puternic de cât însăși autoritatea de stat a societății, astăzi, consider că preceptele literrare și muzicale ale acestei opere simbolizează armonizarea categoriilor sociale prin cultură și bucuria exercitării ei cât mai activ și mai sensibil. Apreciez cât se poate de necesară această filtrare semiotică a simbolului de cultură și artă mai ales în vremurile pe care le trăim și în care cultura, arta, valorile etice și morale sunt foarte amenințate dacă nu, în anumite contexte și situații, chiar anihilate. Un popor fără cultură și spiritualitate riscă să devină o populație foarte vulnerabilă în fața multitudinii de tendințe a căror incidență se orientează și se manifestă pregnant în defavoarea sa. Dezvoltarea științifică și tehnologică a ultimelor decenii a favorizat o evoluție dinamică a societății și a capacității de deplasare a oamenilor în cofnruntare cu noi experiențe și culturi diverse față de cea originală a educației lor. Aceste schimburi valorice au favorizat o anumită stare socială pe care o trăim astăzi și care este definită prin conceptul de ... globalizare ... Acest proces social are foarte multe avantaje și aduce noi aspecte inteesante și chiar necesare în viața noastră. Globalizarea însă nu trebuie să anuleze identitatea tradițională bazată pe spiritualitate, cultură și specificitate economică socială. Mesajul pilduitor pentru contemporaneitate al capodoperei Die Meistersinger von Nürnberg ne ilustrează că procesul de globalizare nu trebuie să aducă o anihilare identitară a tradițiilor ci o armonizare eficientă a acestora în deplina reciprocitate a demnității culturale, economice, spirituale caracteristice fiecărei zone geografice. Conviețuirea nu înseamnă victoria prepotentă a celui mai puternic în aparență asupra celui mai slab care, în realitate, este doar dezorientat. Iar această dezorientare provine de la slăbirea demnității prin anihilarea culturală, economică și spirituală. Revoluționarul Wagner de acum un secol și jumătate continuă să ne ofere universala lui valabilitate cu condiția să îl decodificăm și să îl aplicăm corect folosind logica perfect corelată cu bunul simț în slujba unei rațiuni solide a cărei suprastructură să confirme discernământul social suprem orientat spre bunăstare, demnitate și prestigiu pentru toate categoriile de oameni perfect integrați în mecanismul economic financiar al societății asemenea ... Corporației Maeștrilor Cântăreți. În acest context de idei, am considerat că Die Meistersinger von Nürnberg, considerată comedie muzicală sau operă comică, este de fapt o ... operă filosofică existențială ...
Sub aspectul procedural al creativității muzicale și vocale, Wagner aplică o manieră originală evolutivă unor elemente operistice tradiționale cum ar fi monologurile, corurile, momentele de ansamblu de tip concertato; la momentul compunerii acestei opere, el stăpânea perfect procedeele muzicale și vocale dramatice și lirice, intimiste și elocvente, solistice și de ansamblu. Lucrând la această operă, Wagner a realizat o ... expansiune melodică a leitmotivelor ... cu o extrarodinară măiestrie grație căreia a reușit să integreze în structura muzicală a lucrării linii melodice foarte lungi și admirabil relaționate și perpetuate în cadrul desfășurării dramaturgice. Farmecul acestor lungi linii melodice este asigurat tocmai prin universalizarea Relației Sunet - Cuvânt grație fenomenului de Stare Tonală și prin integrarea contextuală, melodică și armonică, a punctelor de intonație perfect suprapuse pe stările afective ale fonemelor de la baza noționistică a cuvintelor așa cum am menționat la începutul acestor meditații wagneriene.
Datorită acestor aspecte unice de măiestrie creativă muzicală performanța componistică ne oferă unicitatea recitativului wagnerian în deplină continuitate și alternanță cu monologul de variate dimensiuni prin balansul dintre cantabilitatea recitată și recitația cantabilă. Acest splendid balans este realizat prin atmosfera tonală ca parametru estetic dominant ce determină dozajul la nivel de sonoritate și timbralitate atât în orchestră cât și la voci sub semnul unei uluitoare simbioze muzicale. Modulațiile agogice pe care dirijorul trebuie să le aplice în funcție de aprofundata sa cunoaștere aplicată vocilor și instrumentiștilor cu care colaborează prilejuiesc o prestigioasă desfășurare a celor două principii – dilatatio și diminutio – într-o dialectică absolut unică în Wagner și care stimulează benefic doar pe acei ... vocaliști ... foarte bine pregătiți, în măsură se confirme ca ... mari artiști ... Wagner, în timpul repetițiilor, spunea artiștilor: ”Concentrați-vă pe notele mici iar cele mari vor veni de la sine! Înțelegeți ceea ce spuneți, puneți suflet!”. Această concentrare pe notele mici favorizând execuția celor mari respectiv cu durate lungi, viza tocmai dialectica funcțională a celor două principii – dilatatio și diminutio – pentru asigurarea cursivității muzicale în deplină corelație cu coerența literară a frazărilor cântate. Prin aceasta, Wagner îndemna și stimula dezvoltarea automatismul reflexelor muzicale și metroritmice la baza condițiilor tehnice vocale aplicate specific rolului dar și a celor scenice strict determinate de grandioasa desfășurare muzicală.
În aceste condiții, semiotica regizorală trebuie să considere perfect semiotica muzicală. Orice încercare de modernizare prin care concepția teatrală comportă grave abateri de la specificul muzical și literar al libretului, se va solda dezastruos în detrimentul autenticității mesajului wagnerian. Regizorul unei opere wagneriene este obligat să posede acea cultură informativă și formativă muzicală, estetică și literară pentru a fi în stare să slujească mesajul wagnerian. Iar interpreților wagnerieni, dincolo de condiția tehnică și estetică a vocalității de perfectă orientare stilistică, le este indispensabilă parcurgerea lentă și atentă a unor etape de asimilare, exersare și aplicare a impostației wagneriene pentru respectivele roluri fără de care nu ar putea avea acea rezistență solicitată de grandioasele opere wagneriene. În caz contrar, totul se va solda cu un lamentabil eșec așa cum foarte des se constată astăzi în interpretările wagneriene atât în lumea largă cât și la Bayreuther Festspiele din păcate! Este foarte adevărat că artiștii contemporani sunt foarte influențați în pregătirea lor de mersul social, de ritmul frenetic al vieții care au schimbat atitudinea față de studiu, de didactică, de pasiunea personală iar consecința este reprezentată de un efect minimalist asupra esteticii și a stilului cu penalizarea autenticității mesajului wagnerian devenit vulnerabil prin incompleta măsură a elaborării sale.
La un secol și jumătate de la premiera absolută și la o jumătate de mileniu de la apogeul epocii lui Hans Sachs, ”Die Meistersinger von Nürnberg” (Maeștrii Cântăreți din Nürnberg) ne oferă prilejul unor meditații în ale căror profunzimi putem găsi rezolvări valoroase ale multor aspecte de viață contemporană ceea ce vine să confirme încă o dată universalitatea trainică a Mesajului Wagnerian.
Revista Muzicală Radio, 23.07.2018
