SUMI JO GALA EXTRAORDINARĂ

 

Sâmbătă 4 aprilie 2026, pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical Ion Dacian a avut loc Gala Extraordinară Sumi Jo (Sumi Jo Extraordinary Gala – Concert) în care, sub bagheta dirijorului Leonard Boga, marea artistă Sumi Jo a cântat împreună cu tenorul George Vîrban, Laureatul Premiului al Doilea la Concursul Internațional de Canto Sumi Jo, la prima ediție care s-a desfășurat în anul 2024 în Franța la Château de la Ferté-Imbault situat în Centre-Val de Loire, o splendidă regiune istorică și turistică. Gala s-a organizat cu sprijinul Ambasadei Republicii Coreea în România fapt menționat pe afiș și programul de sală. 

L-am ascultat prima dată pe tenorul George Vîrban în ziua de miercuri 14 noiembrie 2021 la Opereta Fest – Gala de Operetă și Musical sub bagheta excelentului dirijor Constantin Grigore, când a interpretat aria lui Paris din opereta FRUMOASA ELENA de Jacques Offenbach. Această arie solicită o vocalitate de tenor liric robust cu un timbru consistent desfășurându-se într-o frazare de linie întreruptă de salturi pline de elan și cu amplasare tonală în zonele înalte ale ambitusului ceea ce îi imprimă o anumită dificultate interpretativă. L-am urmărit foarte atent pe și am remarcat cu bucurie că onorase toate detaliile partiturii așa cum le-a prescris compozitorul completând sensibil cu reperele interpretative personale ale experienței sale artistice de la acel moment. De atunci, l-am urmărit în toate rolurile repertoriului său pe scena Operetei, în aparițiile concertelor și recitalurilor de gală și am observat că se află într-o continuă și eficientă evoluție vocală tehnică, interpretativă și repertorială în operetă, operă, muzica vocal simfonică și alte genuri stilistice.

Iar după ce a început să ia parte la producții artistice de operă în străinătate, am aflat de pe site-ul Agenției Silvana Sintow că George Vîrban a întreprins o trainică perfecționare cu marea soprană Anna Tomowa-Sintow, artistă excelentă, de prestigiu internațional, intrată deja în istoria universală a teatrului liric și pe care am avut ocazia să o cunosc personal în Italia. Iar perfecționarea a dat roade așa cum se poate constata ascultând pe site interpretările lui George Vîrban din DIE ZAUBERFLÖTTE de Mozart, ”L'ELISIR D'AMORE de Donizetti, ROMEO ET JULIETTE de Gounod și EUGEN ONEGHIN de Tchaikovsky; tenorul nostru rezolvă admirabil contextele lexicale în germană, italiană, franceză și rusă ale căror virtuozități fonetice perfect însușite au fost integrate eficient și elegant în interpretările celor patru arii. De aceea, vestea victoriei sale la Concursul Internațional de Canto Sumi Jo m-a bucurat în mod firesc față de evoluția sa continuă. 

George Vîrban are o personalitate artistică în care reunește armonios eleganța și sobrietatea cu sensibilitatea și comunicativitatea mesajului la public, stare artistică din care emană siguranță, garanție, eficiență. De aceea s-a bucurat nu doar de titlul de Laureat al Premiului al Doilea la Concursul Internațional Sumi Jo ci și de aprecierea și prețuirea marii artiste care a acceptat invitația de a onora cu arta ei Gala Extraordinară Sumi Jo (Sumi Jo Extraordinary Gala – Concert) pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical Ion Dacian.

Cu prilejul acestei Gale am reîntâlnit-o pe marea artistă, renumita soprană de coloratură Sumi Jo pe care am apreciat-o la cele mai înalte cote încă de la începuturile sale cunoscând-o și personal cu ocazia producțiilor interpretate la Milano și Roma.

Etapele de început ale afirmărilor sale au avut loc în mare parte în Italia de unde rapid s-a afirmat în Europa și America exact în anii în care sosisem și mă stabilisem acolo. Am urmărit cu bucurie și satisfacție acest parcurs al primului segment al carierei sale și selecționez pentru acest eseu câteva dintre cele mai importante momente ale primilor săi ani de carieră:

• 1985 Roma, Santa Cecilia, cursuri de perfecționare cu Giannela Borelli și Carlo Bergonzi;

• 1986 Trieste – Verdi ”Rigoletto” (Gilda);

• 1988 Teatro alla Scala di Milano – Jommelli ”Fetonte” [(rolul La Fortuna ian. 30, feb, 2, 4, 7); (rolul Teti feb 9, 12)];

• 1989 N.Y. Metropolitan Opera – Verdi ”Rigoletto” (Gilda), ”Un ballo în maschera” (Oscar), Donizetti ”Lucia di Lammermoor”, Offenbach ”Les Contes d'Hoffmann” (Olympia);

• 1989 Salzburg – Verdi ”Un ballo în maschera” (Oscar) cu Placido Domingo, Josephine Barstow, Leo Nuci, Florence Quivar, Jean Luc Chaignaud;

• 1989 Wiener Staatsoper – Mozart ”Die Zauberflöte” (Königin der Nacht);

• 1990 London Royal Opera House – Offenbach ”Les Contes d'Hoffmann” (Olympia), Donizetti ”L'elisir d'amore” (Adina), Bellini ”I Puritani” (Adina);

• 1990 Roma, Teatro dell'Opera di Roma – Strauss ”Ariadna auf Naxos” (Zerbinetta), Orf ”Carmina Burana”, Poulenc ”Dialogues des Carmelites” (Soeur Constance), Rossini ”Il Conte Ory” (la Contessa Adele), Donizetti ”Lucia di Lammermoor”;

• 1992 ian 19, feb2, 7, Teatro alla Scala di Milano – Auber ”Fra Diavolo” (Zerlina).

