FANTOMA DE LA OPERĂ ... kolossal de proporții impresionante ...

De-a lungul a patru secole de istorie a muzicii, teatrul muzical a cunoscut o vastă evoluție care a favorizat dezvoltarea a multiple dimensiuni estetice în vocalitate afirmate într-o extraordinară succesiune de stiluri ale școlilor naționale: baroc, preclasic, rococco, clasicism, belcanto, romantism, verism, impresionism, expresionism.

În urmă cu două secole lua naștere opereta care a dezvoltat linii evolutive estetice ale operei lirice, ale baletului și ale teatrului de proză creind condiții pentru dezvoltarea musicalului.

Genul de musical a luat naștere la jumătatea secolului al XIX-lea în Statele Unite ale Americii, când, la 12 septembrie 1866, a avut loc premiera lucrării THE BLACK CROOK de Thomas Baker pe un libret de Charles M. Barras; pentru această realizare artistică se reuneau practic trei companii: de canto, de teatru de proză și de balet.

De atunci genul de musical a cunoscut până astăzi o evoluție care a lansat o tipologie foarte amplă de specatole: Musical operetta, Musical comedy, Cabaret musical, Musical play, Back stage musical, Broadway musical, Ensemble musical, Movie musical, Dance musical, Jukebox musical, Reality musical, Opera populară modernă, Operatic musical, Opera rock. 

ANDREW LLOYD WEBER

THE PHANTOM OF THE OPERA (FANTOMA DE LA OPERĂ) este o capodoperă a genului de Andrew Lloyd Weber care a realizat muzica și libretul colaborând cu Charles Hart pentru textele cântecelor și Richard Stilgoe pentru unele texte adăugate libretului inițial. Montarea originală a premierei absolute din 1986 în regia lui Harold Prince, coregrafia lui Gillian Lynne, luminile lui Andrew Bridge și scenografia cu decorurile realizate de Maria Björnson continuă și astăzi, după aproape patru decenii, să fie utilizată în toate teatrele lumii sub tutela unor drepturi de spectacol deținute de Really Useful Group și producătorii Cameron Mackintosh și însuși compozitorul Andrew Lloyd Webber. Rațiunea acestei măsuri a urmărit conservarea contextului lucrării prin menținerea armonioasă a relației dintre libret și muzică, o relație a cărei complexitate slujește o imensitate numerică de detalii muzicale, vocale, teatrale, scenice, coregrafice și de mișcare scenică toate având o orientare precisă și o foarte puternică încărcătură artistică. 

RICHARD STILGOE

Deși a fost considerată un Musical, am motive întemeiate pe criterii analitice muzicologice, artistice și de tehnică vocală să susțin că această capodoperă intră în categoria de Opera Rock.

Andrew Lloyd Weber s-a născut la Londra, în anul 1948, într-o familie de muzicieni în care tatăl era un compozitor, mama era violonistă și pianistă iar fratele său Julian Lloyd Weber era un violoncelist de valoare și prestigiu mondial. Mediul familial i-a fost propice pentru asimilarea muzicii la nivel înalt și cristalizarea puternică a pasiunii pentru compoziție devenind unul dintre cei mai importanți compozitori de Musical din istorie.

În cele două decenii de activitate componistică, Weber a realizat douăzeci de lucrări de musical între care titlul cel mai iubit de public și mai afirmat la nivel mondial este FANTOMA DE LA OPERĂ titlu foarte important al genului de musical a cărui premieră absolută a avut loc la Londra în anul 1986. 

GASTON LEROUX

Libretul, inspirat după romanul omonim al lui Gaston Leroux publicat în 1911, povestește despre un mare cântăreț și muzician cu fața desfigurată, adăpostit în subsolul Operei din Paris în anul 1905, îndrăgostit cu deznădejde de o soprană pe care, deși o pregătește pentru desăvârșirea ei vocală, nu are nici-o speranță de viitor fiindcă ea era legată sentimental de un aristocrat.

Pentru prima dată în România, FANTOMA DE LA OPERĂ a fost reprezentată în anul 2015 la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian cu o echipă de realizatori (regie, scenografie, coregrafie și lumini) în colaborare cu The Really Useful Group Ltd. Producția s-a bucurat de succes prin noutatea ei absolută chiar dacă în condiții tehnice mai limitate raportate la amploarea spectacolului.

Marea consacrare pentru România a acestui ... kolossal de proporții impresionante ... a avut loc pe scena Operei Naționale din București prin acord cu The Really Useful Group Ltd. la 31 martie 2023 și continuând în lunile aprilie și mai pentru a se relua în toamnă între 28 octombrie și 9 noiembrie înregistrând în total 14 spectacole extraordinare ale căror bilete la preț majorat s-au epuziat în mai puțin de o oră de la inaugurarea vânzărilor online.

RĂZVAN IOAN DINCĂ

Personalitățile fundamentale ale realizării acestui eveniment artistic de extraordinare proporții au fost regizorul Răzvan Ioan Dincă și dirijorul Daniel Jinga, Managenerul General al Operei Naționale București. 

DANIEL JINGA

Succesul la public a manifestat un entuziasm de fantastică amploare și foarte mulți spectatori, melomani ai genului, speră și așteaptă reprogramarea în stagiunea următoare.

Regia originală de Harold Prince, orchestrația de David Cullen & Andrew Lloyd Webber, producție originală de Cameron Mackintosh Ltd. si The Really Useful Group Ltd. au fost abordate sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, managerul general al ONB, de către o excelentă echipă formată din regizor Răzvan Ioan Dincă, regizor secund Raluca Popa, scenografia Gary McCann, asistent scenograf Gabriella Ingram, coregraf Violeta Dincă, asistenți coregrafi Alexandra Gavrilescu și Florin Tănase, asistent dirijor Mircea Pădurariu, lighting designer Bogumil Palewicz, sound designer Kamil Biedrzycki. Distribuția în care s-au aflat artiști experimentați cărora li s-au alăturat tinere talente de curând afirmate în viața artistică, a avut următoarea componență: Adrian Nour (Phantom), Irina Baianț (Christine), Kyrie Mendél (Raoul), Rodica Ștefan (Carlotta), Andrei Petre (Piangi), Radu Ion (Firmin), Cătălin Petrescu (Andre), Ernest Fazekaș (Lefevre), Judith State (Madame Giry), Alina Petrică (Meg Giry), Ionuț Burlan (Buquet), Alexandru Nagy (Reyer). Producția a beneficiat de participarea prestigioasă a Orchestrei, Corului și Baletului Operei Naționale București.

