ZENAIDA PALLY
ZENAIDA
PALLY (n. 10 iunie 1919, Soroca, Basarabia – d. 26 iunie 1997,
Saarbrücken,
Germania) este o personalitate care ocupă o poziție singulară în panorama
operei lirice din România în cea de a doua jumătate a secolului
trecut, imediat după cel de al doilea război mondial, fiind vreme
de trei decenii prim solistă a Operei Române din București.
ZENAIDA PALLY - Dargomîjski RUSALKA - Kneaghina
S-a
născut în Basarabia, la Soroca, cetate consolidată de Ștefan Cel
Mare prin construirea faimosului castel în 1499; este situată pe
malul drept al Nistrului la aproximativ 150 de kilometri de Chișinău,
capitala actualei Republici Moldova. Născută într-o familie de
oameni așezați și religioși, tatăl fiind diacon devenit apoi
preot după stabilirea lor la București, Zînaida,
Zinaida – Zîna, Zina, Zinăcika,
era cea mai mare dintre cele trei fete; din cauza morții premature a
uneia dintre ele, ea a rămas împreună cu sora mai mică, Anghelina
– Angela, devenită la maturitate medic radiolog. Inițial numele
lor de familie era diferit având doar primele trei litere ... și
... pornind de la ele, mai târziu, s-a elaborat formula notorietății
sale artistice devenind chiar și în acte ... ZENAIDA
PALLY
... lucru care era posibil în 1940 când au venit în București ...
pentru colegi și public devenind rapid ... Doamna
Zenaida
... apelativ folosit și de mine în cadrul unei frumoase și
stimulante prietenii pe care mi-a oferit-o cu generozitate în anii
mei de liceu. Era o personalitate care îmbina disponibilitatea cu
discreția, amabilitatea cu distanța și vorbea foarte puțin despre
viața ei privată, aproape deloc ... Nu a dorit să dezvăluie
nimănui cum o chema înainte deși era un nume frumos dar nu de afiș
iar eu, în amintirea ei, rămân fidel acestei discreții. Am
abordat totuși chestiunea deoarece multă lume dădea și continuă
să dea interpretări eronate atribuindu-i origini ungurești
datorită acestui nume de familie care nu se întâlnește la
basarabeni. De aceea precizez că ... Doamna
Zenaida
... se numea inițial altfel și gata! ...
Asemenea
multor artiștii născuți în Basarabia, viitoarea artistă a avut
primele experiențe și bucurii vocale la strana bisericii unde
glasul său ieșea în evidență printr-o amploare și un timbru
neobișnuit la vârsta copilăriei. Zinăcika,
așa cum o auzeam că o numea doar sora ei și numai în fața
prietenilor apropiați, fusese o fată foarte precoce, deosebit de
inteligentă și sensibilă motiv pentru care, încă de la acea
vârstă, vocea devenise marea ei pasiune și reperul fundamental al
tuturor eforturilor devenirii sale de mai târziu. Încă de când se
afla la o vârstă fragedă, familia s-a mutat la Chișinău unde
tatăl ei luase un post de diacon la una dintre cele mai mari
biserici al cărei paroh era Preotul Ion
Roșca
din Seliște, renumit teolog dar și ... narodnist ... promotor al
unei evenghelizări întemeiate pe o impecabilă caritate; avea un
fiu și trei fiice care deveniseră bune prietene cu cele două fiice
ale diaconului; fiica cea mare a preotului, Eleonora,
căsătorită mai târziu cu un brav ofițer ce avea să devină
Generalul Gheorghe
Berdan
de la Statul Major, peste mulți ani mi-a fost ... profesoară de
pian ... și ... mamă spirituală ... așa cum o definise însuși
mama mea. Doamna profesoară îmi vorbea îndelung și admirativ
despre prietena sa din copilărie iar eu prezentam salutări și
mesaje la cabină, la teatru, astfel începând prietenia mea cu ...
Doamna
Zenaida
... dar și cu Anghelina care era foarte simpatică la rândul ei și
foarte cultă. Fetele preotului și fetele diaconului, de vârste
apropiate, au urmat împreună renumita ... Școala
Eparhială
... din Chișinău. Încă din prima zi de școală, Zinăcika
remarcă existența în clasă a unei alte colege ce se numea tot ...
Zînaida
... dar provenind prin alint de la ... Zenovia
... aceasta fiind cea mai mare dintre șase surori și un frate;
surioara ei cea mai mică, Larissa,
avea să devină mai târziu ... Elena
Cernei
... viitoare colegă la Opera Română din București.
ZENAIDA PALLY - Ceaikovski DAMA DE PICĂ - Polina, Milovzor
După
terminarea Școlii Eparhiale de către cele două fiice ale sale,
Zinăcika
și Anghelina,
diaconul a plecat la București chiar în 1940 înainte de prima
anexare a Basarabiei de către Uniunea Sovietică de atunci, devenind
preot iar fetele înscriindu-se la facultate. Anghelina a urmat
Medicina și s-a specializat în Radiologie; Zinăcika a urmat
Academia Regală de Comerț și Filologia în paralel; apoi a intrat
funcționară la Banca Națională și a continuat să studieze
Canto și Pian la Academia Regală de Muzică din București și Academia
Belle Arte; pe lângă harul artistic al talentului muzical, avea și
talent la pictură și găsea în pictură și broderie o relaxare
bineăfăctoare pentru artista de mai târziu.
