ION DACIAN ... în Operetă și Musical ...

ION DACIAN

Peste câteva zile se vor împlini trei sferturi de veac de la fondarea Teatrului de Stat de Operetă din București care astăzi se numește Teatrul Național de Operetă și Musical ION DACIAN.

Teatrul de Stat de Operetă (demolat în anul 1987)

În seara zilei de 7 noiembrie 1950, în vremuri istorice tulburi, agitate, frământate, un grup de mari artiști – dirijori, regizori, coregrafi, cântăreți, actori, balerini – o generație de intelectuali care încercau și reușeau să supraviețuiască artistic, cultural și chiar spiritual, obținuseră o victorie importantă: inaugurarea prin decizia guvernamentală de instituționalizare a Operetei din capitala țării și înființarea Teatrului de Stat de Operetă.

Inaugurarea avea loc cu premiera unei producții ale operetei VÂNT DE LIBERTATE de Dunaevski.

Oameni dăruiți cu talent, curaj și spirit întreprinzător obținuseră extraordinara victorie în urma unor demersuri bazate pe sinceritate, convingere și dăruire dedicate mesajului de artă aducător de bunăstare ... cel puțin ... sufletească și morală ... în acele vremuri încercate ... Opereta ca gen artistic aducea pe scenă sentimente, relații umane între personaje excepționale, lirism, dramatism, comicitate; un mesaj de artă și viață în a cărei complexitate intra foarte greu politica vremii. Era o oază de cultură și de moduri și maniere de viață miraculos detașată de contextul social politic al acelor vremuri. 

ION DACIAN

Acea generație de artiști era benefic și miraculos dominată de ION DACIAN (Saschiz, Judeţul Mureş, 11 octombrie 1911 – Bucureşti, 8 decembrie 1981) personalitatea cea mai complexă și mai fascinantă din istoria universală a genului de operetă. La această concluzie am ajuns după patru decenii de carieră internațională interdisciplinară de medic și muzicolog dedicat vocii vorbite și cântate în toate genurile artistice. Am analizat și aprofundat toate personalitățile artistice din toate școlile naționale de operetă ale lumii și mă bucur că Maestrul Operetei Române onorează la cel mai înalt nivel Patrimoniul Artistic Românesc. Cine dorește să cunoască mai în detaliu personalitatea umană și artistică a lui Ion Dacian o poate face prin lectura eseului de la link-ul următor. 

ION DACIAN ... Cavaler al Timpului dominând Vremurile

Doresc să omagiez aceste trei sferturi de veac ale Operetei noastre printr-o serie de eseuri argumentate de experiența de cunoaștere pe care am acumulat-o conjugată cu o vastă arhivă documentară. Astfel actualele și viitoarele generații vor avea posibilitatea să cunoască și să se bucure de performanțele tradiției noastre în operetă și musical.

Inaugurez această serie de eseuri cu o temă prin care voi evoca personalitatea Maestrului Ion Dacian prin contribuția sa extrem de valoroasă în dezvoltarea și evoluția genurilor de operetă și musical în primul veac din cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Da! România se poate mândri și cu faptul că cea mai valoroasă personalitate artistică a genului de Operetă din toate timpurile este un Fiu al ei. Această definire a personalității Maestrului Ion Dacian este un rezultat al aprofundării coordonatelor fundamentale ale personalității sale: intelectualul, avocatul cu doctorat în drept, muzicianul, cântărețul, actorul, partenerul, libretistul, regizorul, pedagogul, directorul manager, omul, prietenul.

Pregătirea sa complexă, vasta cultură, multiplele valențe creatoare, imensa activitate au determinat un fenomen social artistic unic în istoria operetei secolului al XX-lea.

În primul deceniu de existență al Teatrului de Stat de Operetă, Ion Dacian a fost interpretul magistral al primelor producții românești și străine; iar la unele dintre ele a fost chiar regizor lucrând cu artiștii și cu tot ansamblul.

În cel de al doilea deceniu a devenit directorul teatrului și profesor universitar de interpretare artistică la Conservatorul Ciprian Porumbescu astăzi Universitatea Națională de Muzică din București.

