SUNET ȘI CUVÂNT BEETHOVENIAN LA O ÎNALTĂ MĂIESTRIE

 

VASILICA STOICIU FRUNZĂ și DANIEL MAGDAL

Anul 2020 era așteptat ca An Beethoven prilejuit de aniversarea a 250 de ani de la nașterea marelui compozitor; un sfert de mileniu de istoria muzicii și a culturii care a fost determinant influențat și de geniul beethovenian. Pandemia declanșată chiar la început de an a făcut ca toate programele și de sfășurările sociale inclusiv cele artistice să fie reprogramate pentru anul 2021.

Tenorul Daniel Magdal și pianista Vasilica Stoiciu Frunză pregătiseră un extraordinar program intitulat IUBITEI DE DEPARTE și care anunța o seară integrală dedicată liedurilor lui Beethoven, eveniment foarte rar, unic în ultimele decenii. Au fost alese următoarele lucrări: 1 Maigesang; 2 An die Ferne geliebte; 3 Neue Liebe, neues Leben; 4 Gesang aus der Ferne; 5 Lebensglück; 6 Mit einem gemalten Band; 7 An die Geliebte; 8 Seufzer eines Ungeliebten; 9 Wonne der Wehmut; 10 Sehnsucht; 11 Freudvoll und leidvoll; 12 Adelaide; 13 aus Goethes Faust; 14 Ich liebe dich so wie du mich. Acest program a demarat abia la începutul acestui an în cadrul unor serate organizate cu public redus dar transmise online și filmate; așa a fost în 24 ianuarie la Filarmonica din Craiova, apoi la Filarmonica din Ploiești și la 20 martie la Piatra Neamț în Sala Calistrat Hogaș a Consiliului Județean Neamț. Toate cele trei seratele au fost transmise online în direct iar eu am vizionat-o pe a treia, cea de la Piatra Neamț.

Menționam mai înainte că un program integral cu lieduri de Beethoven este un eveniment extrem de rar, unic în ultimele decenii. În general, în recitaluri, artiștii interpretează două, trei sau, ceva mai rar, chiar patru lieduri de Beethoven, dar nu mai mult. De-a lungul timpului, artiștii pasionați de lied au dedicat un program integral liedurilor de Schubert, Schumann, Brahms, Mahler, cicluri integrale sau de alți compozitori. Dar un program de lied integral Beethoven este o raritate căreia, pentru istoria vocalității în deceniile recente, tenorul Daniel Magdal, prim solist al Operei Naționale din București, și pianista Vasilica Stoiciu Frunză i-au conferit unicitatea oferind o oră și un sfert de muzică beethoveniană pentru voce și pian cu doar o scurtă pauză la jumătatea programului.

Am urmărit cu mare bucurie și emoție serata de la Piatra Neamț și am fost foarte plăcut impresionat de faptul că tenorul Daniel Magdal a dovedit o formă vocală și o dispoziție artistică excelente în aceste condiții grele de pandemie când activitatea teatrelor a fost întreruptă și ulterior reluată doar parțial și cu intermitențe. Magdal a oferit o interpretare vocală – tehnică și stilistică – asemenea timpurilor normale ceea ce înseamnă că este un artist care știe cum să-și gestioneze viața și vocea în vederea menținerii perfecte a formei fizice și spirituale, performanță foarte rară și caracteristică doar artiștilor adevărați.

Liedurile interpretate de Magdal sunt extrem de grele rezultat al spiritului componistic beethovenian foarte robust care se exprimă printr-un lirism intens iar printr-o anume vigoare a dramatismului, liedul beethovenian ia proporțiile unui adevărat ... arioso operistic; în același timp, melodismul lui Beethoven are o fascinantă austeritate în rezolvarea profundă a relației sunet – cuvânt și pe care tenorul Daniel Magdal împreună cu pianista Vasilica Stoiciu Frunză au onorat plenar.

Am fost profund impresionat de modalitățile virtuozistice și estetice prin care Magdal a redat emotivitatea puternică a încărcăturii expresive ceea ce atestă o condiție vocală excepțională care i-a favorizat o splendidă creativitate interpretativă caracteristică doar marilor artiști. Alternanțele diversificate ale tempo-ului de la andante la allegro presto le-a abordat cu mare ușurință și în condițiile admirabile ale unui perfect echilibru vocal. A conferit frazării sale energia consistentă a accentelor de multe ori în contextul unei țesături tonale foarte înalte, introducându-ne cu măiestrie în tumultuosul suflet beethovenian care se manifestă cu o unică specificitate muzicală și vocală în aceste lieduri.