Atât în 2015 cât și în 2023, realizarea producției acestui ... kolossal de proporții impresionante ... s-a bucurat de inițiativa, talentul și forța regizorului Răzvan Ioan Dincă asumând pentru producția de la ONB regia spectacolului cu un foarte înalt profesionalism și o entuziastă dăruire artistică implicată în cele mai mici detalii ale desfășurării; a fost o misiune extraordinar de complexă deoarece a trebuit să identifice gestația artistică a calibrării fiecărui artist din distribuție, a corului și al baletului spre integrarea fidelă dar și firească în concepția minuțios formulată de către compozitorul Andrew Lloyd Webber împreună cu echipa sa de colaboratori și producători de la premiera absolută.

Grazie talentului și potențialului creativ, Răzvan Ioan Dincă a oferit un dozaj regizoral pluridimensional în toate zonele și compartimentele desfășurării unitare ale unui spectacol în care complexitatea mecanismului muzical, teatral, scenic, coregrafic, decorul a asigurat permanența limbajului expresiv la toate compartimentele conferind desfășurării o captivantă coerență și o palpitantă tensiune emotivă a relațiilor dintre personaje. Regizorul a reușit să creeze o atmosferă foarte intensă și plăcută făcând să ajungă la sufletul spectatorilor o poveste frumoasă și palpitantă stimulând dorința de a reveni în sala de spectacol. 

Dirijorul Daniel Jinga a realizat o lectură dirijorală de mare forță grație căreia orchestra și corul s-au reunit organic și unitar într-o partitură de mare dificultate caracterizată printr-un pluristilism și pluriestetism în care se regăsesc elemente muzicale și vocale din baroc, clasicism, belcanto, romantism și chiar verism; stilul de operă, operetă și musical filtrate printr-un genial modernism al spiritului componistic al lui Weber au definit grandios o capodoperă de Opera rock. Admirabila abordare de către bagheta lui Daniel Jinga a echilibrat și relevat specific recitativele masive, ample și teatralitatea amplă, densă, consistentă emanată de vocalitățile în permanentă alternanță de cantabilitate și declamație în reciprocitatea unei perfecte integrări artistice. Bravura dirijorală a lui Daniel Jinga s-a remarcat și prin diferențierile multiplelor stiluri cărora le-a dat relieful sonor, timbral, dinamic și agogic adecvat, atât în scenele lirice intimiste cât și în cele dramatice, de anvergură, când agregatul armonic orchestral a fost pus într-o grandioasă și elastică mișcare onorând la înalt nivel estetic motivele muzicale fundamentale și de mare popularitate ale acestui ... kolossal de proporții impresionante ... Meritul dirijorului a fost cu atât mai mare cu cât a știut să utilizeze cu abilă pricepere mijloacele tehnologice avansate de sonorizare și instrumentele moderne alăturate celor clasice dezvoltând o coloană sonoră de cea mai mare calitate. Iar perfecta colaborare cu regizorul a asigurat amplasarea și desfășurarea scenică adecvată fiecărei scevențe muzicale.

Măiestria regizorală a lui Răzvan Ioan Dincă și-a pus amprenta pe numeroasele scene care se alternau cu un dinamism și funcționalitate de reliefuri, culori, lumini de variate intensități și modulări. Toate scenele se integrau perfect în desfășurarea muzicală și teatrală conferind spectacolului o fascinantă coerență narativă plină de sugestivitate emanată de atmosfera în care publicul încântat se simțea purtat în profunzimea mesajului artistic. 

Am revăzut și retrăit cu emoție acest ... kolossal de proporții impresionante ... care a declanșat un adevărat fenomen social de pasiune și interes printre melomani și amatori din toată țara veniți cu entuziasm la București ca să-l vizioneze.

Interpreții celor douăsprezece roluri s-au remarcat printr-o totală dăruire oferind cu entuziasm atât interpretările cântate cât și cele declamate teatral. Se cuvine o mențiune specială interpreților rolurilor mai ample.

Adrian Nour (Phantom) este un cântăreț actor excelent; vocalitatea sa a impresionat atât în dificila partitură cântată de baritenor (entitate vocală intermediară între bariton și tenor) cât și în teatralitatea declamată d un personaj de mare forță artistică și credibilitate umană. 

Irina Baianț (Christine), a încântat publicul cu potențialul vocii sale de soprană lirică admirabil adaptată în registrul grav impostat în rezonanța de piept ca și în zona acută unde virtuozismul său a nuanțat detaliile exigentei partituri. Talentul său s-a manifestat din plin și în declamația teatrală conferind personajului său o autentică viabilitate. 

IRINA BAIANȚ și STEPHAN POEN

Kyrie Mendél (Raoul) a impresionat prin trăirile autentice ale personajului său realizat foarte bine atât tetralș cât și vocal. 

RODICA ȘTEFAN și STEPHAN POEN

Rodica Ștefan (Carlotta) a constituit o frumoasă surpriză într-un rol de primadonă cu inflexiuni actoricești comice onorate însă cu tehnica vocală a unui virtuozism foarte robust și de mare bogăție interpretativă. 

Tânărul tenor Andrei Petre (Piangi) a realizat un personaj foarte credibil în totalitatea nuanțelor cântate și teatrale ale evoluției sale.

Baritonul Radu Ion (Firmin) și Cătălin Petrescu (Andre) au completat desfășurarea acțiunii cu convingere și dăruire.

Am urmărit desfășurarea acestui minunat spectacol la începutul, la jumătatea și la finalul seriei celor paisprezece reprezentații și am remarcat cum ansamblul a conservat pulsul artistic de la premieră înscriindu-se chiar într-o evoluție eficientă. Publicul entuziast a decretat un succes triumfal cu ovații unanime.

Am căutat să ofer diverse imagini ale scenelor esențiale realizate cu măiestrie și sensibilitate de bunul meu prieten Andrei Staicovici căruia îi mulțumesc și pe această cale. 

RĂZVAN IOAN DINCĂ și STEPHAN POEN

Soliștii, Corul, Baletul, Orchestra Operei Naționale din București, întreaga echipă de realizatori având în frunte pe regizorul Răzvan Ioan Dincă și pe dirijorul Daniel Jinga care au constituit un binom perfect, au înscris în Istoria Teatrului Liric din România una dintre paginile de mare însemnătate prin acest ... kolossal de proporții impresionante ...

EDUARD TUMAGIAN ... artist intelectual ...