Marea artistă Sumi Jo a acceptat participarea extraordinară la Gala – Concert pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical Ion Dacian cu un program amplu și foarte generos alcătuit din lucrări de diversitate dar și de complexă dificultate în cadrul căruia s-au alternat momente orchestrale cu momente solistice și duete ale celor doi protagoniști. 

În deschidere, orchestra excepțional pregătită și experimentată teatrului a interpretat uvertura la opereta O NOAPTE LA VENEȚIA de Strauss iar de-a lungul programului a mai interpretat uverturile la opereta CONTESA MARITZA de Kalman și la musicalul MY FAIR LADY de Loewe dar și Grosses Potpourri din opereta PAGANINI de Lehar în aranjament de Franz Kopriva. La pupitrul dirijoral l-am admirat pe Leonard Boga, muzician complex și artist profund care a condus cu elan și precizie interpretativă atât cele patru partituri orchestrale cât și piesele vocale din program. Leonard Boga s-a dovedit un dirijor talentat cu o creativitate dirijorală îmbogățită de experiențele acumulate. 

Sumi Jo a apărut pe scenă cu grația primadonnei care a oprit timpul pe loc; elegantă, maiestoasă, surâzătoare, emanând un farmec juvenil și o amabilitate delicată care a entuziasmat seducător publicul; a interpretat o serie de piese foarte elevat alese cărora le-a conferit o interpretare diferențiată și impresionant nuanțată. În Cântecul Viljei din VĂDUVA VESELĂ de Lehar a frazat pe lungi respirații și a oferit generos un re3 nescris în partitură dar impus de tradiția instaurată de divele absolute ale istoriei și pe care Sumi Jo le continuă cu demnitate. În piesa I dreamt, I dwelt în marble halls din THE BOHEMIAN GIRLS de Michael William Balfe, soprana a ilustrat un dinamism interpretativ de mare expresivitate impresionând publicul. Din NAUGHTY MARIETTA de Victor Herbert, artista a interpretat Italian street song o piesă frumoasă, antrenantă, vivace, în care a dovedit un exploziv talent de cupletistă îmbinând umorul actoricesc cu cantabilitatea și electrizând publicul care a ovaționat-o puternic. Un moment cu totul aparte l-a constituit interpretarea cu o uimitoare desăvârșire a ariei sacre din baroc AVE MARIA de Mercurio/Caccini aflată în program după ce artista interpretase trei arii și patru duete cu tenorul. Sonorități în rezonanțe multiple, inflexiuni timbrale inteligent dozate proporțional pe acele rezonanțe, nuanțări și accente pe motivele muzicale, au conferit frazării o noblețe profundă prin care marea artistă a onorat profilul sacru al ariei. Iar meritul incredibil constă și în faptul că Sumi Jo a demonstrat că se poate entuziasma o sală cu un moment sacru chiar și după interpretarea celorlalte momente foarte diferite prin exuberanță romantică și umor mergând până la comicitate. Sumi Jo, după peste patru decenii de carieră a arătat frumusețe, fizicitate suplă, dinamică în interpretare, forță sonoră chiar și în nuanțe pianissime și variațiuni timbrale multiple. Această uluitoare longevitate vocală și prospețime interpretativă provine de la o muncă exigentă cu pasiune, dăruire, cu o inteligență genial sublimată în înțelepciune. 

George Vîrban a interpretat cinci momente solistice de extremă dificultate ale repertoriului său. Aria Freunde das Leben ist lebenswert din GIUDITTA și Dein ist mein ganzes herz din ȚARA SURÂSULUI ambele operete de Lehar. Tenorul a știut să diferențieze cu măiestrie contextele muzicale, vocale și interpretative ale celor două arii etalând o sonoritate impresionantă de la pianissimo la forte și cu un discernământ expresiv foarte adecvat al inflexiunilor timbrale atât în registrul acut perfect reușit cât și în cel mediu și grav. În aria din BAIADERA a slujit cu generoasă emotivitate și belșug vocal fiorul melodic genial al lui Kalman iar modulațiile tonale culminând cu septima de dominantă a harpei le-a încălzit cu un potențial sufletesc foarte mult gustat de mine ca și de publicul întreg generos în aplauze. A patra arie, Sărmane lăutar pribeag, momentul culminant al operetei LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT de Gherase Dendrino, a fost interpretată cu clocotul expresiv al unui lirism robust de mare intensitate emotivă. L-am urmărit cu plăcere și satisfacție. Iar în No puede ser din zarzuela lui Pablo Sorozábal, artistul a confirmat maturizarea artistică a unei bravuri impresionante. Toată lauda pentru George Vîrban care, în prezența Maestrei, a onorat cu demnitate condiția sa de Laureat al Concursului Internațional de Canto Sumi Jo la prima sa ediție din 2024. 

Cei doi protagoniști ai serii au încântat publicul interpretând împreună cinci duete în care s-au armonizat prin măiestrie vocală și interpretativă, diferențiind prin talentul lor specificitatea stilistică și teatrală, fiind aplaudați entuziast după fiecare scenă. Aceste duete au fost: Lippen schweigen din VĂDUVA VESELĂ de Lehar, Tonight din POVESTE DIN CARTIERUL DE VEST de Bernstein, Aimer din ROMEO ȘI JULIETA de Presgurvic, Time to say goodbye de Sartori și celebrul Brindisi din LA TRAVIATA de Verdi care s-a bisat ... a furor di popolo ... cu șampanie pe scenă. 

