ELENA CERNEI … Enigmă a Vocii Umane … 1.

… Întâi de martie … la început de primăvară … ca și la final de toamnă în târziul lui noiembrie … sunt nodurile sufletești ale cadenței mele anuale de aproape două decenii … în care spiritul meu retrăiește memorabile pagini de viață … întru … Eterna Memorie … de … Veșnică Pomenire … al unui Ritual în care … Înțelepciunea invocată transformă … Durerea în Bucurie … fascinant paradox, premiu trainic al Credinței și Voinței …

ELENA CERNEI s-a născut la … Întâi de Martie … început de primăvară … iar această energie astrală a nașterii sale a marcat fundamental profilul personalității sale umane și artistice. Am adunat de-a lungul anilor câteva îndelungi și profunde meditații … Arta sa în Timp … Printemps qui commence … Cad frunze galbene în grădină … Eternamente Carmen … Starea de Grație a Verbului Vocal … Învingătoare peste Vremuri … Cântul Luminii în Armonie cu Lumina Primăverii … prin care am evocat unele aspecte ale acestei singulare artiste care și astăzi, la aproape două decenii de la plecarea în Univers și la peste patru decenii de la încheierea oficială a carierei artistice începute în urmă cu aproape șapte decenii, continuă să stimuleze interesul plin de admirație și bucurie mai ales al noilor generații care o cunosc doar din înregistrările audio și video difuzate în rețeaua web. Iar cei ce au cunoscut-o și au admirat-o pe scenă, care mai mulți ani, care mai puțini, în funcție de vârste, continuă să îi cultive amintirea cu entuziastă admirație față de interpretările sale artistice.

În tematica meditațiilor acumulate de-a lungul anilor m-am referit constant la Voce care, de foarte multe ori, a fost reper de început și de concluzie al evocărilor mele. Am ilustrat bravura tehnică și harul estetic prin care se definea personalitatea stilistică vocală a mezzosopranei Elena Cernei. Acum voi evoca Vocea ca parte integrantă a acestei minunate ființe și raportul instaurat de-a lungul anilor cu ea mergând până la acel … Verb Vocal … în care se concentra esența emotivă și spirituală a personalității sale. Iar acest parcurs evocator îmi este dictat de un impuls afectiv stimulat de nenumăratele întrebări ce mi s-au adresat mai ales din partea celor foarte tineri, cultori și studioși de canto, care personal sau prin mesaje adresate în scris de pe toate meridianele lumii grație a fenomenului cultural de masă care a devenit You Tube. Îmi face o enormă plăcere să simt și să constat interesul atâtor oameni, mai ales tineri, care se simt atrași de această neobișnuită Voce și vor să afle cum s-a integrat ea în Destinul marii artiste Elena Cernei. Iar în cele ce urmează voi continua aspectele abordate atunci în meditațiile referitoare la … Starea de Grație a Verbului Vocal … și … Cântul Luminii în Armonie cu Lumina Primăverii … Omagiul meu meditativ de astăzi privește la … Enigma Vocii și Starea de Grație … 

 

Vocea este cel mai frumos dar făcut omului de către natură spunea Robert Schumann care, grație harului său componistic, a dăruit vocii umane minunate pagini în care Verbul Vocal a exprimat întreaga gamă a stărilor sale sufletești în mod deosebit în Lied. Frauenliebe und Leben este un ciclu din creația lui Schumann pe care Elena Cernei l-a interpretat cu o anumită periodicitate a acelor reveniri determinate de unduirile existențiale ale carierei sale. Îmi povestea că la fiecare nouă abordare simțea un nou extaz în care tehnica slujea expresia iar virtuozismul susținea emoția … atingând stări diferite ale coordonatelor aceluiași mesaj …

Nu îmi era greu să înțeleg aceste mărturisiri ale sale în ceasurile noastre de taină deoarece simțeam și eu fascinanta diversitate a emoțiilor și a trăilor ori de câte ori o reascultam în intepretările sale la teatru, în sala de concert sau acasă acompaniind-o la pian … Și poate acele momente în care eram doar noi doi îmi prilejuiau o mai profundă incursiune în magnificul univers vocal al său … Iar liedul, romanța și … cântul liturgic … îmi deschideau noi porți de acces în fascinantul mecanism psiho – estetic zămislitor al unui stil interpretativ cu adevărat unic … Totdeauna căutam să activez spiritul analitic aplicat exercițiului mental meditativ și contemplativ total detașat de sentimentul dragostei mele infinite. Analiza semiotică a parametrilor vocali, cuantificarea dozajelor de la baza estetismului interpretativ sunt instrumente obiective utilizate în explorarea tuturor vocalităților cu care mă confrunt atât sub aspect profesional cât și pasional într-o perfectă unitate; spun aceasta deoarece vocea în totalitatea manifestărilor sale expresive reprezintă, în același timp pentru mine, pasiune sufletească și dăruire profesională reunite într-un echilibru stabil guvernat de discernământul obiectivității. Doar într-un final, când palpitația sufletească mă readuce la realitatea condiției mele emotive umane, conștientizam atunci ca și acum – a câta oară!!!! - că această minunăție umană și artistică este … Eterna mea Dragoste … căreia, în aceste vremuri ale vieții mele, îi dedic un ritual zilnic al audiției într-un extaz spiritual de perpetuă bucurie. Zilnic ascult glasul ei fie audio, fie video, fie … mental ... datorită memoriei mele … retrăind momentele unor evenimente artistice care nu au rămas imprimate audio sau video … Ritualul acesta cotidian îmi îmbogățește permanent potența de a înțelege și aprofunda glasul ei și al tuturor celorlalți vocaliști din prezent sau din trecut. Dar atunci când, de drag și dor … doresc … o profunzime mai mare … ascult glasul ei în lied și romanță și în … înregistrările pe care le făceam cu discreție, nevăzut, atunci când cânta în catedrale și biserici, la Roma și peste tot, și de care se bucura atunci când i le ofeeam spre audiere … În atitudinile vocale ale acelor momente de intimism liederistic ori de sacralitate profundă, Elena Cernei ilustrează un … Verb Vocal … cu totul deosebit al cărei potențial continuă să mă încarce și să mă bucure zilnic …

