2020/11/20

NAE ROMAN ... forța umorului subtil în comedia vieții ...

 

NAE ROMAN

Opereta este ... Surâsul Muzicii ... Am repetat de multe ori această considerație cu totală convingere și cu bucuria de a reflecta asupra unuia dintre genurile artistice cele mai complexe și mai dificile atât pentru artiști cât și realizatorii spectacolului la nivel de regie, costume, scenografie, coregrafie și direcție muzicală.

La Operetă, personajele evoluează trecând prin toate stările sufletești de la dramatism și lirism până la comedia incandescentă a râsului exploziv; întreaga gamă a sentimentelor și conflictelor omenești se regăsește în dramaturgia libretelor de operetă. Toate personajele trebuie să cânte și să declame, să privească și să danseze, să se miște și să reacționeze și asta pe fundalul mereu schimbător al tuturor stărilor afective. Pentru ca finalul fericit să nu fie banal și neinteresant, parcursul evolutiv al spectacolului trebuie să aibe o desfășurare progresivă a cărui transparentă evoluție să releve momentul culminant din care să pornească liniile artistice convergente mesajului final.

În acest mecanism teatral atât de complex, comedia joacă un rol fundamental și este o condiție artistică obligatorie pentru toate personajele acțiunii în cadrul căreia personajele comice interpretate de actori – cântăreți de comedie sunt foarte greu de elaborat, de preparat, de exersat și de antrenat pentru ca să asigure bunul mers al spectacolului. Realizatorii de librete și regizorii de spectacole trebuie să aibe acea sclipire genială prin care să știe unde și cum să plaseze în acțiune o scenă comică, o ocazie pentru public e a râde cu poftă. Știu de la marii artiști din trecut că ... este mult mai greu să-i faci pe oameni să râdă de cât să plângă ... Am reflectat ani de zile asupra acestei fraze care asumă greutatea unui principiu advertisment pentru Maeștri și Discipoli care se dedică genului de comedie.

Mi-am petrecut copilăria în Teatrul de Operetă din București unde am avut parte de o frumoasă pornire spre toate celelalte genuri de spectacol muzical (operă, muzică vocal simfonică, lied, etc.). De la Operetă porneam către alte teatre și săli de concert pentru a reveni mereu la Operetă unde sufletul meu se încărca într-un mod cu totul deosebit. Iar dacă în celelalte teatre și genuri de muzică vocală simțeam cu deveneam pe rând adolescent, tânăr și apoi matur, la Operetă contiuam să mă simt mereu copil, să sufăr și să râd ca un copil, să descopăr voluptatea revelațiilor de artă și viață asemenea unui copil ... un copil care și astăzi continuă să se manifeste în mine ori de câte ori mă aflu într-o sală de spectacol de operetă sau ascult înregistrări audio și video.

NAE ROMAN

În Galeria de Aur a Marilor Artiști de Comedie care s-au afirmat la Teatrul de Operetă din București, astăzi Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian, la loc de cinste se află personalitatea marelui artist NAE ROMAN (21 noiembrie 1908 – 4 februarie 1985). Anul acesta, în luna februarie, s-au împlinit 35 de ani de la plecarea sa de pe această lume iar acum numărăm 112 ani de când s-a născut în orașul Roman sub numele Nicolae Constantinescu.

LUCIA STURDZA-BULANDRA

După studiile gimnaziale din orașul natal, viitorul mare artist urmează cursurile de actorie la Conservatorul de Artă Dramatică din București unde este studentul marii artiste și profesoare Lucia Sturdza – Bulandra (1873 – 1961), celebra, unica, fascinanta ... Doamna Bulandra ... Încă de la primele sale afirmări, i se definește profilul artistic de comedie completat de talentul muzical și de vocea sa de baritenor, categorie vocală intermediară între tenor și bariton, ideală a pentru proza și pentru părțile cântate din comedie. Debutează ca artist la Teatrul de Comedie condus de marele actor Constantin Tănase (1880 - 1945), personalitate centrală în istoria teatrul de comedie românesc, actor, regizor, director, descoperitor dar și zămislitor de talente; spun aceasta deoarece foarte mulți mari artiști de comedie și de revistă au fost îndrumați și determinați de el întru descoperirea propriei identității teatrale și a profilului interpretativ. Genialul Tănase, privindu-l pe debutantul ... Nicolae Constantinescu ... îi spune că numele său nu are nici-un fel de rezonanță pentru un afiș ... și îi sugerează o formulă bazată pe diminutivul popular al numelui de botez și numele orașului natal ... NAE ROMAN ... Și cu această nouă identitate, tânărul actor a început o formidabilă parabolă artistică și socială devenind o personalitate, un nume care era cunoscut, iubit și prețuit de toată lumea umplând sălile atunci când se afla pe afiș. La momentul debutului său absolut, împreună cu el, mai debuta un alt actor – cântăreț pe nume ... Ion Mărculescu ... devenit, tot grație inventivități lui Tănase ... BIMBO MĂRCULESCU ... și el o vedetă a Operetei bucureștene împreună cu colegul său de debut.