Deci un bilanț de patru momente orchestrale, nouă momente solistice – patru ea și cinci el, plus șase duete cu tot cu bisul. A fost un concert de o rarissimă generozitate și participare interpretativă așa cum rar am văzut și în care s-a oferit melancolie, nostalgie, profunzime de sentiment, extaz în mesaj, dans, voie bună, spiritualitate culminând cu devotamentul față de artă și iubirea față de public. 

După gală au urmat fotografii, felicitări, un bufet select abundent stropit cu șampanie. Și în această atmosferă am îmbrățișat-o pe Sumi amintindu-ne de anii noștri în Italia și l-am felicitat și îmbrățișat pe George a cărui victorie de Laureat al Concursului Internațional de Canto ce poartă numele Divei, a favorizat această magnifică seară marcată puternic de Sumi Jo Gala Extraordinară (Extraordinary Gala – Concert). 

Andrei Șerban ... Lakmé ... adevăruri istorice de ieri și de azi ...

Urmăresc cu mare plăcere Telejurnalul de la TVR Cultural unde am fost oaspete în repetate rânduri. Au o echipă de tineri inimoși și harnici pe care îi admir dar care, tineri fiind și de bună credință, dacă un interlocutor intervievat derapează îi atrage și pe ei nevinovați în alunecare așa cum s-a întâmplat aseară.

Telejurnalul de la TVR Cultural ne anunța că ”după mai bine de treizeci și cinci de ani de la prima montare la ONB a producției cu Lakmé, regizorul Andrei Șerban aduce o versiune provocatoare”.

În realitate, premiera ultimei producții cu Lakmé de Delibes la Opera Română din București, astăzi Opera Națională București, a avut loc la data de ... 20 noiembrie 1955 ... acum 71 de ani și nu cred că formula ”mai bine de ... ” ar îngloba diferența de ... 36 de ani ... dintre adevărul istoric și eroarea prezentării ... Iar acea producție nu a fost prima ci ... a cincea ... după primele patru din datele 15 noiembrie 1914, 15 mai 1920, 4 mai 1922, 10 februarie 1944; oricum se poate considera că ar fi fost prima montare din actualul sediu al teatrului inaugurat în 1954.

Ni se spunea, în continuare, că provocarea regizorului Andrei Șerban aduce ”un univers modern în care spectatorul nu știe exact unde se află, într-o tribună politică sau în ruinele unei clădiri care a fost cândva măreață, la limita unor conflicte mondiale eterne”.

Urmează un interviu al regizorului care face următoarea evocare transcrisă cuvânt cu cuvânt din derularea filmului drept pentru care citez: ”Când eram mic, am văzut, mi-aduc aminte, o producție cu Lakmé, nu înțelegeam foarte mult, în care Partidul Comunist și Ideologia partinică au făcut ca indienii să fie niște muncitori proletari oropsiți de soartă iar burghezo – moșierimea erau englezii cotropitori și era făcut, cum erau toate operele, în limba română. Mult din farmecul compozitorului Léo Delibes se pierdea complet”.

Andrei Șerban, născut la București la 21 iunie 1943, absolvent la IATC în 1968 și emigrat în Statele Unite ale Americii în 1971, a evocat practic producția de Lakmé a Operei Române din București desfășurată la premieră sub bagheta dirijorului Robert Rosensteck, în regia lui Panait Victor Cottescu, cu decorurile lui Gheorghe Moroianu și costumele realizate de Ofelia Tutoveanu și Paula Brâncoveanu. Corul a fost pregătit de Gheorghe Kulibin și coregrafia a fost concepută de către Oleg Danovski. Distribuția a cuprins valoroase personalități artistice precum: Iolanda Mărculescu (Lakmé), Iulia Buciuceanu (Malika), Zoe Dragotescu (Ellen), Renée Cornea (Rose), Maria Snejina (Mistress Bentson), Nicolae Secăreanu (Nilakantha), Mihail Știrbei (Gérald), Ștefan Petrescu (Fréderic), Constantin Popescu (Hadji). Soliștii baletului au fost Valentina Massini, Nicolae Bazaca, Maria Bardizian, Cora Benador, Coca Nenciu.

Lakmé ONB 1955 - decor actul 1

De-a lungul anilor, în rolurile principale s-au alăturat sopranele Magda Ianculescu, Matilda Onofrei, Judith Lazarovici, Silvia Voinea, Marina Mirea, Eleonora Enăchescu, tenorii Valentin Teodorian, George Corbeni, Florin Diaconescu, Ionel Voineag, mezzosopranele Nella Dimitriu, Valeria Savu, Dorothea Palade, Mihaela Mărăcineanu, Rodica Mitrică, Veronica Gârbu bașii Mircea Buciu, Nicolae Florei, Dumitru Brebenel, Dan Zancu, Pompei Hărășteanu și încă multe alte nume de artiști valoroși. 

Lakmé ONB 1955 - decor actul 2

De la premiera din anul 1955, timp de aproape patru decenii, această montare s-a menținut intactă pe afiș lună de lună cu mare succes la public; decorurile erau elaborate fidel descrierii din indicațiile partiturii redând culoarea locală a locurilor și timpului în care se desfășura acțiunea; la fiecare deschidere de cortină a celor trei acte, publicul entuziasmat aplauda decorul cu respect și admirație față de realizatorii spectacolului; costumele erau foarte frumoase în culori sugestive respectând identitatea personajelor. Toate aceste aspecte sunt confirmate de numeroasele fotografii din arhiva mea și pe care le-am integrat în acest articol și unde nu se văd pretinsele figuri ale muncitorilor proletari și al exploatatorilor burghezo – moșieri.

