ELENA CERNEI ... cad frunze galbene-n grădină ...

 

Cad frunze galbene-n grădină

şi-n picuri ploaia pe alei.

S-a dus mireasma de sulfină

de levănţică şi de tei ...

Iubesc toate cele patru anotimpuri şi pot spune că în memoria afectivă am numeroase repere şi simboluri de cea mai mare importanţă legate de toate cele patru. Toamna însă mi-a inspirat mereu o anumită linişte şi un echilibru pe fundalul unei bucurii datorate poate şi roadelor care se culeg şi al bilanţurilor care se fac. Toamna începeau anii de studiu şi stagiunile artistice iar astăzi continui să consider organizarea anului meu profesional începând cu primele zile ale toamnei. În cei douăzeci de ani petrecuţi alături de Iubita mea Soţie, marea artistă ELENA CERNEI, fiecare toamnă a însemnat Bucuria de Viaţă într-o multitudine de dimensiuni existenţiale aureolate de acea Stare de Graţie care este Dragostea şi a cărei Beatitudine eternizează tot ce poate fi mai frumos şi mai preţios în Esenţa noastră sufletească. Dacă Primăvara a adus ... atunci ... cândva ... fiorul de început al minunaţilor douăzeci de ani de viaţă petrecuţi împreună, Toamna cu belşugul ei a confirmat şi întărit de fiecare dată soliditatea unei Sfinte Legături sortite Comuniunii Perpetue ... Iar dacă cele douăzeci de toamne au reprezentat treptele Dragostei reconfirmate, cea de a douăzeci şi una Toamnă ... a adus ... despărţirea fizică existenţială ... o despărţire temporară ... echlibrată astăzi de conştientizarea unor revelaţii extraordinare din Viaţa Absolută a Armoniei Eternului Prezent Universal Divin ... 

 

Continui să parcurg Toamne de reculegere pline de emoţiile celor mai puternice senzaţii ale unor amintiri pe care vârtejul nostalgiilor şi căldura dorului mi le ordonează în retrăirea lor intensă de-a lungul paginilor de carte pe care le scriu ... încet, trainic şi profund ...

Un vânt hoinar adie-n noapte

pe-aleea licuricilor.

Parcă şi-acum se-aude-n şoapte

concertul greieraşilor.

Sunt versuri ilustrative ale tabloului toamnei aşa cum le-a desenat inspiraţia poetei Aurelia Pascali şi pe care compozitoarea Margareta Xenopol le-a trăit intens în spiritul său creator realizând o romanţă plină de farmec melodic şi poetic ascultată pentru prima data în viaţa mea în interpretarea Elenei Cernei care a inclus-o într-un superb disc de Romanţe editat de Casa de Discuri Electrecord în LP şi masterizat în CD peste ani. 

 https://www.youtube.com/watch?v=UpBBWO3nQaA

Am mai spus-o şi îmi face plăcere să repet faptul că de la primul impact, vocea Elenei Cernei a intrat în întreaga mea fiinţă asa cum intră aerul în plămânul unui nou născut odată cu prima inspiraţie ... De atunci, permanent, în mintea mea răsună neîncetat al său Verb Vocal în toate dimensiunile expresive ale vocii sale cântate şi vorbite. Este un fond sonor care potenţează forţele de concentrare ale minţii mele şi catalizează inspiraţiile. Percepţia aceasta încetează doar atunci când ascult ceva anume – vorbit ori cântat – pentru ca să reapară atunci când stau în linişte sprea marea mea bucurie. În fiecare anotimp, sărbătoare, fondul acesta vocal devine mereu altul în funcţie de reperele amintirilor şi nostalgiilor mele. Toamna, pe ploaie, la vederea frunzelor galbene, fiinţa mea se umple de inflexiunile sonore şi timbrale ale acestei minunate bijuterii muzicale şi vocale care este „Romanţa toamnei” de Margareta Xenopol pe versuri de Aurelia Pascali.

În cântul lor e amintirea

a doi pribegi îndrăgostiţi

ce şi-au jurat mai ieri iubirea

să fie-n viaţă fericiţi.

Elena Cernei a intepretat un vast repertoriu de operă, muzică vocal simfonică, baroc, muzică de cameră, lied, song, chanson, canzone, canzonetta, cântec, romanţă, exprimând mesajul artistic în opt limbi pe care le cunoştea foarte bine. Un loc aparte în sufletul său l-a ocupat Romanţa românească – univers emotiv în care găsim întreaga gamă a sentimentelor omeneşti; a iubit toate romanţele pe care le-a ascultat şi a admirat pe artiştii de toate genurile şi categoriile care au exprimat mesajul lor în romanţe, dar pentru interpretările sale, le-a ales pe acelea cu care sufletul său avea o rezonanţă cu totul deosebită. Sub aspectul esteticii interpretative, Elena Cernei acorda o importanţă capitală Cuvântului în deplinătatea forţei sale expresive; este forţa al cărei caracter se manifestă mult mai intens în Romanţa românească de cât în celelalte genuri tocmai datorită densităţii melodice şi armonice din relaţia sunet – cuvânt. Elena Cernei a dorit şi a reuşit să onoreze magistral frumuseţea estetică a Romanţei datorită eclectismului stilistic al vastei sale experienţe artistice întemeiate pe valoarea absolută a unei naturi vocale afirmată printr-o foarte completă pregătire tehnică şi estetică. În aceste interpretări, timbrul vocal al artistei asumă funcţional poziţia dominantă într-un univers expresiv plăcut surprinzător. Desfăşurarea tuturor parametrilor tehnici merge unanim spre consacrarea timbrului vocal: configurarea coloanei de sunet echilibrat proporţionată prin calibrata dozare şi modulare; măiestria originală a unui captivant balans între vibrato şi non vibrato, între portamente ascendente şi descendente; licenţele estetice personale ale unui efect de rezonanţă pluridimensională de la profundul şi răscolitorul registru de piept al sunetelor grave până la rafinatul efect kopfstimme; toate aceste dimensiuni estetice sunt integrate cu un gust excepţional guvernat de trăirea extatică în care temperamentul vulcanic se relaţionează cu luciditatea unui caracter artistic de o distinsă şi sobră demnitate. Această măiestrie pune în valoare timbrul vocal care slujeşte cuvântul printr-o magnifică bogăţie expresivă de la nuanţele cele mai strălucitoare la cele mai închise. Rigoarea tonală şi metroritmică a unei absolute muzicalităţi vin să completeze o interpretare care onorează simplitatea estetică a Romanţei conferindu-i majestuozitate stilistică. Elena Cernei utilizează starea de graţie a măiestriei vocale printr-o nobilă redimensionare a vocalităţii culte adaptate intimismului emotiv al Romanţei.

În fiecare sfârşit de toamnă, printre frunzele galbene şi sub picăturile de ploaie care se unesc pe obrajii mei cu picăturile de lacrimi, unduirea sonoră şi timbrală a acestei splendide „Romanţa toamnei” face ca să vibreze întreaga mea fiinţă ... într-o stare emotivă în care picăturile de lacrimă şi ploaie se sublimează într-o ... Apă Sfântă ... care transformă Durerea în Forţă şi Singurătatea într-o Linişte Creatoare iar inima mea se bucură ca într-o Sărbătoare însorită şi plină de flori metaforizând spiritual Toamna ... 

 

Cad frunze galbene-n grădină

şi-n picuri ploaia pe alei.

În inimi însă-i sărbătoare

cu soare cald şi flori de tei ...

În aria antică, lied, muzica de cameră, dar mai ales în Romanţa românească, interpretarea marii artiste Elena Cernei ne consimte impactul emotiv cu personalitatea sa umană în deplinătatea profunzimii sale afective de o grandioasă simplitate. Reascultând interpretarea acestor romanţe, retrăiesc momente de viaţă în care Elena Cernei încânta pe toţi acei care, cunoscând-o pe şcenă prin legendarele sale personaje, suprindeau, în viaţa de toate zilele, simplitatea, calmul, vocea vorbită profund impostată în piept aşa cum natura îi era conformată fără nici cel mai mic efort de amplificare sau de emfatizare. Prin însăşi natura sa, Elena Cernei era măreaţă chiar şi în viaţa privată; o femeie de o frumuseţe copleşitoare, înaltă, cu o armonie a trupului a cărei mişcare lentă şi elastică perfect naturală şi deci deloc studiată, punea în evidenţă splendoarea legendară a picioarelor sale devenite subiect de admirativă conversaţie peste tot pe unde a cântat şi încântat în această lume. Îi plăcea eleganţa sobră dar generos împodobită cu bijuterii de aur masiv, inele şi brăţări cu pietre extrem de preţioase iar blănurile asortate culorilor şi croielilor toaletelor sale, completau o figură care, fără intenţie şi deci fără efort, făcea senzaţie şi stârnea succesul chiar printr-o simplă apariţie pe o stradă, într-un parc ori într-o sală de spectacol. Oamenii o iubeau, o admirau şi o doreau mai mult în viaţa publică, ea fiind un om care se simţea foarte bine retrasă în intimitatea casei sau a grădinii de la Periş; se ştia că, în afara spectacolelor şi concertelor, atunci când era în ţară, în viaţa socială apărea foarte puţin, strictul necesar, iar atunci când oamenii o vedeau, se auzea un zumzet al murmurului lor ... „Cernei!” ... repetat într-o avalanşă de şoapte emoţionate. Sunt şcene la care am asistat, de când eram elev, îndrăgostit în secret, custodind în sufletul meu o teribilă taină pe care nu aveam curajul s-o mărturisesc ... Iar când impactul cu oamenii era foarte apropiat – pe stradă ori în teatru, de la portarul care îi deschidea uşile larg, oamenii din orchestră, cor, balet, colegii, cabinierele, croitoresele, absolut tuturor le răspundea la salut cu un zâmbet cald, cu o voce amplă care rezulta dintr-o uşoră atingere a coardelor vocale cu aerul expirat graţie unei tehnici pe care mi-a împărtăşit-o în detaliu. Ochii săi deosebiţi se mobilizau uneori într-o energică privire scrutătoare care parcă explora pe oameni. Ea considera că toţi oamenii sunt frumoşi fiindcă sunt fiii lui Dumnezeu care nu poate să aibe fii urâţi ... De asemenea afirma energic că toate vocile sunt frumoase deoarece vocea este darul lui Dumnezeu care nu poate face daruri urâte ... Iar când interlocutorii săi exclamau – şi totuşi! ... – ea recunoştea că, unii oameni, din foarte multe motive, pot să urâţească darurile primite de la Dumnezeu şi atunci frumuseţea lor devine ... urâciune ... în figură, în voce, în caracter şi ... vai! ... chiar şi în suflet ... Elena Cernei primise o educaţie în familie în spiritul Dragostei faţă de Om iar acest principiu şi l-a consolidat încă de pre vremea când era soră de spital şi alina durerile oamenilor. După terminarea liceului, în plina desfăşurare a celui de al doilea război mondial, în imposibilitatea de a urma imediat Conservatorul, a reuşit la selecţia foarte severă a unui examen de admitere la o Şcoală de Cruce Roşie patronată de Regina Elena a României studiind în regim de internat la Sinaia; între timp familia avea să părăsască casa şi gospodăria din Bairamcea, în sudul Basarabiei, pentru a se refugia peste Prut ca apoi să coboare spre Bucureşti. Deci înainte de a urma Conservatorul şi de a fi angajată solistă, mai întâi la Filarmonica şi apoi la Opera din Bucureşti, Elena Cernei a lucrat în spital timp de patru ani confruntându-se cu suferinţele oamenilor şi oferindu-le generos disponibilitatea alinării lor. Credincioasă Pravoslavnică, iubea şi respecta Omul la toate nivelurile sociale şi pătrunsese profund semnificaţia spirituală a acelor versete din Evanghelia după Ioan care spun că: Gloria lui Dumnezeu este omul viu.