EDUARD TUMAGIAN - Verdi NABUCCO - Teatro alla Scala

Cu prilejul aniversării a șapte decenii de activitate a Operei Naționale din București în actualul sediu, la 23 ianuarie anul acesta, inauguram noul an de conferințe în cadrul Programului Scena Gândirii elaborat de Managerul General, dirijorul Daniel Jinga și de Profesorul Daniel Nica, admirabil moderator. Tema prelegerii și a dezbaterilor ulterioare a fost VOCILE OPEREI ROMÂNE – evocări istorice și estetice.

De-a lungul discursului meu evocator am dorit să readuc în atenția publicului marile personalități ale Operei Române din București a căror valoare și prestigiu artistic au onorat Patrimoniul Cultural Național și au bucurat publicul meloman în nenumărate seri memorabile de glorie artistică. Evocând seria marilor baritoni români care evoluaseră pe scena actualului sediu al teatru – Petre Ștefănescu-Goangă, Șerban Tassian, Alexandru Enăceanu, Mihail Arnăutu, Octav Enigărescu, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Vasile Martinoiu – o încheiam cu cel mai tânăr dintre ei, Eduard Tumagian pe care îl defineam artist intelectual, explorator al tuturor dimensiunilor vocale baritonale într-un repertoriu impresionant și cu o carieră internațională de mare prestigiu prestigiu.

În acea seară îl știam pe marele artist la Basel unde avea reședința de mai mulți ani alături de iubita lui soție, Stela, cu care chiar vorbisem la telefon la câteva zile după conferință; nimic nu prevedea faptul că, după o săptămână, marele artist avea să treacă în Eternitatea Armoniei Universale pe care o slujise cu pasiune și devotamernt. 

EDUARD TUMAGIAN

EDUARD (TUMAGEANIAN) TUMAGIAN (5 februarie 1942, București, România – 11 februarie 2024, Basel, Elveția), prin educația primită în familie, a fost atras de la o vârstă fragedă de muzică dar și de istorie, filosofie, religie și de studiul limbilor străine, dezvoltând aceste pasiuni de-a lungul dezvoltării personalității sale de autentic intelectual. Studiul aprofundat și comparativ a devenit foarte rapid un principiu de bază al personalității sale. Educația religioasă primită în familie și frecventarea Bisericii Armenești din București i-a consimțit o deosebită dezvoltare a sensibilității și a trăirilor emotive stimulate de diversele forme de artă. În acest context evolutiv au apărut semnalele concrete asupra dotării sale vocale. Primele lecții de Canto le-a primit de la mătușa sa, reputata soprană Arax Savagian Karacașian (1908-1997), solista Operei Române din București între anii 1930 și 1950, afirmată într-un amplu repertoriu de operă și lied, în spectacole și recitaluri rămase memorabile în istoria teatrului liric românesc. După un anumit interval de timp cu rezultate foarte bune, Arax Savagian îl prezintă pe nepotul său, Eduard, chiar propriei sale profesoare de canto, soprana Lidia Vrăbiescu-Vațianu (1895-1982), artistă de prestigiu, cu studii la Academiile de Muzică din Budapesta și Viena, soția marelui tenor Romulus Vrăbiescu (1884-1951) artist care s-a impus mai ales în repertoriul wagnerian și s-a afirmat și la Teatrul alla Scala din Milano. Tânărul Eduard Tumageanian este unicul băiat care a studiat cu Doamna Vrăbiescu care lucra doar cu fetele; a acceptat să-i dea lecții deoarece a avut încredere în calitățile lui, era foarte receptiv și înțelegea aplicând rapid toate exigențele metodei sale de canto de școală germană, cultivând efectul rezonanței vocale într-un viguros kopfstimme.

În urma studiilor cu Doamna Vrăbiescu atent supravegheate și de mătușa sa, Arax Savagian Karacașian, tânărul Eduard Tumageanian este admis la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București astăzi Universitatea Națională de Muzică din București, la clasa reputatului bas Viorel Ban (1920-2003), solist al Operei Române, artist valoros, discipol al marelui profesor, tenorul Constantin Stroescu (1886-1977).

În timpul studiilor de Conservator a urmat și cursurile Clasei de Lied cu Profesorul Nicolae Secăreanu (1901-1992), bas, solist de mare valoare al Operei Române și ale Clasei de Oratoriu cu Profesorul Aurel Alexandrescu, tenor, solist al Filarmonicii George Enescu din București. În timpul studiilor universitare și în primii ani de carieră, cu prilejul pregătirilor efectuate în vederea participării la concursurile internaționale, s-a bucurat de intense perioade de lucru cu profesorii Arta Florescu și Constantin Stroescu.

Tînărul bariton Eduard Tumagian s-a bucurat de foarte multe victorii la concursurile internaționale: Premiul II la Concursul Internațional de Canto de la Barcelona (1968), Premiul IV la Concursul de Canto de la Verviers, Medalia de Argint (Al II-lea Mare Premiu) la Concursul de la Toulouse (1971), Premiul II la Concursul de la s'Hertogenbosch, Premiul III și Premiul Special al Președintelui Republicii la Concursul de la Paris, Premiul IV la Concursul de la Viena (1972), PremiulI ”Francisc Poulenc” la Concursul de la Paris, Premiul II la Concursul de la Vercelli, Premiul Special pentru cea mai bună interpretare a unui rol din ”Boema” de Puccini la Concursul de la Treviso (1974).

După absolvirea Conservatorului, în anul 1968, baritonul Eduard Tumageanian a fost angajat solist al Operei Române din București debutând cu rolul Doctor Malatesta din DON PASQUALE de Donizetti chiar la premiera producției repurtând un frumos succes de public și de presă. 

EDUARD TUMAGIAN - Donizetti DON PASQUALE (Dottor Malatesta)

În timpul carierei s-a consultat dincând în când și în funcție de necesitățile orientative pentru repertoriul aprofundat prin studiu, cu mari artiști precum baritonii Petre Ștefănescu-Goangă, Șerban Tassian, Mihail Arnăutu și Nicolae Herlea.