O anumită caracteristică a acestui program a fost diversitatea la cea mai înaltă cotă de dificultate; fiecare lied a avut un profil muzical și literar al său. Această diversitate complexă a fost elaborată și exprimată de Daniel Magdal cu o elegantă sobrietate prin care a ponderat variațiile sonore și timbrale expresive ținute, uneori, în frâu de compozitor până la puternica erupere a notelor înalte emise de tenor cu o vigoare suplă și un accent energic rămânând senioral în zona interpretativă camerală și evitând inflaționările operistice ale majorității tenorilor în abordarea liedului. Și aici este acel pasionant moment al preformanței în saltul decisiv de la ... vocalist ... la ... maestru ... deoarece este o mare artă să dozezi forte și mezzoforte în lied la modul subtil și cu totul diferențiat față de contextul operistic. Daniel Magdal a realizat acest salt cu cinste și onoare!

DANIEL MAGDAL

Susținerea unui astfel de program este condiționat și de o cultură extrem de solidă în care este nevoie de o cunoaștere a limbii germane la un nivel elevat și rafinat ceea ce Daniel Magdal a oferit din plin fiind un artist naturalizat la Berlin de peste două decenii și jumătate și având în palamaresul său o vastă activitate artistică de operă și lied în teatrele germane și nu numai.

Vasilica Stoiciu Frunză, pianist, muzician, muzicolog și conferențiar universitar Universitatea de Muzică George Enescu din Iași, a fost impecabilă atât la pian cât și în prezentările oferite cu o didactică elegantă prin care a conferit accesibilitate publicului. Pianistă excepțională, sensibilă, a pus în slujba realizării seratei un virtuozism excelent. Pianistica beethoveniană este foarte complexă și în lied; au fost momente când pianul a avut independență, momente pe care pianista le-a onorat superb cu un tușeu când delicat, când energic, cu o frazare instrumentală perfect proporționată cu cea vocală; l-a urmărit pe Magdal și a respirat cu el. Iar în momentele în care pianul intervenea singur, prim planurile filmării au revelat niște trăiri emoționante ale muzicii prin care pianista a completat admirabil trăirile tenorului.

La final, publicul prezent, emoționat și impresionat a tributat succesului seratei aplauzele sale entuziaste. Am dorit să omagiez cu aceste considerații analitice evenimentul creat tenorul Daniel Magdal și pianista Vasilica Stoiciu Frunză formând un cuplu muzical și artistic ce are toate șansele să îmbogățească istoria contemporană a interpretării liedului cu noi și prestigioase realizări.

 

VASILICA STOICIU FRUNZĂ și DANIEL MAGDAL

ARTA FLORESCU ... enciclopedismul cultural academic în slujba verbului vocal ...

ARTA FLORESCU

ARTA FLORESCU (n. 10 martie 1921, Bucureşti – d. 6 iulie 1998, Bucureşti), soprană de operă, lied, oratoriu și muzică vocal simfonică, a fost prim solistă la Opera Română din București vreme de peste un sfert de veac (1942-1968), profesoară de canto la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București astăzi Universitatea Națională de Muzică timp de patru decenii fiind și șefa catedrei de canto (1950-1990). A fost o personalitate care a dominat viața muzicală românească pe plan social, artistic și didactic în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Primele studii muzicale, în copilărie, le-a urmat cu profesorii Theodor Popovici și Cecilia Nitzulescu Lupu (vioară) și Theodor Fuchs (pian); primele studii de canto le-a urmat cu Nicolae Livezeanu și Alexandra Feraru. Născută și crescută într-o familie de intelectuali (tatăl un arhitect de prestigiu și mama o soprană care cântase în Corul Operei Române din București), a primit de mică o educație rafinată, stimulată întru lecturi foarte multe și variate și manifestând o deosebită înclinație pentru asimilarea rapidă a limbilor străine; la vârsta maturității vorbea perfect franceza, germana, italiana, engleza, rusa, o experiență care i-a favorizat integrarea perfectă în stilistica vocală a tuturor școlilor operistice abordate interpretând cu rafinată perfecțiune atât în respectivele limbi cât și în limba română elegant adaptată stilului compozitorilor naționali sau străini.

La Conservatorul din Bucureşti (1939 – 1942) a studiat cu Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu (teorie și solfegiu), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), Mihail Jora (armonie, contrapunct), Mihail Vulpescu (interpretare în repertoriul de operă); s-a perfecționat la București în perioada 1942-1950 cu Valentina Crețoiu (tehnică vocală și stil interpretativ), Maria Nevi (tehnică vocală) și Lydia Lipkowska (repertoriu de operă) dar și la Geneva cu Anna Maria Guglielmetti (canto, 1946) şi la Viena, în 1947, cu Kurt Nasor (canto), Balzer (corepetiție pian) şi Josef Krips (repertoriu).