 

În acest univers expresiv al Romanţei româneşti, Elena Cernei a ilustrat întreaga paletă afectivă a personalităţii sale integrând estetismul său genial în conjuncţie cu stilul impecabil într-o interpretare cu totul deosebită. Artista aplică o concepţie interpretativă elaborând procedee absolut originale atunci când intepretează romanţe foarte cunosute de public graţie abordării lor de către mulţi alţi artişti; Cernei doreşte să ofere unghiuri stilistice deosebite şi reuşeşte admirabil în titluri precum „Steluţa” (Dumitrache Florescu – Vasile Alecsandri), „Dor de răzbunare” (George Cavadia – Carol Scrob), „Să treci prin lume fără dor” (Alexandru Leon – Grigore Perieţeanu, care se asculta mult în familia mea când eram copil, compozitorul Alexandru Leon fiind un unchi al tatălui meu); de asemenea unele romanţe moderne ale secolului al XX-lea precum „Romanţa inimii” (Margareta Xenopol – Ion Minulescu) ori „În micul orăşel” (Ion Vasilescu – Eugen Mirea); din ultima, mai ales la vreme de ... toamnă ... şi ... frunze galbene ... mă trec fiorii ori de câte ori reascult inflexiunile grave ale rezonanţei de piept intonând fraza ... acolo într-o tristă zi de toamnă ... 

https://www.youtube.com/watch?v=2GrUL4sFei8

Dar spiritul explorator al artistei i-a manifestat afinităţile şi către unele titluri foarte rar abordate sau chiar deloc în ultimele decenii, Elena Cernei fiind cea care le-a relansat: „Când amintirile” (Vasile Popovici – Mihai Eminescu) sau romanţele moderne „Şi dacă ramuri bat în geam” (Ioan R. Nicola – Mihai Eminescu), „De vrei să mori” (Margareta Xenopol – Otilia Cazimir), „Romanţa toamnei” (Margareta Xenopol – Aurelia Pascali) care se află în centrul acestei evocări. Un loc aparte îl ocupă romanţa „Doi ochi eu am iubit în viaţă” (muzica şi versurile de Grigore Ventura) care are caracterul unei adevărate arii de salon finalizată apoteotic aemenea unui arioso operistic. Este o romanţă foarte veche, de pe la sfârşitul secolului al XIX-lea când a făcut o mare epocă fiind apoi din ce în ce mai puţin abordată. Autorul ei, Grigore Ventura (1840 – 1909), muzician, poet, scriitor, gazetar celebru al timpului său şi care semna cu pseudonimul ... „Rică Venturiano” ... uneori „R.Vent...” – a fost imortalizat şi în comedia „O noapte furtunoasă” de către Ion Luca Caragiale.

Elena Cernei a abordat experienţa Cuvântului şi la nivelul poetic al creativităţii talentului său; există un mare număr de poeme ale artistei adunate sub titlul „Cosmica” şi pe care le voi integra editorial în opera biografică la care lucrez. Unul dintre aceste poeme a emoţionat în mod deosebit pe Jean Lucaci, dirijorul formaţiei orchestrale ale acestor imprimări, care a dorit să compună muzica romanţei „A doua primăvară”, lucrare extrem de interesantă şi care emană un farmec cu totul special. Pe lângă această contribuţie componistică, lui Jean Lucaci i se datorează admirabilele aranjamente orchestrale ale unui ansamblu în care tot el se afla, când la pian, când la prima vioară, în funcţie de specificul muzical al lucrărilor.

Pornind de la nostalgia toamnei şi a frunzelor galbene, am evocat personalitatea marii artiste Elena Cernei în parcursul estetic şi stilistic al unui gen artistic mai intens şi mai complex cum este Romanţa românească. În interpretările accesibile în CD-ul realizat de Electrecord dar şi online în Profilul Youtube Elena Cernei, putem pătrunde în universul emotiv uman al unei mari artiste care continuă să încânte melomanii de pe toate meridianele lumii.

Aceste bijuterii vocale înseamnă pentru mine fiorul de supremă încântare ce mi-a încununat Dragostea faţă de Elena Cernei – Artista, Femeia, Soţia – care a fost şi va rămâne în Etern Norocul vieţii mele prin Divina Binecuvântare. Am ascultat vocea sa de nenumărate ori în public sau în intimitate când o însoţeam şi eu pe clapele pianului. Mă emoţiona în mod deosebit „Steluţa” de Dumitrache Florescu pe vesurile lui Vasile Alecsandri şi mai ales în anumite momente ale serii când Iubita mea intona într-o splendidă mezzavoce plutirea vocală pe undele unei priviri îndreptate către o anumită stea de pe cer ... Iar astăzi, în momentele nopţilor mele de drag nestins şi dor chinuitor, privesc această ... stea dulce şi iubită a sufletului meu ... vibrând la refrenul în care sălăşuieşte întreaga esenţă afectivă a fiinţei mele ... 

https://www.youtube.com/watch?v=lH9Rbyi0UGM 

 

... şi-adeseaori la tine

când noaptea e senină

pe plaiul nemurirei

te caută al meu dor ...

REVISTA MUZICALĂ RADIO 27.11.2014

 

VALERIA RĂDULESCU - Primadonna Absolută a Operetei

 

Valeria Rădulescu (Micești, 25 iulie 1929 - Micești, 27 octombrie 2021) a fost una dintre foarte puţinele dive care recunoaştea cu mândrie vârsta, deoarece îşi menţinea majestuoasa frumuseţe şi nobila distincţie deşi trecuseră multe decenii de la debutul său în operă sau de la debutul în operetă şi de la gloriosul final al unei cariere artistice de mare anvergură şi intensitate, naţională şi internaţională. Valeria Rădulescu onora totdeauna aceste sărbătoriri cu energia unui entuziasm în care reunea bucuria de viaţă în relaţiile cu oamenii, cu natura şi cu universul pe care îl contempla cu robusteţea unei trainice filosofii de viaţă în care profunzimea şi umorul erau învăluite de sonoritatea şi timbralitatea vocii sale cu aceiaşi fascinantă forţă expresivă manifestată în cariera sa națională și internațională de mare prestigiu.

 Îmi este foarte greu să vorbesc la timpul trecut despre această fascinantă personalitate umană și artistică alături de care am crescut de mic copil, m-am dezvoltat într-ale muzicii și vocilor iar când am revenit în țară după mai mulți ani ne-am bucurat evocând și retrăind marea istorie a Teatrului de Operetă din România a cărei protagonistă a fost vreme de un sfert de secol la cel mai înalt nivel artistic.

Valeria Genelli Rădulescu s-a născut la Miceşti, judeţul Argeş, unde s-a bucurat de doi minunaţi părinţi: Preotul Teodor Rădulescu şi soţia sa Eleonora care au crescut-o şi educat-o în spiritul credinţei în Dumnezeu şi al respectului faţă de valorile autentice ale muncii cinstite. La vârsta de trei ani a manifestat pentru prima dată aptitudini muzicale fapt care i-a determinat pe părinţi să urmărească foarte atent evoluţia sa; lecţiile de vioară şi pian desfăşurate în anii de şcoală şi liceu aveau să stimuleze o muzicalitate care a favorizat dezvoltarea unei voci apreciată de toată lumea ca fiind foarte importantă şi deci de cultivat ceea ce tânăra fată a şi făcut cu seriozitate şi pasiune. În anul 1947, după absolvirea liceului, s-a înscris la Conservatorul din Bucureşti dar şi la Facultatea de Filosofie din dorinţa de a-şi desăvârşi un profil cultural consistent care avea să completeze eficient viitoarea sa personalitate artistică.