Toate
aceste studii le-a realizat în perioada 1940 – 1945 având o
capacitate extraordinare de muncă și asimilare și reușind să
susțină chiar examenele a doi ani într-unul singur. La momentul
pregătirii pentru debutul absolut, mezzosoprana Zenaida
Pally
era o tânără foarte cultă care cunoștea deja la perfecție cinci
limbi. În privința studiilor de Canto, a studiat cu mai mulți
profesori căutând să își însușească de la fiecare ceea ce
simțea că i se potrivește și determina creșterea unei evoluții
tehnice și estetice. La Conservator a fost studenta profesoarei
Elena
Saghin,
soprană cu solidă cultură și vastă experiență; din când în
când se mai consulta și cu sora profesoarei, Claudia
Saghin,
mezzosoprană care a făcut și o eficientă carieră europeană în
perioada interbelică, afirmându-se și în Italia, la Opera din
Roma în ale cărei arhive i-am găsit numele. La Academia Regală de
Muzică a mai studiat interpretarea cu Mihail Vulpescu, artist
renumit al vremii, maestru rafinat într-ale regiei și
interpretării. În privat a consultat și a primit numeroase și
prețioase învățăminte de la personalități precum: Maria
Gvozdetzkaya,
fostă primadonna a Teatrului Imperial din Petersburg, refugiată și
ea în România; Maria
Nevi,
fostă primadonna Operei din Chișinău și refugiată și ea la
București; Lydia
Lipkovska,
marea soprană cu o prestigioasă carieră internațională,
refugiată la București și plecată apoi în Liban în 1955 fiind
în regim de apatridă; Lipkovska era născută în Basarabia și ea
și debutase la Petersburg și Moscova de unde pornsie în toată
lumea ajungând la Scala și la Metropolitan; în casa Lydiei
Lipkovska se întâlnea cu o foarte tânără soprană ce avea să
plece în 1947 în Italia devenind în câțiva ani marea artistă ...
Virginia
Zeani;
Maria
Snejina,
era o extrarodinară mezzosoprană stabilită și naturalizată la
București imediat după primul război mondial și mai era încă
solista Operei din București atunci când Zenaida
Pally
pregătise cu ea rolurile Azucena și Eboli din respectiv
”Trubadurul” și ”Don Carlos” de Verdi mai ales pentru niște
reprezentații în Belgia, la Mons și Liège, între anii 1954 și
1956; pe marele tenor și profesor Constantin
Stroescu,
l-a consultat pentru perfecționarea în repertoriul francez de operă
și lied, preparând în mod deosebit rolurile titulare din ”Samson
și Dalila” de Saint-Saëns și ”Carmen” de Bizet dar și
numeroase arii și lieduri din școală franceză de operă.
Mezzosoprana
ZENAIDA
PALLY
cântă în debut absolut rolul Amneris din ”Aida” de Verdi în
anul 1945 la Opera Română din București unde avea să desfășoare
o glorioasă parabolă artistică timp de trei decenii; deja din anul
1971 a devenit solistă a Operei din Saarbrücken
unde și-a continuat cariera cântând alternativ acolo și la
București până în anul 1976 când a decis să se stabilească în
Germania obținând cetățenia în urma mariajului cu ... Domnul
Klein
... un economist foarte fin și distins care venea din când în când
la București și pe care îl cunoscusem și eu la Operă în
perioada 1971-1975. În prima tinerețe, fusese căsătorită cu un
medic stomatolog militar de care însă a divorțat după un an
pentru a nu-l face părtaș vieții sale austere și pline de
renunțări pe care și le impunea dedicându-se total pregătirii
rolurilor și menținerii condiției vocale cu o pasiune uimitoare.
După stabilirea în Germania, în 1976, a mai continuat cariera la
Opera din Saarbrücken până în anul ... 1988 ... când s-a retras
... Și aici aș avea de făcut o precizare in memoriam și prin
devotamentul meu față de ... Doamna
Zenaida
... S-a scris că ea ar fi început cariera coristă și că ar fi
încheiat-o tot ... coristă! ... Ei bine, nu! ... Este o afirmație
falsă determinată de niște banale birocratice aparențe. Înainte
de afi angajată la Opera din București, ea cîntase în Corul
Băncii Naționale, în Corul Patriarhiei și în Corul
Radiodifuziunii, toate aceste activității desfășurându-se
simultan pe o perioadă extrem de scurtă. După ce s-a stabilit în
Germania în 1976, la câțiva ani, au intervenit niște aspecte
birocratice legate de o anumită limită de vârstă pentru
încadrarea unui solist; directorul teatrului, din respect, admirație
și din dorința de a o ajuta pentru acumularea unei anumite vechimi
necesare obținerii pensiei cuvenite, i-a făcut o încadrare în cor
la nivelul economic de solistă dar a continuat să fie solistă
alternând roluri protagoniste cu roluri secundare în care
repertoriul de mezzosoprană abundă. Unii artiști români care
circulau și prin Germania și citeau numele din anuarurile teatrelor
unde erau trecuți soliștii și coriștii, au remarcat, la un moment
dat numele ... Zenaïde
Pally
... în Corul Operei din Saarbrücken; neștiind ceea ce eu aveam să
aflu mai târziu, după plecarea din țară, au povestit că ...
Doamna
Zenaida
... cânta în cor, lucru care nu era adevărat dar ei nu știau.
Verdi AIDA - ZENAIDA PALLY (Amneris), MARIA VOLOȘESCU (Aida), VALENTIN LOGHIN (Regele)
După
debutul absolut, mezzosoprana ZENAIDA
PALLY
s-a afirmat rapid și cu mare succes integrându-se în garniturile
marilor artiști veterani ai perioadei interbelice, unii
dintre
ei fiind
chiar membrii fondatori ai Operei Române din anul 1921. Această
mare artistă a avut alături de ea artiști din ... patru generații:
veteranii dinainte, colegii săi împreună cu care a evoluat și
încă două generații de artiști, devenind în timp o figură
impunătoare care manifesta însă o elegantă colegialitate
tinerilor debutanți. Lista partenerilor săi la Operă dar și la
Filarmonică ori la Radiodifuziune este amplă și o voi prezenta
tocmai pentru a se remarca faptul că acești parteneri ai săi
acopereau trei sferturi de veac de istorie de teatru liric.
ZENAIDA PALLY - Verdi AIDA - Amneris
Regizori:
Jean Rânzescu, George Teodorescu, Panait Victor Cottescu, Eugen
Gropșeanu, Hero Lupescu.
Dirijorii:
Egizio Massini, George Georgescu, Jean Bobescu, Constantin Bobescu,
Alfred Alessandrescu, Ionel Perlea, Constantin Silvestri, Constantin
Bugeanu, Mircea Basarab, Emanuel Elenescu, Mircea Popa, Mihai
Brediceanu, Sergiu Comissiona, Mircea Rosensteck, Iosif Conta, Anatol
Kisadji, Paul Popescu, Cornel Trăilescu, Carol Litvin, Ludovic Bacs,
Constantin Petrovici.