CONSTANTIN TĂNASE

După o intensă perioadă de fructuoasă ucenicie urmată de o lungă și multiplă afirmare în genul de Revistă dar și în Teatrul de Comedie, la Teatrul Alhambra, Teatrul Goconda și la Teatrul Armatei, săli unde se reprezentau și spectacole de operetă, Nae Roman se angajează la Teatrul de Operetă din București chiar de la înființarea sa luând parte la premiera primei producții a noului teatru cu opereta VÂNT DE LIBERTATE de Dunaevski care a avut loc, acum șaptezeci de ani, la 7 noiembrie 1950. Cu această premieră se inaugura primul teatru de stat de operetă din România, în așa numitul teatru de pe splai, fostul teatru Regina Maria.

 ISAAK DUNAEVSKI

Isaak Osipovici Dunaevski (1900 – 1955) era un compozitor sovietic foarte talentat, cu o bogată activitate muzicală artistică; datorită puternicului său spirit componistic caracterizat de o construcție muzicală echilibrată valorificând o melodicitate foarte inspirată, era considerat cel mai de seamă reprezentant al operetei sovietice. VÂNT DE LIBERTATE avusese premiera la Moscova în anul 1947 și se bucurase de un mare succes deoarece muzica era foarte frumoasă iar acțiunea libretului realizat de Vinikov, Kraht și Tipot era concentrată pe reliefarea virtuților omenești, elementele de propagandă ale epocii găsindu-se într-o proporție extrem de mică; devenise o operetă de răsunător succes în fosta Uniune Sovietică și celelalte țări proaspăt devenite comuniste; în acest context s-a decis ca inaugurarea noului teatru de stat de operetă să se realizeze cu VÂNT DE LIBERTATE de Dunaevski; și a fost un mare succes, jucându-se mulți ani în două producții. La inaugurarea din 1950, regia a fost asigurată de Sică Alexandrescu și Nicușor Constantinescu, coregrafia de Elena Penescu Liciu, decorurile și costumele de Arh. Ștefan Norris, sub conducerea muzicală a dirijorului Liviu Cavassi având ca maestru de cor pe Alexandru Roșianu.

BIMBO MĂRCULESCU

Nae Roman în rolul Filip împreună cu Bimbo Mărculescu în rolul Toma, realizeazau celebrul cuplu al marinarilor care cântă, dansează și intervin în desfășurarea și rezolvarea fericită a dramaturgiei libretului; a devenit celebru cupletul celor doi marinari a cărui antrenantă melodie rămânea puternic întipărită în sufletului publicului entuziast. Din distribuția amplă făceau parte mari artiști ai genului pe care se cuvine să-i evoc, atât pe cei de la premieră cât și pe cei ce au interpretat respectivele roluri imediat după aceea și în următoarele stagiuni ale teatrului: Maria Wauwrina, Sili Vasiliu (Clementina), Sili Popescu, Geta Mara, Elisabeta Porumbiță, Lucia Roic (Stela), Șerban Tassian solist al Operei Române, Iancu Groza, Mircea Nemens (Mario), Petre Ștefănescu-Goangă solist al Operei Române, Cezar Ionescu, Gabriel Gheorghiu (Cezar Gall), Migry Avram Nicolau, Elisabeta Henția, Constanța Câmpeanu, Marica Munteanu (Pepita), Toni Buiacici (Miky), Virginica Romanovski, Elena Zamora, Ditta Pavel (Regina) și nume valoroase precum Lia Turovsky, Fedora Gamberto, George Groner, Ștefan Glodariu, N. Ionescu-Dodo, D. Iordănescu-Bruno, Tiberiu Simionescu care evoluau în celelalte roluri chiar dacă de întindere mai mică, având în schimb importanța integrării lor în acțiune și intensitatea lor artistică foarte considerabilă. Succesul a fost enorm; datorită entuziasmului publicului, după patru luni se înregistrase un număr de ... 100 de reprezentații.

NAE ROMAN

Aflat la o anumită maturitate artistică și a unei experiențe de viață și teatru de mare amplitudine, Nae Roman începe o parabolă artistică extraordinară devenind una dintre vedetele Operetei bucureștene peste trei decenii. A colaborat cu toți artiștii teatrului în acest lung interval de timp din 1950 până în 1983 când s-a retras din activitate încheind la vârsta de 75 de ani o glorioasă carieră. A lucrat cu regizorii Sică Alexandrescu, Nicușor Constantinescu, Barbu Dumitrescu, Ion Dacian, Anghel Ionescu-Arbore. A jucat și cântat alături de toate primadonele, subretele, tenorii și a făcut parte dintr-o generație de aur de actori – cântăreți, mari slujitori ai comediei în operetă, nume de mare prestigiu precum Maria Wauwrina, Silli Vasiliu, Ania Bogoslava, Denise Vrancea, Tamara Buciuceanu, Mia Chirilescu, Coca Enescu, Lică Rădulescu, Nicolae Gărdescu, George Groner, Silviu Gurău, Ștefan Glodariu, Emil Popescu, Ștefan Teodoriu, Petre Teodoru, Nelu Marinescu, Bimbo Mărculescu, Toni Buiacici, George Hazgan, Ion Dinu, Virgil Bojescu.