Lakmé ONB 1955 - decor actul 3

În această montare au venit să cânte mari artiști străini care au rămas foarte plăcuți impresionați de frumusețea decorurilor, costumelor și de atmosfera teatrală fidelă partiturii; marea soprană franceză Mady Mesplé a interpretat Lakmé la București în 1970 și 1973 iar la unul din spectacole au asistat soprana Elisabeth Schwarzkopf și soțul ei Walter Legge directorul casei discografice EMI; eram de față și am asistat la comentarii și impresii la superlativ.

Soprana MADY MESPLE și basul NICOLAE FLOREI - 20 aprilie 1973

Afirmația lui Andrei Șerban care spune că ”Partidul Comunist și Ideologia partinică au făcut ca indienii să fie niște muncitori proletari oropsiți de soartă iar burghezo – moșierimea erau englezii cotropitori” este ... neadevărată ... și nu îmi explic de unde provine această confuzie.

SILVIA VOINEA - Lakmé, două decenii în țară și în străinătate

Vreme de două decenii am vizionat lunar câte un spectacol cu această operă și sunt uluit de afirmația lui Andrei Șerban; la fel ca mine sunt uimiți și revoltați marii artiști care au evoluat foarte mulți ani în această montare și cu care am discutat în această seară; este vorba de soprana Silvia Voinea și tenorul Ionel Voineag care s-au mirat cu indignare la auzul afirmațiilor lui Andrei Șerban.

Chestiunea limbii române și a limbilor originale de la Opera Română din București a fost abordată de multe ori dar prea puțin la modul obiectiv. Este adevărat că ani de zile opera Lakmé ca și celelalte opere din repertoriu se interpreta în limba română. Este tot atât de adevărat că, la inaugurarea Operei Române din București, la Teatrul Liric, la 8 mai 1885, opera Linda di Chamounix de Donizetti a fost interpretată în limba română în traducerea libretului dorită de George Stephănescu, inițiativă acceptată cu entuziasm de artiștii de atunci și de public și continuată mult timp. În secolul al XX-lea, până în anii '60, în toate țările lumii unele opere se interpretau în limbile respectivelor națiuni. La Metropolitan din New York ca și la Covent Garden din Londra opere precum Flautul fermecat de Mozart, Boris Godunov de Mussorgski se cântau în engleză; în teatrele europene, operele cele mai populare ale lui Rossini, Donizetti, Bellini, Verdi, Puccini, Wagner s.a. se interpretau în limbile respectivelor națiuni (engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, etc.). Am discuri din anii '50 de la Scala în limba italiană sau de la Wiener Staatsoper în germană pentru întreg repertoriul. Birgit Nilsson și Nicolai Gedda mi-au povestit cum la Opera Regală din Stockholm cântau tot repertoriul universal în limba suedeză. Am imprimări de pildă cu Carmen de Bizet în limba chineză sau cu Tosca în limba turcă. Am răbdarea să le ascult fiindcă fac și un studiu fonetic și fonologic asupra interpretărilor.

Lakmé ONB - scenă de balet, actul 2

Din anii '60 direcțiile teatrelor au început să cultive repertoriile în limbile originale pe măsură ce și publicul a evoluat în cunoașterea limbilor străine. Și în România, direcțiile teatrelor au început să pregătească repertoriul atât în limba română cât și în limba originală pentru publicul român cât și pentru turneele în străinătate sau pentru ospitalitatea față de artiștii străini invitați. Premiera cu Don Carlo de Verdi care a avut loc duminică 30 ianuarie 1966 a fost cântată în limba italiană.

Lakmé ONB - scenă de balet, actul 2

Este tot atât de adevărat că, uneori, mentalități obtuze ale unor personaje din funcții de decizie și control, dintr-un sens de zel față de autorități, la un moment dat decideau și semnau dispoziții de a se cânta doar în limba română până când se produceau schimbări la acele niveluri și ordinele se revocau. Și în funcție de cum se nimerea, puteam asculta uneori în limba originală și alte ori în limba română pe artiștii casei și oaspeții străini în limbile originale. Avem imprimări cu Carmen de Bizet la Sala Palatului din 12 iunie 1971 cu Giuseppe Di Stefano în limba franceză și restul distribuției în limba română în frunte cu Elena Cernei; sau un spectacol cu Tosca de Puccini din 1975 când Nicolae Herlea (Scarpia) cânta în italiană fiindcă debutase în rol în urmă cu o lună în Japonia, Constantin Iliescu (Mario Cavaradossi) în română iar soprana Julia Wiener (Floria Tosca) de la Sofia în limba bulgară. Premiera de Evgheni Oneghin de la 27 februarie 1981 s-a cântat în limba rusă fiind pregătită și pentru turnee în Elveția. Iar exemplele pot continua.

SILVIA VOINEA (Lakmé), IONEL VOINEAG (Gerald)

Nu am agreat și nu am vrut să mă supun regimului dictatorial de la București motiv pentru care am emigrat la scurt timp după terminarea studiilor. Regimul comunist a comis multe nedreptăți și atrocități dar în teatrele lirice, de operă și operetă, unde artiștii care nu erau membri de partid erau defavorizați, totuși se impunea cultul și respectul față de partituri și nu s-au aplicat politizări și tendințe repertoriului universal; existau creații românești unde se practicau astfel de impuneri, creații în premieră absolută și cu caracter istoric politic.