Soprane:
Valentina Crețoiu, Dora Massini, Emilia Guțianu, Victoria
Costescu-Duca, Lucia Bercescu Țurcanu, Ana Tălmăceanu Dinescu,
Arax Savagian, Cornelia Gavrilescu, Ioana
Nicola, Arta Florescu, Lella Cincu, Iolanda Mărculescu, Maria
Voloșescu, Elena Dima Toroiman, Teodora Lucaciu, Victoria Drăgănescu
Zimțea, Magda Ianculescu, Maria Crișan, Tea Rămurescu, Zoe
Dragotescu, Elisabeta Neculce-Carțiș, Lucia Stănescu (primadonna
Operei din Cluj des invitată la București), Maria Şindilaru, Lucia
Becar, Mariana Stoica, Matilda Onofrei, Eldemira Calomfirescu, Elena
Simionescu, Victoria
Bezetti, Ileana
Cotrubaş, Marina Mirea, Silvia Voinea, Magdalena Cononovici, Maria
Slătinaru-Nistor, Marina Krilovici, Eugenia Moldoveanu, Elvira
Cârje, Cornelia Angelescu, Elena Grigorescu, Ligia
Grossu.
ZENAIDA PALLY, ARTA FLORESCU, LADISLAU KONYA, ELENA CERNEI, CORNEL STAVRU
Moscova, 1960 - Turneul Operei Române din București
Mezzosoprane:
Maria Snejina, Virginia Miciora, Maria Moreanu, Venera Rogozea sunt
artiste pe care le-a găsit deja în teatru la debutul său; Irina
Atanasiu, Nella Dimitriu s-au afirmat odată cu ea; ulterior au fost
angajate Elena Cernei, Iulia Buciuceanu, Vera Rudeanu, Maria
Săndulescu, Mihaela Botez, Dorothea Palade, Viorica Cortez, Milka
Nistor, Mihaela Mărăcineanu, Monica Ranetescu, Rodica Mitrică; am
citat mezzosopranele pentru că se întâlneau în concerte,
recitaluri și în opere unde sunt două sau chiar trei roluri de
mezzosoprană așa cum este ”Oedipe” de Enescu.
Tenori:
Constantin Stroescu, Emil Marinescu, Romulus Vrăbiescu, Mircea
Lazăr, Dinu
Bădescu, Ionel Tudoran, Mihail Știrbey, George Corbeni, Garbis
Zobian, Ion Puican, Pantelimon Frunză, Rudi Ledeanu, George Mircea,
Nicolae Șerbănescu, Vasile Diaconescu, Gheorghe Iliescu, Valentin
Teodorian, Cornel Stavru, Constantin Iliescu, Ion Stoian, Octavian
Naghiu, Corneliu Fânățeanu, Ion Buzea, Ion Piso, Ludovic Spiess,
Marcel Angelescu, Cornel Rusu, Florin Farcaș, Vasile Moldoveanu,
Antonius Nicolescu, Florin Diaconescu.
ZENAIDA PALLY - Verdi IL TROVATORE - Azucena
Baritoni:
Petre
Ștefănescu-Goangă, Șerban Tassian, Mihail Arnăutu, Alexandru
Enăceanu, Dinu Cățuleanu, Alexandru Vârgolici, Alexandru
Bădulescu, Ladislau Konya, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Octav
Enigărescu, Dan Iordăchescu, Vasile Martinoiu, Nicolae
Constantinescu, Lucian Marinescu, Eduard Tumagian (Tumageanian),
Nicolae Urziceanu.
Bași:
George Niculescu Bassu, Edgar Istratty, Nicolae
Secăreanu, Mircea Buciu, Nicolae Teofănescu, George Ștefănescu,
Silviu Gurău, Nicolae
Rafael, Jean Bănescu,
Viorel Ban, Nicolae Florei, Ioan Hvorov, Constantin Gabor, Valentin
Loghin, Pompei Hărăşteanu, Constantin Dumitru, Mihai Panghe, Dan
Zancu, Gheorghe
Crăsnaru.
Verdi IL TROVATORE - ZENAIDA PALLY (Azucena), CORNEL STAVRU (Manrico)
Zenaida
Pally
s-a afirmat rapid în toate teatrele de operă și filarmonicile din
țară și a început să fie invitată în teatrele străine
ajungând să cânte în țări din cinci continente: primele țări
în care s-a afirmat au fost Ungaria, Uniunea Sovietică, Bulgaria,
Jugoslavia, Cehoslovacia, Polonia, Republica Democrată Germană,
China, Mongolia; au urmat apoi Belgia, Franța, Austria, Germania,
Italia, Elveția, Spania, Anglia, Elveția, Turcia, Grecia, Suedia,
Danemarca, Egipt, Statele Unite, Mexic, Cuba, Chile, Uruguay,
Brazilia, Peru, Columbia. A cântat alături de mari personalități
artistice internaționale, dirijori precum Kurt Adler, Carlo Felice
Cillario, Oskar Danon, Edgar Doneux, Aleksandr Melik Pashaev, Odisei Dimitriadi,
Glauco Curiel, Nello Santi, Ruslan Raicev, Tommaso Benintende Neglia,
Ottavio Ziino, Napoleone Annovazzi; a avut parteneri pe Mario
del Monaco, Nicola Rossi Lemeni, Placido Domingo,
Gianni
Raimondi,
Franco
Tagliavini, Albert Lance, Paul Finel, Alexander Pirogov, Alexei Krivchenia, Aleksandr
Vedernikov, Pavel Lisitsian, Jean-Pierre Lafage, Ivan Petrov, Julia Wiener, Milka
Stojanovici, Radmila Bakocevici, Dimter Uzunov, Nikola Nikolov, Aldo Protti, Claire
Watson, Pilar Lorengar, Zurab Andjaparidze, Ivan Dimov, Claudia
Parada, Maria Bieșu, Martin Ritzman.
ZENAIDA PALLY - Bizet CARMEN
La
ceva timp după concertul lui Placido Domingo la Sala Palatului în
aprilie 1994, când ne-am întâlnit, mi-a spus: Hai
visto come ho citato tutti gli artisti romeni della mia carriera!