LIVIA VRĂBIESCU-VAȚIANU

Profesoara sa de canto era Livia Vrăbiescu-Vaţianu, soția celebrului tenor român Romulus Vrăbiescu, reputată personalitate pedagogică de la a cărei şcoală au pornit în cariera aristică valoroase elemente precum Magda Ianculescu sau Marina Krilovici. Impecabila Maestră avea o tehnică germană aplicată cu rigoare şi severitate urmărind impostaţia atât cea vocală cât şi cea culturală orientate spre configurarea unui stil adecvat specificului natural şi artistic al fiecărei eleve. 

Valeria Rădulescu acumulează cu mare eficienţă noţiunile tehnice pe care şi le însuşeşte rapid dovedind o evoluţie vocală impresionantă manifestată încă de la început în zona stilistică a sopranei de coloratură dramatică; acutele şi supra-acutele spectaculare reprezentau încununarea unui registru central robust ale cărui nuanţe timbrale dense ofereau o generoasă disponibilitate notelor grave cu mari disponibilităţi în accentuarea expresivităţilor dramatice; cu timpul vocalitatea i s-a dezvoltat şi i-a permis abordarea simultană a repertoriului de coloratură, liric lejer, liric spint şi dramatic datorită unei elasticităţi a emisiei care conferea profilului vocal o agilitate integrată foarte subtil într-o estetică rafinată. Tehnica germană a Doamnei Vrăbiescu cultiva un admirabil efect de rezonanţă kopfstimme pe care Valeria Rădulescu avea să-l valorifice din plin în viitoarea sa carieră de primadonna a genului de operetă. Din dorinţa unei perfecţionări artistice cât mai complete, a luat lecţii şi cu doi mari artişti ai vremii: baritonul Petre Ştefănescu-Goangă şi mai ales tenorul Dinu Bădescu.

La absolvirea Conservatorului, tânăra artistă, după o serie de experienţe muzicale ale vieţii culturale bucureştene încă din anii studenţiei, susţine un concurs audiţie la Opera Română din Bucureşti unde calităţile sale vocale şi interpretative sunt apreciate foarte favorabil; din motive organizatorice, i se propune o angajare provizorie în Corul Operei cu participări solistice urmând ca, pe parcurs, să se procedeze la angajarea sa ca solistă. Valeria Rădulescu acceptă din pasiunea pentru operă fiind conştientă că începerea carierei în atmosfera artistică a teatrului din acei an reprezenta prilejul unei creşteri artistice de mare importanţă. 

VALERIA RĂDULESCU prima din dreapta sus, într-o scenă din actul al doilea al operei AIDA de Verdi, iar în mijloc, în rolul Amneris se află mezzosoprana ZENAIDA PALLY

Alternând roluri mai mici cu prezenţe în recitaluri şi concerte şi activitatea în cor, Valeria Rădulescu participă la evenimentele tuturor producţiilor artistice ale teatrului; îşi aminteşte cu mare emoţie de acei ani evocând numele marilor artişti care i-au marcat începutul carierei: regizorii Jean Rânzescu, George Teodorescu, Panait Victor Cottescu, Eugen Gropşeanu; dirijorii Egizio Massini, Jean Bobescu, Alfred Alessandrescu, Constantin Bugeanu, Mihai Brediceanu; sopranele Dora Massini, Valentina Creţoiu, Ana Tălmăceanu-Dinescu, Arta Florescu, Ioana Nicola, Maria Voloşescu, Lella Cincu, Elisabeta Neculce-Carţiş, Iolanda Mărculescu, Magda Ianculescu; mezzosopranele Zenaida Pally, Venera Rogozea, Nella Dimitriu, Elena Cernei; tenorii Dinu Bădescu, Ionel Tudoran, Mihail Ştirbei, Garbis Zobian, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Valentin Teodorian; baritonii Petre Ştefănescu-Goangă, Şerban Tassian, Mihail Arnăutu, Octav Enigărescu, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Dan Iordăchescu; başii Nicolae Secăreanu, Nicolae Teofănescu, Mircea Buciu, Viorel Ban. Am dorit să-i numesc pe toţi acei de care Valeria Rădulescu îşi aminteşte astăzi cu duioşia uor binefăcătoare nostalgii ale marilor senzaţii de artă vocală. 

VALERIA RĂDULESCU - Verdi RIGOLETTO Gilda - Opera Română din Cluj

În anul 1957 debutează la Opera Română din Cluj în rolul Gilda din „Rigoletto” de Verdi în regia lui Anghel Ionescu-Arbore, sub bagheta lui Alexandru Taban şi având ca parteneri pe tenorul Teodor Anastasiu, baritonul Vasile Bărbieru, basul Ion Udrescu, mezzosoprana Eleonora Jianu în rolurile principale; succesul este răsunător şi prilejuieşte şi alte colaborări cu prestigioasa Operă din Cluj. 

VALERIA RĂDULESCU și regizorul ANGHEL IONESCU-ARBORE - după spectacolul cu RIGOLETTO

Între timp, trecând deja cinci ani de activitate pe scena Operei din Bucureşti fără concretizarea unei angajări ca solistă, Valeria Rădulescu se înscrie la un concurs la Teatrul de Operetă din Bucureşti care avea nevoie de noi solişti şi unde produce o revelaţie urmată de imediata sa angajare. Tânăra artistă vede această angajare ca pe ceva provizoriu în aşteptarea unei posibilităţi de a deveni ulterior solistă a Operei. 

 

Aşadar, în anul 1959, Valeria Rădulescu devine solista Teatrului de Stat de Operetă din Bucureşti întâlnind printre colegi, personalităţi artistice de cultură şi talent care evoluau cu mare succes în marile titluri ale autorilor români şi străini de operetă. Sopranele Silli Popescu, Puica Alexandrescu, Anna Kelly-Vasilopol, Lilli Duşescu, Lucia Roic, Getta Mara, Lidia Popescu care, împreună cu subretele Virginica Romanowsky, Elisabeta Henţia, Cella Tănăsescu, Valli Niculescu, Constanţa Câmpeanu şi Marica Munteanu angajată în urma aceluiaşi concurs cu ea, împărţeau succesele cu tenorii Ion Dacian, Viorel Chicideanu, Mihail Petculescu, Nicolae Ţăranu, Richard Deutsch, Petre Valentin ori cu baritoni precum Mircea Nemens, Silviu Gurău, Nicolae Ionescu-Dodo, Duşan Bugarin, Iancu Groza, Gabriel Gheorghiu. 

VALERIA RĂDULESCU - Zeller VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI Prințesa

Primadonele intepretau cu farmec rolurile de operetă în contextul estetic dominant al unui lirism delicat îmbinat cu eleganta teatralitate a şcenelor de proză discret nuanţate. Cultivată impecabil la şcoala Doamnei Lidia Vrăbiescu-Vaţianu, perfecţionată în atmosfera artistică a Operei Române din Bucureşti, Valeria Rădulescu pune în valoare o vocalitate excepţională de o autentică impostaţie care lansează un nou mod de cânt în operetă şi un model de primadonna în premieră absolută. 

 VALERIA RĂDULESCU - Zeller VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI Prințesa

Sonoritatea amplă, penetrantă, incisivă în momentele culminante, perfect corelată cu timbrul de o frumuseţe unică desfăşurat într-o multitudine de inflexiuni expresive şi integrate în virtuozismul mutiplelor dimensiuni ale cântului de linie ori de agilitate mergând până la incandescentele vibraţii ale unor uimitoare supra-acute, profilează prin Valeria Rădulescu, un nou calibru de primadonna în operetă conferind rolurilor greutate artistică şi consistenţă emotivă fără precedent. 

MARIA WAUWVRINA și VALERIA RĂDULESCU - Zeller VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI

Primul rol abordat este Prinţesa din VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI de Zeller; la repetiţii este îndrumată de regizorul producţiei care era Ion Dacian, dirijorul Traian Mihăilescu, maestrul de cor şi dirijorul Constantin Rădulescu, maestra de balet Elena Penescu-Liciu şi excepţionalul pianist corepetitor Theodor Sibiceanu; încă de la repetiţii se prevede un mare succes pentru tânăra debutantă. Într-o zi, într-una din sălile de repetiţii, în jurul pianului, Valeria Rădulescu îi suprinde pe aceşti mari maeştri ai genului într-o discuţie foarte serioasă asupra partiturii dar manifestând şi o anumită discreţie la apariţia sa ceea ce o determină să-i întrebe curioasă: „Ce faceţi aici şi de ce aţi rostit numele meu adineauri?”; unul dintre maeştri îi răspunde: „Studiem cadenţele rolului din arii şi duete ca să mai adăugăm nişte supra-acute pentru glasul tău fenomenal!”. Noua protagonistă a Operetei din Bucureşti se impunea sub semnul unui virtuozism vocal care avea să marcheze o epocă glorioasă atât pentru cariera sa cât şi pentru istoria teatrului. 

 VALERIA RĂDULESCU - Dendrino LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT Martha

După formidabilul succes de la debut, urmează rolul Martha din LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT de Gherase Dendrino, pregătit cu însuşi autorul care era şi dirijorul spectacolului şi cu regizorul Nicuşor Constantinescu. Valeria Rădulescu creează un personaj intens temperamental, încununând virtuozismul tehnic vocal cu o apariţie scenică încântătoare fermecând publicul şi partenerii. Dacă rolul Prinţesei din „Vânzătorul de păsări” de Zeller avea să-l intepreteze 7 stagiuni, mai frecvent în primele patru, rolul Martha din „Lăsaţi-mă să cânt” l-a interpretat timp de 15 stagiuni consecutive la Bucureşti dar şi în turneele din străinătate ale teatrului pentru care s-a pregătit chiar o versiune în limba germană. 

