Opereta a
rămas pentru mine acel ... Surâs
al Muzicii
... încărcat de pasiune
și forță
expresivă
în muzică,
declamație, dans,
în pagini
solistice
sau în ansambluri.
Iar acum, revenit acasă după zeci de ani de peregrinări
profesionale prin lume, merg la spectacole și concerte cu mare
plăcere. Mi-a lipsit ... Teatrul de Operetă ... care în Italia nu
există de cât sub forma unor companii reduse cu stagiuni foarte
scurte și fără posibilități de abordare al marelui repertoriu de
operetă și musical. Mi-a fost dor de Operetă. De atmosfera
românească a Operetei și mă bucur de entuziasmul și energia
creatoare pe care am regăsit-o la Teatrul
Național de Operetă și Musical Ion Dacian
sub conducerea Managerului General Bianca
Ionescu,
marea noastră artistă pe care o cunosc de la debutul său în
Operetă în primăvara anului 1982 când era încă studentă la
Clasa de Canto a Profesoarei Arta
Florescu
de la Conservatorul din București. Bianca
Ionescu
împreună cu o excelentă echipă managerială din care fac parte
Cristian
Albu,
Director General Adjunct și soprana Camelia
Mocanu Rădulescu,
Director Realizare și Promovare Spectacole, au revitalizat
colectivul artistic și repertoriul teatrului realizând producții
de mare succes la public în spectacole cu toate locurile vândute.
Festivalul
Ion Dacian
la ediția
a V-a
a fost inaugurat în seara zilei de 3
noiembrie
cu KISS
ME, KATE,
un musical de mare amploare și forță artistică a compozitorului
Cole
Porter
care a fost și autorul versurilor îmbinând genial cuvântul cu
sunetul de-alungul unor melodii captivante plutitoare pe armonii
extraordinare; libretul realizat de Sam
& Bella Spewack
s-a bucurat de traducerea și adaptarea textului pe muzică a
cuplului Rodica
și Cezar
Helmis
iar regia artistică, scenografia și lighting desing au fost
realizate de Cătălin
Ionescu-Arbore,
personalitate artistică de mare prestigiu, arhitect scenograf cu o
îndelungată experiență și actualmente Profesor la Universitatea
Națională de Muzică din București. În foarte sinteticul program
de sală Cătălin Ionescu-Arbore oferă publicului trei paragrafe
concentrate în care definește și analizează într-un mod foarte
interesant concepția sa regizorală aplicată acestui musical.
Într-o încântătoare atmosferă scenografică și de lumini am
perceput vitalitatea autentică a desfășurării admirabil concepută
de regizorul producției. Mă abțin să descriu detaliile
scenografiei, costumelor și mecanismele teatrale ale regiei
deoarece, doresc din toată inima ca publicul să guste în sală
atât acest spectacol cât și celelalte două din Festival.
Florin
Ganea (Fred
Graham/Petrucchio)
a creat un personaj de mare forță și convingere artistică; toate
scenele muzicale și teatrale au fost magistral interpretate grație
vocalității sale de mare amploare atât în forte,
mezzoforte
sau pianissimo
cât și prin inflexiunile timbrale de mare expresivitate. Figura
scenică impunătoare a onorat personajul său cu o mobilitate
versatilă admirabil integrată în desfășurarea spectacolului.
Vocalitatea lui Florin Ganea aparține acelei categorii de baritenor
care astăzi este foarte puțin dacă nu chiar deloc abordată în
didactică și în criteriologia managerială artistică; este o voce
intermediară, cu o țesătură amplasată între cea de bariton și
tenor, dar care, în cazul lui este mai apropiată de bariton;
aceasta caracteristică asigură o emisie foarte eficientă în
registrul înalt și o timbralizare nobilă, consistentă a coloanei
centrale vocale atât în cantabilitate cât și în declamație.
L-am urmărit cu mare plăcere și bucurie.
Tina
Munteanu (Lilli
Vanessi/Katarina)
mi-a produs extraordinara supriză a unei revelații. O cunosc de la
prima apariție a ei cu orchestra în calitate de Laureată e
Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée
din al cărui juriu am făcut parte timp de aproape două decenii.