Iar eu i-am răspuns: Hai
ommesso un solo nome: ZENAIDA PALLY con cui tu hai cantato Carmen in
Mexico City a luglio 1972.
Placido uimit, mi-a mărturisit că rămăsese cu ideea că era
rusoaică.
ZENAIDA PALLY - Mussorgski BORIS GODUNOV - Marina Mnișek
A
interpretat un amplu repertoriu în care au figurat autori și
respectiv opere și roluri precum: Bellini NORMA (Adalgisa), Bizet
CARMEN (Carmen), Borodin KNIAZ IGOR (Konychakovna), Boulez CIOCANUL
FĂRĂ STĂPÂN (Vocea), Ceaikovski DAMA DE PICĂ (Polina, Milovzor),
EVGHENI ONEGHIN (Niania), Dargomîjski RUSALKA (Kniazina), Gheorghe
Dumitrescu RĂSCOALA (Smaranda), FATA CU GAROAFE (Domnica), Enescu
OEDIPE (Sfinxul), Giordano ANDREA CHENIER (Madelon), Glinka IVAN
SUSANIN (Vania), Gounod FAUST (Marthe), Lortzing ZAR UND ZIMMERMANN,
UNDINE, DER WILDSCHÜTZ, DER WAFFENSCHMIED, Mascagni CAVALLERIA
RUSTICANA (Mamma Lucia), Massenet WERTHER (Charlotte), Mussorgski BORIS
GODUNOV (Marina Mnișek), Offenbach LES CONTES D'HOFFMANN (Une voix),
Rossini IL BARBIERE DI SIVIGLIA (Berta), Saint-Saëns SAMSON ET
DALILA (Dalila), Strauss ELEKTRA (Klitemnestra), Verdi AIDA
(Amneris), IL TROVATORE (Azucena), FALSTAFF (Mrs Quickly), UN BALLO
IN MASCHERA (Ulrica), RIGOLETTO (Maddalena), DON CARLO (Eboli), LA
FORZA DEL DESTINO (Preziosilla), Wagner LOHENGRIN (Ortrud), DIE
MEISTERSINGER VON NÜRNBERG (Magdalene), Von Weber EURYANTHE
(Eglantine), OBERON (Fatima). Este un repertoriu care totalizează 36
de roluri dintre care doar 22 au fost interpretate în România.
Acestui repertoriu de operă i se mai adaugă improtante titluri
vocal simfonice precum STABAT MATER de Pergolesi, SIMFONIA a IX-a de
Beethoven, MESSA DA REQUIEM de Verdi, EL AMOR BRUJO de De Falla
(interpretat doar o singură dată la Budapesta, în anul 1956, sub
bagheta lui Constantin Silvestri; posed imprimarea pe care am
procurat-o chiar de acolo). A interpretat un număr impresionant de
lieduri de la compozitori preclasici și până la autori
contemporani ei; de asemenea atât în lied cât și în oratoriu a
abordat multe titluri românești.
Saint-Saëns SAMSON ET DALILA - ZENAIDA PALLY (Dalila), MARIO DEL MONACO (Samson)
A
realizat înregistrări la importante case de discuri din străinătate
(Supraphon din Praga, Melodya din Moscova, Balkanton din Sofia,
Paris) și din țară la Casa de Discuri Electrecord unde, pe lângă
arii din opere, a înregistrat operele integrale OEDIPE de Enescu, IL
TROVATORE de Verdi, LA FORZA DEL DESTINO de Verdi sau la
Radiodifuziune ANDREA CHENIER de Giordano. În Cardex-ul Societății
Române de Radiodifuziune există un foarte mare număr de imprimări
de studio și live.
A
fost membra în juriile unor importante concursuri internaționale de
canto între care și Concursul Ceaikovski de la Moscova din anul
1970 când i-au fost colegi de juriu ... Maria Callas ... și ...
Tito Gobbi ...
MARIA CALLAS, ZENAIDA PALLY, TITO GOBBI - Moscova, 1970 - în juriul Concursului Ceaikovski
A
fost distinsă cu Premiul de Stat (1954), titlul de Artistă
a Poporului (1962) şi
Ordinul „Meritul Cultural” (1968).
ZENAIDA PALLY împreună cu NICOLAE HERLEA, ION DACIAN și AUREL DUMA
la conferirea titlurilor de ”Artitst al Poporului” - 1964
ZENAIDA
PALLY
rămâne o personalitate foarte singulară în panorama artistică a
operei lirice din România. Am cunoscut-o personal la începutul
liceului, la o reprezentație cu TRUBADURUL de Verdi și am instaurat
o frumoasă prietenie favorizată și de faptul că Profesoara
Eleonora
Berdan
cu care studiam pianul era o prietenă a ei din copilărie, din anii
de la Chișinău. Doamna
Zenaida
m-a primit cu mare disponibilitate încă de la prima întâlnire;
era impresionată de faptul că i-am solicitat primul autograf pe
partitura operei; înainte de a-mi scrie, a răsfoit partitura și,
cu acut spirit de observație, a remarcat că era ... lucrată ...
chiar dacă la vremea aceea abia începeam să studiez și Canto și
în nici-un caz nu abordam Verdi; dar eram pasionat de trecerea la
pian a operelor mai ales înainte de spectacol dacă aveam timp în respectiva zi și acest lucru i-l mărturisisem. Am rămas foarte
suprins să fiu întrebat de dânsa asupra unor impresii și opinii
ale mele despre operă dar și despre felul în care se cânta și
chiar despre glasul ei și despre felul în care îl percep la
nivelul meu. Eram foarte emoționat de un astfel de dialog și mă
concentram ca să răspund cât mai clar și mai profund posibil, la
nivelul meu de atunci. Atât dumneaei cât și Anghelina, sora sa,
erau foarte încântate de faptul că mă pregăteam să devin medic
și chiar mă admonestau elegant ca nu cumva să mă las ... ”furat”
... de pasiunea pentru muzică și să abandonez Medicina. Cu o voce
vorbită foarte pregnantă și fascinant de teatrală controlându-și
permanent impostația, îmi spunea: Mon
cher, trebuie să devii întâi medic și pe urmă, studiind deja
între timp, vei vedea ce se va putea face în muzică deși, ca artistă, îți spun sincer că agreez mult ideea ca tu să devii un
medic muzician devotat dedicat artiștilor.
