Nimic nu este întâmplător! Este o concluzie care însoțește foarte frecvent concluziile mele în emisiuni de radio și televiziune, conferințe, cursuri, master ori în studii de specialitate publicate. Am cunoscut foarte multe personalități ale teatrului liric din diferite epoci și am contemplat spațiul repertorial în care s-a desfășurat arta lor; am remarcat că rolul emblematic confirmat atât de frecvența interpretării cât și de adeziunea cu succes a publicului are o implicație deosebită în evoluția și dezvoltarea personalității artistice și, într-o oarecare măsură, poate influența chiar celelalte roluri.
De aproape trei sferturi de veac, personajul Violetta Valery din TRAVIATA de Verdi a fost legat de soprana VIRGINIA ZEANI (21 octombrie, Solovăstru, România - 20 martie 2023, Florida, SUA) care l-a interpretat în ... 648 reprezentații ... pe foarte multe meridiane ale mapamondului cu un succes al cărui răsunet se menține și astăzi datorită înregistrărilor discografice live și de studio și a câtorva secvențe de film. Violetta Valery este o primadonna autentică a scenei, este o femeie care trăiește foarte intens atât bucuria de viață cât și drama existențială care îi va marca sfârșitul vieții. Iar ca vocalitate, în repetate rânduri, am definit acest personaj drept un vademecum vocal și teatral verdian; vocal deoarece soprana care poate interpreta rolul fidel față de partitură onorând în totală măsură exigențele virtuozistice simțite și elaborate de compozitor, va fi în stare să interpreteze orice alt rol verdian dar și foarte multe roluri ale compozitorilor din toate școlile naționale și din toate epocile muzicale și stilistice; teatral fiindcă personajul trece prin toate stările sufletești ed la veselia euforică la tragismul morții inevitabile acoperind o amplă gamă emotivă a vieții de la bucuria exuberantă până la suferința atroce fizică și morală.
O deplină realizare în acest rol și abordarea lui cu succes pe o perioadă lungă de timp, întreține echilibrul perfect al personalității artistice. În viața ei artistică, VIRGINIA ZEANI a fost Violetta Valery în 648 de spectacole de-a lungul unui sfert de veac între debutul absolut în cariera la Teatro Due din Bologna în 16 mai 1948 și până în iulie 1973, la Teatro Gentile din Fabriano când l-a interpretat pentru ultima oară cu doar câțiva ani înainte de a încheia o extraordinară carieră artistică de 34 de ani (1948 – 1982) desfășurată în toată lumea în cele mai prestigioase teatre lirice culminâdn cu Scala din Milano și Metropolitan din New York alături de cei mai mari artiști ai timpului său. Și într-adevăr, în această lungă carieră, marea artistă a interpretat ... 70 de roluri ... din ... 68 de opere ... compuse de ... 36 de compozitori din școala italiană, franceză, germană, rusă, de la epoca barocului până la creațiile contemporane ei din secolul al XX-lea și pe care le-a onorat în premieră absolută. În acest vast spațiu repertorial a abordat mai multe tipuri de vocalități: soprană de coloratură, soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirico-spinto, soprană dramatică, soprană Falcon și chiar de contraltă respectiv rolul Contesei din DAMA DE PICĂ de Ceaikovski. Această incursiune repertorială bogată s-a produs evolutiv dintr-un anumit punct de vedere dar multe dintre rolurile foarte diferite între ele au fost interpretate simultan în foarte multe stagiuni; iar TRAVIATA a fost menținută activ în agenda sa artistică permanent în primii 25 de ani de carieră din cei 33 în total. Documente multiple online și bibliografice oferă datele complete refeitoare la cariera marii noastre artiste – rolurile, teatrele, partenerii și recenzii.
Am admirat-o în rolul titular din TRAVIATA atât în sala de spectacol la Opera Română din București cât și în discografiile de studio și live în circulație. Încă de la intrarea în scenă la începutul primului act, emana o absolută fascinație prin faptul că frumusețea personajului său manifesta o debordantă voluptate a bucuriei de viață care domina scena și desfășurarea chiar și în finalul actului când Violetta Valery meditează cu o amară tristețe la existența sa; o dată cu cabaletta care încheie actul, izbucnește exploziv și expansiv ... sempre libera deggio folleggiare di gioia în gioia ... O traducere filologică a acestei fraze este imposibil de făcut la modul fidel lingvistic în limba română dar pot calibra aproximativ o traducere explicativă ... mereu liberă vreau să trec nebunește de la o bucurie la alta ... Sensurile comportamentale emotive ale acestei fraze admirabil susținute muzical de geniul verdian, le-am înțeles cu adevărat după ce m-am naturalizat în Italia și am înțeles unghiul afectiv al pronunțării acestor cuvinte. Retrăind grație filmului memoriei mele evoluția vocală de atunci a marii artiste, am simțit o nuanțare conferită sonor și timbral cuvintelor ... liberă ... și ... bucurie ... într-o emblemă umană și artistică a mari personalități VIRGINIA ZEANI ... sempre libera ... di gioia în gioia ... într-o permanenă perpetuare ... mereu liberă ... din bucurie în bucurie ... Și trebuie să evoc cu mare plăcere că, înainte de această cabaletta, după încheierea ariei, recitativul dintre ele finalizează apoteotic cu un ... gioir ... în românește ... a se bucura ... pe un di do3 diez emis de ea ca un clocot de vulcan.