În acest context analitic și sufletesc, continuându-mi viața, am reușit să explorez din ce în ce mai mult continuând ceea ce mi-a transmis în cele două decenii de viață conjugală și activitate profesională susținută împreună. Astfel mi-am întregit cunoașterea fenomenului vocal … dincolo … de condiția tehnică și virtuozistică ori de calibrul estetic și stilistic. Am înțeles că, în final, după parcurgerea integrală a unei gestații informative și formative, Vocea devine o parte integrantă a personalității asemenea unei ființe care trăiește în … ființa noastră. O ființă blândă, binevoitoare, amabilă și disponibilă cu condiția să i se asigure confortul dincolo de aspectele fundamentale fizice de adecvată întreținere. Aceste adevărate stări de grație ale cunoașterii și percepției mi-au deschis un fantastic drum de explorare în acele … Enigme ale Vocii Umane … pe care Elena Cernei le publicase în limba română (1982, București) și în limba italiană (1988, Roma) … Alături de ea și apoi continuând cu ea în suflet și în minte, am înțeles minunăția fenomenului din … Vibrație ... care devine ... Voce … se cultivă în … Vocalitate … pentru a se sublima în … Verb Vocal … făcând să triumfe … Iubirea … prin care se consolidează condiția noastră în … Divina Filialitate … și integrarea în … Armonia Universală … din … Eternul Prezent Divin … unde … Spațiul … și … Timpul … fuzionează în … Perpetua Palpitație de Iubire Absolută … Fiecare dintre conceptele pe care le-am accentuat sunt etape evolutive ale creșterii noastre spirituale … în cadența lentă a aprofundărilor complete … Acest parcurs interior al ființei poartă către acea … Stare de Grație … în care se desăvârșesc toate darurile noastre nu doar pentru vocea vorbită sau cântată ci și pentru toate meseriile și profesiunile ce pot fi purtate de la stadiul artizanal la cel artistic al sublimității … Revenind la … Cântul Frumos … pot spune că … în Voce stă Secretul … în Vocalitate stă Enigma … iar în Verbul Vocal … Misterul … Dacă putem dezlega Secretul și aprofunda Enigma, trebuie să acceptăm că Misterul, în cursul existenței noastre terene, ne poate fi revelat doar parțial … iar acea parte a lui care rămâne necunoscută trebuie să o acceptăm și să îi fim încrezători pe drumul nostru zi de zi în care descoperim mersul propriului destin … Iar în materie de voce cântată, oricât de pregătit ar fi un artist și de în formă într-o anumită zi, adevărata stare a vocii sale o va descoperi doar pe scenă … Așteptarea reveleării acestui … Mister Cotidian Vocal … este una dintre cele mai plăcute emoții pentru cine și-a făcut pe deplin datoria față de propria voce și așteaptă să constate cum se va manifesta ea … Sunt niște teme de o amplă vastitate analitică și meditativă asupra cărora voi reveni periodic și, din acest motiv, am intitulat această meditație de astăzi … ELENA CERNEI … Engimă a Vocii Umane … I. Iubirea și Pătrunderea plină de admirație și respect m-a făcut să cunosc în totalitate această personalitate pe care publicul și colegii o defineau enigmatică și plină de mister … ca, în final să am Suprema Revelație … ELENA CERNEI … Engimă a Vocii Umane … O Enigmă de Viață și Artă revelată oamenior prin … Ofranda Bucuriei Cântului …

De multe ori îmi dădea de exemplu anumite nume rugându-mă să meditez asupra unor aspecte inechivocabile: erau artiști (de multe naționalități) inteligenți, culți, pregătiți, chiar rafinați, rezistenți, și care, totuși, nu făcuseră mari cariere deși aveau toate premizele; pe fețele lor era o tristețe asumând uneori inflexiuni deprimante dacă nu chiar tragice ori crâmpeie de nepăsare refugiindu-se în ironia sfidătoare față de propriul destin. În același timp, mă stimula să aprofundez personalitatea, caracterul, acelor mari artiști considerați vedete și pe deplin realizați în viața și cariera lor și care … paradoxal! ... aveau temeri, vulnerabilități și conștientizau perpetua luptă cu perfecționismul într-o continuă … hărnicie … a sincerității și bunei credințe … premiată mereu printr-o reușită spectacular afirmată mult mai sus de cât nivelul încrederii în propria stare a momentului … Un adevărat miracol al triumfului celui bun la suflet și conștient! Chiar și ea avea întrebările sale interioare asupra actuliartistic pe care îl pregătea iar răspunsul definitiv venea … doar pe scenă … în fața publicului ... Aș dori să nuanțez cu și mai mare claritate: pregătirea, antrenamentul zilnic, studiul muzical, estetic, stilistic, sunt aspecte care trebuiesc cultivate zilnic în viața unui artist conștiincios; fără aceste valențe foarte bine completate, personalitatea artistică se resimte. Totuși, o deplină reușită la un nivel foarte înalt care să ofere satisfacțiile unui fenomen social consistent declanșat de propria valoare, mai poate depinde de un … ceva … anume … care, pornește de la nivelul de bază al pregătirii, trece prin edificarea experienței … dar … vizează o anumită … suprastructură … a personalității … a cărei manifestare și influență decisivă în reușita dorită, este considerată, popular, … noroc … Este norocul un reper foarte abordat la nivelul trăirilor sufletului uman și nu doar în reușita artistică ci în toate formele de reușite ale vieții … Cu cât succesul și reușita sunt mai spectaculare, cu atât se consideră la un nvel foarte înalt … norocul … Dar ce este cu adevărat … Norocul … ? … Nu i-a trecut prin cap Sfinxului să-l întrebe pe Oedipe! …