Cu tot respectul și considerația față de omul de teatru, profesorul și regizorul Andrei Șerban, nu pot să nu precizez aici că tocmai dumnealui a practicat politizarea și tendințele în producțiile sale cu Oedipe de Enescu, Don Giovanni de Mozart, Lucia di Lammermoor de Donizetti sau Văduva veselă de Lehar unde, în actul al doilea, a amplasat un adevărat comițiu politic. În recentul interviu la care m-am referit, Andrei Șerban spune despre Lakmé: ”Mult din farmecul compozitorului Léo Delibes se pierdea complet”. În realitate farmecul compozitorului Delibes se gusta complet și inteligibil în montarea din 1955. Dar mă întreb cum se gustă farmecul compozitorilor Enescu, Mozart, Donizetti sau Lehar în montările lui Andrei Șerban mai sus menționate. Și încă un aspect foarte important: în montarea sa cu ”Lucia di Lammermoor”, Andrei Șerban plasează acțiunea într-o sală de gimnastică unde artiștii sunt obligați la eforturi fizice suplimentare care afectează echilibrul organismului pentru cântat; sunt un medic în materie și știu ce spun și mi-au confirmat și artiștii; ba mai mult, baritonului i s-a indicat să se spele cu apă rece pe față și torace chiar înainte de aria sa; impactul cu apa, a determinat schimbarea umidității mucoaselor integrate în rezonanța sonorității iar vocile s-au auzit afectate, vătuite, greoaie în acea arie; ca medic am fost întrebat de respectivii artiști și i-am sfătuit să renunțe la această clătire cu apă pe față și torace. Totuși aceste opere au un libret pentru care s-a scris o muzică al cărei farmec dispare dacă se ignoră indicațiile libretului. Nici-odată nu am comentat public regiile lui Andrei Șerban dar dacă dumnealui atacă pe nedrept, face afirmații neadevărate afectând memoria artiștilor de la acea montare cu Lakmé, este normal ca apărând Adevărul Istoric de atunci să analizăm și Adevărul Istoric de astăzi.

Scenă de ansamblu în costume tradiționale conform libretului

Înțeleg dorința de a imprima repertoriului de operă un caracter militant eventual avangardist dar acest lucru se poate realiza doar cu operele în premieră absolută ale noilor compozitori și ale căror librete pot fi elaborate în respectiva direcție de mesaj artistic și asupra cărora Andrei Șerban și întreaga generație de regizori contemporani ar putea lucra cu succes. Operele deja consacrate ale repertoriului universal pot primi o concepție modernă dar care să nu afecteze identitatea personajelor și contextelor dramatice ale libretului deoarece muzica lor a fost compusă într-un anumit spirit care nu poate fi deviat câtuși de puțin.

Marele artist, basul NICOLAE SECĂREANU în rolul Nilakanta, preot indian, costumat și machiat conform identității personajului așa cum este descris în libretul partiturii

Afirmația lui Andrei Șerban ... ”Mult din farmecul compozitorului Léo Delibes se pierdea complet” ... este valabilă pentru orice compozitor și întărește ideea fundamentală a ceea ce am exprimat aici.

Finalul operei în decorul extraordinar realizat, imagine în care se disting tenorul VALENTIN TEODORIAN (Gerald), basul MIRCEA BUCIU (Nilakanta), și Lakmé fără viață interpretată în acest spectacol de soprana MAGDA IANCULESCU 

Am încredere că omul de cultură care este Andrei Șerban va reflecta, va regreta afirmațiile nedrepte față de istorica producție de Lakmé și va fi mult mai atent și mai prudent pe viitor în materie de documentare solidă înainte de a vorbi în public. Iar ca medic muzicolog specializat în arta vocală cântată și vorbită l-aș ruga să fie foarte atent cu mișcarea personajelor, amplasarea lor în scenă și efectele scenografice spre păstrarea echilibrului fonator al artiștilor într-o operă cu vocalități de mare complexitate și dificultate.

Medical Audifon pentru vocea vorbită și cântată

 

Medical Audifon pentru vocea vorbită și cântată

în parteneriat cu Universitatea Națională de Muzică din București

Ziua Internațională a Vocii 

ediție dedicată mezzosopranei 

Elena Cernei

Vineri, 24 aprilie 2026 – Sala Auditorium

ELENA CERNEI

vocalitate în dublă identitate de contraltă și mezzosoprană

Medical Audifon pentru vocea vorbită și cântată a fost un eveniment dedicat Zilei Internaționale a Vocii, cu medici, artiști și terapeuți vocali. Centrul Medical Audifon și Universitatea Națională de Muzică București au organizat vineri, 24 aprilie 2026, între orele 10.00 și 13.00, la Sala Auditorium a UNMB, evenimentul Medical Audifon pentru vocea vorbită și cântată, o întâlnire interdisciplinară pentru sănătatea, evaluarea și performanța vocii profesionale vorbită și cântată.

Ediția din această lună a fost dedicată mezzosopranei Elena Cernei și a marcat Ziua Internațională a Vocii printr-un program care a reunit, în același cadru, specialiști din ORL, foniatrie și terapie vocală alături de reprezentanți ai lumii muzicale și teatrale.

Evenimentul a propus o abordare integrată a patologiei vocale de la evaluarea clinică și diagnosticul diferențial, la terapia vocală și conduita interdisciplinară. Au luat cuvântul Dr. Silvia Samuilă (Medic Primar ORL, fondator Centrul Medical Audifon), Dr. Elena Cristescu (Medic Primar ORL, coordonator foniatrie Audifon), Dr. Alexandru Ciucă (Medic Primar ORL), Angela Șindeli (doctor în muzică, soprană și terapeut vocal) și Ligia Mircea (coordonator recuperare vocală, terapeut vocal, psiholog, logoped).