 

VALERIA RĂDULESCU - Lehar VĂDUVA VESELĂ rolul titular, Hanna Glavari

În urma suceselor repurtate în aceste două roluri de debut, încântat de noua primadonna, Ion Dacian o distribuie în Hana Glavari, rolul titular al faimoasei VĂDUVA VESELĂ de Lehar regizată chiar de el şi beneficiind de baghetele marilor dirijori precum Gherase Dendrino, Constantin Rădulescu, Mircea Ionescu. 

VALERIA RĂDULESCU și ION DACIAN - Lehar VĂDUVA VESELĂ

Succesul extraordinar îl determină pe Ion Dacian să o titularizeze în acest rol pe care Valeria Rădulescu îl va interpreta neîntrerupt 12 stagiuni atât la Bucureşti cât şi în alte oraşe ale ţării dar şi în fosta URSS la Moscova în limba rusă şi în marile turnee europene ale teatrului bucureştean în versiunea originală în limba germană. 

 VALERIA RĂDULESCU și MIRCEA NEMENS - Lehar VĂDUVA VESELĂ

Valeria Rădulescu devine prin cânt şi apariţie scenică prototipul ideal al personajului; la Bucureşti, în perioada 1964-1971 a fost unica interpretă a rolului cântându-l de peste 300 de ori. 

VALERIA RĂDULESCU - Lehar VĂDUVA VESELĂ rolul titular, Hanna Glavari

Putem spune că „Văduva veselă” de Lehar în care a debutat în 1960 a marcat definitiv parabola ascedendentă a unei cariere de mare prestigiu pe care Valeria Rădulescu o începea oferind un nou tip de primadonna în operetă. 

VALERIA RĂDULESCU - Friml ROSE MARIE rolul titular

Dacă primele trei roluri ale debutului erau în lucrări deja existente în repertoriul teatrului, următoarele roluri le interpretează în premierele noilor producţii: 1960 LYSISTRATA de Gherase Dendrino (Pallas-Atena), 1962 ROSE MARIE de Friml (rolul titular) şi PAGANINI de Lehar (Anna Elisa şi Bella Giretti), 1963 SĂRUTUL CIANITEI de Miriutin (rolul titular) şi ANTON PANN de Alfred Mendelsohn (Anica), 1964 PRINȚESA CIRCULUI de Kalman (Contesa Lydia) şi TÂRGUL DE FETE de Filaret Barbu (Daria). 

SILLI POPESCU și VALERIA RĂDULESCU - Lehar PAGANINI

În aceste roluri în care se alternează cu Silli Popescu, Lilli Duşescu, Lucia Roic, Cella Tănăsescu, Valli Niculescu, Marica Munteanu şi Cleopatra Melidoneanu, interpretarea Valeriei Rădulescu aduce din ce în ce mai pregnant noutatea noului său model de primadonna conferind vocalităţii rolurilor de operetă consistenţă estetică şi eleganţă stilistică. Participă la turneele teatrului în Italia, la Festivalul Internaţional de Operetă de la Triest dar şi în alte oraşe.

VALERIA RĂDULESCU și LUDOVIC SPIESS - Filaret Barbu TÂRGUL DE FETE

În această perioadă, Constantin Bugeanu, marele dirijor şi estet al muzicii care o preţuia la cele mai înalte cote, o solicită la realizarea unor producţii de operă şi de concert care au însemnat mari evenimente ale vieţii artistice româneşti desfăşurate sub bagheta sa prestigioasă. Astfel Valeria Rădulescu interpretează rolul Regina Nopţii din FLAUTUL FERMECAT de Mozart prezentată sub formă de concert la Sala Palatului la 20 martie 1964 alături de Ludovic Spiess (Tamino), Ioan Hvorov (Sarastro); din distribuţie mai făceau parte Elisabeta Neculce-Carţiş şi Niculina Cârstea. La 1 şi 2 martie 1965, interpretează rolul Woglinde din AURUL RINULUI de Wagner în formă de concert la Ateneul Român alături de Elisabeta Neculce-Carţiş, Martha Kessler, Nicolae Florei, Marius Rinzler, Ioan Hvorov, Vasile Moldoveanu. La 23 decembrie 1965, în cadrul Stagiunii 1965/1966 a Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii, sub bagheta aceluiaşi genial dirijor Constantin Bugeanu, are loc pe şcena Sălii Palatului un concert extraordinar cu SIMFONIA a VIII-a în Mi bemol major de Mahler, pentru dublu cor, cor de copii, solişti şi orchestră, în primă audiţie pentru România; soliştii sunt: Emilia Petrescu, Valeria Rădulescu, Virginia Gudzichievici, Dorothea Palade, Milka Nistor, Octav Enigărescu, Corneliu Fânăţeanu, Marius Rinzler; conduse de Aurel Grigoraş şi Elena Vicică, participau Corul Mare şi Corul de Copii al Radioteleviziunii şi Corul Filarmonicii Române „George Enescu”.

VALERIA RĂDULESCU și ION DACIAN - Filaret Barbu TÂRGUL DE FETE

La zece ani de la debutul absolut în operă şi la cinci ani de la debutul în operetă, personalitatea artistică a sopranei Valeria Rădulescu era deja configurată ca o primadonna absolută şi se pregătea să inaugureze perioada unui deceniu decisiv gloriei sale naţionale şi internaţionale. În acest deceniu, Valeria Rădulescu devine protagonista celor mai mari evenimente artistice din istoria Operetei bucureştene, titluri de mare importanţă şi popularitate ale genului, roluri de o complexitate virtuozistică, estetică, teatrală la paritate cu marile roluri de operă. Vocalitatea somptuoasă complet definită artistic a Valeriei Rădulescu onorează publicul şi teatrul cu creaţiile sale interpretative în calitate de protagonistă a următoarelor premiere.

  VALERIA RĂDULESCU - Lehar ȚARA SURÂSULUI Liza

Duminică 10 aprilie 1965 intepretează rolul Liza din ȚARA SURÂSULUI de Lehar în regia lui Ion Dacian, conducerea muzicală a lui Gherase Dendrino imediat preluată de Constantin Rădulescu.

VALERIA RĂDULESCU și ION DACIAN - Lehar ȚARA SURÂSULUI

Partenerii sunt Ion Dacian, Valli Niculescu urmată imediat de Marica Munteanu, Bimbo Mărculescu, Nae Roman, Maria Wauwrina, George Groner. 

VALERIA RĂDULESCU și NICOLAE ȚĂRANU - Lehar ȚARA SURÂSULUI

În această operetă a mai avut parteneri de-a lungul stagiunilor pe Nicolae Ţăranu, Ludovic Spiess, Eugen Fânăţeanu, Dorin Teodorescu, N.Ionescu-Dodo, Tiberiu Simionescu. 

VALERIA RĂDULESCU - Lehar ȚARA SURÂSULUI Liza

Rolul său a fost intepretat şi de Lucia Roic, Lilli Duşescu şi Lucia Ţibuleac peste mai mulţi ani. Ultima reprezentaţie a sa cu această operetă a fost la 19 martie 1981.

 VALERIA RĂDULESCU - Lehar ȚARA SURÂSULUI Liza

Revenind la evenimentul premierei de la 10 aprilie 1965, întreaga producție se bucură de un răsunător succes de public și de presă dar Valeria Rădulescu repurtează un succes personal de mare anvergură și care marchează totala sa afirmare la începutul parabolei de apogeu a carierei sale artistice naționale și internaționale. Datorită succesului de public și de presă, ȚARA SURÂSULUI devine un punct de mare atracție în viața culturală bucureșteană dar și națională deoarece artiști și public din diverse orașe ale țării vin să vadă acest spectacol și să asculte vocile. Ceea ce va urma de acum înainte în parabola artistică națională și internațională a marii artiste Valeria Rădulescu va reprezenta o suită de triumfuri în care natura vocală și cultura muzicală stilistică se vor sublima în legendare momente artistice marcând evenimente de amploare istorică pentru genul de operetă în România.

VALERIA RĂDULESCU - Lehar ȚARA SURÂSULUI Liza

 

Cu mare bucurie evoc unele fragmente din cronicile de după premieră semnate de două personalități de frunte ale criticii muzicale românești și ale căror considerații sunt foarte importante pentru personalitatea marii noastre artiste.

 VALERIA RĂDULESCU - Lehar ȚARA SURÂSULUI Liza

... Valeria Rădulescu – remarcată și cu alte prilejuri anterioare – s-a impus prin amploarea și extensiunea glasului său, prin evidenta ei cultură muzicală, ca și prin calități actoricești demne de luat în considerație ... Edgar Elian INFORMAȚIA CAPITALEI, 14 iunie 1965.

... În principalul rol feminin, Valeria Rădulescu – Liza, aduce pe lângă tinerețea și farmecul personal – fără de care opereta nu e de conceput – și o contribuție muzicală valoroasă. Se simt în cântul ei posibilități numeroase de sensibilitate și dramatism, cu o adaptare adecvată operetei și, în general, o cultură muzicală de orizont mai larg, care îi asigură de la început succesul. Glasul este frumos timbrat, strălucitor și puternic cu deosebire în acut ... Ada Brumaru CONTEMPORANUL, 14 iunie 1965.