Îmi amintesc cum, în urmă cu foarte mulți ani, eram împreună la un prânz foarte select unde se aflau oameni de cultură afirmați în diverse profesiuni inclusiv artistice și cunoscători de muzică și de profiluri vocale pe care le analizau și cântăreau cu mare pasiune. La un moment dat, pe la jumătatea prânzului, s-a făcut o pauză pentru o cafea și a început o discuție din ce în ce mai amplificată în jurul unei personalități artistice afirmate, devenită chiar o vedetă însă considerată de toți cei prezenți sub nivelul lansării și propulsării manageriale de care se bucura. Toți vorbeau și se întreceau în critici și contestații despre o personalitate artistică ale cărei discuri erau în circulație și ale cărei apariții erau mediatizate și chiar apreciate de un anumit public destul de numeros. Elena Cernei sorbea din cafea, urmărea intervențiile, avea un surâs calm, amabil și, cu un anumit unghi expresiv al privirii mi-a sugerat să nu intervin în discuții. Așteptam să văd cum va evolua dezbaterea fiindcă era inevitabil ca prietenii noștri să o abordeze pe Elena în această discuție ceea ce s-a și întâmplat: Tu Elena non dici niente? întreabă gazda în deplină sintonie cu privirile celorlalți. No! foarte categoric a venit răspunsul. După care, rând pe rând, au început să o întrebe stârniți de curiozitate iar scena se derula cam așa: Îți place cum arată? Nu! Te încântă cum cântă? Nu! Te bucură cum se prezintă ca ținută și interpretare? Nu! … Și atunci ce îți place la ea? … Iar Cernei spune: voi toți nu găsiți nimic frumos la ea și, într-o anumită măsură, vă pot da dreptate însă … ceea ce îmi place mie este … norocul ei … care este foarte frumos și asta prin Voința lui Dumnezeu! … S-a făcut o liniște și fiecare a căzut pe gânduri … După care Elena a continuat: ceea ce eu numesc … NOROC ... este de fapt acea bucurie interioară a plăcerii de a cânta și entuziasmul unei munci pregătitoare pline de sârguință aplicată unor daruri mai limitate dar de care ea se bucură și pe care ea le șlefuiește și le oferă cu entuziasmul unei adevărate … STĂRI DE GRAȚIE … ce declanșează forța de convingere a mesajului ei … Iar Dumnezeu o iubește pentru că i-a dat puțin iar ea, din acel puțin, a realizat mai mult, asemenea talanților din Biblie … Este mare lucru ca, în momentul datoriei împlinite, pe un teren bogat sau sărac, să te înalți cu bucurie spre a atinge acea … STARE DE GRAȚIE ... a reușitei și care este considerată de lume un … NOROC … în timp ce în realitate este cu totul alt ceva ... Prietenii noștri au înțeles dimensiunea gândirii de pe poziția căreia Elena Cernei expunea argumentele sale. Evident că merită un astfel de raționament acela care împlinește cu eficiență un anumit parcurs evolutiv în formarea ca artist lucrând complet … talanții … fie mulți fie puțini! Fără această nu se ajunge la … Starea de Grație! … 

 

Elena Cernei a muncit enorm cu propria voce dar nu a făcut din ea un instrument al ambiției de a parveni în societate sau de a se îmbogăți. A muncit la modul complet spunând de mult ori celor din jur pur și simplu că treaba trebuie făcută foarte bine! Bucuria de a exprima mesajul său a devenit în timp ceea ce se poate defini foarte nobil și frumos … ofranda artistică … Nu s-a implicat nici-odată în tranzacții și polemici pe teme economice financiare în definirea contractelor lăsând acest lucru în seama priceperii și autorității celor doi impresari cu care a colaborat în cariera sa internațională Viktor Wladarsky (pentru Europa și Asia) și Solomon Hurok (pentru America). În conștiința artistică a Elenei Cernei parametrul dominant era Bucuria Mesajului înțeles și acceptat de public cu aceiași Bucurie cu care ea îl oferea. Această Bucurie era expresia acelei Stări de Grație care înalță spiritul artistic dincolo de condiția tehnică și estetică și de starea formei de moment. Cu această plenară Bucurie se pot conduce la o fericită împlinire eforturile artistice atât cele programate cât și cele neprevăzute întâmpinate într-o evoluție scenică a unei seri. Există seri în care totul poate merge foarte ușor în timp ce în alt seri glasul și întregul organism pot răspunde mai greu iar prețul energetic al efortului necesar să fie mult mai mare. Și Cernei a avut astfel de seri cu senzații și eforturi diferite la un preț energetic mai mare sau mai mic dar frumusețea satisfacției sale personale a constat în faptul că, de fiecare dată, rezultatul artistic a fost foarte bun. Iar ea era un om care își organiza viața în așa fel în cât să mențină un echilibru între studiu, antrenament și comportament zilnic. Îmi explica riscul la care se poate supune un artist care neglijează aceste aspecte ale echilibrului atunci când trebuie să înfrunte o seară mai dificilă sub aspect fizic energetic: căderea este doar la un pas!