Treptat ajunsesem să stabilesc cu Doamna
Zenaida
aceiași splendidă relație amicală stabilită deja cu alți mari
artiști ai noștri iar eu eram foarte mândru tocmai fiindcă
această personalitate era cu adevărat singulară. Uneori, în
pauză, venea la mine Anghelina și îmi șoptea la ureche: Zinăcika
vrea să te duci acum la ea fiindcă vrea să te întrebe ceva!
Imediat m-am grăbit spre cabină; mă primește cu aceiași
exuberanță ... Mon
cher! Au plaisir de te revoire!
... Era foarte elegant franțuzită. Prima dată când s-a întâmplat
m-am și mirat; mă întreba cum i s-a auzit glasul pe anumite fraze
dar cu condiția să-i spun cinstit; iar eu i-am spus că unele fraze
interpretate mai ales în piano
erau mai puțin sonore iar dânsa îmi confirma că se schimbase pe
scenă o anumită amplasare a pieselor de decor fapt care o determina
să își schimbe poziția obișnuită. Astfel aveam să aflu de
faptul că pe scenă sunt puncte de unde glasul se aude perfect chiar
și în piano
și alte puncte unde nu se aude nici în forte.
Era o perfecționistă în cele mai mici detalii și ținea foarte
mult la confortul psihologic atât înainte cât și în timpul
spectacolului. În pauze vorbea puțin, strictul necesar, uneori
șoptit și din când în când mai plin dar doar pentru un control al impostației vocale.
În afara teatrului, uneori își controla impostația dacă este
funcțională cu o spectaculară și fascinantă cascadă de râs
pornind din acut și coborând aproape două octave. Pentru mine,
Doamna
Zenaida
era un ... permanent spectacol ... de alternanță umană –
artistică a unui fenomen istrionic unic. Personajul său avea o
foarte mare încărcătură atât vocal cât și temperamental. Se
dăruia enorm și, uneori, în zbuciumul paroxistic al delirului
dramatic mai ales în Azucena ori în actul al patrulea în Amneris,
aproape pierdea controlul vocii iar Anghelina, când stătea lângă
mine, se speria; dar imediat relua luciditatea autocontrolului și
evoluția personajului continua frumos. Erau două momente – unul
în duetul cu Aida din actul al doilea și altul în duetul cu
Radames din actul al patrulea – când Doamna Zenaida domina scena
cu volumul său vocal fantastic. În Carmen avea o concepție a ei
asupra rolului conferindu-i o retorică expresivă într-o continuă
expansiune. În general remarcasem o alternanță în interpretările
sale și anume: uneori era interpreta personajului în timp ce alte
ori devenea ... vocalista compozitorului ... oferind publicului o
spectaculară generozitate sonoră; unii dirijori, mai ales Massini
(mi s-a povestit pentru că nu l-am mai prins în teatru) îi
reproșau aceste așa numite ... ”excese” ... iar dânsa le
motiva recunoscând că, în acele momente, bucuria și plăcerea de
a se dărui publicului fără ... măsură ... o face să piardă ... măsura
... dar o regăsește imediat. Constantin Bugeanu, dirijor cu un
profil estetic pregnant simfonic, îi reproșa acutele excesiv ținute
și la volum puternic, iar eu, zâmbind, îi spuneam că ... senzația
din sală a publicului este uimitoare ... În Ulrica era
cutremurătoare în invocația Re
dell'abisso affrettati
... Privea în punct fix, făcea gesturi sumare, și ataca într-un
registru de piept cavernos conform expresiei personajului. La un
spectacol, o doamnă a trebuit să iasă din sală deoarece copilul
de 10 ani s-a speriat nu de aspectul personajului ci de vocea sa. În
Berta din ”Bărbierul din Sevilla” de Rossini avea un umor de
mare simpatie și după aria sa erau niște aplauze furtunoase; la
fel impresiona în rolul Vocii mamei Antoniei din ”Povestirile lui
Hoffmann” de Offenbach cântând practic după un tablou dar
proiectând o amplă sonoritate perfect percepută în orice colț al
sălii. Maddalena din ”Rigoletto” de Verdi era voluptoasă,
ironică, pregnantă în cvartet și foarte detaliată ca actorie.
Ortrud din ”Lohengrin” de Wagner a fost de asemenea o creație
fantastică în care Doamna
Zenaida
domina efectiv orchestra în duet cu un alt glas imens și generos al
baritonului David
Ohanesian
care interpreta rolul Telramund. Sfinx-ul din ”Oedipe” de Enescu
rămâne o creație absolută pe care a oferit-o publicului din
România și din străinătate cu prilejul turneelor Operei Române,
timp de aproape două decenii. Se cânta în românește; se lucrase
cu Silvestri în detaliu partitura și se elaborau expresivități
așa cum le solicitase Enescu care avusese un raport de prietenie
frumoasă cu Silvestri. Sfinx-ul Doamnei
Zenaida
nu avea nimic din vocalitatea celorlalte personaje.
Enescu OEDIPE, Grand Opéra de Paris, 1963, turneul Operei Române din București - LADISLAU KONYA (Tezeu), MARIA ȘINDILARU (Antigona), DAVID OHANESIAN (Oedipe), MIHAI BREDICEANU (dirijor), ELENA CERNEI (Jocasta), ZENAIDA PALLY (Sfinxul), MARIA SĂNDULESCU (Meropa), DAN IORDĂCHESCU (Créon)
În
toți acei ani, când ne vedeam la teatru dar și în privat, am
remarcat o grijă foarte mare față de glas și de condiția vocală.
Era o ... căutătoare a sunetului ... permanent nemulțumită ...
și, uneori, chiar manifesta o nervozitate cu care efectiv își
biciuia personajul. Am întrebat-o de ce. Mi-a răspuns: Mon
cher, vocea pentru mine este o luptă continuă! Uneori mă ascultă
și alteori nu! Iar eu trebuie să fac efortul necesar rolului!