 VALERIA RĂDULESCU - Lehar ȚARA SURÂSULUI Liza

În continuarea acestor citate de cronici, doresc să evoc considerațiile făcute de marele impresar Viktor Israelievici Vladarski (1898-1981) care se împrietenise cu Ion Dacian la Viena în urmă cu două decenii menținând legătura. Viktor Vladarski este unul dintre cei mai mari impresari ai istoriei alături de Solomon Hurok (1888-1974) și Sandor Gorlinski (1908-1990). Vladarski a impresariat mari personalități artistice precum compozitorii Richard Strauss, Jean Sibelius, Korngold, Hector Villa Lobos sau marii dirijori Klemens Kraus, Hans Swarowski, Georges Pretre, Karl Böhm; de asemenea au fost reprezentați de impresariatul său mari artiști precum Aureliano Pertile, Beniamino Gigli, Giacomo Lauri Volpi, Lotte Lehmann, Maria Jeritza, Anja Silja, Mario Del Monaco, Wolfgang Windgassen, Giuseppe Taddei, Birgit Nilsson, Leonie Rysanek, Astrid Varnay, Martha Modl, Nicolai Gedda, Nicolai Ghiaurov și mulți alții iar din România ... Elena Cernei ... care mi-a povestit foarte multe aspecte ale personalității acestui mare om de muzică și de artă. Peste ani, aveam să aflu de la Maestrul Dacian că Vladarski, invitat la un spectacol, rămăsese uimit de apariția, prezența scenică, vocea primadonnei Valeria Rădulescu afirmând că este un fenomen vocal cu totul deosebit cultivat la cele mai înalte exigențe de operă și operetă dovedind elevată cultură stilistică pe lângă formidabilul talent scenic ce reliefează frumusețea fantastică a personajului. Imediat Vladarski i-a spus lui Dacian că Valeria Rădulescu poate fi o ideală interpretă a rolului titular din GRÄFIN MARIZA (CONTESA MARITZA) de Kalman și nu numai făcând referiri și la alte roluri. Vladarski fusese prieten cu Lehar și Kalman și cunoștea perfect atât exigențele respectivelor partituri cât și nivelul la care erau interpretate aceste roluri în teatrele lumii de la acel moment. În urma conversațiilor cu Vladarski, Ion Dacian a programat reprezentarea operetei CONTESA MARITZA pentru stagiunea 1967/1968 deoarece pentru stagiunea următoare programele erau deja complet elaborate.

VALERIA RĂDULESCU - Lopez SECRETUL LUI MARCO POLO Mi Tzu Ti

La 4 noiembrie 1966 interpretează rolul Mi Tzu Ti din SECRETUL LUI MARCO POLO de Lopez (premieră în România), în regia lui Nicuşor Constantinescu, sub bagheta lui Liviu Cavassi, parteneri fiind Ion Dacian, Marica Munteanu, Bimbo Mărculescu, Tamara Buciuceanu, George Groner, Nae Roman, George Hazgan. 

VALERIA RĂDULESCU - Lopez SECRETUL LUI MARCO POLO Mi Tzu Ti

Această producţie s-a datorat prieteniei pe care Ion Dacian o legase cu marele artist francez Louis Mariano, renumit interpre al operetelor lui Francisc Lopez. Spectacolul era antrenant, cu o scenografie adoptând un modern simbolism foarte eficient şi adecvat spiritului muzicii şi al acţiunii. 

 

ION DACIAN, VALERIA RĂDULESCU, TAMARA BUCIUCEANU, MARICA MUNTEANU, BIMBO MĂRCULESCU 

la finalul premierei cu SECRETUL LUI MARCO POLO de Lopez

În această operetă partenerii Valeriei Rădulescu au mai fost Nicolae Ţăranu, Anton Negoiţescu, Eugen Fânăţeanu, Eugen Savopol, Dorin Teodorescu, Alexandru Ioniţă, Constanţa Câmpeanu, Vali Niculescu, Daniela Diaconescu, Toni Buiacici, Ion Dinu, Virgil Bojescu, Lya Turowski, Mia Chirilescu iar în rolul ei, ulterior au mai intrat sopranele Adriana Codreanu, Cella Tănăsescu, Cleopatra Melidoneanu, Lucia Roic, Valli Niculescu. A interpretat acest rol de foarte multe ori timp de 11 ani, utimul spectacol al său având loc duminică 9 ianuarie 1977 la matineu.

VALERIA RĂDULESCU - Strauss SÂNGE VIENEZ Franzi Cagliari

La 24 februarie 1967, un eveniment deosebit îl reprezintă interpretarea rolului Frantzi Cagliari din SÂNGE VIENEZ de Strauss în regia lui Ion Dacian, sub bagheta lui Gherase Dendrino imediat preluată de Constantin Rădulescu, parteneri fiind Ion Dacian, Adriana Codreanu, Constanţa Câmpeanu, Constantin Drăghici, Maria Wauwrina, Nae Roman, George Groner. 

 

Strauss SÂNGE VIENEZ - la final de spectacol - NAE ROMAN, MARIA WAUWRINA, ION DACIAN, CLEOPATRA MELIDONEANU, VALERIA RĂDULESCU, IANCU GROZA, CONSTANȚA CÂMPEANU, CIONSTANTIN DRĂGHICI

Ion Dacian, Gherase Dendrino şi Constantin Rădulescu au integrat în evoluţia rolului Frantzi Cagliari celebrul vals Voci de primăvară în care Valeria Rădulescu, după o cascadă de agilităţi şi coloraturi, culmina cadenţa finală cu un apoteotic fa3 natural (celebrul contra-fa din jargonul artiştilor) care oprea efectiv pe loc spectacolul din cauza aplauzelor publicului cu insistente strigăte de bis pe care artista îl oferea cu generozitate; îmi amintesc cum sala urmărea cu respiraţia întretăiată ca de altfel şi corul, baletul şi maşiniştii din culise, această magnifică tălmăcire vocală a cărei ultimă interpretare a fost miercuri 12 aprilie 1971. După ea, în acest rol au mai intrat Lilli Duşescu, Lucia Roic, Mihaela Mijea, Valli Niculescu, Margareta Niculescu, Simina Ivan. 

 
VALERIA RĂDULESCU și MARIA WAUWRINA - Strauss SÂNGE VIENEZ

La şapte ani de la premieră (vineri 27 iunie 1974) Valeria Rădulescu avea să abordeze şi celălalt rol din această operetă, Gabriela de Zedlau, rol pe care l-a preluat după Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Lidia Popescu, Şefi Pârvulescu şi pe care l-a interpretat până la sfârşitul carierei, ultima reprezentaţie a sa cu acest rol având loc la un matineu, duminică 29 ianuarie 1984. După Ion Dacian, rolul de prim tenor a mai fost interpretat de Nicolae Ţăranu, Ion Stoian, Eugen Savopol, Cornel Rusu, Alexandru Ioniţă iar subretele de după Constanţa Câmpeanu de la premieră au fost Marica Munteanu, Valli Niculescu, Daniela Diaconescu, Rodica Truică.

VALERIA RĂDULESCU - Kalman CONTESA MARITZA rolul titular

 

Sâmbătă 16 decembrie 1967, rolul titular din CONTESA MARITZA de Kalman, este interpretat de Valeria Rădulescu în regia lui Nicuşor Constantinescu, sub bagheta lui Constantin Rădulescu şi având ca parteneri pe Ion Dacian, Marica Munteanu, Bimbo Mărculescu, Lidia Popescu, Tamara Buciuceanu, Denise Vrancea, Silviu Gurău, George Groner, Tiberiu Simionescu; acesta a devenit un rol emblematic pentru Valeria Rădulescu interpretat neîntrerupt timp de 16 stagiuni, cel mai mult, la paritate cu ȚARA SURÂSULUI de Lehar.

VALERIA RĂDULESCU - Kalman CONTESA MARITZA rolul titular

La un an de la premieră, Teatrul de Operetă din Bucureşti a preparat versiunea originală în limba germană cu care s-au întreprins doi ani consecutiv câte un lung turneu de trei luni în Austria, Germania, Belgia şi Olanda cu o garnitură legendară de interpreţi având în rolul titular pe Valeria Rădulescu urmată de Adriana Codreanu şi Cleopatra Melidoneanu; în rolul Tassillo, Ion Dacian era urmat de Nicolae Ţăranu şi Eugen Fânăţeanu; rolul Lisa era interpretat de Marica Munteanu şi Constanţa Câmpeanu iar partenerul Jupan de Bimbo Mărculescu şi Toni Buiacici, distribuţia find admirabil completată de Tamara Buciuceanu, Lya Turowski, George Groner, Tiberiu Simionescu, în timp ce pentru rolul ţigăncii Manja, s-a recurs la ordinea inversată a primadonnelor cu Cleopatra Melidoneanu, Adriana Codreanu, Valeria Rădulescu, Marica Munteanu care se rotau în acest rol; fiind protagonista primei distribuţii, Valeria Rădulescu interpreta Manja mai rar, dar atunci când apărea în rol, după aria de la începutul primului act cu agilitatea, coloratura cadenţei finale cu re3 natural şi ţinuta fascinantă a jocului de şcenă, primea ovaţii cu nişte aplauze prelungite. De-a lungul celor 16 stagiuni cât a interpretat această operetă, a avut parteneri pe Ion Dacian, Nicolae Ţăranu, Anton Negoiţescu, Eugen Fânăţeanu, Dorin Teodorescu, Cornel Rusu, Marica Munteanu, Constanţa Câmpeanu, Valli Niculescu, Bimbo Mărculescu, Toni Buiacici, Constantin Drăghici, George Hazgan, Sergiu Cioiu, Virgil Bojescu. După Valeria Rădulescu, acest rol a fost intepretat şi de Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Lucia Roic, Lucia Ţibuleac. Ultima reprezentaţie interpretată de ea a fost în luna 19 mai 1983.

MARICA MUNTEANU, ION DACIAN, CONSTANTIN RĂDULESCU, VALERIA RĂDULESCU 

aplauze după premiera operetei CONTESA MARITZA de Kalman

 

Iubesc toate operetele dar CONTESA MARITZA este preferata mea şi pot spune că am cunoscut de-a lungul anilor aproape toate concepţiile regizorale, scenografice şi teatrale aplicate acestei lucrări în trecut, datorită filmelor, şi în prezent. 