 ELENA CERNEI și STEPHAN POEN

Bucuria de a oferi Mesajul de Artă și de Viață o însoțea permanent, atât în desfășurarea programului zilei cât și în evoluția de pe scenă. De aceea, pentru ea nu au existat suprize neplăcute! Nu însemna că nu avea suferințe! Această Bucurie care coexista uneori cu suferința, o ținea la adăpost de ambiții, de concurențe, de rivalități, de dispute, de orice altceva i-ar fi putut îngreuna Starea Sufletească și implicit Starea de Grație în care se simțea atât de bine când conștientiza faptul că era suverană pe propria personalitate artistică fără să cunoască teama, tracul, îndoiala, neplăcerea. S-a lansat în carieră din primi ani de Conservator, devenind mai întâi solistă a Filarmonicii și după un an și a Operei Române din București, instituții în care a activat simultan primii șapte ani ai carierei. Avea două salarii de normă întreagă! Cu salariul de la Filarmonică întreținea părinții în vârstă și fără pensie fiindcă erau refugiați din Basarabia iar din cel de la Operă își organiza propria sa viață. Deci pe primil plan era Bucuria de a servi și ajuta ăprinții și pe multe din rudele sale. Colabora cu cei mai mari dirijori, regizori și artiști ai timpului, muncea cu o infinită plăcere pentru a cânta cu ... Bucuria … Stării de Grație … care o proiecta în afara vicisitudinilor acelor vremuri atât de grele. Iar pe măsură ce bravura sa creștea, creșteau aprecierile, faima și solicitările și astfel a ajuns să se afirme și în străinătate, mai întâi în țările comuniste și apoi în țările capitaliste. Cariera sa internațională a fost afectată de limitele impuse de către autorități; perioadele de actvitate în străinătate erau limitate, primea pașaportul, uneori, cu o seară înaintea unei plecări, a pierdut oferte de contracte discografice primite de la RCA din New York, a cântat în marile teatre ale lumii cu mult mai puțin de cât ar fi putut și ar trebuit. Toate aceste aspecte nu i-au umbrit surâsul, calmul, echilibrul și acea … Bucurie … de a cânta … De multe ori, trebuia să spună celor doi impresari că nu este disponibilă pentru a nu intra în conflict cu autoritățile care îi organizau turnee în țările comuniste. Cernei se bucura să cânte oamenilor de pretutindeni onorând plăcerea lor de muzică și gustând entuziasmul lor manifestat la finele spectacolelor.

ELENA CERNEI și STEPHAN POEN

Ori de câte ori o evoc și o ilustrez în desfășurările mele sociale, simt plenar … Bucuria … din … Starea de Grație … pe care mi-a insuflat-o prin … Iubire … … ELENA CERNEI … Engimă a Vocii Umane … O ... Enigmă de Viață și Artă … revelată oamenior prin … Ofranda Bucuriei Cântului …

REVISTA MUZICALĂ RADIO 28.02.2018

SILVIA VOINEA … Lakmé, Madame, c'est vous! …

 

Prof. Dr. SILVIA VOINEA

Marea artistă lirică și profesoară, SILVIA VOINEA sărbătorește la 1 noiembrie ziua de naștere, prilej de omagiu și admirație pentru o viață intens dăruită artei lirice vocale.

Născută la Bacău, la 1 noiembrie 1942, a studiat la Liceul Gheorghe Lazăr secția Matematică – Fizică (1949 - 1960) după absolvirea căruia a urmat cursurile Conservatorului din București (1961 - 1966) la clasa sopranei Magda Ianculescu. 

Soprana și Profesoara MAGDA IANCULESCU

Atât înainte cât și după absolvirea conservatorului, s-a aflat sub permanenta îndrumare a profesoarei Viorica Teișanu, experimentată pianistă și soprană, cu o solidă pregătire însușită în urma studiilor cu Elena Teodorini și Hariclea Darclée de la care a preluat tradiția stilistică. Ulterior, sub îndrumarea profesorului Walter Ludwig de la Weimar (1968), s-a perfecționat în interpretarea repertoriului mozartian.

 Tenorul și Profesorul WALTER LUDWIG

Timp de trei decenii (1968 – 1998) a fost prim solistă la Opera Română din București; după anul 1998 a continuat cariera fiind solista și membru fondator al Operei Comice din București. Din 1990 până în prezent este profesor de canto la Universitatea Națională de Muzică din București unde, în anul 2001, a obținut titlul de Doctor în Muzică susținând teza intitulată Incursiune în Istoria Artei Cântului și a Esteticii Vocale care a fost apreciată cu calificativul Magna cum Laude. Această lucrare a însemnat imediat un eveniment editorial cu prilejul publicării sub același titlu la Editura Pro Transilvania, București, 2002. Șase mari capitole oferă studioșilor și exegeților date teoretice și practice, bibliografice dar și originale din cadrul experienței acumulate referitoare la Exprimare și comunicare prin cânt, Conceptul de metodă cu aplicare la canto, Coordonatele istorice generale ale educării vocii, Marile etape metodologice, Peren și perisabil în metodele de canto, Școala românească de cânt.

 SILVIA VOINEA Incursiune în istoria artei cântului și a esteticii vocale - coperta volumului

A abordat un vast repertoriu de operă interpretând 37 de roluri: Regina Nopții din Die Zauberflötte, Blonde și Konstanze din Die Entführung aus dem Serail, Susanna din Le nozze di Figaro, Despina din Così fan tutte, Zerlina din Don Giovanni, Bastienne din Bastienne und Bastien, Madame Herz din Der Schauspieldirektor de Mozart, Carolina din Il matrimonio segreto de Cimarosa, Rosina din Il Barbiere di Siviglia și Clorinda din La Cenerentola de Rossini, rolul titular din Lucia di Lammermoor și Norina din Don Pasquale de Donizetti, rolul titular din Lakmé de Delibes, Gilda din Rigoletto și Violetta Valery din La Traviata de Verdi, Juliette în Roméo et Juliette de Gounod, Olympia din Les contes d'Hoffmann de Offenbach, Musetta în La Bohème de Puccini, Nedda din I Pagliacci de Leoncavallo, Zerbinette din Ariadne auf Naxos de Richard Strauss, Țarina Shemaka din Cocoșul de aur de Rimski-Korsakov, Yniold, la începutul carierei, și Mélisande în Pelléas et Mélisande de Debussy, Adele și Rosalinde din Die Fledermaus de Strauss, Ofelia în Hamlet de Pascal Bentoiu (prima reprezentare scenică la Opera Română din București), Zița din O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu. și încă multe alte roluri, dintre care, unele, interpretate doar în străinătate.