În urma acestor experienței de studiu și acumulare, a fost marcată de personalitățile respectivilor profesori ca și de personalitățile marilor artiști veterani pe care i-a întâlnit când a fost angajată solistă la Opera din București (1942). Din interviurile și aparițiile în emisiuni de televiziune realizate de Florica Gheorghescu și Marianti Banu dar și în seratele muzicale unde a fost găzduită de Iosif Sava împreună cu care a realizat și două volume de memorii sub forma unor interesante dialoguri (Polifoniile unei vieți, Contrapunct liric), am reușit să înțeleg multe aspecte ale profilului său intelectual dominat de observația atentă a comportamentelor vocale ale tuturor partenerilor din toate generațiile; așa se explică reușita de a concilia activitatea artistică de solistă la Operă cu cea pedagogică de profesor la Conservator. Studiul în profunzime al comportamentului vocal se consolidase în urma numeroaselor experiențe de formare ca studentă și discipolă și apoi ca artistă afirmată plenar în toate zonele stilistice ale vocalității. Arta Florescu a continuat să studieze chiar și când ajunsese șefa catedrei de canto a Conservatorului; fiind atrasă de Cibernetică, l-a rugat pe Academicianul Mircea Malița, personalitate intelectuală de mare prestigiu, să o inițieze în acest domeniu atât pentru acea gimnastică mentală pe care o aplica zilnic cât și pentru lărgirea orizontului de cunoaștere, aprofundare și formularea unor stări și situații determinate de particularitățile comportamentului vocal ale studenților și artiștilor. În arhiva sa au existat niște caiete în care a analizat toate vocile cu care a lucrat în cariera sa didactică și propriile performanțe pe scena Operei Române din București, pe scenele din țară sau din străinătate. Într-un astfel de context solid și-a dezvoltat ... enciclopedismul cultural academic în slujba verbului vocal ...

La catedra de canto a conservatorului bucureștean a fost o deschizătoare de drumuri și a pus bazele unei reforme didactice și pedagogice elaborând prima programă analitică de canto și o sistematizare tipologică a repertoriilor în funcție de criterii tehnice și estetice formulând principii de educație stilistică în cadrul unui amplu sistem doctrinar care este păstrat și aplicat și în zilele noastre.

Soprana Arta Florescu a debutat la Radio Bucureşti în 1939, cu un program de lieduri de Duparc, Schumann şi Alfred Alessandrescu, iar în 1941, pe scena Ateneului Român, acompaniată la pian de Nicolae Rădulescu, cu lucrări de Hugo Wolf, Duparc, Chausson, Richard Strauss, J. Marx, Reynaldo Hahn, Igor Stravinski, George Enescu. De remarcat alegerea repertoriului foarte divers și de mare complexitate pentru o tânără soprană la vârsta de 18 și respectiv 20 de ani; un astfel de repertoriu atestă deja o solidă cultură muzicală, o anumită evoluție estetică în a aborda vocalitatea respectivelor stiluri.

Au urmat debuturile în oratoriu, sub bagheta dirijorului Ionel Perlea, cu Stabat Mater de Giovanni Clari, la Ateneu (29 martie 1942) şi în operă cu Lucia di Lammermoor de Donizetti, sub conducerea muzicală a lui Jean Bobescu la Opera Română (5 decembrie 1942). Deci la începutul carierei artistice, vocalitatea sa se încadra în categoria de soprană lirică lejeră și de coloratură dramatică; un debut absolut în operă cu rolul titular din Lucia di Lammermoor este o performanță de o anumită importanță realizată la vârsta de 21 de ani sub bagheta marelui dirijor și exigent muzician care a fost Jean Bobescu. În primii ani ai carierei sale artistice, Arta Florescu a interpretat roluri precum Konstanze din Răpirea din Serai de Mozart, Rosina (în varianta Mercedes Capsir pentru soprană de coloratură) din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Gilda din Rigoletto și rolul titular din Traviata de Verdi. Vocalitatea sopranei Arta Florescu a avut o evoluție treptată, trecând prin categoriile ulterioare de soprană lirică, soprană lirico spinto și dramatică, interpretând în ultimele sale stagiuni Mareșala din Cavalerul rozelor de Strauss, rolul titular din Aida sau rolul Elisabetta din Don Carlos de Verdi care a fost și ultimul rol interpretat în reprezentația finală a carierei sale la sfârșitul stagiunii 1967/1968.

A activat ca solistă și la Societatea Corală „România” din Bucureşti (1937-1942), solistă (1942-1945) şi prim-solistă (1945-1968) la Opera Română, conferenţiar, profesor şi şef al Catedrei de Canto de la Conservatorul din Bucureşti între 1950 şi 1990 şi profesor invitat la Opera din Istanbul (1976).