 

VALERIA RĂDULESCU și BIMBO MĂRCULESCU - Kalman CONTESA MARITZA

Montarea de la Bucureşti a acelor ani are o valoare extraordinară prin faptul că a fost genial esenţializată şi dinamizată într-un context literar, muzical şi teatral care a oferit o superbă caracterizare şi relaţionare a personajelor graţie conlucrării unui genial triumvirat artistic: Ion Dacian – Nicuşor Constantinescu – Elena Penescu Liciu. 

IANCU GROZA, TONI BUIACICI, CONSTANȚA CÂMPEANU, CONSTANTIN RĂDULESCU, 

VALERIA RĂDULESCU, ION DACIAN - Kalman CONTESA MARITZA

Cele două turnee întreprinse în Europa în 1969 şi 1970 au cunoscut succese foarte mari de public şi de presă. După o reprezentaţie de gală care a avut loc la München, Vera Kalman, văduva compozitorului a avut cuvinte superlative faţă de regie, coregrafie, şcenografie, intepreţi, dirijor, cor, balet şi orchestră. Despre Valeria Rădulescu a făcut următoarea afirmaţie: Soţul meu a lăsat această lume fără să-şi imagineze că ar putea exista o astfel de intepretă a Contesei Maritza în persoana sopranei Valeria Rădulescu care este primadonna ideală pentru acest rol şi pentru operetă în general!. 

VALERIA RĂDULESCU - Kalman CONTESA MARITZA rolul titular

Din noianul de cronici apărute în presa europeană cu ocazia celor două mari turnee în care s-a cântat CONTESA MARITZA de Kalman, am selectat două fragmente care ilustrează personalitatea artistică a sopranei Valeria Rădulescu: O Contesa Maritza excepţională ne-a oferit Valeria Rădulescu. Arată strălucitor, se mişcă în şcenă cu naturaleţe şi e o cântăreaţă cultivată artistic. (Der Abend); Valeria Rădulescu e un gen de femeie de parcă rolul ar fi fost scris anume pentru ea – soprană lirică şi dramatică în acelaşi timp. (Telegraph); Valeria Rădulescu are o voce formidabilă de soprană a cărei competenţă trece dincolo de operetă. (Die Welt).

TONI BUIACICI Jupan, CLEOPATRA MELIDONEANU Manja, VALERIA RĂDULESCU Contesa - scenă din actul I premierei cu CONTESA MARITZA de Kalman, Munchen, 1970 în prezența Doamnei Vera Kalman, văduva compozitorului

În anul 1969, după premiera de la 25 decembrie 1968 în care au cântat Adriana Codreanu şi Anton Negoiţescu, rolul Saffi din VOIEVODUL ȚIGANILOR de Strauss este interpretat de Valeria Rădulescu în regia lui Nicuşor Constantinescu, sub bagheta lui Constantin Rădulescu şi având ca parteneri pe Eugen Fânăţeanu în alternanţă cu Anton Negoiţescu dar şi cu Dorin Teodorescu, Daniela Diaconescu în alternanţă cu Valli Niculescu. 

 

VALERIA RĂDULESCU - Strauss VOIEVODUL ȚIGANIKLOR Saffi

Când la Bucureşti avea loc premiera cu această operetă, Valeria Rădulescu se afla la Teatrul de Operetă din Varşovia unde era protagonista premierei aceleiaşi lucrări cu foarte mare succes. Revenită acasă, a oferit şi publicului român intepretarea rolului Saffi a cărei vocalitate manifesă o complexitate foarte mare şi o dificultate executivă deosebită dacă se intenţionează să fie intepretat aşa cum este scrisă partitura. 

 

 VALERIA RĂDULESCU - Strauss VOIEVODUL ȚIGANIKLOR Saffi

Pentru acest rol soprana trebuie să fie dramatică, lirică spinto de linie, lirică pură de cantilenă, de agilitate mergând până la coloratura dramatică; aria de intrare şi toate părţile sale muzicale au o anumită masivitate în impact cu o orchestraţie grandioasă iar la scenele de ansamblu trebuie să domine prin volum şi accente dramatice la un ambitus complet asemenea celor mai dificile roluri ale repertoriului de operă.

VALERIA RĂDULESCU - Strauss VOIEVODUL ȚIGANIKLOR Saffi

Acest rol a fost foarte rar intepretat la cota potrivită chiar şi de artistele de operă care s-au încumetat. Valeria Rădulescu se afla la acel moment la o deplină maturitate a mijloacelor sale vocale şi intepretative iar creaţia sa în acest rol a fost extraordinară.

VALERIA RĂDULESCU - Strauss VOIEVODUL ȚIGANIKLOR Saffi

În urma succeselor din diversele turnee personale sau colective, Valeria Rădulescu a primit contracte pentru o nouă producţie cu această lucrare la Raimundtheater din Viena unde a interpretat în perioada noiembrie 1971 – februarie 1972 o foarte lungă serie de reprezentaţii cu VOIEVODUL ȚIGANILOR de Strauss având un uriaş succes de public şi de presă. Încă de la prima repetiţie, realizatorii au fost plăcut uimiţi de prezenţa şcenică şi de vocea sopranei. 

VALERIA RĂDULESCU - Strauss VOIEVODUL ȚIGANIKLOR Saffi

Cronicarii vienezi au scris la superlativ: Valeria Rădulescu a interpretat rolul Saffi cu o autentică şcoală de operetă. (Arbeiter Zeitung); Românca are temperament scenic şi cântă cu o voce potrivită, plăcută, cu timbru clar. (Kurier); În special Doamna Rădulescu a ridicat nivelul spectacolului cu cântul ei disciplinat şi vocea ei matură, deosebit de maleabilă (Volksstimme); Doamna Valeria Rădulescu de la Opera de Stat din Bucureşti dispune de o voce de soprană excepţional cultivată, cu posibilităţi de modulaţie de la soprană dramatică la soprană de coloratură. Apariţia sa este deosebit de reprezentativă ... dovendindu-se a fi o demnă ambasadoare a şcenei româneşti. Valeria Rădulescu şi David Borgeson sunt artişti care străluci nu numai pe orice şcenă de operetă din lume, dar şi pe orice şcenă de operă. (Salzburger Volksblatt).

VALERIA RĂDULESCU - Gilbert SUZANA rolul titular

Joi 9 aprilie 1970, Valeria Rădulescu uimeşte publicul şi chiar pe colegi cu rolul titular din SUZANA de Jean Gilbert, în regia lui Ion Dacian, sub bagheta lui Liviu Cavassi în alternanţă cu Mircea Ionescu; este o capodoperă a genului perfect închegată ca structură teatrală şi muzicală în echilibru cu o coregrafie fastuoasă în actul al doilea, admirabil realizată de geniala maestră Elena Penescu-Liciu care asigurase regia baletului la aproape toate producţiile teatrului vreme de aproape un sfert de veac chiar de la înfiinţarea sa în 1950. 

VALERIA RĂDULESCU - Gilbert SUZANA rolul titular

 Suzana este o primadonna atipică deoarece cântă fraze de linie dar şi de agilitate, are umor în verva unor replici în care se impune asemenea artiştilor comici, dansează chiar în timp ce cântă ceea ce confirmă încă odată în plus soliditatea tehnicii vocale şi consistenţa estetică a unui stil cu totul deosebit al marii noastre artiste. 

VALERIA RĂDULESCU - Gilbert SUZANA rolul titular

Premiera reprezintă un eveniment cu totul special în cadrul căruia se remarcă triumful personal al Valeriei Rădulescu alături de o distribuţie legendară din care făceau parte Constanţa Câmpeanu urmată sporadic de Marica Munteanu dar foarte mult de Daniela Diaconescu, Nicolae Ţăranu urmat de Eugen Fânăţeanu şi Eugen Savopol, George Hazgan dar şi Ion Dinu urmat de Virgil Bojescu; Maria Wauwrina, Nae Roman, Tamara Buciuceanu, N.Ionescu-Dodo, Gabriel Gheorghiu, Emil Popescu, Corina Bărbulescu completau admirabil distribuţia; în rolul protagnistei s-au mai alternat Valli Niculescu şi Lucia Roic. 

VALERIA RĂDULESCU - Gilbert SUZANA rolul titular

După o stagiune şi jumătate de succese în care spectacolul se programa de trei ori pe săptămână, în toamna anului 1971, în urma unei plenare a partidului care făcuse ... „analiza” etică a spectacolelor, s-a primit ordin ca această operetă să fie scoasă din repertoriu împreună cu „Văduva veselă” de Lehar şi „Rose Marie” de Friml” aceasta din urmă fiind prea ... „americănească” ... Ion Dacian a decis totuşi să se mai reprezinte într-o seară „Suzana” ca un ... spectacol de adio ... Îmi amintesc că a fost o seară de neuitat ... 

VALERIA RĂDULESCU și EUGEN SAVOPOL Gilbert SUZANA

După trei ani a fost reintrodusă cu mari modificări şi adaptări ale libretului dar atmosfera nu a mai fost aceiaşi de la premiera vesiunii iniţiale. Ne bucuram de muzică, de personaje şi de anumite părţi amuzante care se menţinuseră.

VALERIA RĂDULESCU și GEORGE HAZGAN - Gilbert SUZANA

După premiera de sâmbătă 26 decembrie 1970 cu SOARELE LONDREI de Florin Comişel, regizată de Nicuşor Constantinescu sub bagheta lui Constantin Rădulescu având o garnitură de interpreţi excelenţi, în luna mai 1971, Valeria Rădulescu abordează rolul Floria preluat după Adriana Codreanu cu aceiaşi distribuţie de la premieră: Ion Dacian, Cleopatra Melidoneanu, Valli Niculescu. 

