NEXT TO NORMAL ... un musical curajos și suprinzător ...

 

În seara zilei de vineri 18 iunie 2021, la Teatrul de Operetă și Musical Ion Dacian din București, a avut loc premiera musical-ului NEXT TO NORMAL de Tom Kitt pe un libret al lui Brian Yorkey. Tom Kitt, compozitor și dirijor american în vârstă de 47 de ani, câștigător al Premiului Pulitzer în 2009, a studiat Economia la Columbia University și a debutat ca dirijor în anul 2002; în anul 2008 a debutat în calitate de compozitor cu musical-ul NEXT TO NORMAL câștigând în 2009 Premiul Pulitzer pentru dramaturgie și Tony Award pentru cea mai bună coloană sonoră originală și cea mai bună orchestrație. Considerat unul dintre cele mai mature musical-uri ale ultimelor decade, NEXT TO NORMAL ne introduce în viața unei familii compusă din tatăl, Dan și mama, Diana care au doi copii adolescenți: Natalie și Gabe, acesta din urmă mort în primul an de viață, eveniment tragic pe care mama nu îl poate accepta și cade pradă unui sindrom bipolar. Mă limitez doar la aceste sumare indicații despre subiect deoarece recomand cu căldură vizionarea spectacolului care a însemnat un grandios succes încă de la premiera de pe Broadway de acum treisprezece ani. Cu acel prilej, în New York Times s-a scris: Un musical curajos și suprinzător. Este mai mult de cât un musical la care vii și te simți bine: este un musical în care simți totul.

Într-adevăr, muzica și dramaturgia acestui musical lansează un mesaj către care converg teme de mare importanță precum elaborarea doliului, sinuciderea, toxicodependența, etica profesională din cadrul metodelor de electroșoc și psihoterapie, în deplină concordanță cu programele Asociației CREAS căreia îi datorăm montarea acestei lucrări la București. Asociația CREAS (Centrul Român pentru Educație Artistică și Socială) a luat naștere în anul 2011, pornind de la inițiativa a doi artiști cu experiență în artele spectacolului, Victor Bucur (regizorul producției) și Daniel Burcea (asistent regie). Obiectivele asociației sunt determinate de dorința de a crea și a promova noi forme de exprimare artistică ale teatrului muzical în spațiul cultural românesc dezvoltând programe de educație prin cultură în slujba combaterii discriminării sociale, etnice, de gen și pentru prevenirea abandonului școlar. Producțiile teatrului muzical contemporan, prin caracterul lor complex, dinamic, accesibil, atrag publicul către manifestarea cultural-teatrală și pot avea o importantă influență educativă mai ales asupra publicului tânăr.

Muzica lui Tom Kitt este densă, intensă, fascinantă prin ampla varietate a stilurilor și procedeelor componistice acoperind o gamă largă de forme expresive ale multor genuri precum pop, rock, slow, countryși altele. Liniile melodice ale personajelor sunt lente sau repezi, stabile sau pline de salturi, uneori intempestive, șoptite înăbușit sau strigate expansiv, într-o relație perfectă cu acompaniamentul. Personajele se exprimă singure prin monologuri dar și în interrelație în duete, terțete, cvartete. Pentru această producție, realizatorii au avut o idee foarte inspirată recurgând la acompaniamentul unei formații camerale reduse guvernată muzical și artistic de pian care, în anumite momente desfășura niște părți solistice prin care sublinia stările sufletești ale personajelor oferind, în același timp publicului, o încântătoare meditație asupra derulării teatrale. 

 

Această regie muzicală, așa cum este menționată în programul de sală și pe afiș, a fost asigurată de către desăvârșitul muzician și om de teatru care este pianistul Alexandru Burcă, unul dintre foarte puținii pianiști la care am constatat că, în mâinile sale, pianul încetează să mai fie un instrument temperat ... Alexandru Burcă a colaborat foarte atent cu regizorul Victor Bucur și a realizat o perfectă armonizare între coloana sonoră și voci la reușita căreia și-a dat concursul bravura celorlalți membri ai grupului orchestral: Geanina Meragiu (vioară/sintetizator), Olivia Beiu (violoncel), Răzvan Mihai Grigorescu (Chitară), Gabriela Daniela Georgescu (chitară bas), Robert Magheți (tobe), Imolda Tamás (percuție). Pot spune că această formație camerală redusă m-a satisfăcut mai mult de cât poate chiar orchestrația integrală deoarece coloana sonoră a fost esențializată strict pe calibrul emotiv al replicilor teatrale vorbite sau cântate; un astfel de procedeu este ideal atunci când dramaturgia este densă, teatralitatea complexă și relația dintre personaje foarte intensă. Coloana sonoră a umplut perfect spațiul acustic al desfășurării și a favorizat enorm relieful personajelor și dozarea relațiilor dintre ele. Toate aceste aspecte ale muzicii corespund perfect densității dramaturgice și dinamicii teatrale ale excelentului libret realizat de Brian Yorkey.

În aceste condiții, montarea unei astfel de producții devine extrem de dificilă și pune la o grea încercare echipa de realizatori formată din Victor Bucur (regia), Alexandru Burcă (conducerea muzicală), Cristian Marin (scenografia), Daniel Burcea (asistent regie), Geanina Jinaru-Doboș (traducerea și adaptarea libretului), Andreea Dobia, Alexandru Burcă (pregătire muzicală), Ana Cebotari (vocal coach), Liviu Elekeș (sound design), Cristian Niculescu, Costi Baciu (lighting design). Reușita acestei echipe a fost extraordinară prin scenografia modernă dar cu mult gust concepută și articulată ingenios conferind o congruentă funcționalitate perfect adaptabilă pe mișcarea secnică a personajelor și relaționarea dintre ele într-o atmosferă în care împreună cu atmosfera muzicală și luminile s-au dovedit perfect convergente mesajului artistic prin eleganta împletire dintre desfășurarea teatrală și ce vocală și muzicală.

Întreaga desfășurare a fost asigurată de un sextet de interpreți care au fost excelenți actori – cântăreți cu voci adecvat impostate genului de musical și cu o măiestrie expresivă care m-a impresionat și bucurat în același timp. Toți cei șase interpreți s-au integrat perfect în spiritul de echipă asigurând atât individualitatea rolurilor cât și relaționarea dintre ele chiar dacă rolul Diana Goodman este oarecum rolul central al acțiunii.