ARTA FLORESCU - Mozart NUNA LUI FIGARO (Contesa)

A interpretat de-a lungul carierei solistice foarte multe roluri din toate stilurile și școlile componistice: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni de Mozart, Ifigenia în Aulida de Gluck, Bărbierul din Sevilla de Rossini, Lucia di Lammermoor de Donizetti, Trubadurul, Traviata, Aida, Rigoletto, Don Carlos, Otello de Verdi, Faust de Gounod, Boema (Mimì și Musetta), Madama Butterfly, Tosca de Puccini, Cavalerul rozelor (Mareșala) de Richard Strauss, Pagliacci de Leoncavallo, Manon de Massenet, Freischütz (Agatha) de Weber, Lohengrin, Die Meistersinger von Nürnberg de Wagner, Ivan Susanin de Glinka, Ebreea de Halevy; pe lângă aceste titluri, a mai abordat o serie de alte opere interpretate în concerte în formă integrală sau de selecțiuni ori în înregistrări radiofonice și discografice ale Casei de Discuri Electrecord.

ARTA FLORESCU - Strauss CAVALERUL ROZELOR (Mareșala)

S-a afirmat cu mare succes și în muzica vocal simfonică interpretând Simfonia a IX-a de Beethoven, Messa da Requiem de Verdi și numeroase lucrări de Mozart, Schubert, Schumann, Wagner, Honegger, Purcell, Ravel, Mesiaen, Jolivet, Grieg, Gavazzeni, Alban Berg, Berlioz, George Enescu, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Pascal Bentoiu, Paul Constantinescu, Tudor Ciortea, Hilda Jerea. A abordat cu mare profunzime și rafinament expresiv lied-ul german, chanson-ul francez, canzonetta italiană, romanța rusă, cântecul românesc.

ARTA FLORESCU - Puccini MADAMA BUTTERFLY (Cio Cio San)

Arta Florescu a abordat și genul de operetă în sala de concert și de înregistrare interpretând rolul Saffi din Voievodul țiganilor de Strauss și pagini din creații precum Capriciu antic și Opereta compuse de Ion Hartulary-Darclée fiul legendarei soprane Hariclea Darclée.

ARTA FLORESCU - Puccini TOSCA (Floria Tosca)

A înregistrat foarte mult în sala de studio și au rămas numeroase înregistrări ale spectacolelor sale sau ale concertelor și recitalurilor susținute pe scenele Ateneului Român și ale Radiodifuziunii.

Pe scena Operei Române din București a repurtat mari succese alături de marile personalități artistice românești; regizorii Jean Rânzescu, Hero Lupescu, Eugen Gropșeanu, George Teodorescu; dirijorii Jean Bobescu, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini, Constantin Silvestri, Emanoil Elenescu, Constantin Bugeanu, Mircea Popa, Mihai Brediceanu, Cornel Trăilescu, Constantin Petrovici; mezzosopranele Maria Snejina, Maria Moreanu, Zenaida Pally, Elena Cernei, Iulia Buciuceanu, Maria Săndulescu, Mihaela Botez; tenorii Mihail Știrbei, Ionel Tudoran, Garbis Zobian, Cornel Stavru, Valentin Teodorian, Octavian Naghiu, Ion Buzea, Ion Piso, Gheorghe Iliescu, Constantin Iliescu, George Corbeni, Corneliu Fânățeanu, Ludovic Spiess; baritonii Petre Ștefănescu-Goangă, Alexandru Enăceanu, Dinu Cățuleanu, Șerban Tassian, Mihail Arnăutu, Alexandru Vârgolici, Octav Enigărescu, Ladislau Konya, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Dan Iordăchescu; bașii George Niculescu-Bassu, Edgar Istratty, Nicolae Secăreanu, Mircea Buciu, Nicolae Rafael, Viorel Ban, Ioan Hvorov, Nicolae Florei, Valentin Loghin.

ARTA FLORESCU - Verdi AIDA

Arta Florescu a cântat pe scenele teatrelor Bolshoi din Moscova, Staatsoper din Berlin, Royal Municipal din Rio de Janeiro, Staatsoper din Leipzig, Champs Élysées din Paris, Kirov din Sankt Petersburg și multe altele. A întreprins numeroase turnee artistice în Franţa, Japonia, Austria, Ungaria, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Italia, Anglia, Bulgaria, China, Brazilia, Germania, Belgia, Israel, Iugoslavia, Elveţia, Albania, Turcia.

ARTA FLORESCU - Verdi OTELLO (Desdemona)

A colaborat cu mari personalități ale baghetei, mari dirijori precum Ferenc Fricsai, Rudolf Kempe, Berislav Klobucar, Glauco Curiel, Tommaso Benintende-Neglia, Ruslan Raicev și a avut parteneri de prestigiu cu care s-a aflat într-o frumoasă sintonie muzicală și artistică, personalități precum: Helge Roswaenge, Anton Dermota, Irina Arkhipova, Virginia Zeani, Nicola Rossi Lemeni, Nikola Nikolov, Gabriel Bacquier, Joseph Rouleau, Giulio Fioravanti, Dimiter Uzunov, Biserka Cvejic, Gastone Limarilli, Aldo Protti, Pavel Lissitsian, Ernest Blanc, Kim Borg, Wily Domgraf-Fassbender, Patricia Johnson.