 VALERIA RĂDULESCU și ION DACIAN - Comișel SOARELE LONDREI

În acest rol, Valeria Rădulescu parcurge o amplă gamă emotivă şi teatrală alternând cântul cu declamaţia iar când, în duetul final cu Edmond Kean, declanşează o cascadă de râs sarcastic, în timpul aplauzelor entuziaste ale publicului, Ion Dacian îi şopteşte: ai făcut o creaţie magistrală!. Acest rol a fost interpretat de Valeria Rădulescu cu mare succes timp de şase stagiuni evoluând alături de Ion Dacian, Nicolae Ţăranu, Cornel Rusu, Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu, Daniela Diaconescu, Valli Niculescu, Constanţa Câmpeanu, Bimbo Mărculescu, Silviu Gurău.

TONI BUIACICI, ION DACIAN și VALERIA RĂDULESCU - Comișel SOARELE LONDREI

Rolul Angèle Didier din CONTELE DE LUXEMBURG de Lehar a fost interpretat de Valeria Rădulescu la premiera de vineri 3 decembrie 1971 în regia lui Ion Dacian, sub bagheta lui Constantin Rădulescu şi având ca parteneri pe Nicolae Ţăranu, Constanţa Câmpeanu, Eugen Savopol, Nae Roman, Tamara Buciuceanu. 

VALERIA RĂDULESCU - Lehar CONTELE DE LUXEMBURG Angèle Didier

În reprezentaţiile următoare de-a lungul celor şase stagiuni cât s-a jucat această producţie, au mai interpretat respectivele roluri Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu, Ştefi Pârvulescu, Valli Niculescu, Marica Munteanu, Eugen Fânăţeanu, Cornel Rusu. 

 VALERIA RĂDULESCU - Lehar CONTELE DE LUXEMBURG Angèle Didier

Era un spectacol foarte frumos, cu mult farmec, cu poezie intimistă în actul I, eleganţă fastuoasă în actul al doilea, pentru ca în actul al treilea să domine umorul unei comedii subtile. Această producţie a fost ultima regie din cariera lui Ion Dacian. 

NICOLAE ȚĂRANU, NAE ROMAN și VALERIA RĂDULESCU - Lehar CONTELE DE LUXEMBURG

Se cuvine să spun că Ion Dacian interpretase rolul Contelui de Luxemburg în prima sa tinereţe la Teatrul Alhambra împreună cu Maria Marini, o primadonă pe care Maestrul o preţuia foarte mult. Eleva de liceu ... Rădulescu Genelli Valeria ... vedea primul ei spectacol de operetă la Alhambra chiar cu „Contele de Luxemburg” de Lehar cu Maria Marini şi Ion Dacian protagonişti. 

MARICA MUNTEANU, NICOLAE ȚĂRANU, VALERIA RĂDULESCU, NAE ROMAN, MIA CHIRILESCU la finalul unui spectacol cu CONTELE DE LUXEMBURG de Lehar

Nici nu bănuia pe atunci că, peste ani, această operetă avea să fie ultima regie a lui Ion Dacian cu ea în rolul primadonnei. Valeria, fascinată de personalitatea lui Dacian, nu își imagina că avea să devină partenera sa de elecţie într-o prestigioasă carieră naţională şi internaţională de turnee, spectacole, recitaluri şi concerte.

VALERIA RĂDULESCU - Elly Roman SPUNE INIMIOARĂ SPUNE Doamna Zoe

În deschiderea stagiunii 1972/1973, vineri 6 octombrie 1972, Teatrul de Operetă prezintă premiera SPUNE INIMIOARA SPUNE de Elly Roman, în regia lui George Zaharescu şi sub bagheta lui Constantin Rădulescu. 

 VALERIA RĂDULESCU și LILLI DUȘESCU - Elly Roman SPUNE INIMIOARĂ SPUNE

Sunt două garnituri de interpreţi excelenţi; din prima fac parte Lucia Roic, Cornel Rusu, Ştefi Pârvulescu, Constanţa Câmpeanu, Valli Niculescu iar în a doua garnitură evoluează Valeria Rădulescu, Eugen Savopol, Lilli Duşescu, Daniela Diaconescu, Mireille Constantinescu; timp de cinci stagiuni această operetă încântă publicul.

VALERIA RĂDULESCU și EUGEN SAVOPOL - Elly Roman SPUNE INIMIOARĂ SPUNE

La finele stagiunii 1972/1973 are loc un alt eveniment extraordinar din istoria Operetei din Bucureşti: premiera LA CALUL BĂLAN de Benatzky în regia marelui regizor Anghel Ionescu-Arbore, tatăl scenografului Cătălin Ionescu-Arbore; conducerea muzicală era asigurată Constantin Rădulescu, muzician de mare cultură şi dirijor rafinat cu o vastă experienţă de teatru; coregrafia în tonalitate modernă era realizată de Mihaela Atanasiu. S-au organizat două spectacole de gală: avanpremiera miercuri 6 iunie şi premiera vineri 8 iunie 1973; am fost prezent la amândouă şi la spectacolele care au mai urmat până la fnele stagiunii pentru că era o atmosferă încântătoare. La avanpremieră intepreţii au fost: Valeria Rădulescu, Elizeu Simulescu, Nicolae Ţăranu, Ştefi Pârvulescu, Nae Roman, Constanţa Câmpeanu, Toni Buiacici în timp ce la premieră au cântat Lucia Roic, Elizeu Simulescu, Cornel Rusu, Cleopatra Melidoneanu, N.Ionescu-Dodo, Valli Niculescu, George Hazgan. A fost un succes uriaş de public şi de presă. 

VALERIA RĂDULESCU și EUGEN SAVOPOL - Benatzky LA CALUL BĂLAN

Îmi amintesc că la avanpremieră am fost la spectacol împreună cu Ion Dacian, Maria Wauwrina şi Doamna Virginia Tănase, văduva marelui artist de revistă Constantin Tănase; am asistat la momentul în care Ion Dacian l-a felicitat sincer pe Anghel Ionescu-Arbore pentru bunul gust, subtilitatea şi echilibrul în dozarea desfăşurării aplicate unei lucrări cu multe personaje şi o sumedenie de situaţii teatrale foarte dificil de integrat într-o dinamică a cărei orgnizare să fie orientată eficient către marele succes confirmat din plin. În cele 11 stagiuni cât s-a jucat acest spectacol, au mai intrat în respectivele roluri mari artişti precum Adriana Codreanu, Lilli Duşescu, Liliana Pagu, Eugen Savopol, Dorin Teodorescu, Eugen Fânăţeanu, Daniela Diaconescu, Mireille Constantinescu, Marica Munteanu.

MIREILLE CONSTANTINESCU, EUGEN SAVOPOL, NICOLAE ȚĂRANU, VALERIA RĂDULESCU 

într-o scenă din actul al doilea al operetei VICTORIA ȘI AL EI HUSAR de Abraham

Din anul 1960, de la vârsta de patru ani, am luat parte la toate evenimentele şi premierele de la Teatrul de Stat de Operetă care astăzi poartă numele marelui Ion Dacian. Îmi amintesc fără nici cel mai mic efort ziua, data, luna şi anul fiecărui eveniment dar şi a multor spectacole. Fiecare operetă am văzut-o de foarte multe ... zeci de ori ... cu toate distribuţiile, în toate combinaţiile şi toate anotimpurile, pe soare şi pe ploaie, la teatru sau în aer liber la Arenele Romane, Parcul Herăstrău, Parcul 23 August. Valeria Rădulescu era unul dintre reperele majore ale preferinţelor mele. La o singură premieră am lipsit: VICTORIA ȘI AL EI HUSAR de Paul Abraham, prezentată la finele stagiunii 1974/1975 în două spectacole de gală echivalente cu două premiere: prima, vineri 18 iunie 1975 cu Cleopatra Melidoneanu, Eugen Fânăţeanu, Nicolae Ţăranu, Mihaela Mijea, Ion Dinu, Valli Niculescu, George Hazgan şi a doua, duminică 20 iunie 1975 cu Valeria Rădulescu, Dorin Teodorescu, Nicolae Ţăranu, Mireille Constantinescu, Eugen Savopol, Daniela Diaconescu, George Hazgan; regia aparţinea lui George Zaharescu, coregrafia Mihaelei Atanasiu iar la pupitrul dirijoral se alternau Liviu Cavassi şi Mircea Luculescu.

 

TIBERIU SIMIONESCU, VALERIA RĂDULESCU, NICOLAE ȚĂRANU, EUGEN FÂNĂȚEANU 

 într-o scenă din actul al doilea al operetei VICTORIA ȘI AL EI HUSAR de Abraham

Motivul pentru care am lipsit la acest eveniment? Mă aflam în plina desfăşurare a examenului de Bacalaureat. Îmi era cu neputinţă să fac un astfel de efort înainte de probele scrise unde concentrarea mea ar fi rămas la minunata atmosferă de la teatru. În toamnă însă, la deschiderea stagiunii, am recuperat şi am fost să văd spectacole cu amândouă garnituri. 

 VALLI NICULESCU, GEORGE HAZGAN, VALERIA RĂDULESCU, DORIN TEODORESCU finalul unui spectacol cu opereta VICTORIA ȘI AL EI HUSAR de Abraham

Valeria Rădulescu a creat un personaj extraordinar atât vocal cât şi şcenic unde se impuneau şi anumite momente de dans. Rolul titular din această operetă l-a interpretat de cele mai puţine ori deşi publicul a apreciat foarte mult concepţia sa ... mistere ale vieţii artistice ... ca să le spun aşa ... totuşi ... 