SILVIA VOINEA (Rosina) - Rossini IL BARBIERE DI SIVIGLIA

Din repertoriul vocal simfonic și oratorial, a abordat Stabat Mater de Pergolesi, Cecillien Messe de Gounod, Carmina Burana de Carl Orff, Oratoriul de Paști de Paul Constantinescu. În recitaluri a abordat și un amplu repertoriu de lied din școlile română, germană, franceză, italiană, spaniolă, rusă, engleză. Cu farmec și succes a abordat arii din multe operete, canzonette, romanțe sau piese populare elegant stilizate de importanți muzicieni chiar pentru vocea ei, piese cum ar fi Ciocârlia sau Hora staccato de Dinicu – Bobescu și altele.

SILVIA VOINEA (Regina Nopții) – Mozart DIE ZAUBERFLÖTTE – Berliner Komischer Oper

Paralel cu activitatea la Opera Română din București a desfășurat colaborări de lungă durată cu Komische Oper Berlin și Berliner Staatsoper (15 ani), Semper Oper Dresda (5 ani), Teatrul Regal din Liège (3 ani), Opera din Klagenfurt (4 ani); turneele personale au purtat-o prin orașe din Anglia, Austria, Belgia, Cehoslovacia, Danemarca, Elveția, Franța, Finlanda, Grecia, Germania, Italia, Jugoslavia, Bulgaria, Rusia, Polonia, Lituania, Spania.

SILVIA VOINEA (Olympia), CRISTIAN MIHĂILESCU, CORNELIU FÂNĂȚEANU

Offenbach LES CONTES D'HOFFMANN

De-a lungul celor peste trei decenii de activitate artistică pe scena Operei Române din București a cântat alături de toți artiști teatrului, cu veteranii din generațiile precedente, cu colegi de generație și cu următoarele generații de artiști care au debutat alături de ea. Personal am admirat-o în spectacole sau în concerte de arii și scene din opere alături de: sopranele Zoe Dragotescu, Elisabeta Neculce-Carțiș, Teodora Lucaciu, Elena Dima Toroiman, Maria Şindilaru, Lucia Becar, Mariana Stoica, Magda Ianculescu, Matilda Onofrei, Elena Simionescu, Victoria Bezetti, Marina Mirea, Magdalena Cononovici, Maria Slătinaru-Nistor, Eugenia Moldoveanu, Elvira Cârje, Cornelia Angelescu, Elena Grigorescu, Liliana Dumitrache, Bianca Manoleanu, în operele unde erau mai multe roluri de sprană; mezzosopranele Zenaida Pally, Elena Cernei, Iulia Buciuceanu, Mihaela Botez, Dorothea Palade, Mihaela Mărăcineanu, Iulia Marpozan, Rodica Mitrică, Veronica Gârbu, Monica Ranetescu, Adina Iurașcu, Ruxandra Vlad, Adriana Alexandru, Lucia Cicoară; tenori: Cornel Stavru, Valentin Teodorian, Constantin Iliescu, Corneliu Fânăţeanu, Ion Stoian, Octavian Naghiu, Ion Buzea, Ion Piso, Vasile Moldoveanu, Ludovic Spiess, Florin Diaconescu, Ionel Voineag, Florin Georgescu, Ștefăniță Lascu; baritonii Octav Enigărescu, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Vasile Cătană (de la Opera Română din Cluj), Vasile Martinoiu, Eduard Tumagian, Lucian Marinescu, Nicolae Constantinescu, Nicolae Urziceanu, Emil Iurașcu, Nicolae Urdăreanu; başii Viorel Ban, Nicolae Florei, Ioan Hvorov, Constantin Gabor, Valentin Loghin, Pompei Hărăşteanu, Gheorghe Crăsnaru. Mari dirijori ai Operei Române precum Constantin Bugeanu, Anatol Kisadji, Cornel Trăilescu, Paul Popescu, Constantin Petrovici, Carol Litvin, Lucian Anca şi regizorii Jean Rânzescu, George Teodorescu, Hero Lupescu, i-au influenţat mult evoluţia şi devenirea artistică. Acestor personalități se adaugă artiștii generațiilor care au urmat după anul 1985 și pe care nu i-am putut urmări deoarece plecasem din țară.

SILVIA VOINEA (Gilda), NICOLAE HERLEA (Rigoletto) - Verdi RIGOLETTO

Mari artiști i-au fost parteneri de scenă în foarte importante teatre europene, nume precum, Peter Schreier, Theo Adam, Alain Vanzo, Albert Voli, Kari Nurmela, Giuseppe Todaro, Kurt Moll, Bruno Sebastian, Günther Neumann, sub baghete prestigioase ale dirijorilor Kurt Mazur, H.Zimmerman, H.Kegel în regia unor personalități cum ar fi Jean Claude Riber, Giancarlo Del Monaco, Spyros Evanghelatos, Günther Lose, Harry Kupfer, Raymond Rossius, Pierre Fleta.