ARTA FLORESCU - Wagner DIE MEISTERSINGER VON NURNBERG (Eva)

Viorel Cosma, într-una din croniile sale, o definea: cântăreaţă cu largi disponibilităţi vocale în toate genurile şi formele muzicale, nu a cunoscut graniţe între creaţia clasică şi contemporană, între muzica universală şi muzica românească, între operă şi operetă, între lied şi oratoriu. Dispunând de un fizic excepţional, de o inteligenţă scenică particulară, de o probitate profesională exemplară, Arta Florescu a realizat eroine de neuitat în teatrul liric românesc.

Examinând analitic profilul vocalității sale din multitudinea imprimărilor, se remarcă un lirism consistent timbrat, robust, în așa numita coloană centrală al cărei calibru sonbor și timbral este adaptat cu mare ductilitate stărilor expresive relaționate contextelor muzicale ale liniei vocale în perfectă funcționalitate de linie sau de agilitate; iar de la această trăsătură de bază pot deriva nuanțe lirice, lejere ori spinte și dramatice adaptate mereu grație unei foarte abile proporționalizări dintre sonoritate și timbralitate. Această bravură virtuozistică i-a permis evoluția în repertoriu și dezvoltarea propriului calibru de vocalitate și profunzime stilistică. Se simte în cântul ei acea demnitate artistică a unui autentic verb vocal în slujba căruia a dedicat enciclopedismul academic cultural acumulat prin studiul permanent din fragedă copilărie și până la maturitate.

ARTA FLORESCU - Verdi DON CARLO (Elisabetta) cu GIULIO FIORAVANTI (Rodrigo), VICTORIA BEZETTI (Tebaldo)

A participat ca membru în juriile multor mari concursuri de canto naţionale şi internaţionale la București, Verviers, Ostende, S'Hertogenbosch, München, Zwickau, Weimar, Moscova, Toulouse, Tokio, Rio de Janeiro, Atena, Montreal.

În cadrul cursurilor și seminariilor la conservatorul bucureștean dar și în lecții private, a format noi talente aplicând unele metode și principii originale care au fost preluate de toate generațiile de profesori de după ea și anume: elaborarea programei analitice pe baza criteriilor muzicologice și stilistice ale epocilor dar și ale dificultăților virtuozistice cu integrarea lor evolutivă în parcursul celor cinci ani de studiu; a impus conștientizarea profilului muzical și muzicologic pe care un viitor artist liric este obligat să și-l formeze și să îl integreze în mentalitatea de la baza elaborărilor oncepțiilor interpretative; era o specialistă absolută în aprofundarea stilistică a compozitorilor și în discernământul aplicat parametrilor vocali în funcție de completă lor dezvoltarea da la un student la altul. Dintre studenții săi care au studiat cu ea întreg parcursul formativ sau doar o parte, mulți au devenit personalități artistice precum Aneta Pavalache, Aida Abagief, Lella Cincu, Zoe Dragotescu, Valli Niculescu, Constanța Câmpeanu, Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Elena Simionescu, Magdalena Cononovici, Dorothea Palade, Julia Varady, Agatha Druzescu, Maria Slătinaru-Nistor, Eugenia Moldoveanu, Viorica Cortez, Marina Krilovici, Lucia Ţibuleac, Mariana Cioromila, Sanda Șandru, Nelly Miricioiu, Iuliana Cleopatra Ciurcă, Ioana Bentoiu, Alexandru Ioniță, Dumitru Trandafir, Mihaela Mingheraș, Steliana Calos, Bianca Ionescu, Anca Dămăceanu, Emilia Oprea, Leontina Văduva, Gladiola Nițulescu Lamatic, Iulia Isaev, Claudia Măru-Hangiuc, Ligia Dună și foarte multe studente străine care au urmat cursurile la București.

ARTA FLORESCU

A fost distinsă cu titlul de Artistă a Poporului și cu multe alte distincții de mare prestigiu atât înainte cât și după anul 1990.

Eu sunt un umanist interdisciplinar echidistant plasat între Artă și Știință, Muzică și Medicină, Estetică Vocală și Fonologie Analitică. Nu am abordat și nu voi aborda nici-odată aspecte politice și sociale ale acestei personalități sau ale altora. Aceasta ar fi fost misiunea altor profesioniști care nu s-au dedicat respectivelor aspecte sociale în perioada 1990-1998. După plecarea unei personalități de pe această lume, este mai greu în lipsa dialogului direct.

Astăzi, înregistrările live și de studio ne oferă un profil de vocalitate de mare încărcătură și importanță expresivă în care se pot decodifica formule și soluții tehnice și estetice ale unei măiestrii de stil impresionante grație căreia am intitulat acest ... in memoriam ... ARTA FLORESCU ... enciclopedismul cultural academic în slujba verbului vocal ...

ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA – MAICA BENEDICTA Umanismul Armoniei dintre Spiritul Enciclopedic și Spiritul Universal

 

ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA – MAICA BENEDICTA rămâne un reper absolut singular în istoria culturii și spiritualității naționale, o personalitate ce continuă să ofere noi revelații care ne conduc la mesaje de foarte mare importanță pentru viitorul umanității și al relației sale cu Dumnezeu. Cu binecuvântarea Înalt preasfințitului Părinte Calinic Botoșăneanul, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, la Mănăstirea Putna a avut loc în 20–21 august aniversarea a 100 de ani de la nașterea Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta (20 august 1920). Joi, 20 august, la ora 10:00, pe Altarul de vară al mănăstirii, a fost săvârșită slujba de pomenire a Maicii Benedicta, de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și clerici ai mănăstirii. La ora 12:00, la Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” al mănăstirii invitații au asistat la vernisajul expoziției „Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta. 100”. La ora 14:00 a avut loc, în aer liber, masa de praznic întru pomenirea Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta. La ora 17:30, la Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” au început sesiunile de comunicări științifice ale celui de-al XIV-lea colocviu dedicat Maicii Benedicta organizat de către Fundația CREDINȚĂ ȘI CREAȚIE – ACAD. ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA – MAICA BENEDICTA.

În cadrul celor două zile ale acestei sesiuni au participat Părintele Ioan Pintea, Prof. univ. Lucia Cifor, Conf. univ. Iulian Costache, de la Berlin, prezent online, Prof. univ. Constantin Parascan, Prof. univ. Maria Șleahtițchi de la Chișinău, scriitorul Adrian Alui Gheorghe, Prof. univ. Virgil Ciomoș, Prof. univ. Mihai Șleahtițchi de la Chișinău, Prof. univ. Gheorghiță Geană, Acad. Ștefan Afloroaei, Prof. dr. Adrian G. Romila, Profesorul Gheorghe Simon, Protosinghelul Hrisostom Ciuciu, de la Mănăstirea Putna. Muzicologul Irina Hasnaș, director la Casa artelor „Dinu Lipatti” din București, a adus o mărturie personală în care a trasat în mod esențial traiectoria formării, vieții și preocupărilor Maicii Benedicta, o foarte bună prietenă chiar din fragedă copilărie; în acele zile a primit găzduire chiar în camera ei de la Văra tec de către Maica Eufrosina Jescu (numită afectuos Maica Frusinica). A urmat un alt portret transmis sub forma unei înregistrări video realizat de subsemnatul. La încheierea lucrărilor sesiunii, doamna Teodora Stanciu a ilustrat încă o dată cadrul special în care s-a desfășurat colocviul din acest an și importanța lui. A însemnat pentru mine o emoționantă bucurie participarea la această sesiune cu un film omagial și un eseu comemorativ al cărui text integral îl ofer cititorilor noștri în continuare.

Am avut norocul, cinstea, bucuria, revelația și onoarea de a fi cunoscut pe Doamna Academician ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA – MAICA BENEDICTA iar afirmația mea se bazează pe o frază extraordinară a lui George Enescu care spunea: ca să cunoști pe cineva cu adevărat, trebuie să-l iubești. De aceea pot spune din toată inima că am iubit-o și continui să o iubesc pe ... ZOE ... iar legătura aceasta este întărită de ritualul unui exercițiu mental cotidian de meditație, reflecție, aprofundare și analiză în spiritul tuturor valorilor convergente mesajului său de o extraordinară complexitate.

ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA – MAICA BENEDICTA se relevă una dintre rarisimele personalități aureolate de Umanismul Armoniei dintre Spiritul Enciclopedic și Spiritul Universal. Umanism, Armonie, Spirit, Enciclopedism și Universalitate constituie valențele creatoare și expresive ale unei personalități puternice care a marcat profund epoca în care a trăit și a devenit un reper orientativ pentru discernământul vremurilor de după existența sa.

Umanismul personalității sale s-a plămădit în atmosfera de acasă, prin educația primită de la părinți. Vorbea cu un evlavios respect admirativ despre părinții săi, tatăl, juristul Nicolae Dumitrescu și mama, filologul Maria Apostol. Credința în Dumnezeu insuflată de la o vârstă fragedă a catalizat în ea un proces informativ și formativ care i-a înrobustit personalitatea de la vârsta claselor primare. Bunătatea atmosferei din familie a conferit personalității sale generozitatea de mai târziu, o generozitate care a stimulat geniala evoluție doctrinară spre umanism, încununată în 1970 cu Teza de Doctorat axată pe tema ... Renașterea – Umanismul – Dialogul Artelor ... Acest titlu avea să proclame un trinom dominant al personalității sale sociale, academice și universitare: renașterea întru permanenta înflorire, umanismul entuziast și dialogul dintre arte în perfectă armonie.