S-a ocupat de integrarea artistică, dezvoltarea și evoluția noilor generații de artiști de la toate compartimentele teatrului dovedindu-se un grandios explorator și inovator al fenomenului social artistic prin care a imprimat artiștilor un spirit interpretativ modern și a stimulat publicul către noi emoții și experiențe artistice. În realizarea acestor intenții artistice un prim rol foarte mare l-a jucat întâlnirea lui Ion Dacian cu Franz Lehar (1870-1948) la Viena în anul 1946 datorită lui Viktor Vladarski (1898-1981) cel mai mare impresar al tuturor timpurilor și care venea și la București destul de des la invitația Maestrului.

Ion Dacian a înțeles mersul istoriei sociale și artistice și a determinat o evoluție simultană în trei zone repertoriale: opereta clasică, opereta modernă cu inflexiuni muzicale, vocale și scenice de tranziție spre musical și musicalul. Aceste trei zone artistice erau armonizate cu mare eficiență orientându-le spre o evoluție nouă atât în repertoriul universal cât și în repertoriul românesc; a integrat în repertoriul teatrului și titluri universale moderne și, pentru a nu-și atrage ostilitatea regimului, a început cu lansarea în România a unor compozitori din țările vecine dar orientându-se asupra acelor compozitori foarte valoroși cu titluri interesante.

În anul 1960 au loc premierele a două dintre astfel de operete moderne în care mesajul era bazat pe sentimente și armonia iubirii fără nimic politic: prima a fost Vițelușul tărcat de Otto Vincze (1906-1984), compozitor maghiar talentat și inspirat cu un libret în care comedia și sentimentele se armonizau perfect iar formele muzicale ale ariilor, duetelor, terțetelor, ansamblurilor erau gustate de public; iar cea de a doua Dăruiți iubitelor lalele de Oskar Sandler (1910-1981), compozitor evreu din Kiev, dirijor și profesor de prestigiu.

Maestrul Dacian, născut la Sascâz, lângă Sighișoara, crescuse de mic copil în limba română, germană, maghiară și franceză pe care le poseda perfect și cărora, de-a lungul anilor mai adăugase limbile rusă, engleză, italiană. Afinitățile cu limba și cultura maghiară l-au ajutat să stabilească niște legături extraordinare cu Opereta din Budapesta unde a cântat frecvent timp de un deceniu repurtând mari succese alături de celebra soprană Marika Nemeth (1897-1967) pe care o invitase în câteva rânduri și la București așa cum invitase întregul ansamblu al Teatrului de Operetă de la Budapesta cu capodopera Silvia de Kalman având în fruntea distribuției în rolul Cecilia pe marea primadonă Hanna Honty (1893-1978).

În același an, 1960 după marele succes cu Lăsați-mă să cânt (1954), compozitorul și dirijorul Gherase Dendrino prezintă în premieră absolută noua sa capodoperă Lysistrata unde spiritul muzical și teatral sunt efectiv de o avangardă cu mari afinități în musical. 

Între timp, Ion Dacian, în urma invitațiilor de a cânta în Uniunea Sovietică de atunci, în Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Republica Democrată Germană, Cehoslovacia, organiza ulterior turnee cu întreg teatrul prezentând operete din repertoriul universal dar și din cel românesc, lucrări care erau preluate apoi de respectivele teatre de operetă. După cinci ani de astfel de experiențe, Ion Dacian reușește să organizeze turnee în Italia, Austria, Germania Federală, Elveția, Belgia, Olanda unde se interpreta în limba originală Contesa Maritza, Prințesa circului de Kalman, Văduva veselă de Lehar dar și Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino tradusă în limba germană. Turneele colective ca și cele individuale ale sale i-au prilejuit să cunoască noile realizări ale operetei moderne și ale musicalului gândind și organizând strategii pentru aducerea lor la București. Cu personalitatea sa puternică și popularitatea obținută prin succesele sale de public și de presă, Ion Dacian a reușit să convingă autoritățile să aprobe fondurile necesare pentru dezvoltarea Teatrului de Operetă și afirmarea peste hotare a artiștilor generației sale dovedind și un magistral spirit managerial. 