Anca Florescu (Diana Goodman), în rolul mamei, ne-a oferit totalitatea dimensiunilor comportamentale ale soției și mamei impresionând publicul care, în anumite momente, a aplaudat-o la scenă deschisă la finalul unui monolog sau al unei scene impresionante. Vocea cântată de contralto cu un registru de piept perfect impostat și modulat s-a alternat la un înalt nivel artistic cu vocea vorbită ale cărei inflexiuni expresive preluau fascinant cantabilitatea în vorbire. Interpretarea sa a fost dozată la o foarte înaltă cotă emotivă pe care publicul a perceput-o. Adrian Nour (Dan Goodman), în rolul tatălui, a creat un personaj foarte sincer în toate stările emotive parcurse de la veselia și bucuria vieții de familie până la suferința finală a deznădejdii; cu bravura sa a reunit echilibrat teatralitatea și cantabilitatea prin care interpretarea sa a fost impresionantă. Sidonia Doica (Natalie Goodman), în rolul tinerei fiice a cuplului, a realizat un personaj, deopotrivă vocal și teatral, în care elanul juvenil s-a confruntat cu spiritul combativ al adolescentei în căutarea propriei personalități și al unui stil de viață nuanțând cu real talent atât alternanța dintre sintonie și contradicție combativă în relația cu părinții dar și cu iubitul său, Henry, admirabil portretizat de actorul Victor Ion imprimând cu sensibilitate o consistentă participare a personajului său la viața iubitei și a familiei sale. În rolul lui fiului decedat (Gabe Goodman) am fost impresionat de interpetarea lui Lucian Ionescu actor de mare profunzime dar și un foarte bun cântăreț de musical; vocalitatea sa de tenor liric perfect impostată stilului a desfășurat o multitudine de nuanțe sonore și timbrale de o expresivitate minuțios calibrată la fiecare moment al evoluției sale. O mențiune specială aș face pentru Cătălin Petrescu, solist, june comic al Operetei și al cărui rol (Doctor Madden), foarte diferit de rolurile abordate în repertoriul său de până acum, i-a dat posibilitatea să etaleze noi fațete ale teatralității și cantabilității sale de mare prestigiu.

Această producție s-a caracterizat printr-o complexitate de relație între compartimentele vocal, muzical, scenografic și de mișcare scenică, perfect articulate și integrate într-o desfășurare concepută și pusă în aplicare de către regizor. Victor Bucur, regizorul producției, este o personalitate artistică aflată la apogeul unei cariere foarte bogate. Absolvent al Facultății de Teatru din UNATC Ion Luca Caragiale cu specializarea în Arta actorului mânuitor de păpuși și al Facultății de Teatru de la Universitatea Spiru Haret din București la clasa eminentei regizoare și profesoare Sanda Manu. De-a lungul carierei sale a acumulat o vastă experiență de teatru, film și televiziune dezvoltându-și spiritul artistic într-o permanentă și perfecționistă deschidere drept pentru care a urmat cursuri de specializare în Commedia dell'Arte la Centro di Formazione Teatrale VeneziaINscena, la Centrul de Cercetare și Creație Teatrală Iosif Sava, la Academia Itinerantă Andrei Șerban, completându-și formația profesională și prin cursuri de Canto clasic urmate cu maeștrii Vasile Martinoiu și Corneliu Fânățeanu. În urma unui astfel de parcurs formativ și cu experiența artistică acumulată, Victor Bucur a devenit o personalitate regizorală complexă și profundă; a lucrat atât cu actorii-cântăreți cât și cu echipa de realizatori într-un mod extrem de minuțios datorită căruia publicul a fost captivat de toate detaliile expresive și emotive ale desfășurării admirabil dozată și condusă la mesajul final.

La premiera din 18 iunie 2021, NEXT TO NORMAL s-a lansat cu un entuziast succes de public devenind un eveniment de înaltă ținută artistică și de absolută valoare umană și socială prin mesajul său important și confirmând și la noi aprecierile apărute în New York Times la premiera sa absolută, când s-a scris ... un musical curajos și suprinzător ...

SE MĂRITĂ FETELE de George Grigoriu - cinzeci de ani de la premiera absolută a primului musical românesc

... Joi 6 mai 1971 ... eram la finalul clasei a VIII-a și mă pregăteam pentru examenul de admitere la liceu ... dar, în același timp, eram totdeauna prezent la evenimentele artistice ale teatrelor din București. În acea seară aveam să asist la premiera absolută cu SE MĂRITĂ FETELE de George Grigoriu programată la sfârșitul stagiunii 1970/1971 a Teatrului de Operetă al cărui director era marele artist Ion Dacian.

 

Încă din timpul repetițiilor, Maestrul îmi spunea că se prepara un eveniment cu totul deosebit, că această lucrare compusă de George Grigoriu pe un libret realizat de Angel Grigoriu și Romeo Iorgulescu este practic ... cel dintâi musical românesc ... care avea să inaugureze o nouă etapă în istoria contemporană a teatrului muzical din România.

GEORGE GRIGORIU

George Grigoriu (8 aprilie 1927, Brăila – 23 februarie 1999, București) se afla la apogeul unei extraordinare cariere de muzică de film și de muzică ușoară, autor al unui foarte mare număr de șlagăre lansate de cei mai talentați interpreți și premiate anual la Festivalul de la Mamaia unde numele său figura la loc de cinste. Dar în programul de sală, sub un titlu interogativ ... OPERETA? ... marele muzician mărturisește pasiunea sa pentru Operetă pe care o definește ... Prima mea dragoste, nemărturisită multă vreme, mai precis, după o perioadă de timp care va încheia un ciclu de 15 ani de activitate. ... În această perioadă am abordat unele genuri ale muzicii, dar, mărturisesc sincer, nu am avut nici-odată emoțiile pe care le încerc la prezentul debut. Am ținut nemărturisită această primă dragoste convins fiind de greutățile pe care le implică acest gen complex și multilateral, unde melodia și proza se îmbină armonois cu intepretarea actoricesacă și dansul, toate acestea fiind componente ale teatrului total.