 SILVIA VOINEA, dirijorul CRISTIAN BRÂNCUȘI, tenorul OCTAVIAN NAGHIU, basul ȘTEFAN TEODORESCU împreună cu ansamblul Operei Române din București după un spectacol cu RIGOLETTO de Verdi

După premiera unei producții cu Lakmé la Opera din Liège, un articol foarte elogios apărut în La Wallonie - Liège, era intitulat … Lakmé, Madame, c'est vous! … Silvia Voinea rămâne ultima mare intepretă a rolului Lakmé de pe scenele europene din secolul al XX-lea. Și astăzi, această operă continuă să fie extrem de rar reprezentată; la Metropolitan lipsește din 1943 de când a interpretat-o Lily Pons, la Wiener Staatsoper lipsește din 1917 când a interpretat-o Selma Kurz iar la Teatro alla Scala din Milano ca și la Opera din Roma, nu a fost reprezentată nici-odată … 

SILVIA VOINEA în rolul titular din LUCIA DI LAMMERMOOR de Donizetti

Pentru meritele sale artistice și pedagogice, a fost onorată cu importante distincții dintre care menționăm: Nominalizarea în Anul Bicentenarului Donizetti cu rolul Luciei di Lammermoor printre cele 24 de interprete ale secolului al XX-lea cu cele mai bune înregistrări ale acestui rol începând din anul 1938 (Sergio Segalini – Opéra Internațional – Paris, 1997), Premiul Performanță în Arta Lirică (1997), Premiul de Excelență al Fundației Oedipe (1997, 1998, 1999), Premiul Criticii Muzicale ”Glorie în Arta Lirică” (1999), nominalizată Femeia anului 2000 de A.B.I. - USA (2000), nominalizare ”2000 de intelectuali ai secolului al XX-lea (I.B.C. - Anglia – 2000), nominalizare Great Minds ai secolului al XX-lea (A.B.I. - USA – 2001), Diploma George Stephanescu la 80 de ani de la instituționalizarea Operei Române din București (2002), Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004). Este membră a unor importante organisme culturale precum UNITER și Uniunea Criticilor Muzicali Mihail Jora.

SILVIA VOINEA (Zița) - Paul Constantinescu O NOAPTE FURTUNOASĂ

Vocalitatea categoriei de soprană de coloratură este foarte greu de individualizat, de format sub aspect didactic și de menținut într-o carieră artistică de o anumită anvergură; din acest motiv, vocile autentice de soprană de coloratură sunt foarte prețioase iar dintre acestea sunt foarte rare acele voci care reușesc să atingă onorabil stadiile progresive de personalitate vocală și, ulterior, de personalitate artistică în deplina confirmare a statutului de vedetă. Silvia Voinea este o excepțională personalitate artistică a acestei rare și prețioase categorii vocale.

SILVIA VOINEA (Ofelia) - Pascal Bentoiu HAMLET

I-am urmărit cariera pe scena Operei Române din București încă de la debutul său și, pe parcursul a unui deceniu și jumătate, până la plecarea mea din țară, am fost martorul unei splendide evoluții către o deplină maturitate artistică sub aspect tenic și estetic vocal. Faptul de a fi fost ani de-a rândul unica artistă distribuită în roluri de mare responsabilitate, mi-a dat prilejul să o urmăresc cu o anumită frecvență în respectivele roluri. 

SILVIA VOINEA (Ofelia), FLORIN DIACONESCU (Hamlet) - Pascal Bentoiu HAMLET

Am remarcat o evoluție ascendentă în ceea ce privește luciditatea tehnică echilibrată conjugată cu profunzimea interpretativă sobră dar foarte consistentă în inflexiuni emoționale; această eficientă stabilitate tehnică a propriilor mijloace artistice asigurau nivelul impecabil constant al performanțelor sale artistice oferind o binevenită garanție a succesului.

SILVIA VOINEA (Nedda) - Leoncavallo PAGLIACCI - Semper Oper, Dresda

Un aspect deosebit de semnificativ al personalității sale artistice este faptul, foarte rar întâlnit în istoria artei lirice, ca o soprană de coloratură să mențină simultan și pe o lungă durată de timp, trei roluri extrem de dificile și interpretate în respectivele limbi originale: Regina Nopții din Die Zauberflötte de Mozart și rolurile titulare din Lucia di Lammermoor de Donizetti și Lakmé de Delibes. Se cuvine precizarea că, atât aceste trei roluri cât și multe altele interpretate în România, le-a cântat atât în limba originală pentru turnee cât și în limba română pentru spectacolele din țară. Menținerea simultană a funcționalității eficiente a acestor roluri în două limbi, a fost o probă trainică a impostației sale vocale și a strategiei de întreținere vocală pe parcursul unei cariere foarte lungi de peste trei decenii. Cele trei roluri – Regina Nopții, Lucia di Lammermoor și Lakmé – constituie trei coloane fundamentale ale universului său repertorial cu ramificații derivate în multiple zone estetice și stilistice. Astfel, din Regina Nopții derivă întreaga zonă repertorială germană mozartiană și extra – mozartiană, operistică și oratorială – simfonică; din Lakmé derivă întreaga zonă repertorială a romantismului francez dar și a celui rus prin afinitățile manifestate cu primul; zona repertorială antică și barocă evoluează către belcanto-ul italian reprezentat de Rossini, Bellini și Donizetti a cărui Lucia di Lammermoor reprezintă o piatră fundamentală din care derivă zona repertorială romantica verdiană și post – verdiană mergând până la verism și curentele stilistice ulterioare ale secolului al XX-lea. Astfel, triada acestor roluri definește vastitatea estetică și stilistică a eprsonalității artistice a sopranei Silvia Voinea.