Dar toată viața lui a beneficiat de aportul total oferit de iubita sa soție Stela, mezzosoprană din Corul Operei, personalitate puternică, de mare sensibilitate și perspicacitate în a asculta și sesiza la modul diferențiat cele mai mici detalii ale inflexiunilor de sonoritate și timbralitate, fiindu-i un consilier valoros și, în același timp o asistentă de management al vieții de familie dar și de teatru și de societate, asigurând în cele mai mici detalii buna organizare și pregătire a voiajurilor, a relațiilor publice și a tuturor proiectelor de activitate. Stela și Eduard Tumagian (aceasta a fost identitatea sa artistică după afirmarea în cariera internațională) au devenit un cuplu de o formidabilă soliditate bucurându-se de respectul și admirația tuturor artiștilor, dirijorilor, regizorilor și directorilor de teatru cu care artistul a colaborat.

La Opera Română din București a colaborat cu toți artiștii de prestigiu ai teatrului și, foarte rapid, a fost invitat în teatrele lirice din țară și în filarmonici pentru recitaluri și concerte.

PARTENERI LA OPERA ROMÂNĂ DIN BUCUREȘTI

REGIZORI: Jean Rânzescu, Hero Lupescu.

DIRIJORI: Constantin Bugeanu, Anatol Kisadji, Cornel Trăilescu, Paul Popescu, Constantin Petrovici, Carol Litvin, Lucian Anca, Cristian Brâncuși, Răsvan Cernat.

SOPRANE: Zoe Dragotescu, Elisabeta Neculce-Carțiș, Teodora Lucaciu, Elena Dima Toroiman, Maria Şindilaru, Lucia Becar, Mariana Stoica, Magda Ianculescu, Matilda Onofrei, Elena Simionescu, Victoria Bezetti, Marina Mirea, Magdalena Cononovici, Maria Slătinaru-Nistor, Eugenia Moldoveanu, Elvira Cârje, Cornelia Angelescu, Elena Grigorescu.

MEZZOSOPRANE: Zenaida Pally, Elena Cernei, Iulia Buciuceanu, Mihaela Botez, Dorothea Palade, Mihaela Mărăcineanu, Iulia Marpozan, Rodica Mitrică, Veronica Gârbu, Monica Ranetescu, Adina Iurașcu, Ruxandra Vlad, Adriana Alexandru.

TENORI: Cornel Stavru, Valentin Teodorian, Constantin Iliescu, Corneliu Fânăţeanu, Ion Stoian, Octavian Naghiu, Ion Buzea, Ion Piso, Vasile Moldoveanu, Ludovic Spiess, Florin Diaconescu, Ionel Voineag, Florin Georgescu, Ștefăniță Lascu.

BARITONI: Octav Enigărescu, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Ladislau Konya, Vasile Martinoiu, Lucian Marinescu, Nicolae Constantinescu, Emil Iurașcu.

BAȘI: Viorel Ban, Nicolae Florei, Ioan Hvorov, Constantin Gabor, Valentin Loghin, Pompei Hărăşteanu, Gheorghe Crăsnaru.

În urma victoriilor de la concursurile internaționale de canto, tânărul bariton începe să fie invitat în străinătate; primul contract l-a obținut la Opéra du Rhin din Strasbourg cu care, în stagiunea 1974/1975, a început o colaborare de lungă durată fiind din ce în ce mai apreciat și mai remarcat de dirijori, regizori și mari artiști.

Oricât de dotat și de bine pregătit ar fi un artist, afirmarea sa într-o carieră internațională este depdendentă de o anumită strategie managerială elaborată de pe o poziție solidă a cunoașterii fenomenului artistic la nivel individual cât și a vieții artistice la nivel internațional. Dinamica programărilor repertoriale, componența distribuțiilor, prezența dirijorilor și regizorilor sunt specificități profesionale de mare complexitate care au nevoie să fie abordate cu un discernământ de mare complexitate prin care să se poată înțelege oportunitatea momentelor afirmării treptate, progresive ale unui artist într-o parabolă profesională orientată spre cele mai mari teatre ale lumii. Baritonul Eduard Tumagian a reușit datorită personalității manageriale extraordinare a Doamnei Luisa Petrov – Theateragentur Frankfurt care, într-o prestigioasă activitate de peste patru decenii, a oferit cele mai bune condiții manageriale de afirmare a unui foarte mare număr de artiști valoroși români și străini. 

LUISA PETROV

Sub autoritatea managerială a Doamnei Petrov, baritonul Eduard Tumagian se afirmă treptat, progresiv, strategic și înțelept într-o carieră internațională care îl va purta pe cele mai prestigioase scene ale aproape tuturor țărilor europene bucurându-se de mari succese pe cele mai valoroase scene precum Wiener Staatsoper, Grand Opéra de Paris, London Royal Opera House Covent Garden, Gran Teatro del Liceu din Barcelona culminând cu Teatrul alla Scala din Milano ale cărui turnee l-au purtat în Japonia dar și la Carnegie Hall din New York prilejuindu-i ulterior afirmarea pe foarte importante scene ale Americii de Nord și de Sud la Teatrul Colon din Buenos Aires, Argentina dar și în Brazilia la Sao Paulo. 

EDUARD TUMAGIAN - Verdi NABUCCO - Teatro alla Scala

PARTENERI ÎN CARIERA INTERNAȚIONALĂ

REGIZORI: Margarethe Wallmann, Nicola Benois, Jean Pierre Ponnelle, Pier Luigi Pizzi, Götz Friedrich, Roberto De Simone, Otto Schenk, Andrei Tarnovsky, Virginio Puecher, Elmar Ottenthal.

DIRIJORI: Gianandrea Gavazzeni, Anton Guadagno, Mstislav Rostropovici, Claudio Abbado, Riccardo Muti, Pinchas Steinberg, Jan Latham-König, Christian Thielemann, Elio Boncompagni, Daniel Oren, Roberto Abbado, Michael Halász, Michael Sasson, Faboi Luisi,

SOPRANE: Virginia Zeani, Gwyneth Jones, Galina Vishnevskaya, Linda Roark-Strummer, Montserrat Caballé, Mirella Freni, Ghena Dimitrova, Katia Ricciarelli, Julia Varady, Cheryl Studer, Edita Gruberova, Sona Ghazarian, June Anderson, Nelly Miricioiu, Leontina Văduva, Elena Moșuc, Mara Zampieri, Maria Guleghina, Miwako Matsumoto, Nancy Gustafson, Kallen Esperian, Galina Kalinina, Maria Abajan, Antonella Banaudi.

MEZZOSOPRANE: Margarita Lilowa, Marjana Lipovšek, Agnes Baltsa, Raquel Pierotti, Beatrice Uria Monzon.