 SICĂ ALEXANDRESCU

Rolurile sale au cuprins o vastă zonă repertorială din activitatea teatrului de-a lungul carierei sale, în ordinea lor cronologică în următoarele producții de operetă la respectivele premiere: VÂNT DE LIBERTATE de Dunaevski (1950), N-A FOST NUNTĂ MAI FRUMOASĂ de Nicolae Kirculescu (1951), PERICOLA de Offenbach (1951), ACULINA de Kovner (1952), CULEGĂTORII DE STELE de Florin Comișel (1954), LILIACUL de Strauss (1955), VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI de Zeller (1956), VĂDUVA VESELĂ de Lehar (1957), ZARVĂ-NTRE FETE de Miliutin (1959), VIȚELUȘUL TĂRCAT de Vincze (1960), LYSISTRATA de Gherase Dendrino (1960), ROSE MARIE de Friml (1962), PAGANINI de Lehar (1962), PRINȚESA CIRCULUI de Kalman (1964), ȚARA SURÂSULUI de Lehar (1965), LOGODNICUL DIN LUNĂ de Künnecke (1966), SECRETUL LUI MARCO POLO de Lopez (1966), SÂNGE VIENEZ de Strauss (1967), MY FAIR LADY de Loewe (1968), VOIEVODUL ȚIGANILOR de Staruss (1968), SUZANA de Gilbert (1970), CONTELE DE LUXEMBURG de Lehar (1971), LA CALUL BĂLAN de Bentazky (1973).

 NICUȘOR CONSTANTINESCU

Nae Roman a avut o activitate artistică foarte bogată care cuprindea și alte zone și genuri stilistice de spectacol. A creat roluri de mare succes în filme importante precum: O ZI PIERDUTĂ (1960), NU VREAU SĂ MĂ-NSOR (1960), DARCLÉE (1961), POLITICĂ ȘI DELICATESE (1963), STRĂINUL (1964), DRAGOSTE LA ZERO GRADE (1964), PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR (1965), DE-AȘ FI HARAP ALB (1965), ÎMPUȘCĂTURI PE PORTATIV (1968), RĂZBOIUL INDEPENDENȚEI (1977, serial TV), EXPRESUL DE BUFTEA (1979). A realizat foarte multe imprimări la Teatrul Radiofonic cum ar fi ÎNȘIR-TE MĂRGĂRITE de Victor Eftimiu, JOCUL DE-A VACANȚA de Mihail Sebastian, RĂZVAN ȘI VIDRA de Hașdeu, CĂSĂTORIA de Gogol și multe altele. 

CONSTANȚA CÂMPEANU, NICOLAE ȚĂRANU, GEORGE HAZGAN, VALERIA RĂDULESCU, TAMARA BUCIUCEANU, NAE ROMAN în actul al al doilea al operetei SUZANA de Jean Gilbert

A fost invitat în fiecare an la numeroase emisiuni de divertisment ale Radiodifuziunii și Televiziunii și a participat la foarte multe spectacole de revistă în cadrul unor turnee în toată țara și în străinătate organizate de diversele teatre cu care a colaborat. Nae Roman era un actor care se afla mereu în ipostaza de cap de afiș deoarece talentul și umorul, simpatia și forța personalității, i-au atras admirația și dragostea publicului din toate colțurile țării.

NAE ROMAN în turneul Teatrului de Operetă din Italia (Veneția) din 1965 împreună cu un grup de artiști între care se dsiting VALERIA RĂDULESCU, CLEOPATRA MELIDONEANU și CONSTANTIN RĂDULESCU
 

Pentru meritele excepționale ale activității artistice și pentru prestigiul popularității sale, actorului Nae Roman i s-au conferit titlul de Artist Emerit (1964) și Meritul Cultural (1967).

NAE ROMAN într-o scenă din filmul ÎMPUȘCĂTURI PE PORTATIV realizat în anul 1968; în fotografie se disting MARGARETA PÂSLARU și CORNEL FUGARU

Dintre cele ... 23 de roluri ... interpretate de Nae Roman la Teatrul de Operetă din București, pentru faptul că nu eram încă născut sau eram la o vârstă prea fragedă, doar în 15 roluri l-am admirat iar dintre acestea, pe ultimele 12 din această listă cronologică le-am savurat și aprofundat de-a lungul anilor deoarece vizionam și ascultam de foarte multe ori fiecare dintre spectacolele Operetei așa cum făceam și la Operă. Pentru întreg publicul, comicitatea în operetă avea un Cuplu de Aur realizat de NAE ROMAN și venerbila sa colegă, marea actriță MARIA WAUWRINA. Scenele în care cei doi titani ai artei teatrale se desfășurau în duet erau fascinante, încărcate de o rară omenie ilustrată cu talent și cu un umor care, uneori, atingea paroxismul și întrerupea spectacolul datorită aplauzelor și râsetelor interminabile ale publicului în fața cărora cei doi se opreau cu o mimică foarte serioasă chiar gravă și mirată ceea ce amplifica și mai mult hazul. Încă de la intrarea în scenă erau salutați cu un ropot de aplauze și se simțea că publicul era fericit să-i revadă.