În același timp, a cultivat compozitorii români de operetă, atât pe cei ce scriau în manieră clasică tradițională cât și pe cei ce manifestau un spirit componistic novator realizând lucrări ce se aflau muzical și stilistic într-o zonă de tranzit de la opereta modernă la musical. Astfel după marele succes cu opereta modernă Rose Marie de Joseph Friml din 1962, capodoperă unde se îmbină modernismul operetei cu inflexiuni de musical, alte premiere absolute ale unor mari compozitori români și străini au oferit publicului noi emoții și trăiri ale mesajului unei operete moderne care avea să pregătească terenul pentru evenimentul musicalului. Aceste premiere absolute românești au fost: Întâlnire cu dragostea de Nicolae Kirculescu (1962), Anton Pann de Alfred Mendelsohn (1963), Târgul de fete de Filaret Barbu (1964) absolut novator după primele sale succese cu Ana Lugojana (1951) și Plutașul de pe Bistrița (1956), după care a urmat Suflet de artist (1964) de Henri Mălineanu și Ion Vasilescu. 

Protagoniștii premierei absolute cu Secretul lui Marco Polo (4 noiembrie 1966) de la stânga la dreapta: Ion Dacian, Valeria Rădulescu, Tamara Buciuceanu, Marica Munteanu, Bimbo Mărculescu

La 4 noiembrie 1966 are loc un eveniment cu totul deosebit: premiera pentru România a operetei Secretul lui Marco Polo de Francisc Lopez (1916-1995) o operetă cu ritmuri antrenante, moderne, cu forme muzicale ingenios integrate în contextul stilistic al unei capodopere care se afirma ca un adevărat musical sub toate aspectele. Ion Dacian văzuse această operetă foarte modernă la Paris, la Théâtre du Châtelet, având ca protagonist pe marele artist Luis Marianò (1914-1970) cu care era foarte bun prieten și prin care l-a cunoscut și pe compozitorul Francisc Lopez; cei doi au fost foarte încântați față de ideea lui Ion Dacian de a prezenta opereta la București în limba română și au venit personal la premieră. A fost un succes extraordinar; în regia lui Nicușor Constantinescu, sub bagheta lui Liviu Cavassi și în coregrafia realizată de Elena Penescu-Liciu, au evoluat Ion Dacian, Valeria Rădulescu, Marica Munteanu, Bimbo Mărculescu și foarte mulți alți actori și cântăreți în numeroasele roluri; producția a ținut afișul timp de ... două decenii și în distribuție au intrat foarte mulți alți artiști. 

ION DACIAN (Profesorul Higgins) - MY FAIR LADY, 1968

Doi ani mai târziu, la 8 mai 1968, în regia lui Ion Dacian care interpreta și rolul Profesorului Higgins având-o ca parteneră în rolul Eliza Doolittle pe marea artistă Cleopatra Melidoneanu, avea loc premiera musicalului My Fair Lady de Frederick Loewe (1901-1988). Pentru cine dorește să afle povestea completă a acestui grandios eveniment și contribuția decisivă a lui Ion Dacian, poate consulta eseul de la link-ul următor. 

ION DACIAN (Higgins), CLEOPATRA MELIDONEANU (Eliza) - MY FAIR LADY, 1968

MY FAIR LADY ... la o jumătate de secol în România ...

Producția cu My Fair Lady în regia Maestrului Ion Dacian a cunoscut o glorie neîntreruptă timp de ... trei decenii ... 1968-1998 ... 

Toni Buiacici, Ion Dacian, Valeria Rădulescu - SOARELE LONDREI, 1971

La 26 decembrie 1970 are loc premiera absolută a operetei Soarele Londrei de Florin Comișel (1922-1985) care, la un deceniu și jumătate de la Culegătorii de stele (1954), oferă publicului o creație foarte modernă de operetă – musical al cărui libret fusese realizat de regizorul Nicușor Constantinescu pornind de la drama Kean de Alexandre Dumas. 

Dirijorul CONSTANTIN RĂDULESCU

Sub bagheta marelui dirijor Constantin Rădulescu, Ion Dacian realizează o creație interpretativă extraordinară în fruntea unor distribuții în care se alternau sopranele Adriana Codreanu, Valeria Rădulescu, Lilli Dușescu, Ștefi Pârvulescu dar și Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu, Daniela Diaconescu, împreună cu cele două mari subrete Valli Niculescu și Constanța Câmpeanu. 

La cinci luni după acest eveniment, la 6 mai 1971, sub directoratul Maestrului Dacian, are loc premiera absolută a primului musical românesc Se mărită fetele de George Grigoriu și a cărui frumoasă poveste v-o ofer la link-ul următor. 