TENORI: Placido Domingo, Franco Bonisolli, Neil Shicoff, José Carreras, Francisco Araiza, Chris Merritt, Nicola Martinucci, Wladimir Atlantow, Salvatore Fisichella, Bruno Beccaria, Alberto Cupido, Luis Lima, Krjstian Johannsson, Vincenzo La Scola, Peter Dvorsky, Jonathan Welch, Emil Ivanov, Mario Malagnini, Corneliu Murgu, Marcello Giordani.

BARITONI: István Gátti, Monte Pederson, Gottfried Hornik, Claudio Otelli.

BAȘI: Nicola Rossi-Lemeni, Robert Lloyd, Ferruccio Furlanetto, Kurt Rydl, Evgheni Nesterenko, Hans Helm, Paata Burchuladze, Carlo Colombara, Francesco Ellero D'Artegna. Iar lista lor completă este cu mult mai lungă. 

EDUARD TUMAGIAN - Ceaikovski EVGHENI ONEGHIN

REPERTORIUL DE OPERĂ INTERPRETAT ÎN ȚARĂ ȘI ÎN STRĂINĂTATE

Mansi Barberis APUS DE SOARE; 

Beethoven FIDELIO (Don Pizzaro); 

Bellini I PURITANI (Riccardo), I CAPULETI E I MONTECCHI (Lorenzo, Adolfo), BEATRICE DI TENDA (Filippo); 

Pascal Bentoiu HAMLET (Laertes); 

Berlioz BENVENUTO CELLINI (Balducci), ROMEO ET JULIETTE; 

Bizet CARMEN (Escamillo); 

Borodin KNEAZUL IGOR (Shkula, Igor); 

Britten ALBERT HERING (Mr. Gedge, vicar); 

Ceaikovski EVGHENI ONEGHIN (Evgheni Oneghin), PIKOVAYA DAMA (Yeletzki), IOLANTHA(Robert); 

Cilea ADRIANA LECOUVREUR (Michonnet); 

Donizetti DON PASQUALE (Dottor Malatesta), LUCIA DI LAMMERMOOR (Enrico Ashton), LA FAVORITA (Alfonso), LA FAVORITE (Alphonse), L'ELISIR D'AMORE (Belcore); 

Sabin Drăgoi NĂPASTA (Un unchiaș); 

George Enescu OEDIPE (Creon); 

Giordano ANDREA CHENIER (Mathieu, Carlo Gérard); 

Gounod FAUST (Valentin), MIREILLE (Ourias); 

Leoncavallo PAGLIACCI (Silvio, Tonio); LA BOHEME (Rodolfo, Schaunard); 

Mascagni CAVALLERIA RUSTICANA (Alfio), L'AMICO FRITZ (David); 

Massenet DON QUIJOTE (Sancho Pânza), WERTHER (Albert); 

Moniuszko CONACUL CU STAFII (Spătarul); 

Mozart FLAUTUL FERMECAT (Papageno), LE NOZZE DI FIGARO (Conte Almaviva), COSI FAN TUTTE (Alfonso); 

Italo Montemezzi L'AMORE DEI TRE RE (Manfredo); 

Mussorgsky BORIS GODUNOV (Călugăr iezuit, Șcelkalov, Rangoni); Carl Orf LUNA (Un agricoltore); 

Ponchielli LA GIOCONDA (Barnaba); 

Prokofiev BETROTHAL IN A MONASTERY (Don Fernando), WAR AND PEACE (Andrei Bolkonski, Napoleon); 

Puccini LA BOHEME (Alcindoro, Benoit, Schaunard, Marcello), TOSCA (Sacristanul, Scarpia), MADAMA BUTTERFLY (Bonzo, Sharples), IL TABARRO (Michele), GIANNI SCHICCHI (Gianni Schicchi), LA FANCIULLA DEL WEST (Jack Rance), TURANDOT (Il Mandarino); 

Purcell DIDO AND AENEAS (Aeneas); 

Rossini IL BARBIERE DI SIVIGLIA (Fiorello), GUGLIELMO TELL (rolul titular); 

Saint-Saëns SAMSON ET DALILA (Grand Prêtre); 

Schubert ALFONSO ED ESTRELLA (Mauregato); 

Smetana PRODANA NEVESTA; 

Aurel Stroe ORESTIA II; 

Flavio Testi RICCARDO III (Giorgio di Clarence); 

Cornel Trăilescu MOTANUL ÎNCĂLȚAT (Un slujitor), DRAGOSTE ȘI JERTFĂ (Andrei); 

Verdi NABUCCO (Nabucco), ERNANI (Don Carlo), I DUE FOSCARI (Francesco Foscari), ATTILA (Ezio), MACBETH (Macbeth), IL CORSARO (Selim), LUISA MILLER (Miller), STIFFELIO (Conte Stankar), RIGOLETTO (Marullo, Rigoletto), IL TROVATORE (Conte di Luna), LA TRAVIATA (Marchizul d'Obigny, Giorgio Germont), I VESPRI SICILIANI (Guido di Monforte), SIMON BOCCANEGRA (Simon Boccanegra), UN BALLO IN MASCHERA (Renato), LA FORZA DEL DESTINO (Don Carlo), DON CARLO (Rodrigo), OTELLO (Messaggero, Jago), FALSTAFF (Ford, Falstaff); 

Wagner TANNHÄUSER (Wolfram), DAS RHEINGOLD; 

Carl Maria von Weber DER FREISCHÜTZ (Kilian) 

EDUARD TUMAGIAN - Wagner TANNHAUSER (Wolfram)

REPERTORIUL VOCAL SIMFONIC: Johannes Brahms EIN DEUTSCHES REQUIEM, Gabriel Fauré REQUIEM, Giacomo Puccini MESSA DI GLORIA, Hector Berlioz ROMEO ET JULIETTE simfonie dramatică, Hector Berlioz LA DANNAZIONE DI FAUST (Méphistophélès), ROMEO ET JULIETTE.

COMPOZITORI AI REPERTORIULUI DE LIED: George Enescu, Tiberiu Brediceanu, George Dima, Iacob Mureșianu și mulți alți compozitori mergând până la compozitorii cointemporani; din repertoriul unievrsal de lied a interpretat cicluri integrale de lieduri ale unor compozitori precum Schubert, Schumann, Brahms, Hugo Wolf, Gustav Mahler, Richard Strauss, Ceaikovski, Rachmaninov, Mussorgsky, Massenet, Fauré, Ravel, Debussy, Poulenc și încă mulți alții până la compozitori contemporani.