MARIA WAUWRINA și NAE ROMAN
 

Nae Roman stăpânea perfect personajul în toate detaliile sale și îl simțea ca pe o ființă vie care coexista cu el în propria-i personalitate. De aceea, prolificitatea inventivității sale spontane făcea ca în anumite momente să prelungească scenele cu noi poante, gesturi, sublinieri, dialoguri efectiv noi întrerupte de aplauzele și râsetele publicului. În acele momente, Ion Dacian, fie din culise fie din scenă, îi șoptea discret: Nae, dă drumul la spectacol pentru că la sfârșit va pierde lumea tramvaiele și autobuzele ca să ajungă acasă! 

Într-o repetiție dintr-un turneu în țară NAE ROMAN împreună cu baritonul IANCU GROZA, tenorul NICOLAE ȚĂRANU, soprana VALERIA RĂDULESCU și actorul BIMBO MĂRCULESCU

La fel făcea la repetițiile dinaintea premierelor; pornea de la textul libretului și, spontan, oferea niște replici care stârneau râsetele colegilor iar regizorii – Nicușor Constantinescu, Ion Dacian, Barbu Dumitrescu, Anghel Ionescu-Arboredecideau ca acele replici să fie trecute în text; personajele lui Nae Roman erau mereu îmbogățite grație genialului său talent.

NAE ROMAN cu PETRE PETROV și NELU MARINESCU - Loewe MY FAIR LADY

El și-a iubit toate rolurile și le-a slujit cu har și talent spre bucuria publicului dar și a colegilor. Există însă un rol pe care Nae Roman l-a dfinit ... rolul vieții ... Adolf Doolittle, gunoier, tatăl lui Elisa Doolittle din MY FAIR LADY de Loewe reprezentat în premieră pentru România la 8 mai 1968 în regia marelui Ion Dacian care interpreta și rolul profesorului Henry Higgins; în rolul Eliza a realizat o creație extraordinară Cleopatra Melidoneanu urmată după câțiva ani de Constanța Câmpeanu când rolul Higgins a mai fost intepretat și de N. Ionescu Dodo, Elizeu Simulescu, Emil Pinghiriac. Scenele lui Nae – Doolittle erau extraordinare prin faptul că reuneau comicitatea debordantă exploziv cu acea gravitate a filosofiei existențiale a personajului. Artiștii, criticii și publicul, cu toții, au recunoscut că personajul creat de Nae Roman în producția teatrului cu acest musical întrecuse cu mult realizarea actorului Stanley Holloway care interpretase acest rol în filmul lui George Cukor din 1964.

NAE ROMAN, MARIA WAUWRINA, ION DACIAN, CLEOPATRA MELIDONEANU, VALERIA RĂDULESCU, IANCU GROZA, CONSTANȚA CÂMPEANU, CONSTANTIN DRĂGHICI - după un spectacol cu SÂNGE VIENEZ de Strauss 

Arta lui Nae Roman, în timp, mi-a devenit o ... Școală de Viață ... în care marele actor oferea cu generozitate ... forța umorului subtil în comedia vieții ... Pe măsură ce creșteam, evoluam și revedeam creațiile teatrale ale lui Nae Roman înțelegeam din ce în ce mai mult ... forța și umorul subtil în comedia vieții ... Iar când am început să discut cu el în nenumărate ocazii, l-am aprofundat și l-am cunoscut dincolo de scenă și de personajele sale. Și ca om era fascinant, cuceritor, disponibil, încântător așa cum era pe scenă.

 

MARICA MUNTEANU, NICOLAE ȚĂRANU, VALERIA RĂDULESCU, NAE ROMAN, MIA CHIRILESCU la finalul unui spectacol cu opereta CONTELE DE LUXEMBURG de Lehar

În teatru, așa cum am mai subliniat, lucrul cel mai greu de realizat este să-i faci pe oameni ... să râdă ... Este mai ușor să-i faci să plângă de cât ... să râdă ... sănătos, cu entuziasm și din toată ființa. Urmărind evoluția lui Nae Roman în personajele sale și observând reacția publicului, am înțeles ... puterea râsului sănătos ... către ... sensul filosofic existențial al comicității adevărate ... și la baza căreia stă ... seriozitatea ... alimentând energic ... forța și umorul subtil în comedia vieții ...  