SE MĂRITĂ FETELE ... primul musical românesc ...

În toamna anului 1971, Maestrul Ion Dacian, lasă direcția teatrului continuând să fie activ ca regizor și tenor în unele piese din repertoriul său ... și, în acest context comemorativ al Operetei bucureștene ... nu doresc să fac alte comentarii din toate cele pe care le-am aflat și chiar trăit la vremea respectivă ...

În deceniul directoratului său – 1961-1971 – Maestrul Ion Dacian a creat, prin armonizarea celor trei zone repertoriale – opereta clasică, opereta modernă tranzitorie către musical și musicalul autentic – condițiile favorabile dezvoltării artiștilor și pregătirii publicului pentru afirmarea genului de musical la paritate cu genul operetei clasice. Astfel, în cele trei stagiuni cât a mai fost activ în teatru până în 1974, Ion Dacian a continuat să se implice prin îndrumările sale oferite noilor generații antrenate simultan în operete clasice, moderne și musical.

ION DACIAN cu dirijorul și compozitorul LIVIU CAVASSI

La 10 octombrie 1973, a avut loc premiera musicalului Mătușa mea Faustina de Liviu Cavassi și Doru Butoiescu; regia: Ion Lucian; dirijor: Liviu Cavassi; interpreți: Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Cornel Rusu, Constanța Câmpeanu, Toni Buiacici; s-a reprezentat patru stagiuni între anii 1973 – 1977.

La 29 martie 1974, a avut loc premiera musicalului Oklahoma de Rodgers; regia: George Zaharescu; dirijor: Liviu Cavassi, Mircea Luculescu; interpreți: Constanța Câmpeanu, Elizeu Simulescu, Valli Niculescu, Marica Munteanu; s-a reprezentat timp de peste un deceniu. 

ION DACIAN

Ion Dacian emana eleganţă maestoasă, prestigiu impunător, căldură afectivă în relaţiile cu oamenii sub semnul generozităţii. Născut şi crescut sub Imperiul Habsburgic, afirmat sub Regatul României, s-a desfăşurat în România Comunistă proclamând şi apărând valori artistice absolute indiferent de orientarea lor în contextul dificil al conformismului din acele vremuri pe care le-a dominat cu calmul său legendar aureolat de fascinantul surâs al filosofiei sale existenţiale. Inteligenţa extraordinară, sensibilitatea profundă, tenacitatea răbdătoare, munca permanentă cu el însuşi, au făcut din talentul lui Ion Dacian o genială personalitate artistică în care rostirea şi cântul s-au unit în sublima glăsuire a trăirii sufleteşti. Mesajul artistic plin de încărcătură spirituală continuă să trăiască prin nemurirea Verbului Vocal al celui care rămâne în istorie onorând cu numele său legendar Teatrul Național de Operetă și Musical ION DACIAN.

LUMINILE GHETOULUI

 

Teatrul Evreiesc de Stat din București a oferit publicului în ziua de joi 9 octombrie 2025, zi dedicată comemorării Holocaustului în România, spectacolul LUMINILE GHETOULUI realizat de Andrei Munteanu (scenariul și regia) în colaborare cu Bogdan Lifșin (conducerea muzicală). Scenariul lui Andrei Munteanu a fost foarte complex; a creat textele declamate cu profunzimea unui spirit teatral perfect ancorat în contextul dramei umane și sociale, alegând sugestiv și reprezentativ piesele muzicale interpretate de actori și ilustrând desfășurarea cu ... materialul vizual surprinzător ... chiar ... dramatic de șocant ... în anumite momente ... 

ANDREI MUNTEANU

În distribuție s-a aflat o excelentă echipă de actori: Dorina Păunescu, Roxana Guttman, Mihai Ciucă, Mircea Drîmbăreanu, Lucian Ionescu, Geni Brenda-Vexler, Viorica Predica, Andrei Miercure; evoluția lor a beneficiat de participarea Orchestrei Teatrului Evreiesc de Stat: clape: Bogdan Lifșin, vioară: Rodica Gancea, Feras Sarmini, violoncel: Sergiu Marin, clarinet: Mihai Pintenaru, chitară: Matei Bantaș, flaut: Mihail Vîrgă.