Vocea ei de soprană lirică pură, de linie, cu sonorități ample
admirabil timbrate și cu sensibilitatea unei emoționante călduri
interpretative atât în operă cât și în operetă, mi-a oferit în
acest rol o bucurie cu totul deosebită și m-a
încântat sub toate aspectele; a creat un personaj de mare forță
și pătrundere. O notă specială pentru tehnica elaborării
impostației în registrul de piept atât în declamație cât și în
vocalitate unde a acoperit integral întinderea rolului în acele
scene în care se impune un astfel de impostație. Mi-a plăcut
extraordinar de mult tot ce am văzut și auzit la ea în
interpretarea acestui rol.
Mediana
Vlad (Lois
Lane/Bianca)
o altă artistă pe care o cunosc de la începuturile sale când a
luat parte și ea la Concursul Darclée,
a creat un personaj frumos, simpatic, emoționant, dinamic, vesel dar
și melancolic, cântând, dansând, declamând și trecând printr-o
amplă gamă de sentimente și atitudini, totul susținut de
vocalitatea ei de soprană lirică lejeră admirabil condusă tehnic
și estetic. Avusesem fericitul prilej să o admir și în alte
roluri dar consider realizarea acestui rol o creație a ei cu totul
deosebită. Am îmbrățișat-o puternic deoarece, dincolo de
realizarea artistică, Mediana Vlad a oferit și bucuria triumfală a
unei forțe de caracter și credință în planul uman al
personalității sale pusă la o încercare în care a triumfat spre
bucuria noastră a tuturor.
În alte
roluri s-au integrat cu vervă, talent, declamație, dans și
perfectă muzicalitate Marius
Meragiu (Ralph),
Letiția Vlădescu (Hattie),
Alois Doboș (Pops),
Cristian Caraman (Harrison
Howell)
Adrian Nour (Paul)
excelent
în scena E
cald
în care a cântat și a dansat repurtând un entuziast succes ca și
în terțetul Shakespeare
cu Orest
Pâslaru-Ranghilof
(Bărbat
1)
și Valentino
Tiron (Bărbat
2)
amândouă scenele bisate la insistența publicului.
În seara
următoare, 4
noiembrie,
a avut loc spectacolul cu faimosul musical MY
FAIR LADY
de Frederick
Loewe
pe un libret al lui Alan
Jay Lerner
adaptat după ”Pygmalion”
de George
Bernard Shaw
și filmul
lui Gabriel
Pascal.
Am apreciat foarte mult faptul că a fost menținută versiunea
românească a libretului realizată de valoroși textieri și oameni
de teatru care au fost Vasile
Timuș
și Nicușor
Constantinescu
cu care colaborase Ion
Dacian
în calitate de regizor dar și magistral interpret al lui Henry
Higgins la producția
în premieră pentru România
de la 8
mai 1968.
Conducerea muzicală a acestei fantastice partituri a fost asigurată
de către dirijorii Constantin
Grigore
(dirijorul spectacolului din seara respectivă) și Alexandru
Ilie
colaborând pentru pregătirea excelentă a corului cu Aurel Muraru
Pentru regia acestei noi producții a fost invitat marele actor și
regizor Ion
Caramitru
care a interpretat și rolul Henry Higgins cu foarte puțin timp
înainte de a trece în eternitate. Impresionant precepem astăzi
cuvintele sale din programul de sală despre viziunea sa regizorală
și actoricească asupra acestei capodopere a genului. În deplină
fidelitate față de partitură și libret, desfășurarea acțiunii
este oferită cu ajutoul unui foarte funcțional disc rotativ care
asigură alternanța cadrului scenic de la un tablou la altul într-un
decor care pune în valoare personalitatea artiștilor în
interpretarea personajelor.
Scenografia și
costumele au fost realizate de Viorica
Petrovici
asistată de Miruna
Bălașa.
Maestru
de lumini a fost Lucian
Moga asistat
de Cristian
Șimon.
Coregrafia
a fost realizată de către Florin
Fieroiu
colaborând cu asistenții Monica
Ștraț
și Raluca
Herciu.
Regizorul Andrei
Munteanu
a s-a dovedit un valoros coordonator artistic necesar unui spectacol
atât de complex și de dinamic sub toate aspectele sale muzicale și
teatrale. Se cuvine elogierea pregătirii muzicale a interpreților
asigurată de pianistele Gönul
Aptulà, Adina Cocărgeanu
și Crinela
Barbu.