ANGEL GRIGORIU

George Grigoriu, după ce în copilărie și adolescență a studiat pianul, vioara și chitara, a absolvit secția de Canto la Conservatorul din București numit pe atunci Conservatorul Regal. Personalitate de talent și cu o multiplă pregătire desăvârșită la cel mai înalt nivel, tânărul George Grigoriu începe cariera exact în perioada în care se inaugura Teatrul de Stat de Operetă din București (1950) unde a admirat o pleiadă de mari artiști – regizori, dirijori, cântăreți, actori, balerini – generația artistică academică al cărei mentor și catalizator era Ion Dacian, directorul teatrului la momentul acestui eveniment.

George Grigoriu și-a dezvoltat un foarte complex spirit componistic formându-și un anumit gust și o concepție creativă în ceea ce privește relația sunet – cuvânt elaborată și apoi dezvoltată interpretativ în cele mai minuțioase detalii. Astfel ... Opereta ... avea să devină ... Prima Dragoste ... așa cum a mărturisit în programul de sală al debutului său componistic în ... teatrul cântat ... Așa ne putem explica densitatea poetică și muzicală a șlagărelor sale, teatralitatea consistentă a muzicii de film și chiar carisma de interpret vocal într-o anumită perioadă a carierei sale. În acel ciclu de 15 ani evocat în mărturisile sale, a avut ocazia să urmărească evenimente în premieră absolută ale unor maeștri, colegi mai vârstnici, compozitori minunați de șlagăre și care au creat și admirabile lucrări în genul operetei: Nicolae Kirculescu (N-A FOST NUNTĂ MAI FRUMOASĂ 1951, ÎNTÂLNIRE CU DRAGOSTEA 1962), Florin Comișel (CULEGĂTORII DE STELE 1954, SOARELE LONDREI 1970), Gherase Dendrino (LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT 1954, LYSISTRATA 1960), Elly Roman (COLOMBA 1957), Ion Vasilescu, Henri Mălineanu (SUFLET DE ARTIST 1964). Iar după acest deceniu și jumătate, George Grigoriu avea să inaugureze o serie de lucrări în teatrul muzical începând cu SE MĂRITĂ FETELE în acea seară și continuând cu VALURILE DUNĂRII, ETERNELE IUBIRI.

ROMEO IORGULESCU

Premiera din seara zilei de 6 mai 1971 avea să ne reveleze nu o operetă ci ... primul musical românesc ... așa cum îmi spusese Maestrul Ion Dacian care profundase partitura și asamblarea interpretărilor de la repetițiile la care asista chiar și când nu era el regizorul producției. Procedeele moderne folosite în orchestrație și în liniile melodice ale soliștilor și corului, ritmurile baletului, dinamismul și atrenul desfășurării teatrale, aveau specificul genului de ... musical ... pe care marele compozitor George Grigoriu avea să-l inaugureze în acea seară glorioasă inaugurând un nou capitol al Istoriei Muzicii în România.

Producția a beneficiat de o echipă extraordinară de realizatori din care făceau parte personalități excepționale.

NICUȘOR CONSTANTINESCU

Regizorul Nicușor Constantinescu, maestru emerit al artei, era o personalitate cu o vastă experiență în repertoriul de operetă, teatru și revistă și a știut să dozeze dinamismul desfășurării teatrale pentru valorificarea muzicii, libretului, vocilor în slujba mesajului de tinerețe și entuziasm al personajelor.

LIVIU CAVASSI

Dirijorul Liviu Cavssi avea o experiență de două decenii de operetă activând în teatru încă de la inaugurarea din 1950 și manifesta o afinitate către modernism atât în interpretarea muzicală cât și vocală; fusese dirijorul marelui succes cu MY FAIR LADY de Loewe în 1968, dirijase unele producții în premieră absolută și, împreună cu Doru Butoiescu avea să lanseze în calitate de compozitor musicalul MĂTUȘA MEA FAUSTINA (1973) continuând să dirijeze atât musicalurile ulterioare din repertoriu cât și operetele clasice.

Decorurile au fost realizate de către marele scenograf experimentat Arh. Ștefan Norris, iar costumele de către Elena Agapie Stancu, artistă de prestigiu cu valoroase experiențe în repertoriul clasic al genului. Corpul de balet s-a întrecut pe sine sub îndrumarea lui Sandu Feyer care s-a ocupat și de soliști ale căror roluri solicitau foarte mult dans și mișcare scenică. Corul interpreta pagini de mare inspirație și se încadra cu vervă în acțiune sub îndrumarea lui Florin Sămărăscu.

Acțiunea avea în prim plan un trio de fete, absolvente ale Facultății de Drept, prietene din copilărie și care, întru cât parcurseseră împreună toate evenimentele vieții lor de până atunci, hotărâseră să se și căsătorească simultan, lucru nu prea ușor fiindcă aveau personalități oarecum diferite ceea ce declanșaseră o serie de situații încântătoare de la lirismul impresionant al melancoliei interiorizate până la explozia debordantă de ironie totul pe fundalul unui optimsim care asigura finalul fericit al desfășurării. Cele trei interprete, personalități artistice de valoare și prestigiu ale teatrului, au reprezentat o adevărată revelație cântând, dansând și interpretând dialogurile teatrale folosind procedee artistice în premieră absolută în cariera lor.

Cleopatra Melidoneanu (Camelia) a realizat un personaj fascinant caracterizat de crâmpeie vesele de antren și, în mod deosebit de lirismul melancolic al interiorizării, clipe în care personajul său găsește calea către rezolvarea contextului decisiv al evoluției sale. Aria Paradisul ... a reprezentat un moment fundamental al spectacolului datorită bravurii și talentului cu care marea noastră artistă a știut să integreze în muzicalitatea sa procedeele componistice originale ale compozitorului manifestate din belșug în planul tonal și în figurile metroritmice ale liniei vocale finalizată spectacular printr-un cromatism la1, la1 b, sol, în pianissimo pe motivul Numai tu piatră de încercare a impostației prin repetarea vocalei U. Datorită virtuozismului sensibil cu care a rezolvat acest dificil final, Cleopatra Melidoneanu era răsplătită cu aplauze și ovații la fiecare reprezentație.

Partenerul său era Dorin Teodorescu (Șerban) aflat la finalul celei de a doua stagiuni a carierei sale, cu o voce viguroasă afirmată deja în câteva roluri foarte grele ale repertoriului și cu un talent actoricesc carismatic. Cleopatra Melidoneanu și Dorin Teodorescu erau la prima lor colaborare artistică iar succesul din acea seară avea să marcheze începutul unei parabole artistice de foarte mare succes devenind cuplul operetei moderne. Menționez că rolurile acestui cuplu de personaje au mai fost ulterior interpretate și de soprana Daniela Diaconescu și tenorul Eugen Fânățeanu.