EDUARD TUMAGIAN - Verdi I DUE FOSCARI (Francesco Foscari) - Teatro alla Scala

L-am cunoscut pe Eduard Tumagian și pe soția sa Stela pe vremea când eram la liceu și, treptat, în timpul studiilor mele de medicină, prietenia noastră s-a consolidat și mă bucuram de fiecare dată, la întâlnirile noastre, să ascult relatările ample despre cum se desfășura cariera sa internațională. Pe scena Operei Române din București îl admirasem în toate rolurile interpretate iar când am plecat și eu în lume, am întâlnit artiști, dirijori, directori de teatru care aveau amintiri foarte frumoase și emoționante prilejuite de colaborarea cu Eduard Tumangian. Am avut marea bucurie să fiu la Scala în seara de duminică 30 ianuarie 1988 la prima sa reprezentație cu opera I DUE FOSCARI de Verdi în care interpreta rolul lui Francesco Foscari sub bagheta lui Gianandrea Gavazzeni, în acea seară debutând la Scala soprana Maria Guleghina. Îmi amintesc că atât Maestrul Gavazeni cât și Riccardo Muti cu care cântase ”Nabucco” și ”I Vespri Siciliani” erau foarte entuziasmați de pregătriea muzicală solidă, de aprofundarea completă a frazării în limba italiană și de nuanțele sonore și timbrale prin care îmbogățea admirabil expresivitatea interpretării. Același entuziasm mi l-a manifestat ulterior și Ghena Dimitrova, partenera sa în rolul Abigaille din ”Nabucco”. Eduard Tumagian a cântat în toate orașele italiene cu mare succes la publicul foarte exigent și cu admirația și simpatia colegilor de scenă italieni și străini. 

EDUARD TUMAGIAN, GHENA DIMITROVA - Verdi NABUCCO - Teatro alla Scala

Eduard Tumagian a conciliat cariera internațională cu cea națională onorând cu eleganță și la cel mai înalt nivel artistic atât Opera Română din București și celelalte teatre din țară cât și stagiunile de concete ale Filarmonicii și ale Radiodifuziunii din București. Pe lângă înregistrările cu Casa de Discuri Electrecord și cu Naxos, Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române deține zeci de ore de imprimări cu foarte multe arii de operă și lieduri sau spectacole de operă realizate în concert.

Personalitatea artistică a acestui foarte mare artist s-a aflat într-o perpetuă evoluție viretuozistică, estetică, stilistică și repertorială datorită spiritului enciclopedic prin care a explorat cultural Arta și Muzica în profunzimi care au revelat efigia lui umană și artistică grație căreia rămâne în istorie

 ... EDUARD TUMAGIAN ... Artistul Intelectual ...

NICOLAE HERLEA carisma umanismului vocal

NICOLAE HERLEA - Verdi DON CARLO (Rodrigo)

Vocea este cel mai frumos dar făcut omului de către natură prin divina binecuvântare iar Nicolae Herlea rămâne unul dintre cei mai dăruiţi fii ai naţiunii noastre. În prag de seară, în ajun de primăvară, la 24 februarie 2014, această voce s-a sublimat într-o rază de lumină ale cărei unde au purtat în eternitate spiritul celui care intrase de mult în marea carte a istoriei. Trista veste a pornit cu repeziciune declanşând fiorii emoţiei umezite de lacrimile celor mulţi care s-au bucurat cu fascinată uimire de unicitatea fenomenului vocal aureolat de profunzimea expresivă cu care Nicolae Herlea a dăruit generos magnificul său mesaj de artă şi omenie. 

NICOLAE HERLEA

Născut la 28 august 1927, la Bucureşti, într-o familie de oameni gospodari şi sensibili, Nicolae Herlea a primit o educaţie a cărei trăinicie s-a bazat pe bunul simţ şi respectul faţă de valorile fundamentale ale vieţii la temelia cărora stau răbdarea şi tenacitatea muncii. 

NICOLAE HERLEA ... la începutul carierei ... 

La vârsta de 16 ani, de ziua onomastică, mama sa îi dăruieşte un patefon şi o colecţie de douăzeci de discuri; acest dar avea să fie determinant pentru destinul vieţii sale. Primele două discuri făceau să răsune în casa lor două voci pe care Nicolae Herlea le va iubi şi aprofunda toată viaţa: Enrico Caruso şi Beniamino Gigli. Mi-a vorbit foarte mult despre efectul produs de aceste două voci asupra fiinţei sale şi asupra evoluţiei sale în viitoarea sa carieră artistică. Dacă prin vocea lui Enrico Caruso avea să cunoască fenomenul vocal ce generează un fenomen sufletesc, vocea lui Beniamino Gigli îl confrunta cu delicateţea sufletească ilustrată în expresia vocală. Din amplele povestiri care mi le-a dăruit generos printr-o Prietenie unică, am înţeles că Nicolae Herlea a asimilat foarte de tânăr esenţa fundamentală a acelui fenomen de rezonanţă prin care sufletul şi vocea devin o entitate unică şi binecuvântată. Această perfectă rezonanţă dintre suflet şi voce l-a urmărit şi l-a călăuzit în mirabila parabolă a devenirii sale artistice. Datorită revelaţiei produse de această rezonanţă, chiar dezvoltarea fizică a vocii sale s-a înscris pe o traiectorie evolutivă deosebită conferindu-i un profil sonor şi timbral cu totul neobişnuite care aveau să-l impresioneze foarte mult pe viitorul său profesor, baritonul Aurel Costescu – Duca al cărui discipol a devenit la Conservatorul „Astra” şi apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. Maestrul a înţeles valoarea absolută a vocii tânărului Herlea aplicându-i cu gravitate şi severitate un regim auster de vocalize, atât la clasă cât şi în privat, care a durat ... trei ani cu totala interdicţie de a se aventura în piese de repertoriu până la momentul considerat oportun. Nicolae Herlea s-a supus cu încredere şi respect concentrându-se în timpul lecţiilor la exerciţii între care dominante erau acelea pe o singură notă îndelung emisă pe vocala „A” şi care ajunseseră treptat să fie executate pe întregul ambitus în mezzoforte cu crescendo şi decrescendo bine supravegheate. În urma acestor trei ani de răbdare, Nicolae Herlea avea să obţină perfectul instrument al uneia dintre cele mai desăvârşite vocalităţi din istoria universală a teatrului liric. După o perioadă de studiu a repertoriului, în urma audiţiilor la care a participat, Nicolae Herlea a fost angajat la Opera Română din Bucureşti. Debutul său absolut a avut loc la 14 aprilie 1950 în rolul Silvio din opera „Paiaţe” de Leoncavallo avându-i ca parteneri pe soprana Dora Massini (Nedda), tenorul Garbis Zobian (Canio), baritonul Petre Ştefănescu – Goangă (Tonio), tenorul Valentin Teodorian (Beppe) sub bagheta dirijorului Egizio Massini. 