În
spectacolul din acea seară rolul Henry
Higgins
a fost interpretat de baritonul Ștefan
Popov
care a conferit credibilitate presonajului său dozând în detaliu o
actorie foarte bogată în stări sufletești și a onorat linia
vocală a rolului cu un cânt elegant în care a alternat lirismul cu
patosul, comedia cu melancolia.
Soprana
Mihaela
Alexa,
o altă tânără artistă pe care o cunosc de la Manifestările
Darclée
a oferit o foarte interesantă lectură interpretativă rolului Eliza
Doolittle.
Simpatică, energică, plină de avânt și entuziasm în ipostaza de
florăreasă, înduioșătoare, sârguincioasă și impresionantă în
stadiul eforturilor transformării personajului, moment cu moment
până la eruperea în distincția de autentică ... Doamnă
... momentul culminant subliniat de însuși titlul acestei
capodopere ... My
Fair Lady
... Fiecare moment muzical a fost interpretat de Mihaela
Alexa
în spiritul muzical și estetic vocal perfect corelat momentelor
teatrale. Tânăra artistă a avut un bine meritat succes de public
care m-a bucurat foarte mult.
Marius
Mitrofan
a interpretat rolul Colonelului
Pickeriung
cu o elevată distincție încălzită de emoția stimulantă a
antrenării personajului său în această interesantă aventură a
transformării umane. Personajul său s-a alternat cu o bogată
actorie în relația cu prietenul său, Higgins, și raportul cu
tânăra Eliza încurajându-i eforturile și stimulându-i evoluția.
Gunoierul
Alfred
P. Doolittle,
tatăl Elizei, în interpretarea lui Florin
Ganea
a fost o revelație: vocalitatea sa generos dotată de natură și
minuțios pregătită rolului atât tehnic cât și estetic, a
conferit personajului său credibilitate, simpatie, iar comicitatea a
fost debordantă, din plin gustată de public.
Gladiola
Nițulescu-Lamatic
a oferit în D-na
Higgins
un personaj încântător, plin de umor, cu nuanțe subtile și
dozări teatrale perfect integrate în acele momente ale desfășurării
în care personajul său trebuie să fie determinant în rezolvarea
anumitor situații.
Tânărul
tenor Andrei
Pleșca
în rolul lui Freddy
Eynsford-Hill
a încântat publicul cu sensibilitatea și căldura entuziastă
conferită îndrăgostitului Freddy nuanțat cu patosul unei actorii
exuberante și plină de o multitudine de încărcături expresive și
emotive. Iar în aria Pe
străduța ta,
pagină celebră și de mare popularitate, a entuziasmat prin forța
sonorității vocale și paleta expresivă timbrală nuanțând toate
stările afective prin care trece personajul său în această scenă.
Succesul a fost triumfal și m-am bucurat pentru performanța lui.
Gabriela
Popescu (Doamna Pearce), Claudia Deleanu (D-na Eynsford-Hill), Marius
Meragiu (Harry), Mihăiță Radu (Jamie), Lorendi Rădulescu
(Profesor Karpathy)
s-au integrat perfect în contextul teatral oferind fiecare un
personaj simpatic, comic, antrenant și prin care au contribuit la
succesul spectacolului ca și mulți alții în roluri episodice dar
bine individualizate.
Într-un
adevărat crescendo al pulsului artistic, în seara de 5
noiembrie
a avut loc un alt spectacol de musical căruia Teatrul
Național de Operetă și Musical Ion Dacian
i-a oferit prilejul premierei
absolute în
urmă cu puțin timp.
Este vorba despre JACK
ÎNTRE DRAGOSTE ȘI NEBUNIE,
musical bazat pe povestea lui Jack
Spintecătorul
pe muzica și libretul lui Diego
Mecchi,
orchestrația de Gaspare
Bertelloni,
aranjamentul muzical al lui Matteo
Teani
și Howl
Jordan.
Traducerea și adaptarea au fost asigurate de către Cezar
Helmis
colaborând cu Consultantul lingvistic Dr.
Cristina Deutsch.
Este un spectacol de mare intensitate dramatică și teatrală
aplicate unei partituri de anvergura unei adevărate opere
rock
care s-a bucurat de conducerea muzicală a dirijorilor Constantin
Grigore
și Alexandru
Ilie
(dirjorul spectacolului din ziua respectivă) colaborând cu un cor
impecabil pregătit muzical și integrat în dramaturgia
spectacolului de către Aurel
Muraru.