Valli Niculescu (Sanda) și Constanța Câmpeanu (Ileana) au intepretat două personaje în care au lansat modernismul unui nou tip de subretă. Artiste experimentate, au recalibrat talentul lor cu inteligență și bun gust cântând, dansând, glumind cu ironie sau reacționând pătimașe în fața unor situații neprevăzute; au oferit ipostaze noi și pot spune că momentul acestei premiere a marcat o nouă etapă evolutivă puternic manifestată ulterior în noile lor roluri de operetă clsică sau de musical.

Cele două artiste evoluau în cuplu cu Ion Dinu (Dan) și Virgil Bojescu (George) doi tineri actori dotați cu voce și talent coregrafic încântând publicul prin eleganța, verva, sensibilitatea replicilor încălzite de temperamentul lor.

Comicitatea debordantă a spectacolului a fost asigurată de doi mari artiști ai genului: Bimbo Mărculescu (Fănică) și Emil Popescu (Costache), artiști talentați și iubiți de public și care au catalizat desfășurarea acțiunii electrizând sala. La un moment dat cei doi, împreună cu Constanța Câmpeanu, interpretează un terțet în care George Grigoriu a filtrat folclorul prin niște ritmuri moderne; vocile cântate, figurile mimate, nuanțele teatrale, poantele pline de umor, declanșau un asemenea entuziasm în cât terțetul era bisat în fiecare seară la insistențele publicului ale cărui aplauze opreau spectacolul.

 

Iar în final, ca un deus ex machina, apare ... Magdalena ... mătușa celor doi tineri, Ion Dinu (Dan) și Virgil Bojescu (George), întruchipată de ... Tamara Buciuceanu ... După o serie de replici ale unor simpatice echivocuri care le derutează pe fetele ... Valli Niculescu (Sanda) și Constanța Câmpeanu (Ileana) ... formidabila Tamara Buciuceanu începe să evoce într-un cuplet cântat locurile sale de vilegiatură cântând în stil nemțesc, franțuzesc, spaniol și ... în final ... ca la Oaș ... cu poante, cu mimică expresivă în fața unui public care urmărea scena în hohote de râs iar la final, în uraganul aplauzelor, solicita bis-ul pe care Tamara îl oferea de fiecare dată. Apariții interesante și cu farmec în roluri mai scurte au mai avut Lya Turovski, Corina Bărbulescu, Gabriel Gheorghiu, Nelu Marinescu, Ștefan Teodoriu.

La premieră erau prezenți maii artiști ai teatrului din prezent dar și din trecutul recent care s-au amuzat și au aplaudat tot atât de entuziast ca și publicul. Final triumfător, pe scenă toți interpreții, realizatorii și George Grigoriu fericit și aclamat.

Au trecut cincizeci de ani de la această extraordinară producție care a ținut afișul cu câte două și trei reprezentații pe săptămână la sediu și prin țară, timp de șase stagiuni. Deși realizat în anul 1971, în plină epocă a comunismului, libretul acestei piese nu avea absolut nimic politizat sau forțat. Și totuși de atunci și până acum nu s-a mai reluat. Sunt convins că SE MĂRITĂ FETELE poate fi un titlu de permanență în repertoriul teatrului de la București dar și din țară și o rampă de lansare a tinerelor talente întru cât personajele au nevoie de acea prospețime viguroasă a tinereții la început de drum în viață. Abia aștept să asist la o nouă premieră a acestui musical. Iar până atunci, continuăm să ascultăm înregistrările de radio și televiziune admirabil realizate de către galeria de protagoniști de acum o jumătate de secol.

LUCIANO PAVAROTTI - 60 de ani de la debutul absolut

Se aniversează șase decenii de la debutul absolut al lui Pavarotti (Modena, 29 aprilie 1961) care rămâne la o condiție absolută de unicat în categoria vocalității de tenor. Se poate trage o axă istorică și valorică de perfectă analogie între Enrico Caruso și Luciano Pavarotti deși vocalități intrinsec diferite. Și totuși sub aspect istoric (dezvoltarea socială a personalității) și valoric (desăvârșirea unei perfecțiuni a naturii conduse cu sufletul și inteligența divin inspirată) cele două personalități sunt analoge și stau pe aceiași supremă poziție polarizând în jurul lor cu demnitate celelalte excelențe ale vocii de tenor. Pavarotti nu a provenit dintr-o familie de erudiți, nu a fost un om cult și nici nu a ținut să devină; a căutat însă cu bun simț și inteligentă abilitate să fie un om foarte bine informat mai ales asupra a două zone ale cunoașterii: biografia și mecanismul devenirii marilor artiști care l-au precedat și societatea în care a trăit pătrunzând mecanismele ei și dezvoltând un discernământ grație căruia a simțit cu ce manager să lucreze și în ce direcție să se desfășoare. Este foarte important! 

 

Simplitatea familiei în care a fost educat i-a oferit stimuli pentru a-și însuși bunul simț și logica la baza vieții pe care a trăit-o cu totală ... SINCERITATE ... Calitatea fundamentală a personalității sale artistice a fost ... SINCERITATEA ... prin care a oferit TOTALITATEA MĂSURII SALE VOCALE ȘI ARTISTICE. Dar grație bunului simț și logicii, nu a depășit nici-odată această MĂSURĂ! A dezvoltat funcționalitatea acestei măsuri strict între limitele naturii sale pe care și-a cunoscut-o perfect! Deci, măreția sa umană și artistică s-a datorat totalității măsurii pe care nu a forțat-o nici-odată. De aici liniștea și, în același timp, siguranța sa proverbială cu care ilustra virtuozismul său sublim. Liniștea îi conferea acea stare echilibrată prin care tansparența sonorității releva o frumusețe timbrică unică eficient integrată într-un Belcanto stilistic adoptat cu gust în toate celelalte genuri, în arii, canzonette sau opere integrale: Baroc, Preclasic, Clasicism, Romantism, Verism. Centrul său de greutate era în Belcanto iar dramatismul rolurilor mai ”tari” pe care le-a abordat a fost elaborat prin variația expresivă a nuanțelor timbrale favorizate de o sonoritate nici-odată forțată. Nici nu avea nevoie să o forțeze deorece sonoritatea sa se datora conjuncției perfecte dintre conformația somatică și ecuația fono-endocrină la parametri unei unicități stelare. 