Premiera acestui spectacol a avut loc în anul 2019 la ... 27 ianuarie ... care este ... Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului ...

Pe site-ul online al teatrului, în informațiile referitoare la acest spectacol, se află un ... Sinopsis ... ca un cutremurător adagio: Din cele mai ascunse colțuri ale Europei, și până la marile capitale ale bătrânului continent, rânjetul hidos al fascismului ne urmărește. Copii și bătrâni, tați și fii, frați și surori, toți deopotrivă suntem prinși în reflectorul de urmărire al ghetoului. Spectacolul este o călătorie inspirată de muzica inedită scrisă de supraviețuitorii Holocaustului, în acele momente de grea încercare, precum și de texte ce reflectă cea mai mare crimă a secolului XX. 

E.S. Domnul LIOR BEN DOR Ambasadorul Israelului în România

Înainte de spectacol, după un salut introductiv, Andrei Munteanu a dat cuvântul Excelenței Sale Domnul Lior Ben Dor, Ambasadorul Israelului în România care, într-o limbă românească foarte bună dar și cu emoție, a relevat importanța comemorării pe care o aduce spectacolul LUMINILE GHETOULUI.

Andrei Munteanu a realizat un spectacol de genul dramei muzicale cu evoluții alterne în limba română și în limba idiș, acestea din urmă titrate în limba română. Reușita perfectă a scenariului său se bazează pe solida legătură dintre declamație, cânt, imagini, construind cu talent carismatic o atmosferă foarte fidelă culorii epocii respective; a onorat magistral o responsabilitate cu multiple valențe: sociale, umane, biblice, etice, morale, politice; și a reușit impresionant în perfecta coordonare scenică, emotivă, teatrală. Andrei Munteanu s-a dovedit încă o dată a fi un artist care armonizează perfect modernismul contemporan cu marea tradiție a unei lungi și bogate istorii de Teatru Idiș în România. Reușita completă și totală a spectacolului a fost asigurată de perfecta colaborare a lui Andrei Munteanu cu minunata sa garnitură de actori, personalități artistice de excepțională valoare și de vibrantă dăruire artistică și pe care îi voi onora Elogiile bine meritate pentru Mesajul Artei lor. 

DORINA PĂUNESCU

Dorina Păunescu impresionează de la primii pași ai apariției pe scenă prin figura sa de o sobră gravitate care asumă inevitabila conotație tragică a contextului interpretat cu o voce de contraltă dramatică alternând uimitor duritatea declamației cu durerea cantabilității de mare forță și încărcătură expresivă. 

ROXANA GUTTMAN

Roxana Guttman m-a frapat prin expresia mimică a feței a cărei sugestibilitate impresionantă anticipa durerea, suferința, lupta cel puțin interioară cu ostilitățile persecutorii ale exterminării nemiloase, o luptă relevată de o multitudine de inflexiuni timbrale foarte divers și fidel rezonate ale vocii sale de contraltă lirică foarte emoționantă. 

MIHAI CIUCĂ

Mihai Ciucă a adus pe scenă un personaj care declamă cu expresia unei supreme suferințe propria înfrângere nuanțată în detaliu printr-o multitudine de tonalități relevând revolta, durerea și resemnarea interogativă în fața vieții care îl confruntă cu un nemilos și nedrept destin. 

MIRCEA DRÎMBĂREANU

Mircea Drîmbăreanu a desfășurat o declamație dominată de un lirism intens, profund, robust, relevând expresivitatea unei suferințe parcă amplificate de fatalitatea nedreptății absurde care abolește orice scrupul și orice rațiune socială. 

LUCIAN IONESCU

Lucian Ionescu a exprimat personajul său cu o excelentă voce de tenor liric dăruită cu o foarte bună muzicalitate grație căreia a nuanțat subtil multiplele nuanțe ale timbrului vocal de o intensă și complexă dăruire față de încărcătura dramatică a personajului său. Resursele vocalității sale foarte bine preparate au oferit individualizări expresive fiecărei fraze din linia sa interpretativă. 

GENI BRENDA-VEXLER

Geni Brenda-Vexler a impresionat cu mobilitatea expresivității mimicii faciale în perfectă corespondență cu inflexiunile sonore și timbrale ale excelentei sale voci de contraltă lirică în care se reunesc forța de caracter cu fragilitatea temperamentului. Mimica sa anticipa interpretarea declamată și cântată iar la final o confirma ca pe o concluzie subliniată admirabil de limbajul teatral al feței și al corpului. 