Regia artistică a fost elaborată de Andrei
Munteanu,
personalitate artistică regizorală de mare talent, cu o experiență
formativă și creativă acumulată în urma unor prestigioase
parcursuri internaționale și care a colaborat admirabil cu Vladimir
Turturică
pentru scenografie și Damiano
Bisozzi
la coregrafie. Se cuvine să menționez pentru contribuția la
reușita producției pe Sorina
Raluca Micșunescu,
asistent regie și Levente
Szasz,
asistent coregrafie.
Conducerea
artistică a teatrului nostru are meritul de a fi stimulat creatorii
acestui musical către o realizare extraordinară; inițial, autorii
concepuseră o desfășurare muzicală pentru niște voci de muzică
ușoară așa cum se obișnuiește în Italia unde nu există o
tradiție de musical iar teatrul de operetă se află în declin de
câteva zeci de ani. Datorită direcției manageriale și artistice
ale teatrului nostru, realizatorii au înțeles că trebuie să
onoreze forțele noastre artistice cu o partitură adecvată ceea ce
s-a și întâmplat iar evenimentul a avut importanța și măreția
artistică a unei autentice opere rock de mare anvergură muzicală,
vocală și teatrală care a entuziasmat publicul și s-a încununat
de un grandios succes.
Pe scenă
evoluează ... douzeci și trei de personaje ... unele mai mari,
altele mai mic, dar toate improtante în angrenajul teatral al
desfășurării; se mai adaugă foarte bine integrate în acțiune și
cu identități teatrale bine de finite o mulțime de alte forțe ale
ansamblului coral și de balet. Scenografia foarte frumoasă,
sugestivă și perfect aderentă pulsului muzical și teatral, ne
este ilustrată cu ingeniozitate practică oferind o bogată
alternanță de cadre scenice, cu numeroase unghiuri de lumină și
semiîntuneric, creând o atmosferă care ține publicul concentrat
și participant emotiv.
Florin
Budnaru (Jack/George)
în rolul titular crează un personaj foarte interesant și
imrpesionant alternând cu măiestrie dievrse planuri existențiale
pe care le exprimă cu mare convingere vocală și teatrală. Cu
talentul și forța sa umană de convingere a atins toți parametrii
partiturii și dramaturgiei rolului său declanșând o profundă
emoție din partea publicului față de nefericitul personaj al lui
Jack/George.
Gabriela
Daha (Mary)
este o revelație de actorie și cânt prin a cărui virtuozitate se
confirmă valoarea sa de artistă de operă devotată și dedicată
operetei și musicalului cu noblețea unei pasiuni artistice
formidabile. Momentele sale muzicale au avut niște virtuozități
complexe pe care le-a onorat cu abilitatea experienței sale
artistice integrându-le cu profundă emoție în trăirile puternice
ale personajului său.
Florin
Ganea (Wolf)
a uimit prin noi dimensiuni vocale și teatrale total diferite față
de cele două personaje interpretate în serile precedente. A
confirmat diversitatea, fantezia creatoare, calibrarea specifică a
expresivităților vocale și a inflexiunilor declamației teatrale
ale unui foarte mare artist pe care publicul îl admiră, îl iubește
și îl urmărește cu plăcere așa cum mi-a fost dat să constat
asistând la impresiile împărtășite în timpul pauzelor.
O altă
revelație în rolul Daniel
a fost tenorul Andrei
Pleșca.
Spre deosebire de rolul Freddy
din My
Fair Lady
a cărui vocalitate este de tenor liric, rolul Daniel
are un profil teatral a cărui consistentă intensitate umană
încredințată unei partituri de amploare și robustitate, necesită
o vocalitate de tenor liric spint cu generoase disponibilități în
zona dramatică. Andrei
Pleșca
a repurtat un magistral succes oferind o impresionantă amploare
vocală cu anvergura expresivă timbrală și sonoră a unei
autentice voci de operă, o personalitate artistică de mare forță
și convingere pe care o doresc și o aștept în viitor în
partiturile unor personaje precum Sou-Chong, Sandor Barinkay și chiar
Marco Polo din producția apropiatei premiere.
Artiști
foarte talentați și sugestivi în felul în care au creat
personajele lor s-au dovedit a fi Anton
Zidaru (Johnny), Miruna Dascălu (Jane), Daniel Găină (Conder),
Ioana Băiașiu (Madam).