 

Și nu în ultimul rând, CREDINȚA ÎN DUMNEZEU a fost axul conștiinței sale. Ca oricare om, la viața lui, a făcut de toate, și bune și mai puțin bune, dar nici-odată nu a abandonat condiția sufletească a filialității divine iar răsplata i-a venit fiindu-i hărăzită Eternitatea unei Veșnice Pomeniri prin Verbul Vocal către care s-a sublimat parabola evolutivă a vocii sale unice. Se pare că tinerii și mai puțini tinerii tenori de după fenomenul Pavarotti nu reușesc să descifreze codul etic uman al acestei personalități și, în consecință, nu ating Starea de Grație a Verbului Vocal rămânând cu parabola evolutivă incompletă! ... Memorie Eternă și Admirație Totală celui care a fost și va rămâne ... LUCIANO PAVAROTTI!

SUNET ȘI CUVÂNT BEETHOVENIAN LA O ÎNALTĂ MĂIESTRIE

 

VASILICA STOICIU FRUNZĂ și DANIEL MAGDAL

Anul 2020 era așteptat ca An Beethoven prilejuit de aniversarea a 250 de ani de la nașterea marelui compozitor; un sfert de mileniu de istoria muzicii și a culturii care a fost determinant influențat și de geniul beethovenian. Pandemia declanșată chiar la început de an a făcut ca toate programele și de sfășurările sociale inclusiv cele artistice să fie reprogramate pentru anul 2021.

Tenorul Daniel Magdal și pianista Vasilica Stoiciu Frunză pregătiseră un extraordinar program intitulat IUBITEI DE DEPARTE și care anunța o seară integrală dedicată liedurilor lui Beethoven, eveniment foarte rar, unic în ultimele decenii. Au fost alese următoarele lucrări: 1 Maigesang; 2 An die Ferne geliebte; 3 Neue Liebe, neues Leben; 4 Gesang aus der Ferne; 5 Lebensglück; 6 Mit einem gemalten Band; 7 An die Geliebte; 8 Seufzer eines Ungeliebten; 9 Wonne der Wehmut; 10 Sehnsucht; 11 Freudvoll und leidvoll; 12 Adelaide; 13 aus Goethes Faust; 14 Ich liebe dich so wie du mich. Acest program a demarat abia la începutul acestui an în cadrul unor serate organizate cu public redus dar transmise online și filmate; așa a fost în 24 ianuarie la Filarmonica din Craiova, apoi la Filarmonica din Ploiești și la 20 martie la Piatra Neamț în Sala Calistrat Hogaș a Consiliului Județean Neamț. Toate cele trei seratele au fost transmise online în direct iar eu am vizionat-o pe a treia, cea de la Piatra Neamț.

Menționam mai înainte că un program integral cu lieduri de Beethoven este un eveniment extrem de rar, unic în ultimele decenii. În general, în recitaluri, artiștii interpretează două, trei sau, ceva mai rar, chiar patru lieduri de Beethoven, dar nu mai mult. De-a lungul timpului, artiștii pasionați de lied au dedicat un program integral liedurilor de Schubert, Schumann, Brahms, Mahler, cicluri integrale sau de alți compozitori. Dar un program de lied integral Beethoven este o raritate căreia, pentru istoria vocalității în deceniile recente, tenorul Daniel Magdal, prim solist al Operei Naționale din București, și pianista Vasilica Stoiciu Frunză i-au conferit unicitatea oferind o oră și un sfert de muzică beethoveniană pentru voce și pian cu doar o scurtă pauză la jumătatea programului.

Am urmărit cu mare bucurie și emoție serata de la Piatra Neamț și am fost foarte plăcut impresionat de faptul că tenorul Daniel Magdal a dovedit o formă vocală și o dispoziție artistică excelente în aceste condiții grele de pandemie când activitatea teatrelor a fost întreruptă și ulterior reluată doar parțial și cu intermitențe. Magdal a oferit o interpretare vocală – tehnică și stilistică – asemenea timpurilor normale ceea ce înseamnă că este un artist care știe cum să-și gestioneze viața și vocea în vederea menținerii perfecte a formei fizice și spirituale, performanță foarte rară și caracteristică doar artiștilor adevărați.

Liedurile interpretate de Magdal sunt extrem de grele rezultat al spiritului componistic beethovenian foarte robust care se exprimă printr-un lirism intens iar printr-o anume vigoare a dramatismului, liedul beethovenian ia proporțiile unui adevărat ... arioso operistic; în același timp, melodismul lui Beethoven are o fascinantă austeritate în rezolvarea profundă a relației sunet – cuvânt și pe care tenorul Daniel Magdal împreună cu pianista Vasilica Stoiciu Frunză au onorat plenar.

Am fost profund impresionat de modalitățile virtuozistice și estetice prin care Magdal a redat emotivitatea puternică a încărcăturii expresive ceea ce atestă o condiție vocală excepțională care i-a favorizat o splendidă creativitate interpretativă caracteristică doar marilor artiști. Alternanțele diversificate ale tempo-ului de la andante la allegro presto le-a abordat cu mare ușurință și în condițiile admirabile ale unui perfect echilibru vocal. A conferit frazării sale energia consistentă a accentelor de multe ori în contextul unei țesături tonale foarte înalte, introducându-ne cu măiestrie în tumultuosul suflet beethovenian care se manifestă cu o unică specificitate muzicală și vocală în aceste lieduri.

O anumită caracteristică a acestui program a fost diversitatea la cea mai înaltă cotă de dificultate; fiecare lied a avut un profil muzical și literar al său. Această diversitate complexă a fost elaborată și exprimată de Daniel Magdal cu o elegantă sobrietate prin care a ponderat variațiile sonore și timbrale expresive ținute, uneori, în frâu de compozitor până la puternica erupere a notelor înalte emise de tenor cu o vigoare suplă și un accent energic rămânând senioral în zona interpretativă camerală și evitând inflaționările operistice ale majorității tenorilor în abordarea liedului. Și aici este acel pasionant moment al preformanței în saltul decisiv de la ... vocalist ... la ... maestru ... deoarece este o mare artă să dozezi forte și mezzoforte în lied la modul subtil și cu totul diferențiat față de contextul operistic. Daniel Magdal a realizat acest salt cu cinste și onoare!