Abia peste ani, când eram la facultate și cercetam fonația la
nivelul tuturor disciplinelor iar Doamna
Zenaida
nu mai venea în România, am început treptat să înțeleg despre
ce era vorba. De mult remarcasem și căutam să nu privesc
ostentativ, faptul că obrazul ei avea unele mici alterații; aveam
să aflu că erau urmele unei acnee pe fond endocrin ceea ce, într-un
plan fiziopatologic, induce o instabilitate laringiană prin
constituirea unui microedem de coardă vocală asimtpomatic dar cu
unele consecințe în echilibrul fonației. Am mai întâlnit
de-alungul timpului astfel de situații și la alți mari artiști.
Astfel am înțeles căutările Doamnei
Zenaida,
nemulțumirile sale, acea înverșunare care, uneori, punea stăpânire
pe personaj. Nouă în sală ne plăcea și o admiram, dar în
sufletul ei era o luptă pe care, în parte mi-o mărturisese cu
discreție, iar restul aveam să o descopăr mai târziu prin
evoluția mea profesională influențată determinant de colaborarea
cu iubita mea soție Elena Cernei care și-a iubit și respectat
colegii.
VIOREL BAN, ROLAND LAUB, VALENTIN TEODORIAN, VIOREL BAN, NICOLAE HERLEA, IOAN HVOROV, DAVID OHANESIAN, VALENTIN LOGHIN, CONSTANTIN GABOR, GELU MATEI, MARIA ȘINDILARU, MIHAI BREDICEANU, ELENA CERNEI, ZENAIDA PALLY, JEAN RÂNZESCU - 1963, revenirea din turneul Operei Române de la Paris (Oedipe, Cavalerul Rozelor, Bărbierul din Sevilla)
Nu
întâmplător am aprofundat această problemă. Astfel, exegeții
care vor remarca anumite diferențe în vocea ei la aceleași arii
sau personaje în imprimări diferite și apropiate istoric, să
înțeleagă că este vorba de o suită de condiții vocale diferite
pe care marea artistă încerca și reușea să le aducă totuși la
același numitor chiar dacă uneori o costa mai mult efort. Confortul
organismului și al vocii îi impunea în anumite anotimpuri sau zile
un program atipic pe care mi-l relata. Iarna când era zăpadă sau
în alte anotimpuri când ploua, venea la teatru la ... ora 12 ...
Uneori era și Anghelina cu ea, alteori singură; intra în cabină
unde avea tot confortul, încuia ușa, se punea lejer într-un halat
și lua prânzul aducându-și de acasă într-o geantă mare tot ce
era necesar. După ce mânca, citea ceva și apoi se culca pe canapea
și dormea până la ora 16. Se scula, se îmbrăca în hainele sale
obișnuite și făcea vocalize. La ora 17 când soseau cabinierele și
cei de la costume și machaje, o găseau în cabină cu ușa
descuiată fără să bănuiască nimic despre programul ei. Am
întrebat-o de ce. Mi-a răspuns: mon
cher, dacă ninge sau dacă plouă și este umezeală, nu îmi
priește să merg prin această atmosferă și să ajung la teatru la
17 cu ... rezonanța căzută ... Cum
cu rezonanța căzută? La care ea continua: mon
cher, sinusurile nu îmi mai răspund dacă merg în zăpadă sau în
ploaie ... Am
înțeles mai târziu, ca student și apoi ca medic, că impactul cu
temperatura rece sau umezeala poate modifica starea mucoaselor
respiratorii mai ales dacă există și anumite vulnerabilități
despre care am pomenit mai înainte. Iar în zilele când era liberă,
în timpul stagiunii, nu ieșea, nu vorbea, citea, broda, picta. Îmi
spunea ... Tăcerea
este una dintre cele mai bune prietene ale mele!
... În aceste tăceri medita asupra personajelor sale și a
elaborării lor ...
ZENAIDA PALLY
Zenaida
Pally
căuta permanent starea optimală a fizicității sunetului. Într-un
alt studiu am evocat ceea ce îmi povestise Elena
Cernei
despre susținerea sunetului așa cum a remarcat-o la această mare
artistă pe care o admira foarte mult încă de când era studentă
în Conservator. Mi-a
povestit ceva care m-a suprins sub foarte multe aspecte așa cum va
suprinde pe toată lumea; încă de la prima stagiune ca solistă a
Operei, ea venea la spectacole ca să urmărească evoluțiile vocale
și interpretative ale marilor artiști din generația veteranilor
dar și ale colegilor generației sale; urmărind atitudinile tehnice
ale Doamnei
Zenaida,
mai ales în arii cu părți care se repetă, observase că, la
secvențe muzicale identice și unde nu exista obligativitatea
vre-unei variațiuni metroritmice ori expresive, sunetul era schimbat
ca poziție de rezonanță sonoră cu foarte mari diferențe; analiza
pe partitură și, la spectacolul următor, urmărea foarte atent și
diferențele se mențineau dar manifestându-se în alte puncte ale
liniei vocale; urmărind cu mare atenție atitudinea posturală a
corpului, a remarcat că avea o sonoritate extraordinară atunci
când, în cadrul mișcării șcenice, se întâmpla să facă o
anumită flexie anterioară a trunchiului la nivelul marginii
inferioare a toracelui cu o atitudine de sprijin pe planta piciorului
drept sau stâng plasat mai în față; în acele momente, glasul
răsuna perfect iar când schimba postura apăreau niște diferențe
flagrante accentuate uneori și de probabilitatea de a se afla în
anumite zone mai dificile acustic ale șcenei. Pentru Cernei, aceste observații au
devenit o temă de cercetare pe care a rezolvat-o foarte rapid: a
încercat, mai întâi în vocalize și apoi în fraze de repertoriu, să își însușească acea postură a flexiei anterioare a
trunchiului cu sprijin pe planta piciorului drept și a simțit cum
emisia devine mai stabilă și sonoritatea are o amplore constantă
de mare eficiență. De-a lungul anilor, cu amuzantă simpatie,
colegii de la București și din alte teatre din România și din
străinătate, comentau: Cernei
își valorifică frumusețea picioarelor în timp ce cântă! Iar
ea râdea foarte amuzată și mi-a și spus: Când
ai în față orchestra, în spate corul, în ochi reflectoarele,
tensiunea dramatică, cine mai stă să se gândească la astfel de
lucruri?