 LUCIA ROIC și NAE ROMAN - Benatzky LA CALUL BĂLAN - scenă din actul întâi

Nae Roman avea forță și umor reunite printr-o inteligență grație căreia a înțeles ... comedia vieții ... și a reușit să o domine atât pe scenă cât și în afara teatrului ... Talentul său nativ i-a fost stimulat și cizelat de cei doi Maeștri și Mentori Lucia Sturdza-Bulandra în Conservator și Constantin Tănase la începutul carierei. Am înțeles de la Nae Romanironia trebuie bine dozată ca să nu devină mușcătoare sau ofensatoare. Am înțeles de la el că râsul cu lacrimi te poate salva de la plâns și că, astfel, prin râs poți investi mult mai avantajos ... lacrimile ... 

NAE ROMAN

Am înțeles multe și continui și astăzi retrăind în filmul memoriei atmosfera operetei din acea vreme în care marele actor Nae Roman ne oferea din plin ... forța și umorul subtil în comedia vieții ...

2020/10/02

LUCIA STĂNESCU ... un glas al bucuriei de a trăi ...

 

LUCIA STĂNESCU (16 iunie 1926, Someșul rece – 25 septembrie 2020, Livorno) este una dintre marile personalități ale școlii române de canto prin a cărei activitate îndelungată, intensă și complexă s-a impus cu demnitate în istoria teatrului liric românesc. Încă din timpul studiilor universitare de la Conservatorul din București la clasa profesorului Constantin Stroescu, a fost angajată solistă a Operei din Cluj, moment inaugural al unei prestigioase cariere naționale și internaționale.


Soprana Lucia Stănescu a interpretat în cariera sa un amplu repertoriu de operă şi lied din toate şcolile stilistice: clasicism, romantism italian, romantism francez, romantism slav, verism, autori ai secolului XX. Publicul, critica şi partenerii au apreciat în mod deosebit creaţiile sale în operele de Puccini şi, treptat, a fost unanim recunoscută şi definită artistă pucciniană. Întreg parcursul vieții și carierei sale sunt amplu prezentate într-un splendid volum autobiografic intitulat A FOST O VIAȚĂ SAU UN VIS ? apărut la editura Eikon din Cluj-Napoca în limba română și italiană.


Din acest amplu volum selectez evocator datele fundamentale ale unor importante realizări dintre care, unele, sunt glorioase primate. În calitate de Director al Operei Române din Cluj (1968 – 1975, prima personalitate feminină în această funcție din istoria operei clujene) a organizat repetate turnee în Italia cu întregul colectiv; datorită acestei contribuții artistice și manageriale, Opera Română din Cluj este primul teatru liric românesc care a întreprins turneee în Italia (Livorno, Pisa, Florența, Lucca în perioada 1972 - 1974 cu opere din repertoriul verdian și puccinian). Este de asemenea, prima artistă româncă afirmată la Festivalul Puccini de la Torre del Lago în opera ”Madama Butterfly” (1974); în acea perioadă, Lucia Stănescu repurta mari succese în teatrele italiene; a cântat în producțiie de mare importanță: ”Aida” de Verdi (Roma, Terme di Caracalla, stagiunea Operei din Roma, 1972), Livorno, Lucca, Pisa, Firenze (1972 - 1981) în ”Boema”, ”Tosca”, ”Madama Butterfly” de Puccini, ”Cavalleria rusticana” de Mascagni, recitaluri și concerte. 


La încheierea carierei, soprana Lucia Stănescu, pune bazele doctrinare ale înfiinţării catedrei de canto la Conservatorul „Pietro Mascagni” din Livorno, oraşul natal al marelui compozitor; rămâne astfel în istorie ca prima femeie româncă profesoară de canto într-un conservator în Italia. Dar și în perioada clujeană, Lucia Stănescu a conciliat activitatea artistică și activitatea pedagogică fiind profesoară de canto la Academia Gheorghe Dima din Cluj iar unii dintre studenții săi au devenit mari personalități artistice, nume precum Julia Tözser (Julia Varady de mai târziu), Margareta Fânățeanu, Vasile Catana, Dan Serbac, Emil Gherman, Mircea Moisa, Iulian Jurja.


Pentru meritele sale artistice și pedagogice, sopranei Lucia Stănescu i s-au acordat numeroase premii și distincții dintre care aș vrea să evoc Medalia de Aur și Diploma de Onoare Hariclea Darclée conferite de către marea artistă Mariana Nicolesco în anul 2006 în cadrul Sesiunii de Master Classes de la Brăila, moment emoționant la care am asistat.