DANIEL MAGDAL

Susținerea unui astfel de program este condiționat și de o cultură extrem de solidă în care este nevoie de o cunoaștere a limbii germane la un nivel elevat și rafinat ceea ce Daniel Magdal a oferit din plin fiind un artist naturalizat la Berlin de peste două decenii și jumătate și având în palamaresul său o vastă activitate artistică de operă și lied în teatrele germane și nu numai.

Vasilica Stoiciu Frunză, pianist, muzician, muzicolog și conferențiar universitar Universitatea de Muzică George Enescu din Iași, a fost impecabilă atât la pian cât și în prezentările oferite cu o didactică elegantă prin care a conferit accesibilitate publicului. Pianistă excepțională, sensibilă, a pus în slujba realizării seratei un virtuozism excelent. Pianistica beethoveniană este foarte complexă și în lied; au fost momente când pianul a avut independență, momente pe care pianista le-a onorat superb cu un tușeu când delicat, când energic, cu o frazare instrumentală perfect proporționată cu cea vocală; l-a urmărit pe Magdal și a respirat cu el. Iar în momentele în care pianul intervenea singur, prim planurile filmării au revelat niște trăiri emoționante ale muzicii prin care pianista a completat admirabil trăirile tenorului.

La final, publicul prezent, emoționat și impresionat a tributat succesului seratei aplauzele sale entuziaste. Am dorit să omagiez cu aceste considerații analitice evenimentul creat tenorul Daniel Magdal și pianista Vasilica Stoiciu Frunză formând un cuplu muzical și artistic ce are toate șansele să îmbogățească istoria contemporană a interpretării liedului cu noi și prestigioase realizări.

 

VASILICA STOICIU FRUNZĂ și DANIEL MAGDAL

ARTA FLORESCU ... enciclopedismul cultural academic în slujba verbului vocal ...

ARTA FLORESCU

ARTA FLORESCU (n. 10 martie 1921, Bucureşti – d. 6 iulie 1998, Bucureşti), soprană de operă, lied, oratoriu și muzică vocal simfonică, a fost prim solistă la Opera Română din București vreme de peste un sfert de veac (1942-1968), profesoară de canto la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București astăzi Universitatea Națională de Muzică timp de patru decenii fiind și șefa catedrei de canto (1950-1990). A fost o personalitate care a dominat viața muzicală românească pe plan social, artistic și didactic în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Primele studii muzicale, în copilărie, le-a urmat cu profesorii Theodor Popovici și Cecilia Nitzulescu Lupu (vioară) și Theodor Fuchs (pian); primele studii de canto le-a urmat cu Nicolae Livezeanu și Alexandra Feraru. Născută și crescută într-o familie de intelectuali (tatăl un arhitect de prestigiu și mama o soprană care cântase în Corul Operei Române din București), a primit de mică o educație rafinată, stimulată întru lecturi foarte multe și variate și manifestând o deosebită înclinație pentru asimilarea rapidă a limbilor străine; la vârsta maturității vorbea perfect franceza, germana, italiana, engleza, rusa, o experiență care i-a favorizat integrarea perfectă în stilistica vocală a tuturor școlilor operistice abordate interpretând cu rafinată perfecțiune atât în respectivele limbi cât și în limba română elegant adaptată stilului compozitorilor naționali sau străini.

La Conservatorul din Bucureşti (1939 – 1942) a studiat cu Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu (teorie și solfegiu), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), Mihail Jora (armonie, contrapunct), Mihail Vulpescu (interpretare în repertoriul de operă); s-a perfecționat la București în perioada 1942-1950 cu Valentina Crețoiu (tehnică vocală și stil interpretativ), Maria Nevi (tehnică vocală) și Lydia Lipkowska (repertoriu de operă) dar și la Geneva cu Anna Maria Guglielmetti (canto, 1946) şi la Viena, în 1947, cu Kurt Nasor (canto), Balzer (corepetiție pian) şi Josef Krips (repertoriu).

În urma acestor experienței de studiu și acumulare, a fost marcată de personalitățile respectivilor profesori ca și de personalitățile marilor artiști veterani pe care i-a întâlnit când a fost angajată solistă la Opera din București (1942). Din interviurile și aparițiile în emisiuni de televiziune realizate de Florica Gheorghescu și Marianti Banu dar și în seratele muzicale unde a fost găzduită de Iosif Sava împreună cu care a realizat și două volume de memorii sub forma unor interesante dialoguri (Polifoniile unei vieți, Contrapunct liric), am reușit să înțeleg multe aspecte ale profilului său intelectual dominat de observația atentă a comportamentelor vocale ale tuturor partenerilor din toate generațiile; așa se explică reușita de a concilia activitatea artistică de solistă la Operă cu cea pedagogică de profesor la Conservator. Studiul în profunzime al comportamentului vocal se consolidase în urma numeroaselor experiențe de formare ca studentă și discipolă și apoi ca artistă afirmată plenar în toate zonele stilistice ale vocalității. Arta Florescu a continuat să studieze chiar și când ajunsese șefa catedrei de canto a Conservatorului; fiind atrasă de Cibernetică, l-a rugat pe Academicianul Mircea Malița, personalitate intelectuală de mare prestigiu, să o inițieze în acest domeniu atât pentru acea gimnastică mentală pe care o aplica zilnic cât și pentru lărgirea orizontului de cunoaștere, aprofundare și formularea unor stări și situații determinate de particularitățile comportamentului vocal ale studenților și artiștilor. În arhiva sa au existat niște caiete în care a analizat toate vocile cu care a lucrat în cariera sa didactică și propriile performanțe pe scena Operei Române din București, pe scenele din țară sau din străinătate. Într-un astfel de context solid și-a dezvoltat ... enciclopedismul cultural academic în slujba verbului vocal ...

La catedra de canto a conservatorului bucureștean a fost o deschizătoare de drumuri și a pus bazele unei reforme didactice și pedagogice elaborând prima programă analitică de canto și o sistematizare tipologică a repertoriilor în funcție de criterii tehnice și estetice formulând principii de educație stilistică în cadrul unui amplu sistem doctrinar care este păstrat și aplicat și în zilele noastre.