Ca oricare alt om și, cu atât mai mult o personalitate excepțională, VIRGINIA ZEANI a avut o viață plină de bucurii dar și de amărăciuni ... Aveam să aflu, inițial din interviuri, și apoi direct de la ea în cadrul unei frumoase prietenii pe care am instaurat-o de mult și care a continuat, de la distanță, la telefon, când rezonanța sufletească făcea ca să se apropie ... Roma de Palm Beach din Florida ... am simțit totdeauna că ... libertatea și bucuria de viață ... i-au dat forța de a continua fără să fie doborâtă de obstacolele și amărăciunile inevitabile ale vieții. Iar în cabaletta din finalul primului act din TRAVIATA se remarcă un relief expresiv și afectiv major atunci când pronunță cu voluptate în unduirile melodice vocale cuvintele ... sempre libera ... și ... di gioia în gioia ... Am înțeles că în viața acestei Doamne, sensul major orientativ l-a constituit ... Libertatea ... iar mulțumire sufletească supremă i-a oferit-o ... Bucuria ...
VIRGINIA ZEANI a dorit Libertatea și de aceea s-a dedicat studiului vocii plătindu-și lecțiile din munca ei la o vârstă fragedă contrar opiniei mamei sale care se opunea cu înverșunare și a plecat în Italia, contrar destinului de ase fi născut în România ce avea să devină comunistă, cu dorința, care i s-a împlinit, de a studia cu marele tenor Aureliano Pertile după ce începuse studiile la București cu profesoara Lucia Anghel și le-a continuat cu celebra soprană Lydia Lipkowska. Perseverența, obstacolele, eforturile, suferințele, temerile, au fost învinse de ... Bucuria ... care îi încălzea puternic atât ... Speranța ... cât și ... Voința ... Această bucurie o determina să concilieze cu perseverență și pasiune libertatea sufletului în echilibru cu rigoarea spiritului artistic ancorată în canoanele precise ale tehnicii și specificitățile stilurilor vocale abordate pe care le-a asimilat rapid și a continuat să le completeze și să le îmbogățească și din mersul carierei sale încă de la început foarte intensă. Și nu este întâmplător că debutul absolut i-a fost marcat de TRAVIATA în care avea să dea glas acelui motiv înălțător ... Sempre libera deggio folleggiare di gioia în gioia ... într-o parabolă artistică de un sfert de veac, de-a lungul a 648 de seri ...
VIRGINIA ZEANI a acționat ... sempre libera ... în toată cariera sa. Rolurile pe care le-a interpretat au fost roluri care i-au plăcut și s-au calibrat perfect pe vocalitatea ei ... A dorit ca traseul carierei sale artistice să fie ... sempre libera ... di gioia în gioia ... cântând în teatrele în care s-a simțit foarte bine și cu artiști și muzicieni de calitate și repstigiu corespunzând profilului său artistic și uman. Nu a fost lacomă în ce privește numărul rolurilor și totuși a interpretat ... 70 de personaje ... și nici de numărul teatrelor sau al aparițiilor în aceste teatre.
Libertatea și Bucuria intens gustate i-au consolidat personalitatea în ciuda unor sensibilități care au determinat patologii cronice îndelungate și riguros tratate, menținându-și cadența sufletească și pulsul spiritual chiar și astăzi când marea artistă VIRGINIA ZEANI este sărbătorită la împlinriea vârstei de ... 95 de ani ... Și deși au trecut aproape patru decenii de la încheierea carierei artistice și peste un deceniu și jumătate de la finalul carierei pedagogice universitare, VIRGINIA ZEANI continuă să suprindă cu veselia, umorul și optimismul perfect integrate în atmosfera acelui ... sempre libera ... di gioia în gioia ... La Metropolitan din New York, la Opera de Stat din Viena, la Covent Garden sau la Operea din Paris a cântat foarte puțin, mult prea puțin față de câte ori i s-ar fi cuvenit pentru valoarea și prestigiul ei, dar acele puține spectacole au rămas niște evenimente de al căror nivel înalt ne putem da seama dagtorită discografiilor realizate din imprimările live care s-au păstrat de-a lungul vremii. Ea nu a făcut compromisuri și nici nu a adoptat strategii diplomatice ori de flatarea celor așa ziși ”puternici”; dimpotrivă, a fost foarte drastică sub anumite aspecte cu Antonio Ghiringhelli, directorul Scalei, și cu Sir Rudolf Bing, directorul Metropolitanului, sau cu Herbert von Karajan căruia i-a acordat un respect și o admirație sobră fără reverențe de excesivă teatralitate în timpul aplauzelor așa cum făceau alte artiste. A riscat impopularitatea sau antipatia unor anumite personaje dar a preferat menținerea în perfect echilibru a demnității personale ... sempre libera ... di gioia în gioia ... Am înțele de la ea că, atunci când ... Cântul ... este oferit în deplină ... libertate ... și ... bucurie ... succesul este asigurat în mod natural, spontan și entuziast.