NICOLAE HERLEA - Leoncavallo PAGLICCI (Tonio) - N.Y. Metropolitan Opera, 1964

După succesul extraordinar de la debutul absolut, frumuseţea vocală, muzicalitatea şi talentul scenic nativ i-au stimulat acumulări repertoriale prilejuindu-i succese răsunătoare în cele mai importante roluri de bariton din operele şcolilor italiană, rusă, franceză. Treptat începe să se afirme atât la Opera Română din Bucureşti cât şi în celelalte teatre lirice ale ţării; încep imediat turneele în ţările vecine, la început, pentru ca treptat cariera sa să se desfăşoare intens în aproape toate ţările europene şi o serie de importante teatre din continentele american şi asiatic. 

NICOLAE HERLEA - Bizet CARMEN (Escamillo) - Opera Română din București, 1957

Nicolae Herlea rămâne în istoria teatrului liric primul bariton român afirmat pe cele mai mari şcene de operă ale lumii precum Teatro alla Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, London Royal Opera Covent Garden, Opera din Paris, Opera de Stat din Viena, Teatrul Liceo din Barcelona. 

NICOLAE HERLEA - Verdi DON CARLO (Rodrigo) - Teatro alla Scala din Milano, 1964

La Teatro alla Scala din Milano, în urmă cu mai bine de o jumătate de veac, după debutul în rolul lui Rodrigo din „Don Carlo” de Verdi şi interpretarea lui Figaro din „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, interpretează rolul Valentin la prima producţie în limba originală cu „Faust” de Gounod din istoria teatrului. La Metropolitan Opera din New York, după debutul în „Don Carlo” de Verdi, se afirmă în „Lucia di Lammermoor” de Donizetti, „Faust” de Gounod, „Bărbierul din Sevilla” de Rossini şi debutează în „Paiaţe” de Leoncavallo (rolul Tonio) şi în operele verdiene „Rigoletto” şi „Forţa destinului”. 

NICOLAE HERLEA - Verdi RIGOLETTO (rolul titular) - N.Y. Metropolitan Opera, 1964

Din repertoriul său mai fac parte titluri de mare importanţă ale vocalităţii de bariton: „Traviata”, „Trubadurul”, „Bal mascat”, „Falstaff” de Verdi frecvent interpretate dar şi „Aida” sau „Otello” de Verdi interpretate doar în străinătate în anumite producţii de importanţă foarte mare. „Evgheni Oneghin” şi „Dama de Pică” de Ceaikovsky, „Kneaz Igor” de Borodin, „Boris Godunov” de Mussorgsky, „Carmen” de Bizet, „Andrea Chénier” de Giordano, „Tosca” de Puccini, au fost opere care i-au prilejuit un foarte mare succes de public şi de critică atât în ţară cât şi peste hotare. 

NICOLAE HERLEA - Rossini IL BARBIERE DI SIVIGLIA (Figaro) - Scala, Metropolitan, Covent Garden, Teheran, Paris, Moscova, Sofia, Praga, Budapesta, Berlin, Ankara, Liège, București

A colaborat cu dirijori precum Herbert von Karajan, Gabriele Santini, Alberto Erede, Kurt Adler, Giuseppe Morelli, Lorin Maazel, Nello Santi, Giuseppe Patané, Georges Prêtre, Horst Stein, Kiril Kondrashin, Egizio Massini, George Georgescu, Jean Bobescu, Constantin Bobescu, Constantin Silvestri, Constantin Bugeanu, Paul Popescu, Cornel Trăilescu, Constantin Petrovici, Iosif Conta, Carol Litvin, Ludovic Bacs. A avut ca parteneri cele mai mari personalităţi ale artei cântului din ţară şi din străinătate: sopranele Leonye Rysanek, Antonietta Stella, Sena Jurinac, Virginia Zeani, Joan Sutherland, Gabriella Tucci, Anna Moffo, Montserrat Caballé, Raina Kabaivanska, Grace Bumbry, Ghena Dimitrova, Roberta Peters, Mirella Freni, Valentina Creţoiu, Cornelia Gavrilescu, Ioana Nicola, Maria Crişan, Teodora Lucaciu, Lucia Stănescu, Lella Cincu, Magda Ianculescu, Maria Şindilaru, Elena Simionescu, Magdalena Cononovici, Maria Slătinaru-Nistor, Elena Dima, Mariana Stoica, Ileana Cotrubaş, Marina Krilovici, Silvia Voinea, Marina Mirea, Eugenia Moldoveanu, Sanda Şandru, Elena Simionescu, Cornelia Angelescu; mezzosopranele Giulietta Simionato, Elena Cernei, Irina Arkhipova, Zenaida Pally, Fiorenza Cossotto, Viorica Cortez, Teresa Berganza, Mignon Dunn, Irene Dalis, Iulia Buciuceanu, Rodica Mitrică; tenorii Mario Del Monaco, Richard Tucker, Franco Corelli, Giuseppe Di Stefano, Carlo Bergonzi, Nicolai Gedda, Placido Domingo, Sandor Konya, Dimiter Uzunov, James Mc Cracken, Luigi Alva, Zurab Andjaparidze, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Ludovic Spiess, Ion Buzea, Ion Piso, Corneliu Fânăţeanu, Valentin Teodorian, Florin Diaconescu; başii Nicola Rossi-Lemeni, Cesare Siepi, Nicolai Ghiaurov, Giorgio Tozzi, Ivan Petrov, Theo Adam, Marti Talvela, Nicolae Secăreanu, Viorel Ban, Nicolae Florei, Valentin Loghin, Constantin Gabor. S-a bucurat de colaborarea şi preţuirea unor mari regizori precum Margarita Wallman, Jean Louis Barrault, Jean Pierre Ponnelle, Jean Rânzescu, George Teodorescu, Eugen Gropşeanu, Hero Lupescu. 

NICOLAE HERLEA - Verdi UN BALLO IN MASCHERA (Renato) - București

Pe lângă rolurile marelui repertoriu de operă, Nicolae Herlea şi-a exprimat crezul artistic şi uman şi în repertoriul liedului, cântecului românesc şi al canzonettei; în aceste memorabile interpretări, starea sa sufletească s-a integrat minunat în tensiunea estetică dintre sunet şi cuvânt. 