Soprana Arta Florescu a debutat la Radio Bucureşti în 1939, cu un program de lieduri de Duparc, Schumann şi Alfred Alessandrescu, iar în 1941, pe scena Ateneului Român, acompaniată la pian de Nicolae Rădulescu, cu lucrări de Hugo Wolf, Duparc, Chausson, Richard Strauss, J. Marx, Reynaldo Hahn, Igor Stravinski, George Enescu. De remarcat alegerea repertoriului foarte divers și de mare complexitate pentru o tânără soprană la vârsta de 18 și respectiv 20 de ani; un astfel de repertoriu atestă deja o solidă cultură muzicală, o anumită evoluție estetică în a aborda vocalitatea respectivelor stiluri.

Au urmat debuturile în oratoriu, sub bagheta dirijorului Ionel Perlea, cu Stabat Mater de Giovanni Clari, la Ateneu (29 martie 1942) şi în operă cu Lucia di Lammermoor de Donizetti, sub conducerea muzicală a lui Jean Bobescu la Opera Română (5 decembrie 1942). Deci la începutul carierei artistice, vocalitatea sa se încadra în categoria de soprană lirică lejeră și de coloratură dramatică; un debut absolut în operă cu rolul titular din Lucia di Lammermoor este o performanță de o anumită importanță realizată la vârsta de 21 de ani sub bagheta marelui dirijor și exigent muzician care a fost Jean Bobescu. În primii ani ai carierei sale artistice, Arta Florescu a interpretat roluri precum Konstanze din Răpirea din Serai de Mozart, Rosina (în varianta Mercedes Capsir pentru soprană de coloratură) din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Gilda din Rigoletto și rolul titular din Traviata de Verdi. Vocalitatea sopranei Arta Florescu a avut o evoluție treptată, trecând prin categoriile ulterioare de soprană lirică, soprană lirico spinto și dramatică, interpretând în ultimele sale stagiuni Mareșala din Cavalerul rozelor de Strauss, rolul titular din Aida sau rolul Elisabetta din Don Carlos de Verdi care a fost și ultimul rol interpretat în reprezentația finală a carierei sale la sfârșitul stagiunii 1967/1968.

A activat ca solistă și la Societatea Corală „România” din Bucureşti (1937-1942), solistă (1942-1945) şi prim-solistă (1945-1968) la Opera Română, conferenţiar, profesor şi şef al Catedrei de Canto de la Conservatorul din Bucureşti între 1950 şi 1990 şi profesor invitat la Opera din Istanbul (1976).

ARTA FLORESCU - Mozart NUNA LUI FIGARO (Contesa)

A interpretat de-a lungul carierei solistice foarte multe roluri din toate stilurile și școlile componistice: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni de Mozart, Ifigenia în Aulida de Gluck, Bărbierul din Sevilla de Rossini, Lucia di Lammermoor de Donizetti, Trubadurul, Traviata, Aida, Rigoletto, Don Carlos, Otello de Verdi, Faust de Gounod, Boema (Mimì și Musetta), Madama Butterfly, Tosca de Puccini, Cavalerul rozelor (Mareșala) de Richard Strauss, Pagliacci de Leoncavallo, Manon de Massenet, Freischütz (Agatha) de Weber, Lohengrin, Die Meistersinger von Nürnberg de Wagner, Ivan Susanin de Glinka, Ebreea de Halevy; pe lângă aceste titluri, a mai abordat o serie de alte opere interpretate în concerte în formă integrală sau de selecțiuni ori în înregistrări radiofonice și discografice ale Casei de Discuri Electrecord.

ARTA FLORESCU - Strauss CAVALERUL ROZELOR (Mareșala)

S-a afirmat cu mare succes și în muzica vocal simfonică interpretând Simfonia a IX-a de Beethoven, Messa da Requiem de Verdi și numeroase lucrări de Mozart, Schubert, Schumann, Wagner, Honegger, Purcell, Ravel, Mesiaen, Jolivet, Grieg, Gavazzeni, Alban Berg, Berlioz, George Enescu, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Pascal Bentoiu, Paul Constantinescu, Tudor Ciortea, Hilda Jerea. A abordat cu mare profunzime și rafinament expresiv lied-ul german, chanson-ul francez, canzonetta italiană, romanța rusă, cântecul românesc.

ARTA FLORESCU - Puccini MADAMA BUTTERFLY (Cio Cio San)

Arta Florescu a abordat și genul de operetă în sala de concert și de înregistrare interpretând rolul Saffi din Voievodul țiganilor de Strauss și pagini din creații precum Capriciu antic și Opereta compuse de Ion Hartulary-Darclée fiul legendarei soprane Hariclea Darclée.

ARTA FLORESCU - Puccini TOSCA (Floria Tosca)

A înregistrat foarte mult în sala de studio și au rămas numeroase înregistrări ale spectacolelor sale sau ale concertelor și recitalurilor susținute pe scenele Ateneului Român și ale Radiodifuziunii.

Pe scena Operei Române din București a repurtat mari succese alături de marile personalități artistice românești; regizorii Jean Rânzescu, Hero Lupescu, Eugen Gropșeanu, George Teodorescu; dirijorii Jean Bobescu, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini, Constantin Silvestri, Emanoil Elenescu, Constantin Bugeanu, Mircea Popa, Mihai Brediceanu, Cornel Trăilescu, Constantin Petrovici; mezzosopranele Maria Snejina, Maria Moreanu, Zenaida Pally, Elena Cernei, Iulia Buciuceanu, Maria Săndulescu, Mihaela Botez; tenorii Mihail Știrbei, Ionel Tudoran, Garbis Zobian, Cornel Stavru, Valentin Teodorian, Octavian Naghiu, Ion Buzea, Ion Piso, Gheorghe Iliescu, Constantin Iliescu, George Corbeni, Corneliu Fânățeanu, Ludovic Spiess; baritonii Petre Ștefănescu-Goangă, Alexandru Enăceanu, Dinu Cățuleanu, Șerban Tassian, Mihail Arnăutu, Alexandru Vârgolici, Octav Enigărescu, Ladislau Konya, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Dan Iordăchescu; bașii George Niculescu-Bassu, Edgar Istratty, Nicolae Secăreanu, Mircea Buciu, Nicolae Rafael, Viorel Ban, Ioan Hvorov, Nicolae Florei, Valentin Loghin.