Armonia intrinsecă și extrinsecă a personalității sale s-a dezvoltat de la bun început fiind atrasă de muzică și cultivând studii de vioară, pian și canto la Conservatorul ”Pro – Arte” din București. În personalitatea sa, figura paternă și cea maternă s-au armonizat perfect stimulând un viitor parcurs de studii universitare juridice și filologice (anglo-germanistică, istoria artelor) reunind admirabil cele două profiluri profesionale ale părinților.

Enciclopedismul a însemnat o condiție magistrală de pregătire și formare grație căreia identitatea sa profesională a dezvoltat multiple valențe totdeauna active într-o magnifică simultaneitate: cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog – profesor universitar, politician activ la nivelul unor înalte organisme sociale ale unei epoci dificile în care a știut cu o genială strategie să atenueze, cel puțin în mediul său profesional, consecințele nefaste ale regimului totalitar. A fost Membru al Academiei Române și al unor importante instituții culturale europene. A activat la Catedra de Literatură Universală și Comparată a Universității din București înființând Catedra Eminescu și devenind o supremă personalitate ... eminescolog ... A scris enorm: cursuri, cărți, studii, prefețe, articole, a realizat traduceri grație perfectei cunoașteri a limbilor latină, greacă, franceză, germană, engleză, italiană, rusă. Vorbea aceste limbi cu o elegantă perfecțiune unduită de impostația glasului său de contraltă cultivat în tinerețe la Conservator prin studiile de canto. În același timp a conservat un desăvârșit echilibru al limbii române. Când era directoarea Academiei Române din Roma, înaintea plecărilor în țară pentru vacanțe, mi-a mărturisit că relua lecturi din ”Frații Jderi” și ”Nicoară Potcoavă” de Sadoveanu pentru a-și reactiva sufletește fonetica autentică a glăsuirii în limba maternă ... Impresionant! ...

Spiritul său a fost predestinat unei înrobustiri excepționale prin care căuta și găsea totdeauna esența fundamentală a lucrurilor grație căreia reușea să pună într-o perfectă ordine enciclopedismul său de unică valoare. Spiritul propriu în relație cu spiritul vieții a reprezentat o temă permanentă a căutărilor sale. În acest context a devenit o profundă cunoscătoare și exegetă a Bibliei pe care a introdus-o chiar în bibliografia obligatorie pentru studenți în epoca regimului comunist advers credinței și cultului religios, performanță spirituală de cea mai mare însemnătate în acei ani dificili ai istoriei. A marcat unul dintre momentele fundamentale ale parabolei sale existențiale marcând confirmarea unui spirit enciclopedic pus în slujba conștiinței umanismului.

Universalitatea a atins-o grație acelui mecanism armonios aplicat dinamicii enciclopedice guvernate de ordinea și disciplina austeră a cărturarului înțelept, perfect conștient de Vocația Destinului său prin Voința Divină. În acea etapă a vieții sale, când Spiritul Enciclopedic s-a aflat în perfectă Armonie cu Spiritul Universal, ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA devenea o personalitate a cărei valoare absolută reprezenta un pericol pentru regimul comunist. De aceea, în vara anului 1982, la vârsta de 62 de ani, va fi brutal înlăturată de la Universitate și din toate organismele și forurile unde activa mereu; suferă o pensionare forțată și o totală punere sub interdicție. În acea perioadă de timp a știut să îndure cu demnitate și speranță suferința a ... șapte ani ... de eforturi morale și spirituale ... până la evenimentele din decembrie 1989 ... 

IRINA HASNAȘ și MAICA EUFROSINA JESCU

În următorii ... șapte ani ... se bucură de recunoașterea meritelor sale și contribuie din plin la activitatea socială, academică și culturală. I se oferă și acceptă cu mare bucurie să fie primul director de după 1989 la Accademia di Romania in Roma ce își redeschidea porțile după peste patru decenii de regim comunist în care a funcționat doar ca Biblioteca Română de la Roma. Accademia di Romania in Roma se baza pe ideea fondării unei școli românești la Roma lansată de Vasile Pârvan și Duiliu Zamfirescu în anul 1922, inaugurarea actualului sediu având loc în anul 1938. Zoe Dumitrescu Bușulenga, o admiratoare pasionată a marelui cărturar Vasile Pârvan și-a dorit să contribuie la relansarea acestui lăcaș de cultură activând ca director între anii 1991 - 1997.