SILVIA VOINEA (Violetta Valery), MATEUSZ MOLEDA (Alfredo) - Verdi LA TRAVIATA - Semper Oper, Dresda

Memoria artistică dar și afectivă întărite de înregistrările discografice Electrecord și de colecție privată, mi-au prilejuit în timp aprofundarea analitică a profilului vocalității marii noastre artiste pe care l-am integrat într-un amplu studiu în care m-am ocupat de toți artiștii români, intitulat Paralelisme tehnice și stilistice în vocalitatea românească operistică și simfonică din 1837 și până în prezent. Din acel profil analitic, am selectat unele apecte fundamentale ale vocalității sopranei Silvia Voinea.

Sonoritatea, calitate primordială a unei voci și de care depinde funcționalitatea sa în spațiul acustic teatral, prezintă o intensitate foarte penetrantă, cu adevărat incisivă, dominând amploarea orchestrală. Contrastele de la fortissimo la pianissimo sunt estetizate cu o fină măiestrie individualizând foarte bine nuanțele intermediare în funcție de momentele psihologice ale evoluției dramaturgice a rolurilor. Amploarea vocală este modulată minuțios cu un foarte bun simț al proporțiilor prin care artista adaptează intensitatea sonoră la calibrul coloanei de sunet la variate dimensiuni până la cea mai concentrată a coloraturilor și cadențelor. Culoarea vocală se caracterizează printr-o densitate timbrică extraordinar de consistentă și perfect proporționată sonorității grație unei tehnici impecabile aplicate prin studiu intens, rafinat și îndelungat, unei naturi vocale deosebit de bogat dotate în cadrul categoriei de soprană de coloratură. Limpezimea timbrală relevă o puritate imrpesionantă în toate nuanțele de la cea mai închisă la cea mai deschisă ca rezultat al unei fonații echilibrate dozând foarte bine resursele vocale. Întinderea vocală este spectaculară conservând eficiența sonoră și timbrică pe întregul ambitus; acest echilibru tehnic bine conștientizat îi permite sonoritatea și amploarea centro-gravă fără a-i periclita zona centro-înaltă și supra-acută. Notele acute sunt emise cu extraordinară precizie și naturalețe. Acest echilibru tehnic al impostației vocale i-a consimțit realizarea unei performanțe uimitoare în fraza vocală concluzivă a primei vocalize din aria lui Lakmé supranumită de tradiția operistică ”aria clopoțeilor”; inițial Delibes solicita vocii de soprană nota acută maximă do#3; oferă însă o variantă alternativă a cadenței solicitând mi3 natural interpretelor a căror natură și tehnică vocală le permit emisia acestei note; Silvia Voinea execută respectiva cadență mergând o terță majoră mai sus până la sol#3; în contextul tonal al lui Mi major, artista noastră emite perfect fa#3 și sol#3, depășind generos fa3 natural considerat limita maximă a ambitusului respectivei categorii vocale. O astfel de performanță, conform discografiei universale, a mai realizat-o marea soprană franceză Mado Robin. Atacul sunetului, probă virtuozistică importantă pentru soprana de coloratură, este foatre puternic dar nu violent, în contextul dramatic al Reginei Nopții, delicat în contextul lirismului mistic sentimental al lui Lakmé și energic moderat în contextul belcantistic pasional al sentimentului și suferinței Luciei di Lammermoor. Vibrato este un parametru tehnic de foarte mare dificultate întrucât calitatea și cantitatea sa se pot altera rapid în condițiile în care sunt depășite limitele extreme fiziologice ale efortului fonator rațional. Sunt foarte puține soprane de coloratură la nivel mondial care au reușit să conserve puritatea vibrato-ului în deplina integritate a limpezimii timbrice și a sonorității. Silvia Voinea ne oferă un vibrato de mare frumusețe și de o impresionantă funcționalitate prin care personalizează virtuozistic execuția în funcție de specificul contextului estetic: maxima densitate până la non-vibrato în regina Nopții; morbid, delicat și profund, adaptat lirismului din cantilena selenară romantică a lui Lakmé; energic dar elastic cu elegante modulații ale dimensiunilor de coloană sonoră în belcanto-ul din Lucia di Lammermoor. Frazarea este concepută în secvențe lungi bine calibrate pe coerența sintactică a liniei literare admirabil conjugată cu fraza muzicală. Am selectat pentru acest omagiu câteva aspecte fundamentale dintr-un studiu mult mai amplu pe care l-am publicat atât în postafața volumului Incursiune în Istoria Artei Cântului și a Esteticii Vocale publicat de Slvia Voinea în 2002 (lucrare pe care am tradus-o în limba italiană) cât și în booklet-ul CD-ului cu arii și scene din opere editat de Electrecord în anul 2007. Acestor repere analitice de tehnică vocală și estetică i se adaugă figura frumoasă și elegantă cu un portament dinamic eficient în mișcarea scenică, întregind personalitatea artistică a unei artiste care a conferit eroinelor sale și o binevenită credibilitate teatrală.