VIORICA PREDICA

Viorica Predica a adus în scenă personajul tinerei fete care depune efortul suprem la impactul cu suferința aducând în spectrul sonor și timbral al vocalității sale curajoasa licărire de speranță a cărei incertitudini este plină de fatidice interogative. 

ANDREI MIERCURE

Andrei Miercure este un actor cântăreț cu un potențial declamator și cantabil foarte eficient calibrat atât în comicitate cât și în tragism grație unei inteligențe artistice elevate prin care se poate exprima cu un limbaj teatral al vocii, al corpului, al mișcării, al expresiei mimicii relevând detalii umane impresionante.

Fiecare dintre actori a adus pe scenă un profil uman prin care reprezintă mii și mii de oameni din respectivele categorii tipologice. Drama muzicală a acestui spectacol a sintetizat lupta interioară, durerea și nemiloasa înfrângere a ființelor nevinovate, o jertfă care și astăzi menține multe interogative asupra Istoriei ... 

Mărturisesc că am făcut un mare efort sufletesc pentru a percepe simultan mesajul uman care continuă să persiste de-a lungul istoriei chiar și la multe decenii de la tragicele evenimente dar și profilul bravurii teatrale pe care toți actorii participanți au integrat-o în mesajul uman de autentic strigăt al durerii.

Prof. MICHAL KUPERMANM

Efortul meu sufletesc a fost cu atât mai mare datorită faptului că, în această perioadă, era în vizită la București venită de la Tel Aviv, Prof. Michal Kuperman, o extraordinară prietenă de o viață deoarece prietenia noastră a început în frageda copilărie petrecută la București împreună de la ... vârsta de doi ani ... Și această prietenie s-a dezvoltat odată evoluțiile noastre umane și sociale și continuă și astăzi cu același entuziasm după peste șase decenii de viață. Michal a dorit să asiste la acest spectacol realizat în genul dramei muzicale. Tatăl ei și tatăl meu se cunoscuseră în ... Transnistria ... unde, împreună cu câteva sute de evrei din București au fost ... deportați ... Bunicul meu a murit acolo ... chiar în seara de ... Simchat Torah ... Noi am asistat de mici copii la evocările și povestirile din acea perioadă istorică și, în fața impresionantelor momente de artă și viață trăite de extraordinarii actori ai Teatrului Evreiesc de Stat, atât Michal cât și eu am retrăit momentele în care tații noștri ne povesteau și noi ascultam înmărmuriți ...

Iar emoția amintirilor s-a împletit cu emoția înaltului Mesaj de Artă și Viață pe care ni l-au oferit creația teatrală și regizorală a lui Andrei Munteanu împreună cu extraordinara garnitură de actori și muzicieni care ne-au purtat în timp în ... Luminile Ghetoului ... de altă dată ... 

ZÂMBETUL UNIVERSULUI ... în ... CÂNTUL COPIILOR ...

 

De mic copil, emoția primului impact cu teatrul cântat în operetă și în operă m-a confruntat cu specificul exprimării prin cânt încurajându-mă să descopăr ce anume stimulează necesitatea de a cânta fraze care puteau fi declamate ori rostite pur și simplu.

Unduirea sonoră a introducerilor, a motivelor instrumentale intercalate frazării vocale, ori finalurile ample ale orchestrei, m-au făcut, treptat, să înțeleg că muzica aduce o completare afectivă a frazei literare din linia vocală. Progresând cu studiile de pian, am fost fascinat să înțeleg că, pe lângă stările emotive, muzica mai poate conține și idei. Treptat, muzica devenea pentru mine o ființă vie care dialoga cu sufletul meu, uneori, chiar independent de starea conștientă a voinței mele.

Legătura cuvânt - sunet devenea o temă de gândire și de trăire a vocilor în teatrul cântat bucurându-mă dar și îmbogățindu-mi orizontul de cunoaștere al manifestărilor estetice vocale.

Încă din anii de liceu am înțeles importanța Muzicii în viața noastră și am rezonat profund cu o frază a lui Robert Schuman (1810-1856) care spunea: Vocea este cel mai frumos dar făcut omului de către natură. Această frază a devenit un exercițiu mental din ce în ce mai amplu desfășurat în viața mea continuându-l și astăzi; și asta pentru că acest compozitor a dăruit vocii umane cântate pagini extraordinare în diverse genuri muzicale.