Ediția Festivalului Ion
Dacian 2022 s-a încheiat duminică, 6 noiembrie, cu
Opereta Fest – Gala de Operetă și Musical în două părți
sub bagheta dirijorului Constantin Adrian Grigore în
colaborare cu dirijorul corului Aurel Muraru în regia lui
Andrei Munteanu.
De-a lungul celor două părți
ale Galei am urmărit momente, arii, duete din repertoriul operetei
clasice și din musical-ul ultimior trei sferturi de veac, iar unele
pagini au fost noi pentru public din dorința organizatorilor și a
artiștilor de a se lansa noi lucrări cu eventuale perspective de
reprezentarea lor în viitor.
Johann Strauss O NOAPTE LA
VENEȚIA Uvertură cu participarea balerinilor Camelia Ghiță,
Luminița Florescu, Maria Rogojanu, Bianca Flueraș, Ștefan Băloi,
Albertino Neagu care au evoluat foarte bine în coregrafia
realizată de Monica Strat și Iulian Rădoi
a deschis Gala în atmosfera
ritmurilor alternante ale unei foarte frumoase și populare uverturi.
Mitch Leigh MAN OF LA MANCHA
The impossible dream
a oferit lui Anton
Zidaru prilejul
de a încânta publicul cu un glas frumos, sensibil, a cărei linie
elegantă a convins prin unele accente dramatice și de amploare.
Kálmán
CONTESA MARITZA lied Manja
în
interpretarea mezzosopranei Cristina
Trandafir
a
entuziasmat publicul grație sensibilități cu care a relevat
încărcătura expresivă a unui timbru vocal foarte consistent și
frumos.
Lehar
ȚARA SURÂSULUI arie Sou-Chong Dein
ist mein ganzes herz
este
momentul culminant al acestei operetei și pe care tenorul Daniel
Madia
ni
l-a oferit într-o interesantă lectură interpretativă dominată de
un lirism foarte sensibil.
În
bijuteria muzicală, vocală și teatrală care este duetul
Nu-i bai
creat
de Gherase
Dendrino pentru
capopera sa LĂSAȚI-MĂ
SĂ CÂNT am
admirat bravura vocală și simpatia teatrală a sopranei Amelia
Antoniu
și a
baritonului Cătălin
Petrescu
răsplătiți
de public cu meritate aplauze.
Johann Strauss LILIACUL arie
Orlovsky a fost momentul în care Raluca Ciocă a oferit o
interpretare elegantă plină de căldură și noblețe.
Claude-Michel Schönberg
LES MISÉRABLES
Bring him home o pagină pe care foarte
multă lume o asculta pentru prima dată a fost interpretată de
Florin Budnaru cu profunzimea unui patos în care vocea și
talentul interpretativ s-au integrat într-un învântător
echilibru.
Gherase Dendrino
în opereta sa
LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT a atins
în aria lui
Ciprian, Sărmane lăutar pribeag un
semnificativ punct culminant muzical și teatral pe care tenorul
Andrei Pleșca l-a onorat cu o vocalitate impresionantă în
care sonoritatea și expresivitatea timbrală au avut parte de
numeroase inflexiuni dând relief sufletesc cuvintelor emoționante
și marcând finalului tensiunea teatrală cuvenită.
Gérard
Presgurvic ROMEO ȘI JULIETTA arie Doica Ochii îi
strălucesc a fost un moment deosebit în care soprana Mioara
Manea Arvunescu a interpretat cu o profundă sensibilitate un
personaj în care lirismul vocal crește expansiv marcat de talentul
său de actriță intensă. Mi-a făcut mare plăcere și m-a
emoționat prezența acestei mari artiste.
Lehar PAGANINI Suflet
de artist duet Bella-Pimpinelli este un moment în
care comicitatea și virtuozismul vocal se împletesc de minune iar
Rodica Ștefan și Orest Pâslariu-Ranghilof au creat o atmosferă
plină de simpatie și de o veselă bucurie a vervei artistice.
Vincenzo Di Chiara,
poet și compozitor
napoletan, în LA SPAGNOLA Bolerò
antrenează publicul cu o melodie carismatică pe care plutesc
cuvinte poetice din care Gladiola Nițulescu-Lamatic a făcut
să emane căldura interpretativă a unei mari artiste cu o bogată
experiență.,
Kálmán
în
splendida sa operetă PRINȚESA
CIRCULUI a
compus o arie
de
mare virtuozitate și anvergură vocală și orchestrală
personajului
Mister X, Doi ochi ca-n basme,
interpretată
de Mihai
Urzicana
cu
un patos convingător alternând delicate sublinieri lirice cu
robuste accente dramatice spre bucuria entuziastă a publicului.