Leoncavallo PAGLIACCI - Nedda

Primul impact cu minunata vocalitate a sopranei Lucia Stănescu l-am avut ascultând interpretările transmise de Radiodifuziunea Română şi editate de Casa de Discuri Electrecord din Bucureşti care a realizat un elegant album LP devenit peste ani un foarte valoros CD. Am trăit o senzaţie de afectuoasă mângâiere manifestată atât în frazarea lirică, lejeră, cât şi în cea dramatică de o intensă încărcătură expresivă ilustrând cu evidentă pregnanţă profilul sentimental al personajelor interpretate. O altă puternică senzaţie a fost aceea a unei consistenţe vocale neobişnuite manifestată atât în sonorităţile de forte cât şi în cele de mezzoforte, mezza voce ori în piano, pianissimo; această consistenţă am aprofundat-o în timp pentru ca, peste ani, după acumularea unor experienţe de studiu şi cercetare, să-mi dau seama că la baza fenomenului perceput se afla atât o naturală vocală extraordinară cât şi o generozitate profundă de pe poziţia căreia artista oferea întreg potenţialul către ... Bucurie şi Împlinire ... de mare Forţă Creativă. 

Verdi AIDA 

Marea artistă lirică şi Iubita mea Soţie, mezzosoprana Elena Cernei, mi-a vorbit îndelung despre prietena şi colega sa Lucia Stănescu; amândouă fuseseră studentele eminentului artist şi profesor, tenorul Constantin Stroescu, la Conservatorul din Bucureşti. S-au întâlnit ulterior în carieră împărţind succese triumfale în „Aida” de Verdi sau în „Carmen” de Bizet atât pe scena Operei Române din Bucureşti cât şi pe scena Operei Române din Cluj. După ani de zile, și eu am cunoscut-o pe Lucia Stănescu în Italia şi s-a instaurat o prietenie absolută care a continuat până la finele parabolei sale existențiale în această lume rămânând destinată ... veşniciei ... Dialogul uman permanent purtat cu Lucia Stănescu m-a făcut să-i pot aprofunda mai mult profilul vocalităţii cu toate mecanismele sale fizice şi psihice de la baza gândirii tehnice şi estetice mai ales în universul puccinian în care a fost recunoscută drept o maestră extraordinară.

 

Verdi AIDA

Puccini este un compozitor cu totul special care a declanşat o adevărată revoluţie în istoria teatrului liric. Vocalitatea în Puccini ocupă un loc cu totul aparte în universul vocal al teatrului liric. Personajul puccinian este foarte complex atât sub aspectul estetic vocal cât şi sub aspect teatral scenic; necesită forţă expresivă puternică sonoră şi timbrală pentru exprimarea unor stări sufleteşti de extraordinară tensiune dramatică integrată în contextul unei figuri scenice de mare reprezentativitate sub semnul frumuseţii şi farmecului; personajul puccinian are un caracter foarte puternic şi un temperament foarte intens care trebuiesc exprimate prin totalitatea parametrilor vocali. Personajele pucciniene manifestă acel fior al ... bucuriei de a trăi ... Surâsul, fie el și amar, le este permanent prezent pe chip chiar și în momentele de maximă tensiune emotivă. Sunt personaje care trăiesc din plin totalitatea pasionalității lor însoțite de un agregat armonic orchestral de o complexitate foarte bogată ale cărui modulaţii tonale solicită în planul interpretativ inflexiuni sonore şi timbrale de gust foarte rafinat şi inspirat.

Puccini MANON LESCAUT

Condiţia muzicală şi vocală estetică de artistă pucciniană a sopranei Lucia Stănescu afost confirmată din plin de către magistralele sale interpretări în operele pucciniene „Manon Lescaut”, „La Bohème”, „Tosca”, „Madama Butterfly”, „Suor Angelica”, „Gianni Schicchi”, „Turandot” admirate de public atât în teatru cât şi în înregistrările radiofonice şi discografice.

Puccini MANON LESCAUT

Lucia Stănescu cultivase o foarte solidă tehnică vocală desfășurând exigenţele sonore şi timbrale ale personajului puccinian aplicate unei vocalităţi de amplă paletă în impact cu o orchestraţie de mare anvergură într-o atmosferă foarte intensă. Era un estet muzical şi vocal puccinian care simțea pulsul personajului reușind admirabil în dozarea şi gradarea modulaţiilor şi inflexiunilor în planul sonor şi timbral al vocalităţii. Actoria vocalităţii sale constituită la baza personajului puccinian era dotată cu un rafinat simţ al încărcăturii emotive şi teatrale în evoluţia scenică; sublinia gestual şi prin expresivitatea mimică stările pe care le parcurgea caracterul şi temperamentul personajului într-o echilibrată relaţie cu propriul său caracter şi temperament. Lucia Stănescu cultivase o sensibilitate care armoniza perfect forța caracterului cu intensitatea temperamentului iar această sensibilitate era catalizată de convingerea pasională asupra mesajului artistic. Se simțea conștientizarea euforică a unui glas generos și frumos pe care îl oferea în totalitate ... un glas al bucuriei de a trăi ... în care verismul puccinian era dominanta emblematică a personalității sale artistice.