ARTA FLORESCU - Verdi AIDA

Arta Florescu a cântat pe scenele teatrelor Bolshoi din Moscova, Staatsoper din Berlin, Royal Municipal din Rio de Janeiro, Staatsoper din Leipzig, Champs Élysées din Paris, Kirov din Sankt Petersburg și multe altele. A întreprins numeroase turnee artistice în Franţa, Japonia, Austria, Ungaria, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Italia, Anglia, Bulgaria, China, Brazilia, Germania, Belgia, Israel, Iugoslavia, Elveţia, Albania, Turcia.

ARTA FLORESCU - Verdi OTELLO (Desdemona)

A colaborat cu mari personalități ale baghetei, mari dirijori precum Ferenc Fricsai, Rudolf Kempe, Berislav Klobucar, Glauco Curiel, Tommaso Benintende-Neglia, Ruslan Raicev și a avut parteneri de prestigiu cu care s-a aflat într-o frumoasă sintonie muzicală și artistică, personalități precum: Helge Roswaenge, Anton Dermota, Irina Arkhipova, Virginia Zeani, Nicola Rossi Lemeni, Nikola Nikolov, Gabriel Bacquier, Joseph Rouleau, Giulio Fioravanti, Dimiter Uzunov, Biserka Cvejic, Gastone Limarilli, Aldo Protti, Pavel Lissitsian, Ernest Blanc, Kim Borg, Wily Domgraf-Fassbender, Patricia Johnson.

ARTA FLORESCU - Wagner DIE MEISTERSINGER VON NURNBERG (Eva)

Viorel Cosma, într-una din croniile sale, o definea: cântăreaţă cu largi disponibilităţi vocale în toate genurile şi formele muzicale, nu a cunoscut graniţe între creaţia clasică şi contemporană, între muzica universală şi muzica românească, între operă şi operetă, între lied şi oratoriu. Dispunând de un fizic excepţional, de o inteligenţă scenică particulară, de o probitate profesională exemplară, Arta Florescu a realizat eroine de neuitat în teatrul liric românesc.

Examinând analitic profilul vocalității sale din multitudinea imprimărilor, se remarcă un lirism consistent timbrat, robust, în așa numita coloană centrală al cărei calibru sonbor și timbral este adaptat cu mare ductilitate stărilor expresive relaționate contextelor muzicale ale liniei vocale în perfectă funcționalitate de linie sau de agilitate; iar de la această trăsătură de bază pot deriva nuanțe lirice, lejere ori spinte și dramatice adaptate mereu grație unei foarte abile proporționalizări dintre sonoritate și timbralitate. Această bravură virtuozistică i-a permis evoluția în repertoriu și dezvoltarea propriului calibru de vocalitate și profunzime stilistică. Se simte în cântul ei acea demnitate artistică a unui autentic verb vocal în slujba căruia a dedicat enciclopedismul academic cultural acumulat prin studiul permanent din fragedă copilărie și până la maturitate.

ARTA FLORESCU - Verdi DON CARLO (Elisabetta) cu GIULIO FIORAVANTI (Rodrigo), VICTORIA BEZETTI (Tebaldo)

A participat ca membru în juriile multor mari concursuri de canto naţionale şi internaţionale la București, Verviers, Ostende, S'Hertogenbosch, München, Zwickau, Weimar, Moscova, Toulouse, Tokio, Rio de Janeiro, Atena, Montreal.

În cadrul cursurilor și seminariilor la conservatorul bucureștean dar și în lecții private, a format noi talente aplicând unele metode și principii originale care au fost preluate de toate generațiile de profesori de după ea și anume: elaborarea programei analitice pe baza criteriilor muzicologice și stilistice ale epocilor dar și ale dificultăților virtuozistice cu integrarea lor evolutivă în parcursul celor cinci ani de studiu; a impus conștientizarea profilului muzical și muzicologic pe care un viitor artist liric este obligat să și-l formeze și să îl integreze în mentalitatea de la baza elaborărilor oncepțiilor interpretative; era o specialistă absolută în aprofundarea stilistică a compozitorilor și în discernământul aplicat parametrilor vocali în funcție de completă lor dezvoltarea da la un student la altul. Dintre studenții săi care au studiat cu ea întreg parcursul formativ sau doar o parte, mulți au devenit personalități artistice precum Aneta Pavalache, Aida Abagief, Lella Cincu, Zoe Dragotescu, Valli Niculescu, Constanța Câmpeanu, Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Elena Simionescu, Magdalena Cononovici, Dorothea Palade, Julia Varady, Agatha Druzescu, Maria Slătinaru-Nistor, Eugenia Moldoveanu, Viorica Cortez, Marina Krilovici, Lucia Ţibuleac, Mariana Cioromila, Sanda Șandru, Nelly Miricioiu, Iuliana Cleopatra Ciurcă, Ioana Bentoiu, Alexandru Ioniță, Dumitru Trandafir, Mihaela Mingheraș, Steliana Calos, Bianca Ionescu, Anca Dămăceanu, Emilia Oprea, Leontina Văduva, Gladiola Nițulescu Lamatic, Iulia Isaev, Claudia Măru-Hangiuc, Ligia Dună și foarte multe studente străine care au urmat cursurile la București.

ARTA FLORESCU

A fost distinsă cu titlul de Artistă a Poporului și cu multe alte distincții de mare prestigiu atât înainte cât și după anul 1990.

Eu sunt un umanist interdisciplinar echidistant plasat între Artă și Știință, Muzică și Medicină, Estetică Vocală și Fonologie Analitică. Nu am abordat și nu voi aborda nici-odată aspecte politice și sociale ale acestei personalități sau ale altora. Aceasta ar fi fost misiunea altor profesioniști care nu s-au dedicat respectivelor aspecte sociale în perioada 1990-1998. După plecarea unei personalități de pe această lume, este mai greu în lipsa dialogului direct.

Astăzi, înregistrările live și de studio ne oferă un profil de vocalitate de mare încărcătură și importanță expresivă în care se pot decodifica formule și soluții tehnice și estetice ale unei măiestrii de stil impresionante grație căreia am intitulat acest ... in memoriam ... ARTA FLORESCU ... enciclopedismul cultural academic în slujba verbului vocal ...