Din
nou Gérard
Presgurvic cu
lucrarea sa ROMEO
ȘI JULIETTA din
care un
duet cu
cor
Aimer
a
fost admirabil intepretat de Mediana
Vlad
și George
Vîrban
onorând
cu talentul și virtuozismul lor vocal lirisimul romantic emoționant
al acestei pagini frumoase de muzică și sentiment.
Lehar
ZIGEUNERLIEBE Ceardaș
Zorika Hör'ich
Cymbalklänge
a
reprezentat un intens moment temperamental prin care Tina
Munteanu
a
impresionat cu frumusețea timbrală și sonoritatea robustă a vocii
sale, nuanțând cu elegant rafinament alternarea momentelor lirice
și dramatice ale ariei și culminând în final cu un dans foarte
reușit intens aplaudat de public.
Prima
parte a Galei s-a încheiat cu un magnific moment al lui Strauss
din
celebra operetă
SÂNGE VIENEZ: valsul
Voci
de primăvară.
Bianca
Ionescu-Ballo,
frumoasă,
elegantă, impunătoare, generoasă în sonorități admirabil
timbralizate și marcate de o expresivitate teatrală de înalt
rafinament, ne-a demonstrat că ... primăvara
... se află plenar în ființa
ei, în glasul
ei, în arta ei, în elanul artistic și în bravura cu care conduce
teatrul în calitatea sa de manager general.
În
pauză, publicul comenta cu bucurie cele ascultate și am gustat din
plin această atmosferă sărbătorească datorată evenimentului la
care asistam.
Partea
a doua a început cu o arie a compozitorului Nacio
Herb Brown
din
THE KISSING BANDIT Love
is where you find it
interpretată
de Patricia
Seymour
cu
sensibilitate și cu acea profunzime fidelă deopotrivă textului cât
și liniei vocale. Tot o pagină mai puțin ascultată a
compozitorului Loewe
din
PAINT
YOUR WAGON Wand'rin'
Star
a
fost oferită cu eleganță convingătoare de către Marius
Mitrofan
cu un cor de bărbați Din
nou Kálmán
cu
PRINȚESA
CIRCULUI dar
cu aria
Lidiei
Vorbiți
de dragoste
am
ascultat în interpretarea sopranei Mihaela
Alexa
al
cărei virtuozism vocal foarte bine reușit a prilejuit nuanțările
interpretative elegante și sensibile ale personajului în această
scenă în care a cântat și dansat admirabil.
Din
capodopera lui Cole
Porter, KISS ME KATE prezentată
integral în Festival în seara inaugurală, am avut plăcerea să
ascult o nouă lectură interpretativă a duetului
Lilli-Fred Wunderbar
în
care Amelia
Antoniu
și Cătălin
Petrescu
s-au
impus prin sensibilitatea elegantă a frazării vocale și
accentuarea expresivă a momentelor teatrale fiind răsplătiți de
un mare succes la public.
Kálmán
în
opereta sa BAIADERA
a
realizat prin aria
lui Radjami Când
aprinde noaptea ... O baiaderă
una
dintre
cele mai dificile și mai populare pagini ale repertoriului universal
de operetă. Tenorul George
Vîrban
a
conferit interpretării sale grandoarea sonoră și expresivă a unei
adevărate arii de operă cu o frazare de lungă respirație,
nuanțări lirice și dramatice adecvate și o perfectă muzicalitate
calibrând profilul sonor și timbral al vocalității conform
modulațiilor tonale ale liniei muzicale.
Harold
Arlen în
VRĂJITORUL
DIN OZ a
realizat în Somewhere,
over the rainbow
o
cantilenă cu nuanțe și salturi pe intervale mari într-un context
muzical care solicită estetismul unor nuanțe sonore și timbrale pe
care Mediana
Vlad
le-a
onorat cu măiestria ei și le-a înobilat cu o pronunțir impecabilă
a limbii engleze.
Kálmán
a
realizat în capodopera sa CONTESA
MARITZA o
arie
cu cor Cântec
vesel când se-avântă
în
care protagonista are de interpretat poate cea mai dificilă, mai
complexă și mai intensă arie de soprană dramatică de agilitate
din repertoriul de operetă la
paritate cu multe arii din opere.