SILVIA VOINEA în rolul titular din opera LAKME' de Delibes

Un deceniu și jumătate am admirat toate interpretările marii artiste Silvia Voinea pe scena Operei Române din București; toate aparițiile sale m-au impresionat și le-am adâncit în repetate spectacole pe care le urmăream cu imensă bucurie. Cele mai puternice emoții le-am trăit la numeroasele spectacole cu rolul titular din opera Lakmé de Leo Delibes. În același timp acesta este rolul cel mai lung, mai intens, mai complet și mai dificil sub aspectul virtuozităților tehnice vocale dar și al numeroaselor accente dramatice ale unor frazări pe parcursul cărora lirismul trebuie să fie suplu dar robust pentru o perfectă relaționare cu grandioasa orchestrație a compozitorului. Povestea libretului este sublimă. Atmosfera scenică a montării era feerică iar publicul aplauda entuziast la fiecare ridicare de cortină a celor trei acte. Montarea avusese premiera la 20 noiembrie 1955 și se menținuse perfect vreme de două decenii și a continuat să se mențină în stagiunile următoare după ceam plecat din România. Regizorul acelei premiere fusese Panait Victor Cotescu; costumele fuseseră create de Ofelia Tutoveanu și Paula Brâncoveanu iar decorurile de către Gheorghe Moroianu; sub bagheta lui Robert Rosensteck, evluaseră artiștii Iolanda Mărculescu (Lakmé), Iulia Buciuceanu (Mallika), Nicolae Secăreanu (Nilakantha), Mihail Știrbei (Gérald). De-a lungul anilor, mulți artiști au interpretat respectivele roluri. După Iolanda Mărculescu, în acest rol au apărut Magda Ianculescu și Matilda Onofrei; când aceste trei soprane au abordat alte roluri de mai mare consistență dramatică renunțând la Lakmé, această magistrală producție risca să nu mai poată fi perpetuată în repertoriu; salvarea a venit în anul 1968 când Silvia Voinea a fost angajată în teatru. Vreme de două decenii, Silvia Voinea a fost efectiv unica interpretă a rolului care, sporadic a mai fost abordat de soprana Marina Mirea în anii '70 și de soprana Eleonora Enăchescu spre finele anilor '80. Dar cele mai multe spectacole au fost interpretate de Silvia Voinea.

SILVIA VOINEA (Lakmé), FLORIN DIACONESCU (Gérald) - Delibes LAKME'

Încă de la prima invocație din culise (Blanche Dourga … ) artista impresiona prin căldura emotivă a liniei vocale în care reunea misticismul cu patosul interior într-o admirabilă expansiune pe un sib2 îndelung ținut și cu care, la finele celei de a doua strofe, intra în scenă fiind salutată de un ropot de aplauze entuziaste. Duetul Viens Mallika, după o scurtă scenă cu Nilakantha și celelalte personaje, oferea o fascinantă împletire unduitoae a vocii de soprană de coloratură cu cea de mezzosoprană. Iar în duetul final din actul întâi (D'où viens tu ? … ) impresiona prin accentele dramatice culminând în motivul Oublie et pour jamais ce qui frappe tes yeux. Va-t'en, va-t'en! … Je suis fille de Dieux! Cu accente expresive maestoase pline de acea mândrie demnă a personajului. Treptat, Silvia Voinea, oferea cu o artă rafinată, vocal și estetic, transformarea tinerei fete care se îndrăgostește de misteriosul străin rătăcit prin pădure iar finalul apoteotic al duetului (C'est le Dieu de la jeunesse … ) încheia în mare succes primul act.

SILVIA VOINEA (Lakmé), ALBERT VOLI (Gérald) - Delibes LAKME' - Liège

În al doilea act, aria Où va la jeune Hindoue … marca momentul culminant al spectacolului iar măiestria sopranei Silvia Voinea era îndelung aplaudată. Urma splendidul duet cu Gérald în care trăirea emotivă a personajului plutește pe motivele unor linii melodice de mare frumusețe și de pătrunzător efect dramatic. În cursul acestui duet, Lakmé interpretează un monolog (arioso) în două strofe – Dans la forêt près de nous … - în care romantismul atinge o încântătoare culminație. Silvia Voinea modulează impostația într-un sunet dens, energic și, în același timp, de mare suplețe integrată în diminuendo-uri și pianissime pe note înalte timbralizând o expresivitate extrem de convingătoare. În cursul acestui duet există o frază – Je ne veux pas que tu meure! - care este solicitată de compozitor în trei repetitive contexte la momente tonale diferite pe care artista le nuanțează foarte sugestiv.

SILVIA VOINEA (Lakmé), NICOLAE FLOREI (Nilakantha) - Delibes LAKME'

În actul al treilea, în scena finală a operei, Silvia Voinea atingea paroxismul dramaturgic în cel mai perfect context estetic liric, un lirism dureros, demn, maestos, reunind forța caracterului cu delicatețea temperamentului în monologul Tu m'as donné le plus doux rêve … Iar în motivul Reste encore, pour qu'il s'achève … linia vocală se manifesta cu o expansiune pe un la2 natural emis de Silvia Voinea într-un pianissimo de un farmec paradoxal fiind puternic și extrem de delicat în același timp; în scena morții, motivul Reste encore, pour qu'il s'achève … se reia în context tonal modulant iar expansiunea în pianissimo are loc pe un uimitor la#2 rafinat diferențiat de momentul precedent atât în planul impostației cât și al expresivității.

 

 SILVIA VOINEA (Lakmé), IONEL VOINEAG (Gérald) - Delibes LAKME'

Lakmé în interpretarea acestei mari artiste continuă și astăzi să fie una dinte marile mele bucurii artistice la o emoție estetică de înalt potențial. Din păcate au rămas puține momente înregistrate ale interpretării sale: aria Où va la jeune Hindoue … cu care s-a realizat și un film de televiziune, duetul din actul al doilea realizat la Electrecord cu tenorul Ionel Voineag și un film realizat pe o videocasetă cu aparatul personal la ultima reprezentație cu această operă la București.

SILVIA VOINEA și STEPHAN POEN - Universitatea Națională de Muzică din București, 2019

Lakmé, Madame, c'est vous! … titlul cronicarului belgian continuă să fie în timp o efigie artistică a marii artiste Silvia Voinea căreia îi exprim prețuirea și admirația împreună cu cele mai bune urări pentru viitor!

REVISTA MUZICALĂ RADIO, 31.10.2017