Urmând cursurile Facultății de Medicină am studiat Vocea și Aparatul fonator într-un lung parcurs de cercetare științifică aprofundând maniera personală prin care fiecare om poate stabili o relație diferită cu Vocea și Muzica. Și astfel am întâlnit în bibliografiile parcurse o altă frază pronunțată de soția lui Schumann, Clara Schumann (1819-1896) care afirma: Fiecare aude în Muzică ceea ce poate să înțeleagă! Conform concluziilor cercetărilor mele, această posibilitate de a auzi pornește de la o bază biologică a fizicității ființei noastre pentru ca, în final, să ajungă la suprastructura mentală a inteligenței abstracte celei mai rafinate.

Deci ... Muzica și Vocea cântată ... se pot integra prin Vocație și prin Educație în personalitatea noastră încă de la vârste fragede continuând un parcurs evolutiv spre ... maturitatea ... desăvârșirii existenței noastre ...

Pornind de la propria experiență a practicii muzicii și vocii de mic copil, am ajuns să înțeleg relația cu muzica la diferite vârste ale omului de la copilărie la maturitate ... Am admirat cu bucurie fenomenele vocale ale copilăriei, ale pubertății și ale adolescenței, ale maturității în totalitatea gradelor sale evolutive ... Dar Bucuria copiilor care cântă cu Entuziasm oferă o adevărată ... Stare de Grație ... prin ... Beatitudinea Purității de la baza Curajului expresiv ...

Recent am fost invitat la Galați să fiu Președintele Juriului la Theo Music Festival 6 care a avut loc la Casa de Cultură a Studenților la 24 mai. Festivalul s-a aflat la ... a șasea ediție ... iar participanții la concurs erau ... copii ... cu vârste cuprinse între ... cinci ... și ... nouăsprezece ... ani interpretând ... rock, pop, muzică de estradă, muzică populară dar și muzică așa numită cultă ... Am acceptat cu mare bucurie animat și de faptul că ... prima mea specialitate medicală de început de carieră fusese ... Pediatria ... ceea ce m-a ajutat și stimulat să cunosc în profunzime fascinanta personalitate a copiilor de toate vârstele ... 

VALENTIN VASOPOL

Fondatorul, organizatorul și animatorul acestui Festival este tenorul Valentin Vasopol, solist al Operei Naționale din Galați care, de mai mulți ani, a pus ș bazele unei Școli de Canto destinată copiilor de toate vârstele unde, cu demnitate profesională și seriozitate etică, oferă cursuri și aplicații practice de tehnică vocală, respirație, postură fizică, înțelegere literară și poetică a repertoriilor din multiple genuri muzicale. 

VALENTIN VASOPOL cu fiul său THEO

Atât Școala cât și Festivalul se numesc ... Theo Music ... în numele fiului său care se numește Theodor – Theo și pe care îl crește și stimulează prin muzică ... Semnificația acestui aspect constă în faptul că Valentin Vasopol extinde dragostea față de fiul său către toți ceilalți copii dornici să învețe exprimarea prin muzică a propriei personalități într-un parcurs formativ și informativ al unei magnifice dezvoltări. Iar la acest Festival se înscriu anual atât elevi aș Școli Theo Music cât și ai altor școli din județele învecinate. Se poate spune că Valentin Vasopol a declanșat un adevărat curent educativ prtin muzică al generațiilor cele mai tinere.

De Valentin Vasopol sunt legat printr-o frumoasă și trainică prietenie începută în urmă cu două decenii când el, după ce absolvise Facultatea de Educație Fizică, având o importantă voce de tenor dramatic, a fost admis la Universitatea Națională de Muzică din București, Facultatea de Interpretare la clasa de Canto a excelentei soprane și profesoare Maria Slătinaru-Nistor.