Soprana Doina
Scripcaru
ne-a
oferit cu o nobilă eleganță și o desăvârșită stăpânire
virtuozistică a tehnicii prin
perfectă stabilitate a emisiei,
o interpretare în care limpezimea timbrală a multiplelor nuanțe,
sonoritățile de la piano la forte și
frazarea sincopată și contratimpată a spiritului metroritmic de
ceardaș au pus în evidență poezia și trăirea temperamentală a
unuia dintre cele mai spectaculare personaje al repertoriului de
operetă. Entuziasmul publicului i-a decretat un bine meritat succes.
Gershwin
PORGY AND BESS I
Got Plenty o' Nuttin
a
constituit un interesant moment în care măiestria absolută a
baritonului Florin
Ganea
să
ne ofere noi dimensiuni, inflexiuni și nuanțe atât în planul
vocal cât și în cel teatral al interpretării total diferite față
de ipostazele precedente ale Festivalului în care l-am admirat. Este
un mare artist cu multiple confirmări repertoriale la cel mai înalt
nivel.
Franz
von Suppé în
opereta sa intitulată BOCCACCIO
a
realizat cu geniu componistic un
duet Fiammetta-Boccaccio Frumoasă
florentină
în
care cei doi protagoniști, Tina
Munteanu
și
Andrei
Pleșca,
dialoghează
cu grație, eleganță desfășurând o frazare elastică și foarte
bine nuanțată alternând cântul de linie cu cel de agilitate în
care bogăția expresivă timbrală este generoasă și fascinantă.
Rodgers
OKLAHOMA Oh,
what a beautiful morning
a
fost un moment în care Orest
Pâslariu-Ranghilof
ne-a
suprins foarte plăcut datorită faptului că a demonstrat că poate
ieși din registrul artistic al comediei și al comicității reușind
admirabil să impresioneze într-un lirism robust de linie cu
nuanțele și accentele romantice ale unui glas de bariton de mare
calitate și valoare.
Loewe
MY FAIR LADY aria Eliza Lasă
tu, domnu' Higgins
este
un moment de mare dificultate muzicală, vocală și teatrală în
care Rodica
Ștefan
a
reușit să încânte publicul datorită unei voci în care cântul
și actoria s-au împletit cu farmec nuanțând perfect fiecare idee
și trăire la cel mai înalt nivel.
Timpul
celor aproape trei ore inclusiv pauza a trecut efectiv pe nesimțite
și, în final, din creația compozitorului Florin
Comișel de
la acărui naștere s-a împlinit anul acesta un secol, am ascultat
în final din opereta LEONARD
duetul
Florica-Leonard E
în zadar să caut fericirea
în
care Bianca
Ionescu-Ballo
și George
Vîrban
au
încheiat apoteotic o magnifică seară de Gală
de Operetă și Musical – Opereta Fest
la finalul celei de a cincea ediții a marii
realizări artistice care este Festivalul
Ion Dacian 2022.
Cele
trei reprezentații de musical ne-au oferit trei diferite ipostaze
ale umanismului în desfășurarea destinului. În KISS
ME KATE
ni se aprofundează sinceritatea de trăire umană și artistică
dincolo de ambițiile devenirii în timp ce în MY
FAIR LADY
înțelegem
rolul educării și formării prin care se pot obține nebănuite
performanțe profesionale și sociale. Iar JACK
ÎNTRE DRAGOSTE ȘI NEBUNIE
ne ilustrează mesajul în însuși titlul său emblematic. Viața
noastră poate fi amenințată oricând dacă nu atingem perfectul
echilibru între extreme astfel ca dragostea să nu devină nebunie
pierzând luciditatea iar nebunia să nu vireze într-o dragoste
deviată alterată de erori și echivocuri ale căror tensiuni pot
duce la crimă. Și toate aceste idei și aprofundări sunt
prilejuite de o muzică interesantă, încântătoare, stimulantă al
cărui mesaj se datorează vocilor și conștiințelor artistice ale
unui colectiv care, prin muncă pasionată, atinge culmile înțelepte
ale unui mesaj de profund umanism. Sunt spectacole care merită
vizionate, asimilate și trăite din plin în conștiința noastră
sub semnul valorilor absolute de la baza umanismului echilibrat.