 

Puccini LA BOHEME - Mimì

Această mare artistă a făcut din plin dovada scenică a triplei condiţii: vocalist puccinian, estet muzical şi vocal şi actor puccinian; a încununat propria personalitate artistică graţie unei autentice figuri de primadonna frumoasă şi impunătoare atât de necesare în interpretarea eroinelor unui compozitor care a iubit enorm femeia sublimând-o extatic în creaţiile sale operistice.


Puccini LA BOHEME - Mimì

Fenomenul vocal şi estetic puccinian admirabil ilustrat de personalitatea artistică a sopranei Lucia Stănescu poate fi analizat în detaliile expresive ale tuturor parametrilor vocali dintre care mă voi opri asupra celor mai profund integraţi de ea în specificul estetic puccinian așa cum am analizat în capitolul Profil de vocalitate pucciniană în volumul său biografic A FOST O VIAȚĂ SAU UN VIS ? Am prezentat aceste aspecte ale vocii sale și într-o conferință cu exemple muzicale filmate pe tema Verismului în Școala Românească de Operă pe care am ținut-o la Conservatorul Pietro Mascagni din Livorno în prezența doamnei Simonetta Puccini, nepoata compozitorului.

Wagner LOHENGRIN - Elsa

Sonoritatea este parametrul cel mai important al unei vocalităţi deoarece graţie sonorităţii se poate face apreciată într-un anumit spaţiu acustic teatral. Lucia Stănescu era o soprană lirico – spinto a cărei sonoritate se remarca într-un mod degajat printr-o emisie fără eforturi riguros situată între limitele fiziologice și fără nici cea mai mică urmă de oboseală ceea ce este ideal în operele lui Puccini.

Puccini MADAMA BUTTERFLY
 

Intensitatea vocii sale se manifesta plenar graţie admirabilei sonorităţi de amploare foarte eficient rezonate prin care amplificarea se realiza într-o coloană completă şi de mare importanţă teatrală asigurând o perfectă relaţie cu agregatul armonic orchestral.

Puccini MADAMA BUTTERFLY

Amploarea era percepută deopotrivă la sunetele în sonoritate forte ca şi la cele în piano, atât în efect de crescendo cât şi decrescendo motiv pentru care toate sunetele vocii sale erau efectiv mari în ceea ce priveşte importanţa şi consistenţa artistică.

Puccini MADAMA BUTTERFLY

Prin aceste trăsături legate de sonoritatea vocală, Lucia Stănescu se confirma o vocalistă de extraordinară convingere în exprimarea caracterului personajului puccinian a cărui sonoritate necesită, uneori, o condiţie dominantă faţă de parteneri şi ansamblu în concordanţă cu acea stare extatică a primadonnelor pucciniene.

Verdi OTELLO - Desdemona

Culoarea vocii sopranei Lucia Stănescu era de o neobişnuită frumuseţe şi de o impresionantă consistenţă ceea ce se remarca încă de la primul impact. Multitudinea de inflexiuni cromatice îmbogăţea admirabil complexitatea emotivă a frazării vocale.

Gounod FAUST - Marguerite

Emisia sopranei Lucia Stănescu atrăgea atenţia printr-un fascinant paradox oferit de faptul că vocalitatea amplă, masivă, somptuoasă, era rezultatul unei emisii foarte uşoare, depotrivă, energică şi elastică cea ce conferă o ductilitate deosebită coloanei sale sonore; datorită acestei ductilităţi, vocea acestei mari artiste s-a calibrat cu eficientă rapiditate numeroaselor nuanţe alternative sonore şi timbrale printr-o multitudine de stări sufleteşti perfect exprimate.

Mascagni CAVALLERIA RUSTICANA - Santuzza

Expresivitatea sonoră releva elaborarea profilului caracterial al personajului la nivelul unei ample palete de atitudini prin care coloana sonoră s-a dezvoltat tridimensional: conformaţia, configuraţia şi tensiunea coloanei sonore.

Mascagni CAVALLERIA RUSTICANA - Santuzza

Conformaţia coloanei sonore era în general de calibru medio – larg caracterizată atât de vigoarea adecvată aspectului „spinto” cât şi de elasticitatea elegantă adecvată elementului „liric” al identităţii estetice de soprano lirico – spinto; reprezintă o condiţie ideală pentru interpretarea personajului puccinian a cărui linie vocală manifestă accente dramatice, sublinieri lirice, linie vocală de stabilitate sublimată printr-un legato admirabil şi accente teatrale de anvergură mai ales în anumite recitative; toate aceste virtuţi se confirmau admirabil în interpretările pucciniene ale Luciei Stănescu din înregistrările radiofonice, discografice sau de televiziune care le-a realizat și care, multe dintre ele, sunt accesibile pe Canalul Youtube.

 Puccini TOSCA

Configuraţia coloanei sonore era calibrată printr-un interesant dozaj de la coloana largă la coloana concentrat adunată sub semnul unei supleţe graţie căreia trecerile de la un calibru la altul erau foarte fluente şi încărcate expresiv aşa cum sunt solicitate de Puccini în personajele sale ce trec cu rapiditate printr-o multitudine de stări sufleteşti.