Studiile de Canto și le-a desăvârșit întemeindu-le pe baza trainică a ființei sale obținută la Facultatea de Educație Fizică unde a înțeles disciplina entității biologice a corpului uman și a extins-o în toate desfășurările evolutive ale dezvoltării personalității sale. În toți acești ani de carieră artistică a interpretat un amplu repertoriu de operă și operetă dar și de lied și muzică vocal simfonică sau muzică ușoară, canțonete ori romanțe. Și-a căpătat statutul unui prestigiu social prin admirația publicului și, la un moment dat, a avut revelația unei noi dimensiuni vocaționale a personalității sale ... Pedagogia Vocală Educativă a Copilului ... din care a instaurat o disciplină cu multe compartimente aplicative de la gimnastica respiratorie până la vocalizele orientate spre expresivitatea interpretativă în ... Cântecul ... de toate genurile și stilurile. 

În acest context de entuziasm, am acceptat invitația de a veni la Galați să prezidez un Juriu format din niște membri admirabili, personalități de artă, muzică și cultură precum: soprana Ana Maria Donose, prim solistă a Operei Naționale din Iași, Viorel Gavrilă, compozitor, dirijor, profesor, director artistic și membru UCMR, Nicolae Caragia, compozitor și membru UCMR. 

Concursul s-a desfășurat în două părți. Prima parte a cuprins două categorii de vârstă respectiv 5 – 7 ani și 8 – 10 ani în repertoriul românesc și internațional și categorii de clasic + grup și folclor după care a urmat premierea. Partea a doua a cuprins trei categorii de vârstă respectiv 11 – 13 ani, 14 – 16 ani și 17 – 19 ani în repertoriul românesc și internațional urmată de premiere. Iar în intervalele de timp a evaluării clasamentelor, se desfășurau recitaluri ale unor laureați și premianți ai edițiilor precedente. 

Am admirat cu încântată uimire forța interpretativă a copiilor de la cele mai fragede vârste până la categoriile apropiate vârstei de majorat. Cei mai mici ofereau potențialul lor sufletesc și pe măsură ce categoriile de vârstă urcau simțeam aspecte expresive ale sensibilității, emotivității, ale vocației literare și muzicale exprimată vocal, manifestări care relevau dezvoltarea personalității lor grație Muzicii. M-a fascinat curajul zâmbitor al celor mai mici care se implicau cu toată forța ființei lor cântând corect atât muzical cât și literar în românește și în limbi străine cu o pronunție foarte corectă și bine orientată intențiilor interpretative. Și eu și ceilalți colegi din juriu am trăit o imensă bucurie în acea atmosferă de entuziasm a copiilor dar și a părinților prezenți în sală. 

Valentin Vasopol s-a aflat într-o permanentă mișcare pe scenă, în culise, în sală, observând și coordonând o amplă desfășurare de forțe foarte bine integrate într-un solid mecanism al vitalității muzicii în ființa umană. 

Noaptea târziu, nu simțeam nici-o oboseală iar zilele următoare, ajuns acasă, retrăiam atmosfera incandescentă a zecilor de glasuri care m-au încărcat cu energia lor fantastică.

A fost e extraordinară experiență pentru care îi mulțumesc prietenului Valentin Vasopol și în urma căreia mi-am întărit convingerile experiențe lor acumulate în parcursul vieții mele în Muzică și Medicină înțelegând încă o dată Importanța Fundamentală a Muzicii în viața oamenilor încă de la frageda vârstă a copilăriei.

Dacă ar fi să definesc conceptele sacre ale vieții noastre reunind interdisciplinar experiențele mele profesionale în Știință și Artă, Medicină și Muzică, Fonologie analitică și Estetică vocală, aș putea considera Muzica drept Adevărul Suprem al Vieții sub semnul Armoniei iar Cântul drept cel mai frumos act al Inteligenței Umane desfășurat la limita dintre Spirit și Materie.

În Aura Vocalității Umane rafinat cultivate sălășluiește Misterul Fundamental al Vieții prin minunata interferență dintre Universul Obiectiv și Universul Subiectiv al ființei noastre spre echilibrul stabil dintre Fizic și Psihic, Tehnică și Estetică, Luciditate și Extaz.

Grație acestui echilibru la a cărui stabilitate contribuie impactul cu Muzica, Spiritul nostru se poate înălța spre comunicarea cu Dumnezeirea din care provenim și în care ne vom reintegra întru Eternitate.

De aceea, la Galați, la Theo Music Festival 6 am simțit

... ZÂMBETUL UNIVERSULUI ... în ... CÂNTUL COPIILOR ...