Adevărul este că Elena Cernei a studiat permanent modelele din
jurul ei pentru a înțelege universalitatea fenomenului fonator și
a-și găsi propria manieră de rezolvare iar această manevră
posturală a trunchiului în simultaneitate cu sprijinul pe planta
piciorului, a luat-o de la Doamna
Zenaida Pally.
ZENAIDA PALLY
În
ultimii ani venea cam la o lună și jumătate să cânte câteva
spectacole; era deja pensionara Operei dar continua să fie invitată
deoarece publicul o iubea iar artiștii o stimau și cei tineri erau
dornici să o cunoască și să cânte împreună. Mergeam să o
salut ... Mon
cher! Au plaisir de te revoire!
... Era invariabilul ei salut. Într-o seară, după spectacol, după
ce plecaseră toți cei vemiți să o salute, afară, mai departe de
teatru îmi șoptește ... Mon
cher, eu mă prepar cu Anghelina să rămânem în Germania. La un
moment nu voi mai reveni. Îți doresec mult spor și succes în tot
ce faci, îmbrățișează pe Nora
(doamna profesoară de pian) ... Și
cine știe când și dacă ne-om mai întâlni dar avem amintiri
frumoase!
... Și așa a fost! În 1975 a venit duminică 5 ianuarie pentru un
spectacol cu ”Trubadurul”, în 22 aprilie cânta ultimul
spectacol cu ”Bal mascat” după care „Bărbierul
din Sevilla” de Rossini la 8 iunie 1975 şi „Povestirile lui
Hoffmann” de Offenbach la 22 iunie 1975 au fost ultimele
reprezentaţii ale sale în România. În toamna lui 1976, în
noiembrie, Opera din București avea un turneu cu ”Oedipe” în
formă semiscenică la Stockholm; directorul Petre
Codreanu
îi telefonează la Saarbrücken
ca să revină pentru repetiții dar Doamna
Zenaida
răspunde că va veni direct la Stockholm unde va repeta acolo mai
ales că avea o singură scenă dintre Oedipe și Sfinx cu David
Ohanesian.
S-a prezentat direct acolo, a cântat și apoi a plecat înapoi la
Saarbrücken. Ohanesian mi-a povestit că era în formă foarte bună
dar simțise că nu mai voia să vină în București; de fapt în
acea perioadă vremurile se înăsprise din nou cu mari restricții
la plecări și cu rețineri masive din câștigul artiștilor. Din
cauza restricțiilor primilor ani 50 Doamna
Zenaida
pierduse ocazia de a se afirma în marile teatre unde ar fi putut
avea momente de glorie mai ales în repertoriul foarte dramatic. Din
cauza acelor restricții nu avea în palmaresul ei Scala,
Metropolitan și alte teatre fiindcă, așa cum spunea chiar ea, la
momentul oportun din viața ei nu se putea ajunge la acele teatre.
Iar dacă restricțiile anilor 50 nu le-a putut evita, cel puțin a
dorit și a reușit să-și cruțe ultima parte a carierei și să o
aibă în deplină libertate.
Datorită
memoriei mele pe care Dumnezeu mi-a binecuvântat-o, am reușit să
înregistrez în arhiva mentală a amintirilor mele toate
evenimentele, dialogurile, informațiile dar și vocile cu toate
caracteristicile manifestărilor lor precum și comportamentul
teatral în contextul interpretărilor. În anii maturizării mele
profesionale, elaborând domeniul doctrinar de ESTETICĂ
VOCALĂ
în premieră
absolută,
am înțeles toate detaliile vocalităților grație filtrării
analitice bazate pe semiotica
aplicată tuturor parametrilor vocali.
Iar pentru acei artiști pe care i-am cunoscut personal, analiza mea
este mai completă și mai clară sub aspectul transparenței cauzale
de la baza discernământului vocal al personalității artistice.
Mezzosoprana
ZENAIDA
PALLY
uimea încă de la început prin coloana
sonoră extrem de largă
și foarte consistent
timbrată
ceea ce conferea vocalității sale grandoare, măreție și,
evident, o forță sonoră neobișnuită. De aceea, peste ani, spun
... glas
fluvial și temperament vulcanic
... Chiar și zona de rezolvare a pasajului și acutului, cu acea ...
”adunare” concentrată a coloanei sonore ... era ca o boltă
amplă, așa numita largă cupolă. Preocuparea pentru dicțiune
se manifesta printr-o articulație
foarte energică
a cuvintelor dar și în contextul în care aplica principiul, de ea
mărturisit, că articulația
de la baza pronunției în dicțiune favorizează menținerea
impostației în frazare;
este un principiu care poate fi util acelor voci foarte mari ca a ei.
Manifesta în planul tehnic o corelație
fantastică
între appoggio
(sprijinul
laringelui pe coloana de aer)
și sostegno
(susținerea
coloanei de aer pentru menținerea funcțională în appoggio
pe măsură ce se diminua aerul inspirat);
datorită acestui echilibru dintre sprijin și susținere, reușea să
amplaseze perfect sunetul în cele mai favorabile puncte ale
rezonanței sale facilitându-i generoasă amploare și niște note
ținute spectacular de intense, de mari și de lungi care, chiar dacă
iritau pe anumiți dirijori, bucurau enorm publicul care o aplauda cu
entuziasm; în fond spectacolul de operă este dominat de fenomenul
vocal iar anumite acrobații atletice vocale au făcut deliciul
istoriei teatrului liric în trecut mai mult și mult mai puțin
astăzi. Această conformație
fluvială
a vocii sale conferea vocalității mezzosopranei
ZENAIDA PALLY
o abilitate extraordinară în cântul foarte lent, de linie amplă;
dirijorii care au înțeles-o i-au oferit o conducere muzicală în
tempo lent, așezat; cei care nu au fost în stare să înțeleagă
aceste aspecte, au făcut-o să nu cânte cu plăcere și să
compenseze interpretarea în mod inteligent cu alte elemente
stilistice personale; vocalitatea sa era mai puțin favorizată în
cântul de agilitate unde avea nevoie de un tempo mai așezat și,
atunci când dirijorii o înțelegeau, rezultatul era magnific.