 

VALERIA RĂDULESCU - Kalman SILVIA Cecilia

Personajul Cecilia din opereta SILVIA de Kalman a fost interpretat de Valeria Rădulescu în ziua vineri 3 februarie 1978 după ce la premiera de vineri 10 decembrie 1976 îl interpretase Adriana Codreanu imediat urmată de Sanda Mărgărit. Regizorul George Zaharescu nici nu se gândise la potenţialul artistic al Valeriei Rădulescu pentru acest rol. Plecarea Adrianei Codreanu în luna mai 1977 în Argentina alături de soţul său, demnitarul Gheorghe Apostol, numit ambasador şi solicitarea Sandei Mărgărit în multe roluri noi, au făcut ca spectacolul cu opereta „Silvia” să rişte o criză prin absenţa interpretei rolului Cecilia, rol foarte important şi figură centrală a acţiunii în jurul căreia gravitează celelalte personaje.  

 VALERIA RĂDULESCU - Kalman SILVIA Cecilia

Valeria Rădulescu, de pe poziţia experimentată a unei cariere excepţionale şi a unui simţ estetic dezvoltat la maxim prin care avea intuiţia propriului profil artistic, solicită rolul spre uimirea tuturor în frunte cu regizorul George Zaharescu devenit între timp și directorul teatrului. 

VALERIA RĂDULESCU - Kalman SILVIA Cecilia

 Personajul are vârsta unei duene dar proporţia implicării sale în acţiune este dominantă; apare maestoasă, misterioasă, cu o fascinantă dublă existenţă, dar erupe uşor sub influenţa nostalgiilor şi a temperamentului său; cântă, dansează, are replici pline de umor; a creat un personaj fantastic pe care publicul l-a îndrăgit; s-a titularizat în acest rol imediat intepretându-l aproape la toate reprezentaţiile timp de şase stagiuni până la sfârştiul carierei sale, chiar şi în ultima seară, duminică 27 februarie 1984 ... 

EUGEN FÂNĂȚEANU, VALERIA RĂDULESCU, ELIZEU SIMULESCU, MIREILLE CONSTANTINESCU, NICOLAE SIMULESCU, EUGEN SAVOPOL - Kalman SILVIA la finalul primului act

În această operetă a avut parteneri pe N.Ionescu-Dodo, Elizeu Simulescu, Emil Pinghireac, Nicolae Simulescu în faimosul terţet Cecilia – Feri – Mişca şi în celelalte roluri pe Valli Niculescu, Mihaela Mijea, Mireille Constantinescu, Ştefi Pârvulescu, Daniela Diaconescu, Rodica Truică, Liliana Pagu, Eugen Fânăţeanu, Alexandru Ioniţă, Ion Stoian, Dumitru Trandafir, Eugen Savopol, Virgil Bojescu, George Niculescu.

 EUGEN SAVOPOL, LILIANA PAGU, EUGEN FÂNĂȚEANU, MIREILLE CONSTANTINESCU, ELIZEU SIMULESCU, VALERIA RĂDULESCU, NICOLAE SIMULESCU - Kalman SILVIA final de spectacol

Ultimul rol abordat de Valeria Rădulescu şi care a încheiat seria celor 26 de roluri interpretate pe scena Teatrului de Stat de Operetă din Bucureşti vreme de un sfert de secol, a fost Mătuşa Eller din OKLAHOMA de Rodgers, duminică 27 iunie 1982, la un matineu. Este un rol de proză, cu apariţii episodice dar intervenţii fundamentale în catalizarea relaţiilor dintre personaje şi dinamizarea adecvată a contextului teatral; este un personaj caracterizat de o robusteţe aridă. Premiera acestei producţii sub regia lui George Zaharescu avusese loc vineri 30 martie 1974, sub bagheta lui Liviu Cavassi şi cu o distribuţie excelentă în care figurau Adriana Codreanu, Constanţa Câmpeanu, Elizeu Simulescu, Valli Niculescu, Marica Munteanu, George Hazgan, Virgil Bojescu, N.Ionescu-Dodo. În decurs de opt stagiuni, alţi artişti talentaţi şi vrednici ai teatrului au interpretat respectivele roluri, nume precum Mihaela Mijea, Daniela Diaconescu, Mireille Constantinescu, Liliana Pagu, Daniel Eufrosin, Gabriel Gheorghiu şi dirijorul Mircea Luculescu. După Adriana Codreanu, rolul Mătuşa Eller a fost interpretat de Dora Grămescu (plecată din ţară în 1975) şi de Sanda Mărgărit care acumulase un număr foarte mare de roluri în alte lucrări. Generoasă şi disponibilă faţă de teatrul său, Valeria Rădulescu a acceptat să interpreteze acest rol căruia i-a elaborat un profil cu totul special conferind aridităţii robuste a personajului o anumită distincţie senină prin care îi amplifica atât autoritatea cât şi omenia. A interpretat acest rol în ultimele două stagiuni ale carierei împreună cu rolurile din „Sânge vienez” de Strauss, „Contesa Maritza” de Kalman, „La calul bălan” de Benatzky şi „Silvia” de Kalman aceasta din urmă tot mai frecvent datorită faptului că publicul manifesta o preferinţă pentru acele seri în care Valeria Rădulescu era pe afiş în acest rol creat de ea la o înaltă cotă artistică.

VALERIA RĂDULESCU și ION DACIAN - Kalman CONTESA MARITZA

Am copilărit în Teatrul de Operetă alături de marii artişti ai genului şi am avut primele emoții stimulate de voci de mare frumuseţe şi profundă expresivitate între care Valeria Rădulescu era personalitatea cea mai completă şi mai reprezentativă. Intrările sale în şcenă – fie că erau triumfale ca în „Ţara Surâsului” de Lehar ori „Contesa Maritza” de Kalman, fie că erau discrete şi solitare ca în „Voievodul ţiganilor” de Strauss – aveau un farmec unic, emanau o vibraţie puternică şi încântau publicul de la primul până la ultimul rând de la balconul al treilea. Am avut curiozitatea să o urmăresc din toate unghiurile sălii şi pot spune că am trăit aceiaşi senzaţie de artă, aceiaşi beatitudine prin vocea sa şi aceiaşi emoţie prin nuanţele trăirilor sale. În anumite şcene, partenerii din jurul ei sau cei din culise deveneau ei înşişi nişte spectatori entuziaşti. În timpul plimbărilor şi colocviilor noastre, Ion Dacian mi-a mărturisit că Valeria Rădulescu este partenera sa cea mai valoroasă, cea mai frumoasă şi cu vocea cea mai impresionantă, alături de care a trăit momente artistice unice cu tot respectul şi admiraţia ce se cuvenea din partea sa şi celorlalte partenere ale sale pentru care avea evocări pline de subtilităţi analitice şi de nostalgice emoţii. Dar ... Valeria ... era cu totul alt ceva, o culme, o binecuvântare, un noroc al carierei sale şi al Istoriei moderne a Teatrului de Operetă din România.

Ing. DAN IONESCU

Am dorit prietenia acestei Minunate Doamne a Artei Vocale şi, spre norocul şi onoarea mea, am obţinut-o de timpuriu, de când eram elev şi an de an m-am confruntat cu personalitatea sa extraordinară întru confirmarea evoluţiei mele pe care mi-o acorda generos aşa cum şi astăzi continuă să o facă. Am cunoscut pe soţul său, eminentul intelectual Dan Ionescu, bariton cu studii de Conservator, inginer de sunet la Cinematografie, autor de brevete aplicate în toată lumea, om cult, profund, sclipitor cu inflexiuni geniale în aprofundarea vocii, a artei şi a vieţii, el însuşi un actor de mare talent care a lăsat pe peliculă multe personaje de mare intensitate caracterială cărora le împrumta frumuseţea figurii sale impozante. De multe ori îmi notam rapid într-un dosar cu fişe anumite informaţii şi consideraţii valoroase prilejiute de numeroasele colocvii pe care le-am avut cu el. Datorită lui Dan Ionescu, lumea cinematografului a atras-o pe Valeria Rădulescu în egală măsură în care regizorii şi producătorii de film au fost atraşi de primadonna absolută a Operetei rezervându-i personaje şi şcene interesante în foarte multe filme care au revenit în circulaţie restaurate.

VALERIA RĂDULESCU și soțul său Ing. DAN IONESCU

După atâţi ani de viaţă şi de carieră, Valeria Rădulescu continua să fie o Doamnă fără vârstă, cu un surâs intens şi o privire energică asemenea reflectoarelor de altă dată, plină de veselie, de profunzime flosofică elaborând înţelepte resurse existenţiale prin care, parcă, stă deasupra timpului în luptă cu epocile, ocrotind cu drag pe nepotul Vadim a cărui afecţiune îi compensa plecarea mult prea timpurie dintre noi a iubitei sale fiice Anca. Sora și cumnatul, Mariana şi Ştefan, îi stăteau alături cu o dragoste şi un devotament pe care le-am remarcat încă din timpul carierei sale artistice. Iar revenirile mele periodice în ţară îmi ofereau minunate întâlniri pline de evocări şi retrăiri înscrise pentru totdeauna în memoria sufletului meu.

Astăzi ... Valeria ... se află în Armonia Universală a Divinei Eternități despre care am discutat și aprofundat de foarte multe ori; avea o credință foarte puternică , o spiritualitate robustă și o forță vitală grație căreia am vorbit cu ea până în ultimele zile minunându-mă de calmul, zâmbetul și umorul cu care vorbea foarte senin despre ... definitiva plecare ... în Univers ... Prin Arta și Talentul afirmat plenar, atestate de mărturiile înregistrărilor și filmelor, atinsese de mult ... Universalitatea ... 

Am dorit această evocare plină de foarte multe repere artistice şi istorice pentru a omagia şi onora la cel mai înalt nivel una dintre Marile Valori ale Patrimoniului Artistic, Valeria Rădulescu –Primadonna Absolută a Operetei.

REVISTA MUZICALĂ RADIO 15.11.2014, actualizat STEPHAN POEN MUZICOLOGIE 25.07.2022