Prof. Dr. Stephan Poen, Doctor în Medicină și în Muzică, a susținut o prezentare dedicată mezzosopranei Elena Cernei și performanței sale excepționale.

Invitat special a fost Filip Ristovski, Doctor în Artă Teatrală, actor în trupa Teatrului Nottara.

Moderatorul evenimentului a jurnalistul Tudor Silviu Samuilă, realizator de televiziune de mare valoare și prestigiu care a moderat desfășurarea cu un talent carismatic.

Evenimentul a fost deschis medicilor, terapeuților vocali, studenților, artiștilor, profesorilor, jurnaliștilor, avocaților și tuturor profesioniștilor pentru care vocea reprezintă un instrument esențial de lucru.

Vocea are nevoie de atenție medicală, de investigație corectă și de intervenție la timp. Prin acest eveniment, ne propunem să aducem în prim-plan importanța evaluării specializate și a colaborării dintre medic și terapeutul vocal, pentru ca vocea să fie înțeleasă și tratată cu rigoarea pe care o merită.

Organizarea, pregătire și desfășurarea au fost asigurate la cel mai înalt nivel de eficiență de către Sylvia Stama, manager cu o vastă și valoroasă experiență și al cărei comunicat de presă stă la baza acestei introduceri.

Mi-am exprimat recunoștința față Colectivul AUDIFON condus de Dr. Silvia Samuilă și față de Universitatea Națională de Muzică din București pentru inițiativa dedicării acestui simpozion marii artiste Elena Cernei de Ziua Internațională a Vocii.

Este profundă și puternică emoție pentru mine participarea la această această ediție dedicată mezzosopranei Elena Cernei în Universitatea Națională de Muzică unde, vineri 21 mai 1999, marii artiste i se conferea titlul de Doctor Honoris Causa pentru întreaga carieră națională și internațională artistică dar și științifică.

Elena Cernei s-a dedicat cercetărilor științifice pentru a decodifica ... Enigmele Vocii Umane ... la nivelul mecanismului complex al fonației. Mi-a împărtășit toate senzațiile subiective simțite și mecanismele tehnice aplicate în măiestria ei stimulându-mă întru decodificarea lor științifică pentru impostația doctrinară pentru constituirea în premieră absolută a domeniului de Estetică Vocală. Am început alături de ea și am continuat după trecerea sa în eternitate; tot ce am realizat ulterior și voi realiza în continuare a fost, este și va fi ... in memoriam Elena Cernei ...

Bilanțul carierei artistice dar și de cercetare științifică a mezzosopranei Elena Cernei este marcat de o amplă serie de primate dintre care, pentru acest simpozion, selectez:

• este prima mezzosoprană româncă afirmată pe scenele celor mai mari teatre lirice din lume precum Teatro alla Scala din Milano, New York Metropolitan Opera House, Opéra de Paris, Wiener Staatsoper, Berliner Deutsche Staatsoper, Barcelona Gran Teatro del Liceu, Théâtre de la Monnaie de Bruxelles, Accademia des Bellas Artes Mexico City;

• formularea în premieră absolută a Fazei Cefalice a Fonației Insonore corelată cu Presiunea Subglotică dirijată conștient ca Al Doilea Tip de Respirație în cadrul Primei Metode de Canto Științifice Personalizate, 1980;

• formularea și experimentarea în premieră absolută a unor fenomenologii privind biogravitația și biostructura în cadrul unor studii și experimente, 1984;

• prima artistă lirică româncă distinsă cu titlu de Membru Activ al Academiei de Științe din New York, 1985;

• prima artistă lirică angajată în programe de cercetări științifice interdisciplinare dedicate Mecanismelor Fonației pentru Vocea Vorbită și Cântată și Conceptului de Vibrație de la baza vocii integrat în Structura Universală;

• prima artistă lirică distinsă cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică din București, 1999.

Elena Cernei, definită drept mezzosoprană, a fost de fapt o vocalitate cu totul deosebită care s-a încadrat și s-a manifestat plenar în două categorii vocale: contraltă și mezzosoprană. Ambitusul său funcțional exersat în vocalizele de întreținere avea trei octave de la fa la fa3 ceea ce îi permitea un generos acces în zona de soprană Falcon.

Atât în repertoriul de operă, de muzică vocal simfonică dar și de muzică de cameră și lied, Elena Cernei a abordat partituri de contraltă și mezzosoprană, în vocalitate dramatică și lirică, de linie, de agilitate și de coloratură. Primii șapte ani de carieră i-a desfășurat ca solistă la Filarmonica George Enescu și la Opera Română din București. Această simultaneitate i-a prilejuit o experiență solidă în ceea ce privește perfecta corelare dintre impostația vocală și muzicalitate în slujba desăvârșirii estetice pentru interpretarea tuturor stilurilor de la baroc la contemporani. S-a afirmat într-un repertoriu foarte vast interpretat în nouă limbi cu o perfectă calibrare fonetică a impostației vocale fidel adaptată respectivelor școli.

Pentru a ilustra profilul interpretativ – tehnic și estetic – dezvoltat de Elena Cernei, am ales spre audiere recitativul O don fatale și aria O mia regina ale personajului Principesa Eboli din opera Don Carlo de Verdi. Această scenă este cea mai completă, complexă și dificilă din întreg repertoriul de mezzosoprană deoarece frazarea vocală parcurge motive muzicale de contraltă, mezzosoprană și chiar soprană Falcon; desfășoară elemente estetice de Belcanto integrate în romantismul verdian.