Conformația
vocală
era în perfectă sintonie cu profilul
teatral
determinat de un caracter
robust
și un temperament
de intensitate vulcanică.
Această formidabilă
energie vocală
făcea ca romantismul
său să fie impregnat
de un fior
eroic
ale cărui accente,
uneori, scoteau personajul din contextul stilistic; și aici putea
avea unele divergențe cu dirijorii și regizorii pe care le înfrunta
cu o genială strategie a unei diplomații perfecte iar la sfârșit
... la modul tare simpatic ... reușea să interpreteze așa cum
simțea ea iar în fața succesului de public, respectivii dirijori
capitulau. Evident că pentru a-ți permite asemenea licențe
personale stilistice, trebuie să fii un fenomen vocal de o anumită
anvergură așa cum era ea. Temperamentul ei era vulcanic, în anumite
momente culminante, atingea un paroxism impresionant motiv pentru
care cele mai reușite interpretări ale sale au fost atunci când îl
avea partener pe tenorul
GARBIS ZOBIAN
care îi era analog sub aspect vocal și temperamental
dar
și cu MARIO DEL MONACO cu care a cântat SAMSON ET DALILA de Saint-Saëns
în 1965 la Siracusa, în aer liber, dar și în 1966 la Lecce în Italia; cu Mario Del Monaco a mai cântat în Italia la Teatrul Petruzzelli din Bari rolul Adalgisa din NORMA de Bellini având ca parteneră în rolul titular pe soprana Radmila Bakocevici.
De asemenea, era dificil pentru soprane să ... dueteze ... cu Doamna
Zenaida
și, de
aceea, avea o totală afinitate cu soprana
MARIA VOLOȘESCU
în perfectă analogie vocală cu ea. Vocalitatea mezosopranei Zenaida Pally s-a afirmat
plenar iar sufletul său se simțea excelent mai ales în zonele
dramatice ale repertoriului sau chiar ale rolului; în acele momente
atingea extazul; iar în zonele lirice punea accentul pe
expresivitatea teatrală a timbrului și a gesturilor. Interpretarea
sa avea un adevărat limbaj gestual de o anumită ... retorică
expresivă ... orientată mereu spre grandoarea și caracterul
excepțional al personajului. Urmărea ... importanța
sonorității și a culorii
... așa cum îmi spunea foarte des. Aș avea mult mai multe lucruri
de spus sub toate aspectele despre această mare personalitate
artistică. Le voi face cunoscute în cadrul proiectului meu editorial de
ESTETICĂ
VOCALĂ
cu niște monografii analitice concentrate
dedicate marilor artiști români.
ZENAIDA PALLY
Nu
am mai văzut-o de atunci, de la ultimele spectacole de la București.
Am reascultat imprimările sale; am foarte multe, aproape toate câte
a făcut. Am înțeles în timp fenomenul vocal al acestei mari
artiste și exigențele sale care îi impuneau austeritate și
severitate în programul ei de viață. În societate era
încântătoare, elegantă, cu multe bijuterii și blănuri scumpe
dar rapid se retrăgea în spațiul intim al său. Când am ajuns în
Italia, Doamna
Zenaida
încă mai cânta la Saarbrücken. Mi-au povestit unii artiști că
au încercat să o contacteze, să o întâlnească; era imposibil;
trăia izolată, într-un mediu al ei de acolo fără dorința de a
mai vedea pe nimeni din perioada dinainte de finele carierei. Îmi
imaginez cât a suferit în momentul când a lăsat cântul la
teatru. Când ne întâlneam în acei ani, îmi mărturisea că nici nu voia să se
gândească la starea emotivă a ... ultimei
seri pe scenă ...
Cântul era unica ei rațiune de viață deși, grație culturii și
înzestrării, ar fi putut să facă alte activități tot pentru
artă și artiști. Ea iubea doar cântul pentru care se dăruia
total și pasional. Am întrebat-o pe ce se bazează această
devotată pasionalitate a vocii sale. Mi-a răspuns: Mon
cher, eu atunci când cânt, mă străduiesc în așa fel să
interpretez în cât dușmanul de-ar fi să vină, să mă sărute
mai întâi și apoi să bage cuțitul în mine!
... Eram impresionat să aprofundez personalitatea ei iar ea observa
și o încânta interesul meu și a altor prieteni. Îmi sună în
cap o exclamație a sa atunci când eram cu un prieten meloman la
cabină iar Doamna
Zenaida,
ținându-ne de mână ne spune spontan ... Entre
vous deux mon coeur balance!
... și apoi o cascadă de râs pe două octave descendente de la
acutul Prințesei Eboli până la gravul Sfinxului.
În
iunie 1997, aflu de la cineva din Germania care era în legătură cu
niște prieteni comuni cum că Anghelina părăsise această lume
după o lungă suferință ... Îmi imaginam durerea încercată de
Doamna Zenaida care toată viața trăise împreună cu sora ei chiar
și în anii căsătoriei din Germania cu Domnul Klein și el deja de
mult plecat dintre cei vii. Mi s-a spus că Doamna Zenaida s-a
comportat cu mare forță de caracter; a comandat amenajarea a două
cripte, două sicrie și două cruci; prietenii intimi au întrebat-o
de ce și le-a răspuns că totul să fie deja preparat pentru când
va fi momentul ei ca să nu-i deranjeze pe ei ... Iar pe data de 26
iunie 1997, la numai zece zile de la decesul Anghelinei, ei au
găsit-o în casă pe Doamna Zenaida, așezată într-un fotoliu ...
fără viață ... Din motive afective foarte puternice, nu doresc să
comentez mai mult acest ... moment final ... Așa s-a încheiat
parabola existențială a unei personalități ieșite din comun, o
luptătoare cu dificultățile și o căutătoare a absolutului în
artă.
În
meditațiile și contemplările mele dedicate marilor personalități
pe care le-am cunoscut, gândul meu se concentrează destul de des la
...
Doamna
Zenaida ... glas fluvial și temperament vulcanic ...
REVISTA
MUZICALĂ RADIO, 10.06.2019