Îmi amintesc cu emoție cum, la câteva zile de la instalare, primim acasă un telefon; Zoe dorea să o salute pe buna ei prietenă și iubita mea soție, marea artistă Elena Cernei. Ele se cunoșteau demult, fiind legate de o frumoasă și trainică prietenie în care am avut fericirea să mă integrez rapid și eu. Au urmat nenumărate întâlniri oficiale și amicale; mergeam împreună la toate evenimentele; la invitația ei am ținut o serie de conferințe și comunicări la simpozioanele organizate. Simțeam o încântare să mă aflu alături de ea și să admir manierele și modalitățile în care se desfășura atât în interlocutorialitate cât și în magistrala sa retorică a intervențiilor publice. Pe măsură ce prietenia noastră se întărea, abordam teme și contexte din ce în ce mai profunde și înțelegeam mecanismul de gândire și trăire al acestei fantastice personalități interdisciplinare. Zoe iubea pe Dumnezeu din toată ființa ei și toate mesajele sale se orientau spre legătura sufletului uman cu Dumnezeu. Sănătatea îi era de multe ori amenințată de vulnerabilitățile unor cronicități patologice; foarte puțină lume cunoștea durerea atroce care o însoțea uneori în timpul ceremoniilor și al discursurilor; îmi mărturisea că prin suferința acceptată cu seninătate întrunește o condiție mesianică a existenței sale dăruite Tatălui Ceresc.

În decursul întâlnirilor noastre i-am destăinuit despre cercetările în curs și care, peste ani, le-am încununat prin Doctoratul în Muzică susținut la Universitatea Națională de Muzică din București cu tema Sonologie și Sonosofie în Determinismul Tonal. Zoe s-a arătat fascinată de căutările mele în descoperirea și formularea funcțiilor sapiențiale ale sunetelor integrate tonal, integrare cărora le revelasem o desfășurare liturgică în cadrul legăturii dintre sufletul uman și Dumnezeu prin intermediul armoniei și melodiei. Din respectiva rezonanță sufletească instaurată între noi, am înțeles cum, în personalitatea sa, Spiritul Enciclopedic se sublimase în Spiritul Universal. Reprezenta o nouă gestație a personalității sale de-a lungul a altor ... șapte ani ... 1990 – 1997 ... după acei foarte grei ... șapte ani ... 1982 – 1989 ...

ELENA CERNEI, STEPHAN POEN, CARMEN GRIGORIE, ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA

Zoe devenea din ce în ce mai austeră iar înțelepciunea sa mai robustă ... Trăia nemulțumiri dese deoarece își dădea seama de anumite pericole sociale care amenințau mai ales educația tinerei generații. Se manifesta energic afirmând că ...democrația nu înseamnă haos ... iar ... disciplina nu este o dictatură ... Susținea ferm convinsă că ... libertatea trebuie foarte bine organizată pentru a se preveni eșecul unei greșite emancipări ... Suferea enorm atunci când vedea cum valorile fundamentale se neglijau sau chiar se încălcau și a lăcrimat aflând că ...anumite personaje de valoare relativă și prestigiu îndoielnic ajunseseră să conteste și chiar să blameze pe ... Eminescu ... Nu voi uita niciodată ziua aceea! Au existat multe momente când ea dorea să ne întâlnească, pe soția mea și pe mine, la noi acasă, unde puteam discuta mult mai în liniște și ne mărturisea durerile spiritului său ... Atât eu cât și soția mea, remarcam că Zoe devenea din ce în ce mai tristă și mai melancolică de la o întâlnire la alta deși căuta să păstreze treaz umorul și spiritul ei caracteristic ... Și totuși era nemulțumită ...

Înaintea plecării la București, la încheierea mandatului directorial, ne-a telefonat și a dorit să vorbim îndelung; împreună cu Elvira, sora ei, au venit la noi acasă la prânz, ultimul dintr-o lungă și frumoasă serie la noi și la ea. Atunci ne-a mărturisit că societatea așa cum se desfășoară nu-i mai oferea nici-un fel de entuziasm și bucurie și regreta faptul că principiile noilor reforme în cultură și învățământ nu corespundeau principiilor sale ancorate în experiența de o viață. De aceea hotărâse să se retragă la viața monahală și să devină ... Maica Benedicta ... concentrându-se la consolidarea relației sale cu Tatăl Ceresc și dedicând rugăciuni pentru societatea viitorului întru redescoperirea și reactivarea valorilor ignorate sau chiar încălcate la vremea aceea. Am înțeles atunci în personalitatea ei cum Spiritul Enciclopedic se sublimase total în Spiritul Universal și cum toate mesajele și esențele fundamentale ale misiunii sale sociale, universitare, culturale, spirituale convergeau în ... Iubirea de Dumnezeu ... și în dorința desăvârșirii conștiinței înainte de plecarea în ... Eterna Armonie Universală ... Ne-am îmbrățișat cu lacrimi în ochi și, după plecarea ei, am rămas într-o tăcere de câteva ore parcurgând momentele prieteniei noastre și contemplând personalitatea sa.

Amintirile, trăirile, învățămintele transmise îmi sunt ritual de exercițiu mental cotidian al meditației și reflecției unui reper fundamental de viață și dăruire așa cum o simt permanent pe ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA – MAICA BENEDICTA Umanismul Armoniei dintre Spiritul Enciclopedic și Spiritul Universal.

... Eternă Memorie ...

... Veșnică Pomenire ...

... Continuă Iubire ...

 

PLAI STRĂBUN, 11.12.2020