Puccini TOSCA

Tensiunea coloanei sonore se menţinea permanent între limitele fiziologice ceea ce conferea o elegantă elasticitate sunetelor emise în forte şi fortissimo şi o impresionantă delicateţe sunetelor emise în piano şi pianissimo; datorită acestor virtuţi, a reuşit să păstreze un perfect echilibru fizic vocal pe toată durata carierei.

 Puccini TOSCA

Expresivitatea cromatică este o virtute foarte rară caracteristică marilor personalităţi artistice şi pe care soprana Lucia Stănescu o ilustrează magistral ceea ce o consacră la nivel înalt ca artistă veristă şi în mod deosebit pucciniană; această expresivitate cromatică este determinată în Puccini pe de o parte de starea afectivă a momentului teatral din evoluţia personajului, pe de altă parte de specificitatea modulantă a agregatului armonic orchestral în relaţia cu linia melodică a vocalităţii; Lucia Stănescu dovedeşte atât calităţile de muzician absolut cât şi talentul dramatic actoricesc onorând la cotă artistică maximă această complexitate estetică interpretativă a personajelor pucciniene.


Puccini TOSCA

Dicţiunea, parametru vocal important în repertoriul verist şi, mai ales, cel puccinian, unde interlocutorialitatea personajelor bine percepută de către public, devenea la Lucia Stănescu o condiţie absolută pentru realizarea atmosferei teatrale şi a mesajului artistic; pronunţia se manifesta cu eficienţă artistică atât în limba română cât şi în limba italiană; articulaţia se baza pe un mordent foarte bine integrat în tehnica de canto astfel în cât ea menţinea perfecta unitate în profilul sonor, profilul timbral şi în stabilitatea legato-ului asigurând adecvata linie vocală a personajului.


Puccini TOSCA

Mişcarea scenică, fundamentală în crearea rolurilor pucciniene întregea substanţial profilul teatral al personajului în contextul unui dinamism foarte complex. Prezenţa scenică a sopranei Lucia Stănescu era o emblemă a frumuseţii fizice deosebite guvernată de intuiţia teatrală şi sensibilitatea artistică. Dinamica scenică, aşa cum o atestă filmele realizate de marea artistă, manifestă o impresionantă armonie a mişcărilor care relevă absoluta frumuseţe de trăire a fenomenului uman de la baza fiecărui personaj interpretat printr-o multitudine de gesturi ale privirilor, mâinilor, ale întregului corp, cu sobrietate perfect orientată către esenţa scenică.

În personalitatea artistică a sopranei Lucia Stănescu, aceste personaje şi-au găsit realizarea plenară la cel mai înalt nivel artistic de gândire, trăire şi simţire; trăsăturile personalității sale și ale rolurilor interpretate se contopeau fascinant în acel ... glas al bucuriei de a trăi ... 


Pentru această bucurie de a trăi, viața a iubit-o și i-a oferit să trăiască în Italia aproape o jumătate de secol într-un colț de rai, pe o superbă colină la malul mării, la Quercianella, localitate splendidă în imediata apropiere a orașului Livorno.


Pentru bucuria de a trăi, viața i-a dăruit pe minunata Diana Turtoi, talentată mezzosoprană, care i-a fost alături cu o dragoste și un devotament exemplare aproape un deceniu și jumătate. 

 

Iar această bucurie de a trăi se manifesta permanent și în convorbirile noastre telefonice sau când ne întâlneam și petreceam ore minunate. Generozitatea afectivă a surâsului permanent chipul frumos și luminos hărăzea un farmec aparte vocii sale atât în conversație cât și în unduirile melodice vocale deoarece își conservase foarte bine echilibrul vocal până la sfârșitul vieții.

Diana Turtoi, Stephan Poen, Lucia Stanescu

Port în suflet amintirea multor clipe de încântare din conversațiile noastre, momente în care discutam de toate și ne bucuram de ce era frumos în societatea noastră. Îmi amintesc acum că, la câteva luni după ce publicase volumul său biografic în română și italiană, i-am telefonat după ce le primisem ca să-i mulțumesc pentru afectuoasele dedicații autografate iar ea, surâzând, mi-a pus întrebarea care era însuși titlul cărții: Dragă Ștefan, ce crezi tu ? ... A FOST O VIAȚĂ SAU UN VIS ? ... la care am răspuns entuziast: Scumpă Lucicuța, a fost ... O VIAȚĂ DE VIS ... și ... UN VIS DE VIAȚĂ ... datorită acelui ... glas al bucuriei de a trăi ...


ELENA CERNEI și arta sa în timp

ELENA CERNEI (1 martie 1924, Bairamcea, Cetatea Albă, România astăzi în Ucraina - 27 noiembrie 2000, București)  este o personalitate ca...