Născută la 21 octombrie 1925 la Solovăstru lângă Reghin și plecată din țară în februarie 1947, VIRGINIA ZEANI avea să revină pentru prima dată în țara natală în luna septembrie 1965, mai întâi la Cluj și apoi la Opera Română din București unde a cântat BOEMA de Puccini și TRAVIATA de Verdi. Am revăzut-o după aceea de câte ori a revenit la București: 1969 pentru BOEMA și TRAVIATA; 1970 pentru AIDA și DON CARLO; venise în 1969 și pentru înregistrarea discografică de TRAVIATA iar în 1977 pentru cea cu TOSCA; în 1980, pentru finalul carierei a cântat BOEMA și TOSCA și în 1981 un Concert de arii la Sala Palatului. De fiecare dată a venit cu soțul său, basul NICOLA ROSSI-LEMENI, una dintre cele mai mari personalități artistice din istoria universală a teatrului liric, intelectual poliedric de mare cultură și prezență socială fascinantă.
Am fost fascinat de vocalitatea acestei mari artiste chiar de la primul impact în teatru și apoi pe discuri de studio și live. Treptat, mi-a plăcut să aprofundez atât aspectele și caracteristicile vocii sale cât și modul în care cânta. Două aspecte m-au frapat de la bun început: un timbru foarte bogat în nuanțe expresive pe multiple planuri ale rezonanței sonore deși glasul este de o culoare foarte deschisă asemenea argintului selenar. Al doilea aspect a fost acea fantastică rezonanță de piept a impostației sale în zona medio – gravă și gravă a ambitusului cu extrem de numeroase nuanțe în așa numita rezonanță mixtă de piept și de cap. Acest registru în rezonanță de piept era firesc, natural și nu prezenta nici cea mai mică formă de soluție artificială așa cum găsim la multe alte soprane. Măiestria sa relevă o perfectă muzicalitate înnobilată de adaptarea modulațiilor ed nuanțe sonore și timbrale pe specificul muzical în succesiunea motivelor liniei vocale de frazare. Cantilena de linie este încântătoare iar agilitatea explozivă în frazarea cu salturi pe tempo rapid este fantastică; supra-acutele sigure și puternice conferă interpretării sale o demnitate viguroasă în perfectă armonie cu figura scenică de o frumusețe grandioasă.
VIRGINIA ZEANI și-a păstrat farmecul personal dincolo de carieră, la catedră și până la sfârșitul vieții sale într-un aspect impecabil și s-a îmbrăcat cu un gust rafinat. A continuat să fie veselă și optimistă chiar și în acele zile când medicul care o asista din când în când era îngrijorat; până la urmă a învins forța vitală a ei și spre bucuria lui! Îi telefonam din când în când, la anumite ore din noapte ca să conciliem fusele orare. De fiecare dată îi lansam aceiași provocare cu un scop precis: Virginia scumpă ai o voce vorbită extraordinar de pură și de bine rezonată! Iar ea îmi răspundea: Îți mulțumesc dragule dar iată care este forma mea astăzi! Și începea să-mi facă niște vocalize ... pichettate ... în ... staccato ... pe arpegii cu vocala A. La care eu exclamam entuziast: Ai atins perfect ... re3 ... ești un semiton deasupra acelui ... gioir ... din finalul primului act al Traviatei! Ea râdea bucuroasă și îmi spunea că făcea zilnic câteva vocalize timp de o jumătate de oră cu tot cu pauze deoarece trebuia să mențină tonusul activ al organismului care se obișnuise toată viața la acest regim. Și într-adevăr, aceste vocalize îi făceau foarte bine la respirație și îi echilibrau energetic corpul. La fiecare convorbire, după generalități și actualități, o întrebam câte ceva specific despre mentalitatea vocală și stilistică, despre vocalize, despre roluri, despre soluțiile frazelor dificile iar ea răspundea cu generoasă amploare și era fericită să mă facă depozitarul acestor experiențe ale sale pe care le-am integrat într-un profil analitic complet și complex în cadrul materialelor mele de cercetare în vocalitate. Iar după ce încheiam convorbirea, rămâneam în noapte învăluit în amintiri, emoții, senzații de artă și de scenă, întâlniri, convorbiri legate de ... VIRGINIA ... și de Giganții Artei Lirice cu care ea a împărțit celebritatea și succesul ... iar acum s-a înălțat în Armonia Universală ... sempre libera ... di gioia în gioia ...