NICOLAE HERLEA - Donizetti LUCIA DI LAMMERMOOR (Enrico) - N.Y. Metropolitan, 1964

Pentru prima dată l-am urmărit în sala Operei Române din Bucureşti în rolul Figaro din „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, rol pe care l-a interpretat de peste 550 de ori în întreaga lume. Încă de la primele sunete emise din culise, am simţit în masa de public fiorul acelei aşteptări pline de emoţie şi de dragoste. Am fost uimit de forţa sonoră a glasului său magnific emis cu o relaxată uşurinţă a cărei elasticitate punea în valoare un vibrato fascinant, admirabil modulat în nuanţe timbrale de la cele mai strălucitoare la cele mai întunecate. Treptat, l-am admirat în toate celelalte roluri ale repertoriului său. Linia nobilă a cantilenei verdiene era de o eleganţă absolută care culmina într-o seducătoare expansiune a acutelor sale legendare. În aria „Cortigiani ... „ din „Rigoletto” de Verdi atingea un paroxism care declanşa un entuziasm uriaş. Prologul lui Tonio din „Paiaţe” de Leoncavallo era grandios iar acel la bemol care culmina în motivul „ ... al pari di voi ... „ electriza publicul aşa cum se poate constata şi în înregistrarea live de la debutul în rol la Metropolitan sub bagheta lui Nello Santi, alături de Franco Corelli. Accentele dramatice şi sublinierile lirice de o genială expresivitate au făcut din rolul Scarpia în „Tosca” de Puccini o interpretare de referinţă unanim apreciată de parteneri, critici şi de public, în ţară şi în străinătate. În Marchizul de Posa din „Don Carlo” de Verdi, aşa cum avea să-mi mărtuerisească, intepreta rolul propriului său profil etic şi moral iar în monologul lui Gérard din „Andrea Chénier” de Giordano ilustra propria filosofie de viaţă în faţa relativităţii revoluţiilor şi a panteonului care ar trebui să devină umanitatea. 

NICOLAE HERLEA - Puccini TOSCA (Scarpia) - București, 1975

Încă de pe vremea studenţiei am avut fericirea să leg o trainică prietenie cu Nicolae Herlea care m-a onorat şi m-a stimulat enorm în devenirea mea umană şi profesională. La un moment dat, am pornit prin lume pe unde m-a purtat destinul cunoscând personal pe mulţi dintre celebrii săi parteneri pe scenele lumii; peste ani, ne-am regăsit şi am continuat o prietenie a cărei stare emotivă şi spirituală se menţinuse fără întrerupere. 

NICOLAE HERLEA, MARIANA NICOLESCO, STEPHAN POEN - Brăila, 2012

O experienţă fantastică mi-a fost dat să trăiesc alături de Nicolae Herlea la ediţiile Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée creat la Brăila de marea noastră artistă, soprana Mariana Nicolesco. Din anul 2004 am devenit membru al juriului pe care Nicolae Herlea l-a prezidat încă din 1995. Atât ediţiile Festivalului şi Concursului cât şi sesiunile de master classes la care era invitat, deveniseră pentru Nicolae Herlea un ritual estival al bucuriei de viaţă şi de artă, al stimei şi dragostei exprimate de toată lumea. Plăcutele emoţii începeau cu ceva timp înainte; voiajurile cu maşina, sosirile, primirea entuziastă, perfecta organizare a desfăşurării, mesele festive încununate de evocări, povestiri, comentarii, veselie şi bună dispoziţie. Nu voi uita momentul în care Nicolae Herlea, într-o seară, şi-a exprimat unicul regret al carierei, acela de a nu fi cântat cu Mariana Nicolesco. Port în suflet momentele petrecute împreună în loja oficială din teatru sau pe esplanada Dunării, la interviuri de radio şi televiziune, la deliberările juriului, la analizele interpretărilor. Cele mai frumoase aniversări ale marelui artist Nicolae Herlea au avut loc la Brăila, din iniţiativa plină de dragoste şi admiraţie a incomparabilei Mariana Nicolesco, în prezenţa entuziastă a publicului şi a tinerilor artişti participanţi la ediţiile Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée. Aşa a fost la împlinirea a 75 de ani, la împlinirea a 80 de ani şi la aniversarea a 85 de ani de viaţă a marelui nostru artist din 2012 când a fost şi ultima sa apariţie în public. Nu voi uita nici-odată emoţiile trăite în timpul conferinţei pe care i-o dedicasem; în timpul proiecţiilor filmelor cu interpretările comentate de mine, Nicolae Herlea şi Mariana Nicolesco, ţinându-se de mână, vibrau cu ochii umezi la momentele măreţe de artă pe care publicul le omagia cu aplauzele sale entuziaste. Iar după înmânarea Medaliei şi a Diplomei de Onoare Hariclea Darclée, a urmat o cină de gală care a culminat cu un falnic tort sărbătoresc şi o şampanie ce a catalizat un coral „Mulţi ani trăiască” încununat de un sol natural acut emis de Nicolae Herlea la 85 de ani cu aceiaşi vigoare din carieră. După patru luni, avea să părăsească Bucureştiul pentru totdeauna fapt pe care mi l-a împărtăşit într-un moment de presimţire. Am comunicat permanent telefonic până în urmă cu câteva zile ... înainte luni 24 februarie 2014 ... ziua plecării în Armonia Universală ... 

NICOLAE HERLEA & STEPHAN POEN, București, 28 august 2012 ... ultima îmbrățișare ... 

Încerc senzaţia unei singurătăţi apăsătoare. Mă refugiez în noianul de amintiri. Păstrez în suflet dar şi în zecile de îndelungi imprimări, emoţiile şi colocviile noastre despre viaţă şi artă, despre oameni şi evenimente, despre voci şi vocalităţi, despre roluri şi teatre, despre compozitori şi parteneri, despre principiile fundamentale ale profilului său spiritual. Sunt dialoguri de suflet care mi-au prilejuit revelaţia misterului existenţial a personalităţii sale şi aprofundarea minuţioasă a tuturor mecanismelor de gândire şi simţire ale trăirilor sale artistice ilustrate prin verbul său vocal. Aceasta este preţioasa moştenire pe care mi-a lăsat-o artistul, prietenul şi omul Nicolae Herlea și prin care îl port în suflet cu toată dragostea şi admiraţia.