ELENA CERNEI - Verdi DON CARLO O don fatale

Interpretarea realizată de Elena Cernei în această scenă relevă un profil tehnic și estetic din cadrul căruia am ales parametrii cei mai importanți:

• sonoritatea se desfășoară prin

  • intensitate optimală

  • amploare extraordinară

  • atacul frazelor, în funcție de contest, se realizează energic iar uneori morbid într-un piano sublim

  • sunetele grave au amploare perfect timbralizată

  • sunetele acute sunt energice și rezultă dintr-o perfectă elasticitate de emisie

  • sprijinul pe coloană și susținerea acesteia se desfășoară într-un echilibru perfect care asigură fluiditatea sonoră și timbrală a frazării;

  • vibrato-ul este perfect dozat, excelent compactat cu alternanțe de vibrato intens și sunete non vibrate după necesitatea reperelor interpretative ale frazării;

  • legato și staccato de asemenea în perfect echilibru și impecabil realizate;

  • dozajul de intensitate conferă echilibru constant fonației pe toată durata interpretării;

  • modularea intensităților conferă noblețe expresivității interpretative;

• expresia sonoră adaugă:

  • inflexiuni în conformația coloanei sonore

  • modulații în configurația coloanei sonore

  • iar tensiunea coloanei sonore se menține între limitele fiziologice;

• culoarea este de nuanță închisă natural la

  • densitate abundentă

  • limpezime de maximă transparență

  • cu multiple inflexiuni de la nuanțele cele mai întunecate până la cele mai luminoase și chiar strălucitoare;

Această magistrală condiție interpretativă este rezultatul unui proces desfășurat în următoarele Etape din Sistemul Metodic elaborat de Elena Cernei prezentat, publicat și aplicată în premieră absolută la Simpozion și Masterclass CIMPAM Arezzo, Italia (1980) și publicate editorial Enigme ale vocii umane, Editura Lietra, București (1982), L'enigma della voce umana, Editura Quo Vadis, Roma (1987):

• pregătirea pentru condiția fizică fonatoare

  • gimnastica laringiană (trei exerciții pentru stabilizarea poziției laringiene în timpul fonației)

  • gimnastica generală (exerciții multiple și în mod special pentru dezvoltarea centurii mușchilor abdominali)

  • gimnastica respiratorie (educarea inspirației și expirației pentru susținerea coloanei sonore

• elaborarea mentală

  • Faza Cefalică a Fonației Insonore

• acordajul pentru sunetul primar laringian

  • Faza Laringiană a Fonației Semisonore

• calibrarea prin care sunetul final poate fi modelat prin articulație și pronunție

  • Faza Finală a Fonației Sonore

    • exersarea în mezza voce și piano a fiecărui motiv muzical

    • exersarea în plină voce dar în piano integrală cu pauze fiziologice

    • în spectacole și în concerte există pauze care trebuie respectate și în timpul studiului

    • nu se cântă nici-odată, mai ales un rol întreg, fără întrerupere

Unul din riscurile majore ale studiului vocal îl reprezintă discernământul în gestiunea tensiunii musculare între limitele fiziologice la nivelul laringian și la nivelul întregului corp. În această gestiune se integrează o suită de acte posturale a căroir pregătire este asigurată prin exerciții ce trebuie efectuate zilnic pentru menținerea eficienței fizicității organsimului.

Elena Cernei a înțeles că Fonația este determinată de fenomene obiective percepute prin senzații subiective. Tehnica vocală cultivă conștientizarea aplicativă a echilibrului dintre Obiectiv și Subiectiv.

Elena Cernei a fost o personalitate cu o imensă capacitate de muncă și un uriaș potențial sufletesc de dăruire în slujba cântului sănătos și frumos. A dorit și m-am alăturat cu dragoste și devotament dorinței sale de a asigura organizarea doctrinară, didactică și pedagogică a sistemului său de cultivarea vocii la toate nivelurile de la baza începătorilor până la perfecționarea celor avansați.

La Universitatea Națională de Muzică din București, în anul 2013, în urma invitației în cadrul prelegerilor la Școala de Înalte Studii Doctorale, am prezentat o amplă secțiune din Estetica vocală: Modele biotehnice și analitice în vocalitate: 1. Modelul biotehnic și fizicitatea fonatoare; 2. Modelul analitic și semiotica fonologică, dar și un Barem de Evaluare vocală, publicate ulterior de Editura UNMB.

BAREMUL DE EVALUARE VOCALĂ pornește de la cele patru calități fundamentale ale sunetului în acustică și dezvoltă 12 dimensiuni fonologice care conțin 32 de parametri care se divid în 20 de parametri obligatorii (figuri vocale obligatorii) și 12 parametri liberi (figuri vocale libere); mai există și 4 indici de evaluare evolutivă.

• Calitățile fundamentale ale sunetului (intensitatea, timbrul, înălțimea, durata) manifestă o dezvoltare în

  • dimensiunile fonologice care dezvoltă

    • parametrii fonologici și

    • indici de evaluare evolutivă

• Intensitatea = 3 dimensiuni + 11 parametri

• sonoritatea

  • intensitatea

  • amploarea

• emisia

  • atacul

  • sprijin/susținere

  • vibrato

  • legato/staccato

  • dozaj intensitate

  • modulare intensitate

• expresia sonoră

  • conformația coloanei sonore

  • configurația coloanei sonore

  • tensiunea coloanei sonore

• Timbrul = 3 dimensiuni + 6 parametri (2 + 4)

• culoarea

  • densitatea

  • limpezimea

• timbralitatea

  • omogenitate densitate cromatică

  • modulare densitate cromatică

• expresia timbrală

  • conformația cromatică

  • configurația cromatică

• Înălțimea = 3 dimensiuni + 6 parametri (6)

  • întinderea

• tipologia vocală

• tipologia de frază

• cantabilitatea în declamație

  • intonația

  • abilitatea metroritmică

• dicțiunea

  • pronunția

  • articulația

• Durata = 3 dimensiuni + 9 parametri (6 + 3) + 4 indici

• spontană

  • sunet

  • vocaliză

  • frază

  • indice timp durată de studiu

• tehnică

  • sunet

  • vocaliză

  • frază

  • indice timp interpretativ academic

• expresivă

  • sunet

  • cadență

  • frază

  • indice timp interpretativ personal

  • indice timp interpretativ de tradiție

În Modele biotehnice în vocalitate și în Estetica vocală am sistematizat și publicat parametrii vocali și liniile lor evolutive în aceste două tabele.

DIMENSIUNILE FONOLOGICE

Niveluri/Calităţi sunet	Intensitatea	Timbrul	Înălţimea (frecvenţa)	Durata
Începător – Voce	Sonoritatea	Culoarea	Întinderea	Spontană
Academic – Vocalitate	Emisia	Timbralitatea	Muzicalitatea	Tehnică
Artistic – Personalitate	Expresia sonoră	Expresia timbrică	Dicţiunea	Expresivă

DIMENSIUNILE ŞI PARAMETRII FONOLOGICI

Niveluri/Calităţi sunet	Intensitatea	Timbrul	Înălţimea (frecvenţa)	Durata
Începător – Voce	Sonoritatea Intensitate Amploare	Culoarea Densitate Limpezime	Întinderea Tipologia vocală Tipologia de frază	Spontană Sunet Vocaliză Frază
Academic – Vocalitate	Emisia Atacul Sprijin/Susţinere Vibrato Legato/Staccato Dozaj intensitate Modulare intensitate	Timbralitatea Omogenitatea densității cromatice Modularea densității cromatice	Muzicalitatea Intonaţia Abilitatea metro-ritmică	Tehnică Sunet Vocaliză Frază
Artistic – Personalitate artistică	Expresia sonoră Conformaţia coloanei sonore Configuraţia coloanei sonore Tensiunea coloanei sonore	Expresia cromatică Conformaţia cromatică Configuraţia cromatică	Dicţiunea Pronunţia Articulaţia	Expresivă Sunet Cadenţă Frază

Fiecare parametru este tratat câte un capitol în Estetica vocală unde sunt formulate definițiile și principiile fundamentale de la baza aplicabilității lor pentru performanța vocală.

În cadrul activității la Centrul Medical AUDIFON vom organiza programe de parcursuri teoretice și practice pentru profesioniști vocali în grupuri distincte după tipurile de activitate artistică și socială pentru vocea vorbită și cântată.

Acest barem, organizat în trei coloane verticale și alte trei orizontale, reprezintă un sistem de analiză și control al fonației la toate nivelurile de la începători la profesioniștii avansați pentru vocea vorbită și cântată.

Baremul cuantifică un sistem de evaluare a fonației definind următoarele niveluri evolutive:

• vocea sau natura vocală primordială

  • cuantificată perceptiv prin senzorialitate

• vocalitatea sau vocea cultivată academic

  • cuantificată perceptiv prin sensibilitate

• valoarea artistică

  • cuantificată prin potențialul de

    • dezvoltare în tipologia artistică

    • așezare într-o zonă repertorială

• personalitatea artistică

  • cuantificată de potențialul de afirmare

• vedeta artistică

  • cuantificată de potențialul de desăvârșire

    • vedeta relativă – caracteristici:

    • vedetism ambiguu

    • emfază

    • complexare

    • vedeta absolută – caracteristici:

    • vedetariat autentic

    • extaz

    • complexitate

• verbul vocal

  • manifestat prin consacrare

  • cuantificat de senzitivitate

  • cuantum sapiențial analizat de Fonosofie

Vocea umană este un fenomen fascinant a cărei explorare ne confruntă cu

• secrete se pot decodifica

• mistere se pot intui

• taine rămân inaccesibile conștientizării pot fi simțite în trăirea sinceră și totală a verbului vocal

Pornind de la Elena Cernei și revenind mereu la ea, am întreprins un excursus în vocalitatea unor mari artiști români și străini ai timpului său cu care a împărțit succese pe scenele românești și în marile teatre ale lumii. Tinerele generații au nevoie de exemplele marilor personalități ale tradiției românești și internaționale și consider perpetuarea lor o Datorie de Onoare pentru continuarea echilibrată a pregătirii lor în universități și a activității teatrelor lirice.

Muzica, Vocea, Vocalitatea, Arta Cântului ...

Dacă ar fi să definesc sintetic aceste concepte ale vieții noastre reunind interdisciplinar experiențele mele în Știință și Artă, Medicină și Muzică, Fonologie și Estetică vocală, aș putea considera Muzica drept Adevărul Suprem al Vieții sub semnul Armoniei iar Cântul drept cel mai frumos act al Inteligenței Umane desfășurat la limita dintre Spirit și Materie.

În Aura Vocalității Umane rafinat cultivate sălășuiește Misterul Fundamental al Vieții prin minunata interferență dintre Universul Obiectiv și Universul Subiectiv al ființei noastre spre echilibrul stabil dintre Fizic și Psihic, Tehnică și Estetică, Luciditate și Extaz.